COORDONATORI

Alina Mariana Acsinte Mona Elena Cozma

Lucrările Simpozionului

,, MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE

VOLUNTARIAT - OPORTUNITĂŢI ALE

SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT”

PIATRA-NEAMȚ

2019

ISBN 978-973-0-28127-9

PROIECT EDUCAȚIONAL

„EMINESCU- CULOARE ȘI CUVÂNT”

EDIȚIA a IV-a

Iunie 2019

LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI INTERNAȚIONAL

,, MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE VOLUNTARIAT -

OPORTUNITĂŢI ALE SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT”

În parteneriat cu:

Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ

Biblioteca Județeană ,, G.T.Kirileanu” Piatra- Neamț

Instituto Piccole Ancelle di Cristo Re, Napoli

Asociația Interculturală Româno- Elena ,, Dacia” Atena

Asociația Pedagogică „Educatoarea” Neamț

Centre de la Petite Enfence St. Georges &St. Joseph-

Service de Garde en Milieu

Coordonatori: Prof. Mona Cozma

Prof. Alina Mariana Acsinte

Redactori principali:

Prof. Liliana Irofte

Tehnoredactare: Mihuț Irina Elena

ISBN 978-973-0-28127-9

A.T.O.R. Banatul de Munte

SÂRBU VIORICA ALINA

C.Ş.E.I. „AURORA”, REŞIŢA, CARAŞ-SEVERIN

Este absolut impresionantă şi îmbucurătoare amploarea pe care au luat-o activităţile de

voluntariat în cele mai diverse domenii. Ceea ce este cu adevărat remarcabil – este dorinţa cât mai

multor tineri de a se implica în tot mai multe activităţi de voluntariat şi de a aduce bucurie în

sufletele celor mai puţin norocoşi. Când se vorbeşte despre acţiunile de voluntariat primul meu

gând zboară la Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Banatul de Munte din care face parte şi fiul meu

de 19 ani.

Voi aminti doar câteva dintre acţiunilr acestor tineri cu sufletul frumos:

„Ghiozdanul cu bucurii” a ajuns în această toamnă la peste 450 de elevi cu situație materială

precară din județul Caraș-Severin. Proiectul se încadrează în parteneriatul Biserică – Școală,

ghiozdanele fiind complet echipate cu rechizite.

Campania „Ghiozdanul cu bucurii”, cel mai amplu proiect umanitar de acest fel implementat

la nivelul județului Caraș-Severin, s-a desfășurat în Episcopia Caransebeșului de la începutul

anului școlar 2018-2019, până în octombrie 2018. Campania umanitară și-a propus să sprijine

copiii aflați în dificultate să meargă la școală. Concluziile voluntarilor implicați în proiect au avut

loc la Casa Corpului Didactic din Reșița. 48.626 de lei au fost costurile ce au bucurat 463 de copii

la început de an școlar, motivându-i pe aceștia, așa cum au afirmat voluntarii campaniei, să

continue școala. Acțiunea a fost inițiată de Asociația Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte și

a fost sprijinită de Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin, unități de învățământ din județ și

Casa Corpului Didactic Caraș-Severin. Colectarea fondurilor s-a realizat în toate bisericile

Eparhiei Banatului Montan. „În cifre este o creștere evidentă a campaniei în ceea ce privește

valoarea ei, dar noi credem că, câștigul mai important și cert pe termen mediu și lung este

implicarea a cât mai multor categorii sociale, practic comunitatea a venit alături de Biserică și

de Școală. De asemenea, la fel de importantă este contribuția remarcabilă a tinerilor la această

campanie, ei au înțeles că au posibilitatea să-și ajute colegii. Cifrele nu sunt neapărat

extraordinare, dar dacă raportăm la ceea ce este județul Caraș-Severin ca și potențial social, eu

zic că este o reușită”, a menționat părintele Mihai Ciucur, inspector eparhial în cadrul

Departamentului de tineret al Episcopiei Caransebeșului.

„Ghiozdanul cu bucurii” a fost împărțit de echipe mixte de tineri voluntari ai ATOR Banatul

de Munte, alături de preoți, cadre didactice și reprezentanți ai Jandarmeriei Române. Aceștia au

vizitat mai multe școli și au împărțit ghiozdane cu rechizite elevilor din clasele primare și

gimnaziale. O parte din aceste ghiozdane au fost duse și la beneficiarii centrelor de zi „ABC” și

„Maria” din subordinea Primăriei municipiului Reșița.

Au fost organizate tabere pentru copiii cu situaţii materiale precare. În perioada 1-7 iulie

2018, la Complexul „Baba Caia” de la Coronini, județul Caraș Severin, s-a desfășurat cea de-a

unsprezecea ediție a taberei de creație „Credință și artă pentru toți”. Au participat 30 de copii, cu

vârste între 7 și 14 ani de pe întreg cuprinsul eparhiei, atât copii proveniți din familii cu risc de

excluziune socială, cât și copii cu rezultate foarte bune la învățătură. O parte dintre participanți,

respectiv 10 de copii proveniți din familii cu posibilități reduse, sunt beneficiarii proiectului

„Împreună pentru copiii noștri” derulat cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian,

Episcopul Caransebeșului, de Centrul de tineret Moniom în parteneriat cu Primăria Municipiului

Reșița, în perioada iunie - septembrie 2018. Profilul taberei a fost, încă de la început - din vara

anului 2012, unul social și educativ, deopotrivă, programul axându-se pe trei direcții principale:

formare duhovnicească, dobândirea sau exersarea abilităților artistice, precum și socializare și

incluziune socială.

Alături de formatorii cu experiență în organizarea de tabere, au fost prezenți și 8 voluntari,

membri ai Asociației Tinerilor Ortodocși din Banatul de Munte, care au sprijinit, în calitate de

asistenți de tabără, activităţile desfășurate. „Cei mai mulți dintre cei care sunt voluntari în această

tabără sunt foști beneficiari ai taberelor noastre din anii trecuți, care, iată, au rămas în lucrarea

Bisericii și care, ca și recunoștință, vin și ajută, la rândul lor, pe cei mai mici decât ei”, a mai

adăugat părintele Mihai Ciucur. Pe parcursul întregii săptămâni copiii iau parte la atelierul de

iconografie „Sfinții - prietenii noștri”, coordonat de prof. Georgiana Ciucur, în cadrul căruia

participanții sunt inițiați în tainele pictării icoanelor, fiecare copil având posibilitatea să realizeze

icoana sfântului ocrotitor. De asemenea, în cadrul atelierului de jocuri și concursuri desfășurate în

aer liber, coordonat de prof. Gheorghe Szeneszy, copiii au posibilitatea să socializeze, să exerseze

lucrul în echipă și să-și pună în valoare îndemânarea și abilitățile sportive.

Programul de rugăciune este, desigur, una dintre preocupările constante ale organizatorilor,

copiii luând parte zilnic la rugăciunile de dimineață și de seară și având posibilitatea să poarte

discuții pe teme duhovnicești. Serile sunt, de asemenea, animate de către voluntari prin

desfășurarea de activități tematice cu profil cultural-artistic și de divertisment, în cadrul cărora

copiii au posibilitatea să-și etaleze talentele în diverse domenii: muzică, dans, cultură generală și

altele. Programul mai cuprinde drumeții, plimbări pe Dunăre, precum și participarea la Sfânta

Liturghie care va fi oficiată vineri, 6 iulie, la Mănăstirea Gornea din Clisura Dunării. De asemenea,

sâmbătă, 7 iulie, la festivitatea de încheiere a taberei este așteptat să fie prezent în mijlocul copiilor

Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, alături de alți invitați.

În localitatea Marga din județul Caraș-Severin a debutat în luna aceasta sesiunea de formare

a voluntarilor din cadrul proiectului „Tabăra din inima satului”. Tabăra de formare a voluntarilor

se desfășoară cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului. “Tabăra

din inima satului” este organizată de Departamentul de tineret al Episcopiei Caransebeșului, în

parteneriat cu Casa Corpului Didactic Caraș-Severin și cu sprijinul Asociației Tinerilor Ortodocși

din Banatul de Munte, al Centrului de tineret Moniom, al Pensiunii ANA din Marga și face parte

din manifestările organizate în cadrul Anului omagial al satului românesc (al preoților,

învățătorilor și primarilor gospodari) în Patriarhia Română. Voluntarii care vor fi formați în această

tabără se vor implica în organizarea mai multor tabere în comunitățile rurale din județul Caraș-

Severin în vara acestui an. Deschiderea festivă a „Taberei din inima satului” a început cu o slujbă

de binecuvântare oficiată de părintele Mihai Ciucur, inspector social și pentru activitățile cu tinerii,

împreună cu părintele Viorel-Daniel Daia, preot paroh la Parohia Marga. La sfârșitul rugăciunii

de binecuvântare, pr. Mihai Ciucur s-a adresat tinerilor spunându-le: „Sunteți parte din acest

proiect care se va dovedi istoric nu numai pentru județul Caraș-Severin, cât și pentru viața și

comunitatea fiecăruia dintre voi. «Tabăra din inima satului» va fi un proiect care va deschide

inimile multor oameni care stau încă departe de Dumnezeu. Va fi cheia care va desface lacătele

multor suflete. Par cuvinte mari, dar faptele noastre vor vorbi”. În continuare a luat cuvântul

Nicoleta Marcu, directoarea Casei Corpului Didactic Caraș-Severin, care coordonează echipa de

formatori a proiectului. Aceasta a vorbit despre valoarea educației, spunând că „educația adevărată

este aceasta: educația făcută cu dragoste, cu credință în Dumnezeu, cu răbdare pentru ceilalți și cu

aplecare spre nevoile lor. Ceea ce se petrece în această tabără va crește frumos în vacanța de vară,

atunci când vom merge în sate și vom aduce bucurie în sufletele copiilor”. Din partea autorităților

locale participante la festivitate a luat cuvântul viceprimarul comunei Marga, Romulus Bărbescu,

iar din partea tinerilor din ATOR Banatul de Munte a vorbit George Lăpădat: „Când am început

în 2016 cu Caravana ATOR am ajuns să vorbim cu tinerii din tot județul despre implicarea de după

școală, despre cum vrem să schimbăm lucrurile în jurul nostru. Mulți au crezut și ni s-au alăturat.

