ELEMENTEde

te*

COSMOGRAFIApentru

< lit«milt‘ S'iiisiari»'.dii

A TRUB L.AURIANÜ

A cincea edifiune.

BUCUKESCÍ.

IImprimeria Stalului.

1 8 6 3.

ELEMENTEde

COSMOGRAFIApentru

Ciassile primărie.

A THEB LAURI AN U

COSMOGRAFIA.

Figura păm lntului.

Figura pămîntuluî este rotundă de tóté părţile, sau cu alte cuvinte, pămîntulu este unü corpű sfe­rică, sau unu globii. Insë acésta nu se póte vedé cu ochiulă, fiindu că vederea nóstrá se întinde nu­mai asupra unei mici părţi a pămîntuluî, dâră noî avemü probe destulle pentru ca se ne convingemü despre rokuwjimea lui. |ntre aceste probe sunt mai de însemnată următdrîeje : 1° căllătoriele celle multe cari le au fácutű ómenil împregiurulu pămîntuluî ; că-cî eî au mersă totu înainte, fôrâ ca se se întăr­ea înapoi, şi cu tóté acestea mal pre urmă s’aA a- flatû érâçï pre puntulu de unde aă purcessu; 2° Na- vigătorii cândă se apropia de uscată vedq mai âu- tăâu numai verfurile munţiloră şi aUe turnurilor# ce­tăţilor u, apoi cu încetuJu încetulă le vedo pîno la picidre. 3° Locuitorilor# pămîntuluî de côtrâ reaă- ritq, le resare adrele (comă se vorbesce de comune) lUeî curîndă decâtu celloră de cotră appusă. 4° Cei

au căllătoritu de la mé^iá-nópte spre măjîă-.^i,

C Figura pămîntuluî j probe de rotunjimea lai- — Munţi! uu scâmbă nimicii din sfericitatea iul?

au observata că ca câtu. mergea mai departe, cu a- tâta mai multe stelle de la méíjiá-nópte li se făcea neve^ute, şi li se arrêta altele de la méc|ià «Jii Pre ca­ri nu le vetjusseră maî înainte. 5° Că pămîntulu în <5re-cari împregiurâri, cari se numescü întunecări de lună, arruncă totü- dé-una o umbră rotundă pre lu­nă; lucrulü acesta se póte întîmpla numai cu umbra corpuriloru rotunde în orî-ce puseţiune. Din tóté acestea urméijiá firesce că pămîntulu trebue să fiă roţundu de tóté părţile.— Munţii nu scâmbă nimica din figura cea sferică a pămîntulu!, că-c! globulu pă- mîntuluî este aşia de mare, încâtü cei mai înalţi munţi se paru a fi numai ni sce grăunţe de arenă.

m işcarea păniîntuliii.

— 4 —

Pămîntulu se mişcă în dóue moduri : împregitt- rulă sórelui, şi împfegiurulü seu însuşi. Adecă elltt descrie împregiurulu sórelui unu drumií saü o orbi­tă rotundă prelungită (elliptică) de o mărime minu­nată, care se numesce orbita pămîntulm. Acésta vi­ne de acollo, dă sóréle áré în senë ö putere attrac- fíva ^cöntópétálé) Cari fiu lássa cá pămîntulu se'S e mnţce dfe îfi îŞaihte, ci-Ilícbnstrfnge se se revólbá impir^iuruíS sÓrelut, şi se se íntórca irăşi la loculö l iláié a ‘ purcésü după unü timpii determinaţii. Lun­gimea drumului acestuia face aprópe 130 de mili- óne milliare geografice; Óra distanţia saü depărtarea de mi^ilocü de la sóre face la 20 milióne de milliare

Eevoluţiunea pământului ; orbita lui şi mărimea ei ; iß- Jéla acestei mişcări. PerieliÛ; Afeliu.

5

geografice. Totu drumulu acesta lă face pămîntulft împregiurulu sórelui într’unu annu (adecă 365 de (Jil- le, 5 őre, 48 minute, 51 secunde). Pentru ca în so- cotelele ordinarie se aibă ómenil 4IU® întregi, se nu­mera annulù numai de 365 de ([iile, şi fiindu că prin lăssarea órelorü şi a minuteloru în timpii de patra annï se perde aprópe ună 41 (accuratu numai 22 <5- re, 15 minute, 24 secunde), de aceea totu la allô pa- trulé annu se mai adauge ană 4b şl atunci annulu se compune din 366 de 4111®-—Revoluţiunea pămîn- tuluî împregiurulu sórelui se face cu o rapiditate des­pre care nu suntemu în stare se ne facemü o ideă, că-cî pămîntulu percurge în fiă-care 41 368,000 de milliare, în fiă-care dră 15,000, în fiă-care minutu 250, în fiă-care secundă 4 V6 milliare geografice.— Planulü pre care se descrie orbita pămîntuîuî se nu- mesce Ecliptică.