Cred că acest proiect, care țintește o nevoie foarte mare a comunităților rurale din jurul nostru, este

unul dintre motivele pentru care merită să ne implicăm în activități de voluntariat”. În continuare,

Alexandra Nadane de la Centrul de consiliere „Sfânta Alexandra Împărăteasa” din București a

vorbit despre necesitatea atelierelor de educație pentru viață în taberele de tineri: „Educația pentru

viață este o componentă foarte importantă în orice tabără dedicată tinerilor. Indiferent de mediul

din care provin, de nivelul de educație sau statutul social, adolescenții și tinerii au întrebări, au

căutări și au nevoie să învețe cum să dezvolte relații sănătoase și cum să facă alegeri corecte”. În

cadrul manifestării, trei dintre membrii ATOR Banatul de Munte au primit statutul de formator

pentru implicarea în activități de voluntariat, iar alți trei membri statutul de formator asistent.

La finalul evenimentului, pr. Mihai Ciucur a prezentat aspectele organizatorice ale

proiectului și planul de dezvoltare al taberelor din comunitățile rurale. Pe parcursul taberei,

voluntarii vor fi pregătiți să susțină cele cinci ateliere în taberele din comunitățile rurale: dezvoltare

personală, educație pentru viață, ateliere artistice, jocuri, concursuri și seri tematice și noțiuni de

organizare, monitorizare și evaluare.

Aceşti tineri au înţeles că rămânem numai cu ceea ce dăruim.

Bibliografie:

1. Cornelia Vlaicu, Express de Banat, 22 octombrie 2018;

2. Diac. Pavel Canea, Darius Herea, Ziarul „Lumina”, 06 Iulie 2018;

3. Diac. Pavel Canea, Darius Herea, Ziarul „Lumina”, 09 Februarie 2019.

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE VOLUNTARIAT_

OPORTUNITĂŢI ALE SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

BRADEA IRINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR 5 REŞIŢA, structură a

COLEGIULUI NAŢIONAL,,DIACONOVICI- TIETZ”

Prima parte a anului şcolar 2018-2019 pentru mine personal a fost bogată în diverse activităţi

de voluntariat_ activităţi pe care le-am ales ca şi dascăl pentru formarea unor deprinderi şi abilităţi

la elevii mei. Practic la început am analizat grupul elevilor din clasa mea, le-am identificat nevoile

şi am început demersurile în accesarea unor programe de voluntariat.

Partea bună a lucrurilor este aceea că de data aceasta, spre deosebire de alţi ani, aceste

activităţi de voluntariat pe care le-am ales în mod liber eu (pentru că sunt convinsă că e necesar ca

fiecare om să poată alege dacă să se implice sau nu şi fiecare formă de constrângere nu e

compatibilă cu spiritul voluntariatului) au avut şi o recunoaştere oficială a meritelor celor implicaţi

activ.

Partea frumoasă a lucrurilor este satisfacţia pe care o am atunci când văd schimbări de

comportament, în bine, la elevii mei. Mărturisesc că sunt dascăl într-o şcoală mică dintr-o margine

de oraş la fel de mic. Elevii mei provin în mare parte din medii defavorizate şi primul lucru pe care

trebuie să îl fac cu ei la şcoală e să le arăt lucruri normale pe care noi le facem în viaţa de zi cu zi:

de la periajul corect al dinţilor la colectarea selectivă a deşeurilor, de la adoptarea unei atitudini

empatice faţă de colegul de bancă până la inhibarea tuturor pornirilor violente, de la comunicarea

prietenoasă din viaţa de zi cu zi până la comunicarea nepericuloasă din mediul virtual.

Bineînţeles că aceste activităţi au fost mari consumatoare de timp şi energie. Unele au

necesitat o pregătire temeinică a mea, pe care am făcut-o prealabil în timpul meu liber. Altele au

necesitat eforturi de a-mi asigura baza materială pentru desfăşurarea acestor activităţi (mulaje

dentare, reviste, planşe, videoproiector etc). Pentru a-mi asigura succesul acestor acţiuni am apelat

în repetate rânduri la diverşi experţi în domeniu şi am avut bucuria de a mi se onora invitaţiile.

Astfel, în funcţie de activitate:

De la reprezentanţii poliţiei locale elevii mei au aflat ce înseamnă,,Bullying-ul” şi care pot

fi repercursiunile grave la care se poate ajunge dacă se împinge mult prea departe limita bunului

simţ în jocurile pe care ei le practică în grupul lor de prieteni. Deasemenea li s-a mai explicat faptul

că există instituţii care ne apără în cazul în care suntem victimele unei agresiuni (fie ea: verbală,

fizică, emoţională sau economică) şi există pedepse pentru agresori. Astfel, încă de la vârsta de 14

ani dacă este dovedit a fi cu discernământ, agresorul poate fi trimis în sistemul de detenţie. Li s-a

creionat apoi elevilor şi adevărata faţă a acestui sistem de detenţie pentru a nu se creea confuzia

că arată ca o cameră de hotel de lux.

De la directorul şcolii nostre au

aflat care este atitudinea pe care o

adoptă şcoala vis-a-vis de elevii agresivi

şi care sunt măsurile care se impun

atunci când un elev îşi agresează un

coleg, un profesor sau pe oricine

altcineva în spaţiul arondat şcolii. S-a

subliniat apoi motivul real pentru care ei

se trezesc dimineaţa şi vin la şcoală.

De la medicul şcolar au aflat

care sunt măsurile de păstrare a

stării de sănătate a organismului, ce

înseamnă o alimentaţie sănătosă,

care sunt substanţele interzise şi cât

de nociv este consumul acestora, al

ţigărilor şi al alcoolului.

Împreună cu doamna

profesoară consilier-şcolar au

exersat jocuri de empatie. Şi-au

deschis sufletul şi au discutat sincer

despre unele momente din viaţa de elev în care s-au simţit şicanaţi, batjocoriţi, ironizaţi şi chiar

agresaţi cu intenţie. În tot acest timp eu ca un fin psiholog mi-am notat reacţiile celor care rând pe

rând erau nominalizaţi ca şi agresori. De multe ori pentru aceştia era o surpriză (neplăcută, desigur)

acestă nominalizare_lucru ce denotă că ei nici nu conştientizau că prin glumele lor sau prin joaca

lor făceau rău unui alt copil.

Doamna psiholog invitată la o altă oră de curs, le-a explicat copiilor că violenţa din mediul

virtual face pe zi ce trece mai multe victime. Vizionând filmuleţele puse la dispoziţie de organizaţia

non profit care a demarat amplul proiect prin care cei mici află cum să se protejeze de agresorii on

line, copiii au înţeles că într-adevăr, toţi cei implicaţi într-o formă de abuz în mediul virtual, suferă.

De la absolut tot personalul didactic şi nedidactic al şcolii, copiii au învăţat să preţuiască

mediul şi să îl cureţe ori de câte ori au ocazia, fără nici o ruşine. Protejarea mediului este de mult

pentru noi un obicei nu doar un simplu titlu de proiecte. Ne-am obişnuit să îi acordăm mediului

înconjurător atenţie la fel cum îi acordăm corpului nostru atenţie.

Şcoala noastră oferă elevilor cea mai solidă dovadă de colectare selectivă a deşeurilor. Cu

timpul părinţii au observat şi dumnealor că urmând sfaturile primite la şcoală au reuşit să

diminueze cantitatea de deşeuri, eliminând din acestea peturile pe care le colectăm la şcoală.

Suntem la început de drum în toate aceste activităţi dar paşii sunt într-o direcţie bună şi

feedback-ul pe care îl primim de la elevi, de la familie şi chiar de la comunitatea din jurul şcolii

ne încurajează să mergem mai departe.

Voluntariatul înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm mai mult pe semeni noştri dând

dovadă de compasiune, înţelegere şi dragoste.

Pentru că toate activităţile de voluntariat sunt atractive şi pot conduce la obţinerea de abilităţi

şi cunoştinţe noi, dar mai ales pentru că ele se desfăşoară printr-un proces al flexibilităţii şi al

alegerii libere consider că ar fi grozav să fie practicate cât mai des.

ACTIVITATE DE VOLUNTARIAT – „COPACUL DORINȚELOR”

Prof. Gabor Elisabeta

Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, localitatea Pipirig, județul Neamț

An școlar 2018-2019

Prof. Gabor Elisabeta.

Activitate: Plantare de puieți

Locația: Oglinzi, județul Neamț

Elevi: clasa a VIII-a de la Liceul Tehnologic Pipirig

Data: 9.04.2019

Argument:

În ultimii ani, efectele nocive ale activităților omului modern își pun accentul pe cum arată

planeta noastră, Terra. Astfel, creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, defrişarile necontrolate

şi masive, poluarea cu substanţe toxice (pesticide, insecticide, îngrăşăminte chimice, etc),

exploatarea intensă a resurselor pământului și multe altele, duc la producerea dezechilibrelor

ecologice şi la distrugerea biosferei.

De cele mai multe ori, comportamentul nostru este dictat de mentalitatea pe care o avem şi

depinde de gradul şi felul educaţiei pe care am primit-o din familie, şcoală sau societate şi de

gradul nostru de responsabilitate. Şcoala trebuie să producă această schimbare, atât din punct de

vedere conceptual,cât şi din punct de vedere comportamental. Dacă reuşim să-i determinăm pe

oameni să le pese că “natura este bolnavă”, atunci există şanse.

Planeta are un sistem propriu, natural de apărare, care reciclează dioxidul de carbon prin

plantele care eliberează în atmosferă oxigenul necesar vieţii şi asta prin intermediul pădurilor.

Scăderea masei verzi conduce la incapacitatea pământului de a se regenera, cauză ce duce la

dispariţia multor specii de plante şi animale, cu implicaţii extrem de grave asupra celui care le-a

determinat, omul. În loc să contribuim la păstrarea factorilor naturali, care determină condiţiile de

viaţă pentru mediu, chiar exponentul raţional - omul distruge componentele naturale - elementele

abiotice: apa, aerul, solul, substratul geologic, relieful etc. - omul fiind „component” al mediului

natural şi „consumator”, beneficiar al mediului.

Colaboratori:

1. Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vânători-Neamț

2. Ocolul Silvic Târgu Neamț

Planul activității: “Copacul dorințelor”

Scopul activității:

Stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea și ocrotirea pădurii, în vederea formării

unei atitudini responsabile față de mediul înconjurător.

Obiective:

1. cercetarea modalităților de reabilitare a stării mediului înconjurător prin antrenarea

elevilor în activitate de plantare de pomi;

2. însușirea unor norme de comportament pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea

individului și a mediului;

3. creșterea dorinței de a proteja natura prin implicarea copiilor în activități cu caracter

practic.

Desfășurarea activității:

1. deplasarea elevilor cu microbuzul școlar la Oglinzi, alături de coordonator,

conform orarului întocmit de comun acord.

2. implicarea elevilor din clasa a VIII-a, alături de coordonator, la plantarea a

100 de puieți pe dealul de lângă stațiunea turistică Oglinzi, puieți asigurați de Ocolul Silvic

Tg. Neamț. Copiii sunt îndrumați de muncitori și ingineri silvici.

3. stabilirea dorințelor de către fiecare copil;

4. realizarea unui schimb de opinii, dorințe și idei între participanții la această

activitate, în legatură cu extinderea spațiilor verzi și întreținerea acestora;

5. exprimarea propriilor păreri referitoare la educarea societății cu privire la

protecția mediului.

Evaluarea activității:

- prin observarea directă a activității desfășurate și a schimbării atitudinii elevilor față

de mediu;

- publicarea de articole în presa locală;

- părerile elevilor participanți, exprimate în discuții la nivelul clasei;

- aplicarea următorului chestionar:

Răspunde la întrebări și exprimă-ți opinia:

a. Ești de acord cu defrișările? De ce?

………………………………....………………………………………………………..

b. Dacă vezi o persoană care distruge spațiile verzi, cum procedezi?

………………………………………………………………………………....................

c. De ce crezi că unii oameni nu protejează natura?

……………………………………………………………..............................................

d. Crezi ca se va îndeplini dorința pe care ți-ai pus-o la plantare?

…………………………………………………………………..................................…

ECO-ȘCOALA DE LA PIPIRIG

prof. Gramadă Elisabeta

Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, localitatea Pipirig, județul Neamț

Problema mediului, a ocrotirii acestuia, este o necesitate dată de situaţia tot mai gravă cu

care se confruntă planeta, mai ales din cauza faptului că intervenţia nocivă a omului, din

inconştienţă sau nepăsare, îi afectează fiecare părticică.

Prin implementarea proiectului „Eco-Școala” la Liceul Tehnologic „Ion Creangă” Pipirig,

echipa de proiect va avea ca beneficii:

*conducerea elevilor, a viitorilor cetăţeni, spre formarea unui punct de vedere obiectiv al

realităţii, al cărei fundament e relaţia om-oameni-mediu, să-l incite la participare, să devină

conştient de viitor, de faptul că viaţa generaţiilor viitoare, calitatea ei, depind într-o mare măsură

de opţiunile sale;

*antrenarea elevilor în timpul lor liber în diverse acţiuni: acţiuni practice de îngrijire a

pomilor, de distrugere a buruienilor, plantări de pomi şi de flori, întreţinerea spaţiilor verzi,

hrănirea păsărilor pe timp de iarnă, acţiuni de ecologizare, excursii tematice,refolosirea deseurilor;

*conştietizarea comunităţii că omul nu are dreptul să distrugă o specie animală sau vegetală,

fără o motivaţie, invocând pretextul că aceasta nu foloseşte la nimic. Nu avem dreptul de a distruge

ceva ce nu am creat. O plantă umilă, o insectă minusculă cuprind mai multă frumuseţe şi

perfecţiune şi ascund mai multe mistere decât cea mai minunată creaţie umană

*colaborarea cu comunitatea locală şi stabilirea unor parteneriate cu alte şcoli din ţară care

implementează acest program;

*introducerea în cadrul Curriculum-ului la decizia şcolii a disciplinelor ce privesc educaţia

ecologică

*înfrumuseţarrea spaţiilor verzi din apropierea şcolii, a sălilor de clasă, precum şi a holurilor.

*certificarea şcolii cu stegul verde ca urmare a implicării acesteia în problemele de mediu.

La nivelul unităţii noastre şcolare s-a constituit comitetul Eco- Şcoala, care a fost aprobat în

cadrul şedinţelor Consiliului de Administraţie şi Consiliului Profesoral din data de 8 noiembrie

2018. Elevii şcolii, îndrumaţi de colectivele de cadre didactice au efectuat vizite şi drumeţii în

zonele apropiate şcolii în vederea stabilirii principalelor probleme ale mediului încojurător din

apropiertea şcolii.

S-a organizat o sedinţă de lucru în care au participat reprezentanţi ai elevilor, cadre didactice,

primarul comunei şi reprezentantul Gărzii Naţionale de Mediu la ninelul judeţului Neamţ.

În urma discuţiilor purtate s-au constatat următoarele:

atât şcoala cât şi comunitatea se confruntă cu probleme privind poluarea. De aceea

datoria noastră este de a-i conştientiza despre poluare, deseuri, risipa de energie, apa.

îmbunătăţirea spaţiului verde al şcolii;

găsirea unor măsuri optime de protecţie a mediului înconjurător;

colectarea deşurilor menajere şi valorificarea acestora.

La toate aceste probleme atât elevii şcolii cât şi reprezentaţi ai comunităţii locale au venit cu

o serie de soluţii la o parte din problemele dezbătute:

*informarea şi conţietizarea populaţiei despre repercursiunile poluării şi cum putem combate

acest lucru:prin fluturaşi, pliante,afişe, simpozion de informare la nivelul şcolii:

*curăţarea curţii şcolii, holurilor, sălilor de clasă şi zonele din imediata apropiere a şcolii.

* colectarea deseurilor menajere, depozitarea in centrele speciale, iar resursele finaciare

obţinute utilizate în activităţile extraşcolare.

*lectii de dirigenţie, activităţi optionale, concurs judetean care are ca tema educaţia

ecologică.

*carnavalul personajelor din poveşti, cu ţinute realizate din materiale reciclabile;

*un imn al şcolii care să sensilizeze comunitatea locală, să le schimbe mentalitatea., să

stopeze poluarea şi să acorde mai multă atenţie protejării conservării mediului înconjurător

Fără mediu suntem lipsiţi de aer, apă, hrană. Pentru anul școlar curent, proiectul pe care ni

l-am propus spre derulare are ca obiective principale:

*cultivarea interesului copiilor faţă de protejarea mediului înconjurător şi necesitatea

adoptării unui comportament adecvat îmbunătăţirii relaţiei om-natură;

* cunoşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii;

*sensibilizarea comunităţii locale pentru protecţia mediului.

*activităţi de ecologizare a zonelor din apropierea şcolii şi albiei râului Ozana.

Monitorizarea şi evaluarea activitălor se va realiza până la finalul proiectului de echipe

formate din cadre didactice, elevi, reprezentanţi ai comunităţii şi care vor urmări: întreţinerea şi

păstrarea curăţeniei din sălile de clasă, curtea, şcolii, zonele apropiate, cantitatea de deşeuri

colectată lunar, informează comunitatea locală despre rezultatele obţinute, constată numărul

puietilor plantaţi atât în curtea şcolii cât şi pe loturile puse la dispoziţie de Ocolul Silvic

Pipirig.Sunt monitorizate şi premiate echipele şi clasele câştigătoare la concursuri sau activităţi.

Modalităţile de evaluare folosite cuprind: evaluări curente (convorbiri, activităţi practice,

fotografii;procese verbale), evaluări intermediare (chestionare, desene, pliante, realizarea unor

spaţii personalizate), evaluări finale (concursuri, albume cu fotografii, numărul de excursii şi

drumeţii realizate, procese verbale, tabele de înregistrare a rezultatelor).

Membrii echipei de proiect au propus în cadrul activităţilor metodice, ca la fiecare arie

curriculară să existe activităţi opţionale prin care putem ajuta la stoparea poluării şi la protejarea

şi conservarea mediului înconjurător.

LIMBĂ ŞI COMUNICARE:

* Dramatizări;

* Texte literare ale unor mari scriitori ce elogiază natura: Mihai Eminescu, Ion Creangă,

Calistrat Hogaş, etc

* Cerc de creaţie literară „Natura – prietena mea”

MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE:

* exerciţii de cântărire a deşurilor reciclate

* realizarea unor afişe pe teme ecologice

* cunoaşterea principalilor factori care pot duce la poluarea aerului, apei, solului.

* activităţi practice de plantare a puietilor, copacilor, florilor din curtea şcolii.

OM ŞI SOCIETATE:

*exerciţii în orizontul local pentru a studia categoriile de păduri plantate în zonă, evoluţia în

timp

ARTE:

* realizarea de desene, picturi inspirate din natură, concursuri pe teme ecologice.

EDUCAŢIE MUZICALĂ:

* însuşirea unor cîntece în care se vorbeşte despre natură, compunerea unui imn al micului

ecologist:

TEHNOLOGII:

* realizarea de diferite obiecte utilizând materiale reciclabile.

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT:

* Exerciţii variate pentru fortificarea organismului în vederea realizarii unor activităţi

precum: deplasarea prin padure pe un teren mai abrupt, transportarea de resturi ale copacilor, etc.

CONSILIERE ŞI ORIENTARE:

* Lecţii privind educarea copiilor,a membrilor comunităţii în vederea apărării naturii a

protejării mediului înconjurător., chestionare aplicative, studiu de caz.

Pentru ca proiectul să aibă rezultatul dorit este absolut necesară implicarea şi informarea

comunităţii locale . Acest lucru se va realiza prin:

*fluturaşi, pliante, anunţuri pe postul local de televiziune, conferinţa de presă ce va fi

desfăşurată la finalul proiectului, revista „Eco Mlădiţe”, panoul ECO ce se va afla permanent la

intrarea în şcoală.

Eco-codul școlii noastre este „Vrem şi noi un viitor verde!”. Dacă comunitatea vrea să

supravieţuiască pe planetă într-un mediu sănătos, ea poate conta pe noi numai:

*Dacă adunăm gunoaiele, le ardem, nu le aruncam în albie sau pe marginea râului, natura ne

va zâmbi.

*Noi îţi suntem alături! Plantează un pom! El îţi dă oxigen!

*Coşurile de gunoi te aşteaptă! Foloseşte-le!

*Dacă păstrezi curăţenia în clasa şi în şcoala ta şi o vei îmbrăca în haine eco, te vei opri din

drum ca să admiri frumuseţea lor.

Natura poate să-ţi slujească de carte, familie, de profesor de povăţuitor. Ea te cheamă, îţi

procură cu mici mijloace tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această mare carte

plină de lucruri înţelepte, nu o neglija pentru celelalte cărţi.