Notá. Puntulü cellű mai aprópe de sóre allô orbitei se nu- mesce Perieliu; cellü maî depărtatu Afeliü.

m iş c a r e a p & in îiitu lu l i n g in r u lu o s s e ï s e lle .

Afară de mişcarea împregiurulu sórelui, pămîn­tulu maï are o mişcare împregiurulu seu, adecă îm- pregiurulô osseï selle, care se face în 24 de dre cu o iutime totó de o mesurât. Acésta se póte assemî- na cu billa pusă în mişcare pre biliardü ; ea nu mer­ge numai înainte, ci se mişcă şi în giurulu seu.-— Ossea pămîntuîuî este o liniă drâptă care ni o în- chipuimô că trece prin centrulü pămîntuîuî, prin ur-

Rotaţiunea pàmintuluï; ossea lui, polii Arcticû çi Antertioffi ^

- 6 —

mare ea este totö de o dată şi unö diametru alin pă­mîntuluî. Décá ne închipuimu ossea pămîntuluî pre­lungită pîno unde ar attinge bolta ceriului de amen- doue părţile în doue punta, in cari se mişcă, ea şi cumu ar fi înfiptă îd carfiini, atunci avemö aşia nu* mijii cardinî sau poli al lumii, dintre cari unulu es­te spre méíjiá-nópte Şi se numesce polulfi arcticii éra cellu-altü spre méíjiá-^i, şi se numesce polulu antarticd.

Tim purile ţtille lcari se naScA «lin rotaţiunea pămîntuluî.

Din rotaţiunea sau mişcarea pămîntuluî în giu- rulu össeí selle se nasdu timpurile pilléi. Sórele lu- miné^iá firesce numai acea giurüetate a pămîntuluî care este întérsâ spre dînsulü, érâ cealaltă guimeta- te se află în umbră sau în întunericu. Laturea a- ceea a pămîntuluî care se află întérsâ spre sőre, a- re ftuă, érá aceea care jace în umbră, are nóple.

ţ)iua naturale se numesce timpulu care trece de la aşia numitulu resăritu allü séreluï pîno la appu- sulă lui. Timpulu de la appusulö séreluï pîno la resăritnlu lui se numesce nóptea naturale. Dînamên- dóue interyallele acestea se compune çliua civile, ca­re se distinge în patru timpuri: diminkţia saü resă- ritulu séreluï, séra séu appusulü séreluï ; timpulu din­tre diminâţiă şi sâră, séû mèdià-$i', timpnlü dintre séra şi diminétiâ, séu mèÿià-nôpte.— La noï se so- cotesce 4iua civile de la o méijïâ-népte pîno la al-

Timpurile çlilleï ; çliua, nóptea ; çliua şi nóptea naturale, dina şi nóptea civile.

tă mé<Jiâ-n<5pte ; însë astronomii socotescu 4^aloru de la o pîno la altă mé<Jiâ-<|i‘

Din celle ce s’aü ^issü pînd aie! urméÿiâ, că nu toţi locuitorii pămîntulul au $ Ş* ndpte ín totü a- cellö timpü ; ci din contra cândü pentru unii se Da­ce «Jiuă, pentru ceilalţi începe a se face ndpte şi vi- ce-vdrsă, cândü pentru aceştia începe 4*ua, pentru aceia începe ndptea.

Din rotaţiunea sau mişcarea pămîntuluî în giu­rulü osseï selle se esplioă şi fenomenulü resăritulul şi appusulul corpurilorü ceresc! : allfl sdrelul, allu lu- neî şi allu stelleloru. Cândü pămîntulu se întdrceîn adevêrü de la appusü spre resărită în giurulü őssel şdlle, se pare că numitele corpuri cerescî se mişcă dp la resârilÜ spre appusü. înse în viâţia commune se vorbesce încă totü despre resâritulü şi appusulü söreiül, pentru că multü timpü, n’aü sciutü ómenil, ca nu sórele se íntórce în giurulü pămîntulul pre fiă- care (ţi, ci pămîntulu se íntórce ín giurulü osseï sel­le, şi de cândü sciu acésta, totü le mal place se ţi­nă vechia datină de a vorbi.