Educaţia ecologică de bază oferită elevilor,fie ca parte integrantă a programelor de

învăţământ la toate nivelurile,dar mai ales prin dezvoltarea educaţiei relative de mediu ca o

disciplină transcurriculară,este bazată pe integrarea disciplinelor tradiţionale şi centrată pe

probleme ale mediului înconjurător.Experienţa ultimilor ani a scos în evidenţă faptul că obiectivele

unei educaţii eficiente pentru mediu pot fi atinse prin activităţi practice, care să implice colaborarea

dintre unităţile de învăţămant, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, instituţii de

specialitate, mass media etc

Educatia pentru mediu este eficientă cand antrenează colectivităţi umane;omul ecologic

reprezintă idealul de aspiraţie şi cu cât începe în formarea deprinderilor de conduită ecologică de

timpuriu,cu atât atitudinea de protecţie a mediului va deveni o componentă a celor 7 ani de

acasă,constituind temelia primelor deprinderi civice ale elevului.

Programa Eco-Şcoală promovează forme de învăţare activ-participative bazate pe

investigarea mediului local şi acţiuni menite să protejeze mediul înconjurător. Eco-Şcoala, fiind

un proiect la nivel european menit să încurajeze acţiunile de protecţia mediului înconjurător este

un program proiectat să ajute la conştientizarea principalelor probleme de mediu şi să funcţioneze

ca o parte intrinsecă a vieţii unei şcoli. Acest program are ca scop principal: realizarea educaţiei

ecologice în şcoli, implicarea directă a elevilor în cunoaşterea problemelor de mediu şi mai ales în

soluţionarea acestora atât la nivel şcolar cât şi al comunităţii locale.

Flexibilitatea schemei se manifesta prin faptul că fiecare şcoala îşi propune tema şi

activităţile pe care le va derula,este stimulata creativitatea elevilor,, se dezvoltă învăţarea prin

cooperare, se respectă sarcinile specifice pentru realizarea unui proiect comun, este promovat

schimbul de experienţă între cadrele didactice în scopul creşterii eficienţei activităţilor şi

implicarea elevilor ca factor activ.

Copilul manifestă o curiozitate senzorială în plină dezvcoltare, şi dacă ştim să-i prelungim

această curiozitate, ea devine suportul setei de cunoaştere. Mediul de viaţă oferă mari posibilităţi

elevilor de cunoaştere a naturii de observare a diferitelor procese şi fenomene din mediul

înconjurător, de însuşire a unor priceperi şi deprinderi de îngrijire a plantelor şi animalelor, de

sensibilizare a copilului în faţa realităţii înconjurătoare.

Participarea la acest proiect va avea ca rezultate pe termen lung:

*colectarea şi valorificarea deşeurilor;

*schimbarea mentalităţii oamenilor că mediul trebuie protejat.

*plantarea unui număr cât mai mare de pomi;

*ingrijirea spaţiilor verzi;

*respect şi înţelegere faţă de biodiversitate;

*înfrumuseţarea şcolii;

*recunoaşterea surselor de poluare a apei şi cunoaşterea unor aspecte privnd utilizarea

prudentă şi raţională a acestei resurse,.

*verificare produselor cumpărate în ceea ce priveşte garanţia produsului şi dacă sunt produse

ecologice sau nu.

Prin toate activităţile pe care programul Eco - Şcoala le propune constituie un plan special,

de lungă durată pentru educaţia ecologică. Să ne gândim cu toţii, că noi oamenii, suntem parte a

unei părţi din univers. Terra. Pământul ce ne hrăneşte şi adăposteşte, cu frumoasa-i haină vie, este

rezultatul unui lung proces de evoluţie. Pământul este tezaurul ce cuprinde atâtea peisaje minunate,

fiinţe minunate, fiinţe deosebite şi fenomene ascunse.Şi ca să demonstrăm că este de ajuns ne

gândim la albastrul apelor, din râurile ce străbat, la verdele pădurilor, la curcubeul ce-l încinge ca

un brâu minunat de culori.

Apoi să ne amintim sunetul lin al vântului în frunzişul arborilor şi în ierburile câmpiilor.Să

nu uităm că pe Pământ răsună cântecul păsărilor, că adâncul oceanelor sale adăposteşte imense

covoare colorate de corali.De câte ori ne-a uimit aici, pe Pământ, culorile din penajul păsărilor şi

de pe aripile fluturilor? Ne-au uimit prin frumuseţe micile gângănii, dar şi graţioasele feline.

Pământul este locul unde se deschid petalele florilor. Oare şi din alt loc al Universului se emană

mirosuri atât de plăcute, precum cele ale crinului? Unde mai răsare Luceafărul de dimineaţă? Unde

Luna mai veghează în serile senine perechile de îndrăgostiţi? Unde mai înfloresc tei şi unde-s

fructe ce adună-n ele atâtea licori? E tezaurul pe care noi îl putem afla alături de programul Eco –

Şcoala şi pe care îl pot descoperi cu arme proprii şi copii noştri, prin alte activităţi decât cele

propuse de programa şcolară.

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE VOLUNTARIAT

Dumitraşcu Nicoleta Alina, prof.înv.primar, Şc.Gimnazială nr. 1

Bumbeşti-Jiu, jud Gorj

Voluntariatul a cunoscut în ultimul timp o ascensiune rapidă în domenii

diverse.Voluntariatul înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm pe semenii noștri dând dovadă

de compasiune, înțelegere, dragoste . Prin acțiunile de voluntariat putem obține abilități și

cunoștințe noi, dar și competențe sociale . Voluntariatul rămâne o activitate demnă de a fi

practicată și sprijinită în școală .

În România, activitatea de voluntariat a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare rapidă,

începând de la nivel local, până la nivel național și international, în domenii extrem de diferite

(asistență și serviciile sociale, cultural, medico-sanitar, educativ etc). Prin urmare, această mișcare

se desfășoară într-un cadru legal și este susținută de Legea nr. 78/2014 privind reglementarea

activității de voluntariat în România . Se știe că voluntariatul este un element însemnat în

dezvoltarea educației și formării profesionale . Criteriul de bază al acestuia este responsabilitatea

obținută efectiv numai prin muncă, din care derivă respectul, la care se adaugă și alți factori

importanți, respectiv comunicarea și socializarea . De asemenea, activitatea de voluntariat

presupune interacțiune, spirit civic și organizatoric, curaj, încredere, colaborare, inițiativă,

responsabilitate și dinamism . Participând la această mișcare, înveți să promovezi într-o formă

creativă ideile personale și să lupți pentru realizarea lor până la final . Așadar, prin acțiuni de

voluntariat poți dezvolta sau obține abilități și cunoștințe noi, dar și competențe sociale (încredere,

solidaritate, toleranță, etc), devenind astfel mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Este clar că această activitate non-profit, nu înseamnă numai investiție în tine însuți,

înseamnă să te conectezi la colectivitate, să socializezi mai mult, să fii activ într-un mod util și

distractiv, înseamnă apartenența la un grup pe care să-l ajuți necondiționat în timpul liber.

“Voluntar” înseamnă conform explicațiilor din DEX, – “care acționează de bunăvoie, din proprie

inițiativă, nesilit de nimeni în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără

constrângere”.

A fi voluntar înseamnă să dai dovadă de compasiune, de răbdare și înțelegere, de grijă

nemăsurată și de dragoste pentru cei pe care îi sprijinim, înseamnă să fii uman și să ai valoare

pentru că aceste calități sunt de neprețuit. Activitatea de voluntariat îți dă posibilitatea să cunoști

oameni din domenii variate, să colaborezi și să închei relații de prietenie cu ei .

Cu siguranță voluntariatul rămâne o activitate atractivă și demnă de a fi practicată și sprijinită

de copii sau adulți, deoarece se desfășoară printr-un proces al flexibilității și al alegerii

libere.Valoarea activității de voluntariat, dar și a voluntarului este incontestabilă în societatea

românească de astăzi și este doar o problemă de timp ca aceasta să fie prețuită cu adevărat.

Voluntariatul înseamnă să-ţi dedici o parte din timpul tău altor tipuri de activităţi, fără să fii plătit

pentru ceea ce faci .Voluntariatul este cea mai simplă activitate pe care o putem face. Voluntariatul

înseamnă să îţi dedici o parte din timpul tău altor tipuri de activităţi, fără să fi plătit pentru ceea ce

faci . În schimb, ce nu se ştie despre activităţile de voluntariat este că,,, răsplata,, vine odată cu

sentimentul de satisfacţie al timpului şi al eforturilor pe care le depune orice persoană doritoare să

se implice voluntar . Voluntariatul deschide noi orizonturi şi este un prilej bun să cunoşti persoane

noi, să stăpâneşti mai bine abilităţile personale, şi nu în ultimul rând, să capeţi experienţă în viaţă

. Când vine vorba de voluntariat, există o singură problemă cu care se confruntă cei mai mulţi

dintre noi, şi anume lipsa timpului . Se adaugă la aceasta şi lipsa educaţiei atît în familie cât şi la

şcoală, şi astfel, se obţine rezultatul,, perfect,, pentru un eşec al intenţiei de voluntariat . Drept

urmare, mai avem nevoie să lucrăm la o cultură a voluntariatului . Sunt intenţii timide de a iniţia

şi organiza în grădiniţe şi şcoli acţiuni de voluntariat, şi chiar se fac sporadic, dar este o nevoie

mai mare de astfel de activităţi .

De ce trebuie să facem voluntariat în şcoli? Iată câteva motive şi soluţii:

- Prin voluntariat, elevul îşi creionează mai bine setul de valori după care se conduce în viaţă

- Învaţă să aprecieze lucrurile pe care le au şi le găsesc o altă utilitate

- Îşi setează obiective mai realiste în viaţă

- Capătă abilităţi de comunicare şi abilităţi de relaţionare socială care îi vor ajuta pe viitor ,

şi chiar în cariera lor profesională

- Pot descoperi în activităile de voluntariat realizate, hobby-uri şi îşi pot forma orientări

profesionale pe această linie

- Îşi formează abilităţi de lider, dobândind o capacitate mai bună de a lua decizii

- Îşi formează prieteni noi

- Le creşte încrederea în sine şi se simt utili în societate

- Îşi petrec timpul într-un mod plăcut, învăţând lucruri noi, în acelaşi timp .

Voluntariatul, privit din perspectiva celor enumerate mai sus, poate fi considerat ca făcând

parte din educaţia non – formală . Încă de la grădiniţă, apoi la şcoală, copiii trebuie îndrumaţi,

educaţi în spirit civic, prin activităţi extracurriculare, prin proiecte realizate în strânsă legătură cu

ONG-urile . Cadrul didactic, prin însăşi exemplul lui, le deschide inima, le formează deprinderi şi

le educă gândirea copiilor . Copilul, cu cât va fi lăsat să observe, să cunoască, să exploreze, şi cu

cât va fi învăţat de mic că este important să-i ajuţi pe alţii, să te implici în activităţi de pe urma

cărora să nu aştepţi neapărat beneficii materiale, cu atât el va tinde să introducă ideea şi dorinţa de

voluntariat în viaţa lui .