Pîno cândü se mişcă pămîntulu, noi ne aflârnu totü în susu pre dînsulü, şi nici odată nu ne aflâmü în giosü, că-cl noi numimü süsü ceea ce este désu- pra capului nostru, şi giosü ceea ce este de desup- tulü piciórelorü ndstre: prin urmare ceriulü pentru noi este süsü, pămîntulfi giosü, şi în t<5tă rotaţiunea pămîntuluî picidrele nóstre remânü totü-déuna îndrep­tate spre pămîntă, şi capulü spre cerifl. Noi nu ve­rtem nici o dată în atare puseţiune, ca şi cumă amü sta pre capo, şi picidrele le amü întinde în süsü.

— 8 —

Tim purile an im i»! cari sc nască din r< volu- , p lin ea päinintuhil

Din re vohijiunea sau mişcarea pămîntuluî în giu- rulu sórelui se nasce scâmbarea timpului annulttî : primăvara, car«, tomna, iarna, şi diversele lungimi de 4i şi n<5pte. Aceste ddue fenomene însemnate, sunt fapta înţellepţiuuiî cellei pré-înalte; elle respândescu vidţiă şi prosperitate preste tótá façia pămîntuluî nostru.

Déeâ ossea pămîntuluî ar sta perpendicularii! pre ecliptică, (adică pre planulu orbitei pămîntuluî), atuncî diua şi ndptea ar fi pretutindenea şi totu dé- una de o mărime, adecă fiă-care puntü allü supra- feçeï pămîntuluî s’ar afla giumetate de timpulü ro- taţiuniî, prin urmare 12 <5re, pre emisferiulu luminaţii şi céllèlalte 12 dre pre emisferiulu neluminată ; totii aşia ar trebui şi timpurile annuluî se fiă nescâmba- te, fiindă că fiă-care puntü s’ar luci de cotră söre totü-dé-una suptü acellaşî unghiű ; şi fiindă că de la acésta atternă gradulu căldureî, s’ar încăldi totfi- dé-una de o mesură. înse ossea pămîntuluî este în­chinată (supţii unii unghiü de 66 !]2 grade) côtrâ ecliptică, prin urmare fiă-care puntu allft pămîntuluî descrie pre t<5tă 4iua nnű cercö care assemine este închinată côtra ecliptică (suptă 23 grade, ceea ce se numesce oblicitatea ecliptice!) ; dară cerculu de Iu- minaţiune, adecă marginea giumetăţiî pămîntuluî cel-

Timpurile armului : primăvara, vara, tomna, şi iarna — Ecliptica. închinarea ossil pămîntuluî cotră ecliptică de 667» grade; cerculu descrisă allô unuï puntü pre fiă care (ii închinată de 23'/2 grade c6tră ecliptică.

leï luminate şi neluminate nu stă perpendicularii! pre ecliptică, şi împarte aşia dérá cerculű care-M face fiă-care puntű într’o <Ji în dóue giumetăţî de mări­me diversă, din care causa apoi se născu diverse lun­gimi de şi de nópte.

Acésta însë face câte-va escepţiuni.1. Unü puntu pre pămîntu care este de o me­

sura depărtatu de la amendoî cardiniî ossei, adecă de la poli, va descrie pre t<5tă 4iua unű cercă care se află în acelaşi plană cu centrulă pămîntulul ; aşia se voră giumetâţi amendóuepercurile pentru puntulă însemnată, prin urmare acóllo voră fi 4ina şi nóp- tea pururea una ca şi alta de mari. De aceea cer­eală: acesta (care în tóté puntele salle este de o me- sură depărtată de la poli) se numesce Ecatoriü (în limba marinariloră, Liniă).

2. Fiindu că. ossea pămîntului-şî ţine nescâm- bată puseţiunea eî cea oblică cöträ ecliptică, de a - ceea pămîntulu în revoluţiunea sa va ajunge de dóue ori (în fiă-care giumetate a drumului o dată) la ună puntű, unde ossea stâ aşia, încâtfl amendoî po­lii sunt assemine de tare depărtaţi de la sóre. Pen­tru acestü puntű cade şi ossea şi cerculă de lumină- ţiune Îd acellaşî planü ; din acésta causă se va în­tâmpla totű aceea, ca şi cándö ossea ar fi perpendi- culariă pre ecliptică, adecă 4ina şi nóptea voră fi as­semine de mari pentru tóté puntele pămîntuluî. A - ceste dóue punte afle eclipticei se numescü punte

- â -

Cerculu de luminăţiune. Diverse lungim! de $i şi Qóp- te; esceptiunile la car! sunt suppuse.