Vizitele la centre de bătrâni sau copii cu dizabilităţi, spectacole caritabile, târguri caritabile

cu vânzare de produse hand-made realizate de beneficiari, şi alte evenimente organizate (în care

se pot strânge donaţii), pot fi ocaziile potrivite pentru a-i implica pe copii şi şcolari, şi de a-i obişnui

să se acomodeze cu rolul de voluntari .Cu cât se începe mai repede în instituţii şcolare să se

realizeze astfel de activităţi de voluntariat, cu atât copilul – elevul îşi va creiona un traseu clar în

viaţă . Asfel de evenimente şi activităţi civic-educative îi formează pe aceştia ca oameni şi îi

pregătesc pentru viaţa de adult.

De ce voluntariat în educaţie? – o întrebare care îşi găseşte răspunsul în chiar definirea

conceptului: ca acţiune cu motivaţie intrinsecă şi fără aşteptări de recompense, de a veni în sprijinul

celui care se află într-o situaţie de criză, o situaţie-problemă . În domeniul educaţiei pot fi

identificate anumite crize, limite şi blocaje care intervin (generate de probleme economice sau de

ordin social ce apar de-a lungul timpului) în vastul proces instructiv-educativ din şcoli şi care, în

mod implicit, au rezonanţă în viaţa social şi profesională a comunităţii de mai tȃrziu . Rata mare a

absenteismului şi abandonului şcolar, situaţii materiale precare şi imposibilitatea familiei de a

susţine pregătirea educaţională a copilului, lipsa unor condiţii şi dotări materiale şi tehnice

moderne în unităţile şcolare, lipsa de informare şi consiliere parentală, posibilităţi limitate ale

comunităţilor locale de a spijini actul educational, de a stimula şi recompensa eforturile celor

implicaţi, etc – sunt doar cȃteva exemple de factori/probleme care frȃnează succesul în educaţie.

Odată identificate aceste situaţii-problemă, putem contura şi formula şi ţintele pe care

voluntariatul şi le propune: susţinerea egalităţii şanselor educaţionale a tuturor copiilor, sprijin în

educarea şi consilierea familiei, dezvoltarea instituţională a unităţilor furnizoare de educaţie,

susţinerea educaţiei pe tot parcursul vieţii pentru o dezvoltare integrală a personalităţii individului,

promovarea şi susţinerea educaţiei de tip incluziv ş.a. Pentru a soluţiona problemele la care se

raportează şi a-şi realiza scopurile fixate, voluntariatul trebuie să funcţioneze pe mai multe planuri

şi să fie exersat de către toţi factorii implicaţi în educaţie, şi anume familie-şcoală-comunitate . “

Într-o comunitate, mediul educaţional nu se rezumă la mediul şcolar (...) mediul educaţional

comunitar are posibilitatea să se cristalizeze şi să se coalizeze în procesul de educaţie continuă a

cetăţenilor”.

Aşadar, cine sunt voluntarii şi cine sunt beneficiarii? Pentru a răspunde nevoilor şi cerinţelor

educaţiei şi pentru a obţine succesul, acest demers de voluntariat trebuie să realizeze permanent

schimbul de roluri astfel ca fiecare să îşi asume atȃt rolul de voluntar, cȃt şi pe cel de beneficiar .

Familia şi comunitatea îşi vor asuma responsabilităţi de susţinere (ca voluntari) a educaţiei din

şcoală şi sprijin în soluţionarea şi depăşirea limitelor procesului instuctiv-educativ desfăşurat aici

(şcoala= beneficiar), şi, invers, şcoala (ca voluntar) trebuie să răspundă şi să susţină nevoile

societăţii (=beneficiar) de dezvoltare durabilă . În urma unor asemenea interacţiuni şi forme de

voluntariat exersate pe rȃnd de actanţii principali din educaţie, rezultatele nu pot fi altele decȃt de

un real cȃştig pentru toate părţile implicate . Dacă educaţia în spiritul voluntariatului începe din

familie (chiar şi în formele ei cele mai simpliste) şi este complementată apoi de demersul educativ

formal din cadrul instituţiilor de învăţămȃnt (implicit prin educaţia de tip nonformal), în mod cert

va fi exersată ulterior, în cadrul comunitar al societăţii, de către adultul responsabil, capabil de

acţiune şi schimbare .

În primul rȃnd subliniem, deci, importanţa şi nevoia de implicare a familiei în traseul

educaţional al copiilor, întrucȃt plecȃnd dintr-un cadru familial centrat pe reuşita şcolară a

copilului, se asigură baza pe care va interveni ulterior şcoala. S-a demonstrat prin riguroase studii

de cercetare că reuşita şcolară a copilului este strȃns legată de concepţia asupra educaţiei a

părinţilor, aşa cum şi insuccesul copilului, care creşte într-o familie ai cărei membri nu au

beneficiat de servicii educaţionale şi prin urmare nu acordă interes nici în cazul educaţiei copilului

.Şi într-un caz şi în altul, şcoala se află în obligaţia de a lansa părinţilor invitaţia la cooperare, la

implicare în educaţie, oferind şanse egale tuturor: o bună informare, o strategie de consiliere a

părinţilor inactivi initial, un program de sprijin alături de fundaţii sau organizaţii non-profit,

şedinţe, întȃlniri, ateliere de lucru în comun etc., toate acestea pot aduce alături, ca parteneri şi

voluntari părinţii .

Amintim aici formula celor şapte modalităţi de implicare a părinţilor în spaţiul educational,

elaborată de Joiyse Epstein, între care se regăseşte voluntariatul, ca manieră de implicare

productivă a familiei în activităţile şcolii . Pornind de la premisa că în cadrul familiei copilul

beneficiază de primele experienţe educative – iar dacă nu este aşa, şcoala şi comunitatea trebuie

să intervină ca voluntari în acţiuni de educaţie a părinţilor şi consiliere – şcoala are apoi, rolul de

a forma la elevi spiritul de receptivitate, capacitatea de iniţiativă, angajarea responsabilă în

identificarea problemelor comunităţii şi proiectarea de direcţii de acţiune pentru soluţionarea

acestora . Iar cadrele didactice, ca “facilitatori”/ “moderatori”, “ trebuie să manifeste foarte multă

receptivitate, îngăduinţă şi să ofere mereu un răspuns la solicitările elevilor şi ale comunităţii”.

Aşadar, profesorii sunt cei care conduc şi orientează actele de voluntariat ale elevilor/şcolii

în comunitate şi tot ei trebuie să aducă soluţii la problemele şcolii prin atragerea de sponsori/

parteneri, demararea de proiecte educaţionale, înfiinţarea de asociaţii de părinţi, atragere de

fonduri de la comunitatea locală, implicarea ONG-urilor etc. Practicȃnd alături de cadrele didactice

primele practici de sprijin, de voluntariat, elevii/tinerii vor realiza tranziţia de la şcoală la o viaţă

activă social . Ca voluntari pentru obţinerea succesului şcolar, factorii sociali de bază –

administraţia locală, instituţiile de cultură, ONG-urile, agenţii economici – pot susţine eforturile

şcolii de dezvoltare prin acţiuni de amenajare/dotări cu material, echipamente tehnice modern,

extinderi ale spaţiilor şcolare, finanţarea de programe after-school, înfiinţarea unor centre de

recreere, cluburi de dezvoltare a abilităţilor şi talentelor copiilor . De asemenea pot fi aplicate

programe de finanţare prin atragere de fonduri, sponsorizări, prin care să fie promovată educaţia

incluzivă, soluţionȃnd o parte din problemele identificate la nivelul grupurilor vulnerabile: grupuri

dezavantajate din punct de vedere material şi social, copii cu nevoi speciale de educaţie, a căror

integrare în învăţămȃntul de masă este necesară, şi de multe ori condiţionată de prezenţa şi sprijinul

permanent al unei persoane specializate în acest domeniu, care să lucreze alături de profesorul de

la clasă .

Pentru a asigura un mediu cu condiţii optime de formare a abilităţilor elevilor şi care să

răspundă intereselor lor de dezvoltare, este necesară o implicare din partea reprezentanţilor

comunităţii . De exemplu, învăţarea şi exersarea rolurilor profesionale poate fi realizată în cadrul

unor activităţi la care să participe şi să împărtăşească impresii specialişti din diverse domenii de

activitate: cadre din domeniul medical, ingineri, manageri de companii . O astfel de experienţă va

fi un punct de referinţă în orientarea profesională a elevilor, iar activităţile extraşcolare, şi

parteneriatele educaţionale, răspund cu succes acestor nevoi . La rȃndul lor, elevii/tinerii îşi pot

asuma rolul de voluntar în acţiuni pe care învaţă să le gestioneze pe cont propriu, pornind de la

probleme pe care le vor identifica ei înşişi . De la acţiuni ce se pot iniţia chiar de la vȃrstele

şcolarilor mici – problema mediului înconjurător care necesită ecologizare, şi pȃnă la activităţi de

voluntariat mai ample, elevii/tinerii sunt antrenaţi în veritabile exerciţii de interacţiune cu

comunitatea într-un spaţiu de acţiune pe care învaţă să-l observe, să-l investigheze, pentru ca mai

tȃrziu, ca adulţi respnsabili, să-l poată gestiona şi dezvolta .

Un exemplu de acţiune voluntară, care dă răspuns, pe de altă parte şi provocărilor educaţiei

intergeneraţionale, este sprijinul acordat de tineri generaţiilor vȃrstnice în a înţelege şi învăţa să

utilizeze mijlocele şi tehnologiile moderne de comunicare din present . Sunt vizate astfel două

grupuri ţintă: tinerii, care se implică în probleme actuale ale societăţii şi vȃrstnicii, care sunt

reintegraţi în viaţa comunităţii modern . Astfel de exemple pot fi completate de numeroase alte

oportunităţi pe care atȃt şcoala cȃt şi societatea trebuie să le promoveze .

Prin toate aspectele pe care le-am pus în discuţie, putem concluziona că posibilităţile de

interacţiuni şi exerciţii de voluntariat în spaţiul educaţional pot fi multiple şi variate . Iar dacă

aplicăm o abordare pe termen lung, avȃnd perspectiva durabilităţii, putem observa că, deşi vorbim

de voluntariat – acţiune care nu urmăreşte un cȃştig – beneficiile sunt multiple: o şcoală care

investeşte voluntari în societate, va beneficia în viitor de un spaţiu social mai bine dezvoltat, şi

care îi va garanta condiţii mai bune de desfăşurare a actului educative, aşa cum, o societate care

este partener voluntar în educaţie, va dispune mai tȃrziu de generaţii responsabile şi capabile de

acţiune, de forţă de muncă în raport cu cerinţele şi dezvoltarea social . Astfel, avȃnd aceeaşi ţintă

– şcoala, familia şi comunitatea acţionează una în favoarea celeilalte, exersȃnd şi aplicȃnd practica

voluntariatului .

Bibliografie:

‐ Velea, L.S., Toderaş, N., Ionescu, M., 2006, - “Participarea elevilor în şcoală şi în

comunitate . Ghid pentru profesori şi elevi”, Ed . Agata, Botoşani .

‐ Godfrey, C., 2007-,, Parteneriat şcoală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele didactice,

Proiect PHARE 2004. Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate”, Ed. Didactică şi

Pedagogică, R.A., Bucureşti,

6

MANAEMGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE VOLUNTARIAT –

OPORTUNITĂȚI ALE SISTEMULUI DE INVĂȚĂMÂNT

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IOSIF VULCAN “HOLOD”

PROF.INV.PREȘCOLAR:CARȚIȘ CORINA

Motto:

”Voluntariatul este un factor important în crearea unei pieţe europene competitive a

muncii şi totodată, în dezvoltarea educaţiei şi formării profesionale, precum şi pentru

creşterea solidarităţii sociale”

Organizațiile nonprofit s-au dezvoltat considerabil în ultimele decenii, oferind fiecărui

cetățean șansa să se implice în activități de susținere socială, de grijă față de mediu și nu numai

(Hall, 2006; Wymer et al. 2011.

Activitatea voluntarilor reprezintă o suplimentare a eforturilor depuse de profesorii de la

clasă, în strânsă coordonare cu aceştia şi sub atenta lor îndrumare.

Voluntarii care fac parte din acest program provin din medii non-conexe celui pedagogic,

dar şi-au manifestat dorinţa de a oferi nu numai asistenţă şcolară, ci şi îndrumare, sprijin şi

motivaţie unor copii care întâmpină dificultăţi la învăţătură.

Obiectivele propuse în cadrul acestui proiect sunt următoarele:

- Creşterea promovabilităţii la examenele naţionale şi continuarea parcursului şcolar a

copiilor după finalizarea ciclului gimnazial;

- Asistarea copiilor în situaţii şcolare critice, atunci când aceștia au dificultăţi în

promovarea claselor gimnaziale;

- Îmbunătăţirea performanţei şcolare a copiilor cu rezultate modeste;

- Oferirea unor modele de adulţi de succes copiilor implicaţi în program;

- Oferirea unei oportunităţi de implicare în dezvoltarea comunităţii acelor tineri care

sunt dispuşi să voluntarieze o parte din timpul lor liber;

- Familiarizarea copiilor implicaţi în program cu ideea de voluntariat; cultivarea în

rândul copiilor a unor valori precum toleranţa, onestitatea, incluziunea, responsabilitatea.

Disponibilitatea imediată a şcolilor de a se alătura unui astfel de proiect nu trebuie luată ca

atare. Participarea în proiectul de meditaţii prin voluntariat presupune osustinere şi implicare

constantă din partea şcolii pe întreg parcurs al anului şcolar. Resursele pe care şcoala le poate oferi

sunt de neînlocuit, începând cu timpul profesorilor - care funcţionează ca mediatori între copii şi

voluntari, până la resursele materiale de tipul sălilor de clasă sau rechizitelor şcolare.

Recrutarea unor voluntari adecvaţi acestei activităţi este o etapă decisivă pentru funcţionarea

programului. Nu există nicio altă sursă de motivare şi impulsionare a rezultatelor pe care aceştia le

au decât motivarea şi satisfacţia personală pe care le obţin din această activitate. Lucrul cu copiii este

dificil, uneori frustrant, iar rezultatele sunt observabile, de obicei, târziu. Acestea sunt considerente

pe care voluntarii trebuie să le cunoască, să le înţeleaga şi să le accepte.

Este important ca grupul să fie alcătuit din copii cu un nivel similar de cunoştinţe la materia

respectivă. Diferenţele între nivelul copiilor chiar şi aceeaşi grupă sunt inevitabile şi chiar benefice,

cu condiţia ca ele să nu fie prea mari. În caz contrar, după o perioadă, fie cei slabi, fie cei avansaţi

vor abandona. Pentru cei mai slabi va fi dificil să ţină pasul cu explicaţiile oferite, iar pentru cei

mai avansaţi, ora va fi plictisitoare şi vor încerca să îndrepte atenţia voluntarului asupra lor.

Acesta este profilul robot al voluntarului implicat în programul Educaţie pentru toţi:

- este interesat de educaţie şi i se pare importantă îmbunătăţirea performanţei şcolare

a copiilor cu perspective academice slabe;

- este consecvent, credibil şi arată angajament (în caz contrar, copiii nu vor mai veni

la ore);

- este ferm, se impune în faţa copiilor, impune reguli, pe care în primul rând le

respectă el însuşi;

- este respectuos, tratează copiii că pe niste oameni responsabili şi le câştigă

respectul; este deschis, oferă reciprocitate, este disponibil pentru nevoile copiilor, este

prietenos şi iubitor.

O soluţie alternativă este folosirea unor formulare pentru înregistrarea progresului fiecărui

copil. Acest instrument trebuie să fie folosit în acelaşi timp de voluntari şi de profesori şi să

constituie o formulă de dialog. Formularul poate să fie nominal, pentru fiecare elev în parte şi

trebuie să conţină informaţii referitoare la:

- ce s-a lucrat la ora de meditaţii;

- care au fost dificultăţile, unde ar fi bine să mai insistăm;

- ce s-a lucrat la orele de matematică de la clasă pe parcursul săptămânii; ce noţiuni

nu s-au înţeles foarte bine la clasă;

- exerciţii recomandate.

Atunci când un voluntar este selectat să intre în program, recrutatorii se bazează pe

capacitatea sa de a-şi autoevalua disponibilitatea şi gradul de angajament pe care acesta este dispus

să le dedice proiectului. Este important ca fiecare voluntar să conştientizeze că, în ciuda dorinţei

sincere de a ajuta, disponibilitatea sa, poate produce daune semnificative proiectului.

De ce facem un gest caritabil? De ce facem acest gest caritabil? Trebuie să avem un răspuns

clar și confortabil la aceste întrebări, pe care să ni-l asumăm pe deplin înainte de a începe lucrul

cu copiii. Munca de voluntariat prin natura sa poate fi frustrantă, beneficiarii cărora le punem la

dispoziţie resursele noastre se prea poate să nu aprecieze întotdeauna munca noastră în felul la care

ne aşteptăm. De aceea, ca voluntar, trebuie să ne asumăm faptul că facem voluntariat pentru că ne

dorim rezultate şi nu pentru că ne dorim validare şi recunoştinţă. Din experienţa anului trecut, am

observant că, cel puţin la început, copiii nu vor arăta recunoştinţă, vor avea tendinţa să trateze fără

seriozitate acest proiect. Schimbarea acestei atitudini stă aproape exclusiv în mâna voluntarului.

Orice copil poate să înveţe, orice copil poate fi responsabilizat şi aproape orice copil poate fi

atent şi receptiv. Aceasta este provocarea pe care ne-o asumăm ca voluntari: să facem tot ce ne stă în

putinţă ca în timpul celor două ore din fiecare săptămână să reuşim să îi sprijinim pe copii, să le

captăm atenţia şi să folosim în mod cât mai eficient resursele pe care le avem la dispoziţie. Încercarea

este foarte dificilă şi trebuie ca voluntarii să îşi ajusteze aşteptările în conformitate. Prin natura sa,

proiectul acesta nu poate avea un succes de 100%. În 2012-2013 peste 30% dintre copii au părăsit

programul înaintea de finalul anului şcolar. Nu toţi copiii au performat în cel mai bun mod în care ar

fi putut, nu toţi copiii şi-au făcut temele, au existat copiii care nu anunţau că nu pot sosi la meditaţii,

au existat cazuri în care voluntarul a ajuns singur la şcoală, fără grupă. Trebuie să acceptăm faptul că

un astfel de proiect de voluntariat se va confrunta cu probleme de acest tip, iar voluntarii trebuie să

realizeze că munca lor nu va fi întotdeauna răsplătită sau apreciată în mod corespunzător, desigur

acest fapt neimplicând asumpţia că nu ar trebui să îi responsabilizăm pe copii şi să le arătăm faptul

că acţiunile lor nu sunt lipsite de consecinţe. O motivaţie fermă poate ajuta, însă, pentru a trece peste

aceste dificultăți.

Bibliografie:

‐ Velea, L.S., Toderaş, N., Ionescu, M., “Participarea elevilor în şcoală şi în

comunitate. Ghid pentru profesori şi elevi”, TEHNE Centrul pentru Inovare şi dezvoltare

în educaţie, ed. Agata, Botoşani, 2006

‐ Godfrey, C., Parteneriat şcoală-familie-comunitate. Ghid pentru cadrele

didactice, Proiect PHARE 2004. Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate, Ed.

Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007

„Managementul activităţii de voluntariat - oportunităţi ale sistemului de

învăţământ”

Prof. ȋnv. primar Radu Elena

Școala Gimnazialã,,Ion Ghica”, Iași

Muncã voluntarã presupune, teoretic, realizarea unei activitãți fãrã ca cel ce o îndeplineşte sã

urmãreascã o recompense.

Voluntariatul reprezintã, în primul rând, un interes fațã de problemele societãții sau fațã de una dintre

acestea. O persoanã poate fi preocupatã de un anumit aspect al lumii în care trãieşte, ȋnsã existã o diferențã

între interesul pasiv şi cel activ. A fi voluntar înseamnã, în primul rând, cã îţi pasã de o problemã cu care

semenii tãi se confruntã.

Prin muncã de voluntariat înseamnã, ȋn primul rând dorinţa de a ajuta, de a face ceva pentru societate,

de a o sprijini. Este un semn al implicãrii în realizarea acelui mai bine pe care îl dorim cu toţii, dar pe care

puţini sunt dispuşi sã-l transforme în faptã. A face o muncã de voluntariat echivaleazã cu renunţarea la

pasivitatea tradiţionalã. Munca de voluntariat o pot face şi membrii organizaţiei, nu doar voluntarii.

Munca de voluntariat contribuie la ameliorarea calitãții vieții, precum şi la dezvoltarea unei mai mari

solidaritãți între oameni. De asemenea, contribuie la o dezvoltare economicã și socialã mai echilibratã și

oferă posibilitatea de a crea noi profesiuni şi noi locuri de muncã.

Activitãție de voluntariat se pot manifesta prin: participarea activã a cetãțenilor la viaţa comunitãții

şi a societãții, prin mişcarea organizatã în sânul unei asociaţii.

De aceea, datoria voluntarului este: sã încurajeze angajarea individualã în viaţa comunitãții şi a

societãții; sã se angajeze în îndrumarea noilor veniţi, definindu-le responsabilitãțile, în funcţie de

aptitudinile lor, timpul de care dispun, precum şi de ceea ce-i intereseazã și ȋntr-un spirit de înţelegere

mutualã şi stimã reciprocã, sã coopereze cu toţi membrii organizaţiei

Atunci când decizi sã faci voluntariat, trebuie sã alegi acel sector care ți se potriveşte mai mult. Existã

numeroase de organizații și instituții care au nevoie de sprijin din partea voluntarilor și poți sã începi prin

a ţine cont de următoarele lucruri: sã cauți informaţii despre problema care te preocupã, sã gãseşti

organizaţii sau voluntari care au încercat sã soluţioneze astfel de probleme. Dacã nu există un asemenea

grup, poți sã-l formezi chiar tu în liceu, la facultate sau în cartierul în care locuieşti, alãturi de colegii şi

prietenii tăi. Existã ONG-uri care au nevoie de voluntari și poți sã-ți oferi cunoștințele dintr-un domeniu la

care te pricepi lucrând ȋn echipã. De fiecare datã trebuie sã creezi un echilibru între activitãțile de

voluntariat, studii şi alte activitãți în care eşti angajat, gândindu-te la programul tãu şi la timpul liber pe

care îl ai. Poți sã te implici ȋn proiecte de lungã duratã sau doar în ceva temporar, te poți implica zilnic,

sãptãmânal sau chiar lunar. De asemenea, poţi participa la proiectele unei organizaţii neguvernamentale şi

în cursul anului de învãțãmânt sau doar în vacanțã.

Ȋn calitatea mea de cadru didactic, am realizat la clasã activitãți de voluntariat propuse de

Organizația,,Salvați copiii”, Iași, care au fost de un real folos pentru consolidarea relațiilor intercolegiale,

a sintalitãții grupului de elevii. Prin activitatea,,Drepturile copilului”, elevii și-au ȋnsușit drepturile, dar au

gãsit și responsabilitãțile ce le revin. Fiecare copil a scris câte un drept fundamental pe un balon, apoi au

fãcut lansarea acestora, bucurându-se ȋmpreunã.

O altã activitate cu impact puternic asupra elevilor a fost,,Trimite-mi prietenul la școalã!”. Pe lângã

faptul cã elevii și-au cunoscut drepturile, conform Convenției ONU, aceștia au discutat modalitãțile de

prevenire și combatere a lipsei realizãrii accesului la educație, la care sunt expuși copiii ce provin din familii

sãrace sau familii monoparentale. Elevii au realizat eseuri/minieseuri prin care și-au exprimat propriile

pãreri, sentimente, acorduri/dezacorduri cu privire la modurile ȋn care se pot acorda șanse egale la educație

tuturor copiilor.

Am marcat,,Ziua mondialã a toleranței” când s-au dat exemple concrete de manifestare violențã

din mediul școlar, precizându-se cauzele care au dus la aceste manifestãri, dar și a modalitãților de rezolvare

a conflictului. De asemenea s-au discutat posibilitãțile pe care le avem toți la ȋndemânã pentru a evita

conflictele/violența, atât fizicã cât și verbalã, care nu aduc nimic bun ȋn viața noastrã.

De asemenea m-am implicat ȋn Proiectul educațional Campania,,19 Zile de prevenire a abuzurilor

și violențelor asupra copiilor și tinerilor” organizat de Federația Internațională a Comunităților Educative

– Secțiunea România, susținutã de Ministerul Educației Naționale. Ȋn cadrul acestui proiect național, am

organizat acțiuni de implicare a elevilor și cadrelor didactice în prevenirea abuzului, inclusiv a bullying-

ului, neglijării fizice și emoționale, abandonului și absenteismului școlar, consumului de droguri, traficului

de persoane etc.

Am participat și la Programul european,,Ora de Net”, coordonat la nivel național de

Organizația,,Salvați copiii”, membrã a rețelelor internaționale INSAFE și INHOPE, sprijinitã de MEN,

IGPR, Autoritatea pentru protecția drepturilor copilului și adopției.

Am discutat atât cu elevii cât și cu pãrinții și am reușit de fiecare data sã venim ȋn ajutorul semenilor

noștri oferind, din puținul nostru, și celor aflati ȋn nevoi.

Astfel, am reușit:

Implicarea ȋn activitãți de parteneriat cu CJRAE Iași, cum ar fi: Proiectul,,Succes la școalã!”

(confecționarea de felicitãri și mãrțișoare pentru a fi oferite copiilor ce provin din familii defavorizate),

Proiectul,,Ȋmplinește un vis! Schimbã o lume!”(donații pentru a fi cumpãrate rechizite copiilor din zone

defavorizate).

Aplicarea unor proiecte cu Centrul de zi pentru copii,,Sfântul Stelian” ȋn parteneriat cu

Fundația,,Solidaritate și Speranțã” din Iași prin care am donat ȋn semestrul I- rechizite școlare, iar ȋn

semestrul II- produse de curãțenie pentru copiii aflați ȋn acest centru.

Implicarea pãrinților și elevilor ȋn Activitatea filantropicã,,Să dăruim din suflet”- donație de haine

pentru enoriașii defavorizați din Parohia,,Sf. Lazăr”, în parteneriat cu Biserica”Sfântul Lazăr” din Iași, dar

și realizarea Proiectului,,O jucãrie, o bucurie de Crãciun”, când elevii noștri au adus un strop de bucurie

pe chipurile copiilor din Școala Gimnazialã Slobozia, comuna Voinești, Iași.

Activitãțile din cadrul Proiectului Național,,ABC-ul emoțiilor”, desfãșurate sub directa ȋndrumare

a CPECA Iași, au avut un impact deosebit asupra elevilor, ȋnvãțându-i sã-și gestioneze emoțiile negative,

sã facã alegeri responsabile, sã comunice asertiv.

Am implicat pãrinții ȋn organizarea excursiilor școlare din cadrul,,Sãptãmânii altfel”. A fost un mod

bun de a se cunoaște mai bine pãrinții și copiii ȋntre ei, de a socializa, de a se ajuta.

Organizarea Serbãrilor școlare a fost de fiecare

datã un priej de a fi ȋmpreunã, de a cânta, de a recita, de a se bucura.

O necesitate a epocii noastre este educația pentru toți. Lucru realizabil, dacã fiecare

cadru didactic se implicã cu responsabilitate și știe cum sã gãseascã metodele, modalitãțile cele

mai bune de atragere a familiei și a elevului ȋn diverse activitãți, determinându-i sã

conștientizeze importanța școlii ȋn viața fiecãruia dintre noi.

Bibliografie:

Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008;

Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007;

Băban, A., Consiliere educaţională, Ed. Psinet, Cluj – Napoca, 2001;

Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998;

VOLUNTARIATUL – ACTIVITATE IMPORTANTĂ

PENTRU EDUCAȚIE

Prof. Maroiu Manuela

Centrul Școlar de Educație Incluzivă”Aurora”Reșița

A face muncă voluntară presupune, teoretic, realizarea unei activităţi fără ca cel ce o

îndeplineşte să urmărească o recompensă, de orice natură ar fi ea. Voluntariatul reprezintă, în

primul rând, un interes faţă de problemele societăţii sau faţă de una dintre acestea. Desigur, o

persoană poate fi preocupată de un anumit aspect al lumii în care trăieşte, dar există o diferenţă

între interesul pasiv şi cel activ. A face ceva ca voluntar înseamnă, în primul rând, că îţi pasă de o

problemă cu care ceilalţi se confruntă. Munca de voluntariat înseamnă dorinţa de a ajuta, de a face

ceva pentru societate, de a o sprijini. Este un semn al implicării în realizarea acelui mai bine pe

care îl dorim cu toţii, dar pe care puţini sunt dispuşi să-l transforme în fapt. A face o astfel de

muncă echivalează cu renunţarea la pasivitatea tradiţională. Munca de voluntariat o pot face şi

membrii organizaţiei, nu doar voluntarii.

Conceptul de voluntariat:

- Voluntariatul contribuie la ameliorarea calităţii vieţii, precum şi la dezvoltarea unei mai

mari solidarităţi între oameni.

- Voluntariatul contribuie la o dezvoltare economică şi socială mai echilibrată.

- Voluntariatul oferă posibilitatea de a crea noi profesiuni şi noi locuri de muncă.

El se poate manifesta prin:

- Participarea activă a cetăţenilor la viaţa comunităţii şi a societăţii.

- Mişcare organizată în sânul unei asociaţii.

Reieşind din aceste principii, datoria voluntarului este:

- Să încurajeze angajarea individuală în viaţa comunităţii şi a societăţii.

- Să se angajeze în îndrumarea noilor veniţi, definindu-le responsabilităţile, în funcţie de

aptitudinile lor, timpul de care dispun, precum şi de ceea ce-i interesează.

I. Dacă aţi decis să faceţi voluntariat, alegeţi acel sector care vi se potriveşte mai mult.

În jurul nostru, există un mare număr de organizaţii şi instituţii care au nevoie de sprijin din

partea voluntarilor. Puteţi începe prin a ţine cont de următoarele sfaturi şi să răspunde la întrebările

ce vi le propunem:

1. Informează-te privitor la problemele care te preocupă!

Caută informaţii despre problema care te preocupă, găseşte organizaţii sau voluntari care au

încercat să soluţioneze astfel de probleme. Daca nu există un asemenea grup, de ce să nu-l formezi

chiar tu? Preia iniţiativa în liceu, la facultate sau în cartierul în care locuieşti, alături de colegii şi

prietenii tăi!

2. Gândeşte-te la deprinderile pe care le poţi oferi!

Dacă îţi plac activităţile în aer liber, să lucrezi la computer sau în echipă, încearcă sa găseşti

acţiuni de voluntariat care să includă aceste aspecte ale personalităţii tale. Multe ONG-uri au

nevoie de voluntari energici ca tine care să posede diferite calităţi, precum ar fi uşurinţă în

comunicare, creativitate, spirit de echipă.

3. Ţi-ar place să înveţi ceva nou?

Poate vrei să înveţi ceva nou, să cunoşti oameni şi situaţii noi. Încadrează-te în acţiuni de

voluntariat care să-ţi ofere experienţe noi, prin intermediul cărora să-ţi aprofundezi cunoştinţele în

diferite domenii.

4. Îmbină utilul cu plăcutul!

Implică-te în acţiuni de voluntariat care te vor ajuta să-ţi atingi noi idealuri. De exemplu,

dacă vrei să slăbeşti, antrenează-te în activităţi în aer liber, care necesită efort fizic, cum ar fi

excursiile în afara localităţii pentru curăţirea unor poteci sau programele de plantat pomi într-un

parc. Dacă vrei să-ţi aprofundezi cunoştinţele în engleză, creează un club de engleză în instituţia

în care înveţi.

5. Nu te suprasolicita!

Creează un echilibru între activităţile de voluntariat, studii şi alte activităţi în care eşti

angajat. Gândeşte-te la programul tău şi la timpul liber pe care îl ai. Vrei să te implici în ceva de

lungă durată sau doar în ceva temporar? Te poţi implica zilnic, săptămânal sau chiar lunar? Poţi

participa la proiectele unei organizaţii neguvernamentale şi în cursul anului de învăţământ sau doar

în vacanţă?

Ca voluntar, poți sa te implici într-o varietate de proiecte ale unor organizații sau instituții

din diferite domenii de interes comunitar, ca de exemplu:

Educație

promovarea șanselor copiilor cu abilități deosebite, evenimente de premiere a

copiilor sau persoanelor cu realizări deosebite;

organizarea de activități educative alternative pentru elevii din învățământul de

masă – cluburi de literatură, astronomie, ecologie, cluburi de dezbateri și oratorie,

cunoaștere interculturală, organizarea de tabere tematice, etc;

educație anti-drog/alcool;

formarea de abilități de auto-prezentare, leadership, antreprenoriat;

amenajarea de spații de joacă sau de petrecere a timpului liber pe lângă școli;

orientare în carieră;

lecții de utilizare a computerului (pentru copii cu handicap, copii instituționalizați,

șamd, pentru persoane din mediul rural sau pentru vârstnici);

organizarea de diverse competiții pe teme școlare, sportive sau extrașcolare.

Beneficiile voluntariatului

Atunci când te implici în proiecte în beneficiul unei cauze sau al comunității tale, nu

contribui doar la dezvoltarea comunității, ci și la dezvoltarea ta personală și profesională.

Voluntarii învață, voluntarii experimentează, voluntarii lucrează în echipă.

Cum te dezvolţi când te implici în programe şi acţiuni de voluntariat?

căștigi experiență de muncă, înveți lucruri noi și deprinderi utile;

îți menții "în uz" cunoștințe, abilități sau vreun talent pe care nu ai ocazia să le

folosești în viața de zi cu zi;

ești mai activ în timpul tău liber și-l petreci în mod util, provocator și, de ce nu,

distractiv;

socializezi mai mult: îți faci noi prieteni, cunoștințe și contacte care îți pot fi utile

în viață;

te alături și tu prietenilor tăi care sunt deja implicați în acțiuni sau programe de

voluntariat;

dai înapoi comunității și celor din jur o parte din ajutorul primit la rândaul tău în

viață;

devii parte a unei echipe sau organizații a cărei muncă și viziune o respecți și vrei

să o sprijini;

dacă tocmai te-ai mutat într-un oraș nou sau ai trecut printr-o schimbare de viață,

voluntariatul te ajută să te conectezi la comunitate și să faci tranziția spre noua ta viață;

poți testa practic dacă ai abilitățile necesare pentru a urma o anumită carieră sau

pentru o reorientare în carieră;

ai ocazia să îi ajuți pe cei mai puțin norocoși ca tine sau, dimpotrivă, poți fi alături

de cei care trec prin aceleași probleme ca tine;

poți realiza ceva ce ți-ai dorit întotdeauna;

ai oportunitatea de a lucra cu o categorie de persoane cu care ți-ai dorit să ai

contact sau ai ocazia de a întâlni persoane importante din comunitate;

înveți să îți asumi o responsabilitate și să realizezi ceva cu propriile tale mâini;

contribui la dezvoltarea comunității în care trăiești și a înțelege mai îndeaproape

problemele comunității în care trăiești.

Cu siguranță, voluntariatul rămâne o activitate atractivă și demnă de a fi practicată și

sprijinită de copii sau adulți, deoarece se desfășoară printr-un proces al flexibilității și al alegerii

libere.

În concluzie, valoarea activității de voluntariat, dar și a voluntarului este incontestabilă în

societatea românească de astăzi și este doar o problemă de timp ca aceasta să fie prețuită cu

adevărat.

BIBLIOGRAFIE:

1. Băban A. (coord.)- Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi de consiliere, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2001

2. Theodosiu, D. – Mai aproape de elevi, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1972

3. Tomşa G.- Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă Viaţa

Românească, Bucureşti, 1999

VOLUNTARIATUL – ACTIVITATE PENTRU ASIGURAREA

UNEI CONDUITE CIVICE CORESPUNZĂTOARE

Prof.Racu Semenica

C.S.E.I,,AURORA,, Reşiţa

Există o arie largă de noţiuni, definiţii şi tradiţii în ceea ce priveşte voluntariatul. Totuşi,

ceea ce este comun în Europa este că oriunde oamenii se implică împreună în activităţi pentru a se

ajuta reciproc, pentru a îi susţine pe cei cu nevoi, pentru a conserva mediul înconjurător, pentru a

participa în campanii pentru drepturile omului, sau pentru a iniţia acţiuni menite a asigura fiecăruia

o viaţă decentă – atât societatea în ansamblu, cât şi fiecare voluntar ies în câştig, iar coeziunea

socială este semnificativ întărită.

Voluntariatul nu este o notiune nouă românilor asa cum nu este nouă pentru niciun popor,

pentru nicio colectivitate. Oamenii s-au ajutat mereu între ei, sau au muncit împreună pentru

atingerea scopurilor pe care si le-au propus, fie că-si strângeau recoltele, îsi construiau o casă,

ridicau o biserică sau o scoală în comunitatea lor. Din păcate însă deceniile de totalitarism au

marcat felul în care românii percep ideea de muncă voluntară. Adesea, în special după Revolutia

din 1989, voluntariatul era confundat cu munca patriotică pe care multi dintre români erau obligati

să o facă în timpul regimului comunist, si în urma căreia nimeni nu era câstigat nici din punct de

vedere material nici din punct de vedere spiritual. Iată motivul pentru care primele organizatii

nonguvernamentale care implicau voluntari au fost privite la început cu suspiciune. Românii

trebuiau să-si descopere identitatea, să-si descopere valorile, să-si pretuiască semenii si să

muncească împreună pentru construirea a ceea ce se doreste a fi o Românie modernă, tară a Uniunii

Europene a secolului XXI.

Voluntarii reflectă diversitatea societăţii europene, având implicate persoane de diferite

vârste, femei şi bărbaţi, angajaţi şi şomeri, oameni cu diferite origini etnice, credinţe, cetăţeni de

toate naţionalităţile

Voluntarii sunt implicaţi într-o mare varietate de activităţi, cum ar fi furnizarea de activităţi

educative şi servicii, ajutor reciproc sau auto-ajutor, campanii,, acţiune comunitară şi pentru

mediul înconjurător. Voluntariatul este unul dintre modurile în care persoane cu orice tip de

abilităţi şi profil, pot contribui la schimbări pozitive.

Voluntariatul este un mod de incluziune şi coeziune socială. Contribuie la crearea unei

societăţi coerente, cu legături bazate pe încredere şi solidaritate, şi prin aceasta, la crearea de

capital social. Este o sursă puternică de reconciliere şi reconstrucţie

Voluntariatul joacă un rol important în identificarea de soluţii pentru problemele societăţii.

Voluntarii şi organizaţiile lor sunt adesea primii în dezvoltarea de acţiuni inovatoare pentru a

identifica, a da voce şi a răspunde nevoilor care se ivesc în societate. Voluntarii ajută la

îmbunătăţirea calităţii şi cantităţii de servicii şi la dezvoltarea creativă de noi servicii

Voluntariatul este un factor economic semnificativ. Sectorul de voluntariat contribuie

estimativ cu 5% în PIB-ul economiilor naţionale şi multe dintre oranizaţiile non profit depind

puternic de munca voluntarilor pentru a-şi susţine activităţile

Voluntariatul sprijină crearea de parteneriate inovatoare între sectorul profit, autorităţile

publice şi sectorul non profit. Asemenea parteneriate, dublate de natura iniţiatică a multor

dintre activităţile de voluntariat, pot conduce la crearea de noi oportunităţi de angajare

Voluntariatul oferă oportunităţi de educaţie formală şi non-formală şi este, prin urmare un

instrument esenţial în formarea continuă. Prin voluntariat, oamenii dobândesc cunoştinţe, îşi

exersează abilităţi şi îşi extind reţelele sociale, ceea ce adesea poate conduce la diversificarea şi

îmbunătăţirea ofertelor de angajare la dezvoltare personală şi socială.

În timp ce unii participă cu interes la actiunile de voluntariat, altii nu fac voluntariat. Aceasta

se întâmplă pentru că întâmpină bariere în ceea ce priveşte activităţile voluntare, cum ar fi lipsa

informaţiilor, contrângeri legate de timp; resurse economice precare şi sentimentul că “nu îşi pot

permite” să facă voluntariat; o imagine negativă a voluntariatului; discriminare; lipsa unui cadru

legal; lipsa protecţiei împotriva riscurilor pe care le implică; vizele şi alte bariere pentru cetăţeni

din afara UE. Voluntariatul este oferit gratuit, dar nu este lipsit de costuri – are nevoie şi merită

sprijin adresat din partea tuturor celor implicaţi – organizaţii, guvern, sectorul de afaceri şi un

mediu politic favorabil, inclusiv infrastructuri pentru voluntariat. În timp ce UE a acordat din ce

în ce mai mare importanţă voluntariatului în toate formele sale, de-a lungul ultimilor ani, România

se află încă departe de a avea o strategie la nivel european de a promova, recunoaşte, facilita şi

sprijini voluntariatul pentru a acţiona la întregul potenţial. Ceea ce trebuie să ştim este că oricine

poate să devină voluntar şi să aducă o contributie, oricât de mică, la lumea care ne înconjoară.

Important este doar să îţi doreşti acest lucru! "Faptul că nu poti să faci totul nu e o scuză pentru a

nu face nimic." Important este să n