10 —

ecinopţiale. Elle cada la 9 (21) Martin şi la 11(23) Septembre. ;

3. „In orbita pămîntulu! vorn fi d<5ue ponte as- ş g ş »^ fide tare depărtate, de la puntele ecinopţiale. în aceste punte cerculu de luminaţi une va împărţi cerculu deserisu de côtrâ fiă-care locü de pre pă- mîntu în rotăţiunea sa cea ^iurnale, în d0ue-pârţî fórte diverse, adecă lungimea pilléi şi a nopţii va fi fórte differită ; şifiindu că totd în acellaşl timpii ső­réié lumiué<|ia în aceste dóue punte fiă-care loco de or parte fórte oblicii, de altă parte fórte aprópe de direpţiunea perpendiculariă: de aceea nu numai că va fi pentru aceste punte, cea ma! lungă şi cea mai scurtă <j|i Pentru fiă-care locu, ci şi cea mai mare căldură şi eellu mai mare frigö. Aceste dóue pun­te se num eseu punte soristiţiale. Elle cadu la 10(22) Decembre şi la 10 (22) Juniu. După acestea se es- plică’ şi scâmbarea timpurilord annului.

4. In unulii dintre puntele soristiţiale are und locu óre-care de pre .pămîntîi cea mai scurtă <)i, pen- trp essemplu ; şi fiindll că aci-lü lovesce sórele fór­te pe<Jişi0, de aceea are şi cellu maî rece timpii, a- decă iarnă. De aici pămîntulu purcede înainte, ade­că cotră unulu dintre puntele ecinopţiale; lungimile de dl şl de nópte se faeü ma! puçinü diverse, só­rele nu ma! trimitte raijiele selle aşia pedişiu ; se fa­ce primăvara, şi «Jiua şi nóptea assemine de mari. De aci înainta se apropiă pămîntulu cöträ allu doui- lé puntă soristiţial, ^illele se facil maî lungî de câtu nopţile, ra<Jiele sóreluí devinü totü mai perpendicu-Puntele ecinopţiale; soristiţiale.

— I l —

larie, se face vară, noï ajungemu la soristiţiulu de vară, şi la 4iua cea mai lungă. Àeumu pămîntulă a fâoatu giumetate din drumulă seu ; în aceeaşi mesu­ré;«» micescă 4iHele, pîno la ecinopţiulă de tdmnă, pîno la 4iua cea mai scurtă, după care începe cer­eala annului din nou.

Zodiaculü aaű drum olu anim alilorn.

Spaţiulu céllá nemărginită ni se arrată nóue ca ană globű sau ca o boltă mare, albastră, semînată oü stelle. Spre a le coprinde mai uşioru cu vede­rea, astronomii an împărţită tóté stellele în 103 con- stellăţiunî, şi le aü datü diverse numiri. Fiindu că no! ne mişcâmă cu pămîntulă nostru împregiurulü sórelui, de aceea vedemu în acéstâ căllătoriă a nó- stră, totn alte şi alte eonstellăţiuni de asupra ndstră. Astronomii aü trassü prin me4îloculu boite! ceresc! unû brâü (de o lăţime de 20°), şi împreună cu stel­lele ce se află pre dínsulű, l’aű numítű Zodiacü, şi l’au împărţitu în 12 zodie (semne sau imagini dea- nimale). Acestea sunt : berbecele 'Y', taurulu ge­menii n, cancrulă 0 , leulă IS, fecióra 1îp, cumpă­na sûs, scorpionulu ITţ,, săgetariulă caprulü ,5, ver- sătorulu îs», pescii

Fiă-care din aceste semne stâ o lună de 4*lle de asupra ndstră, şi se (pce? (de Ş* nu cu dreptă cu- vîntn), că sórele intră în semnulü taurului, cându eonstellâţiunea taurului se află deasupra ndstră (la me4iulu 4illeï)» etc.

Constellaţiunile. — Zodiaculü.

Pămîntulti nostru se mişcă într’unü annti îm - pregiurulü sôreluï, şi nóue ni se pare că sórele se mişeii împregiurulă pămîntulul, şi din causa acésta Bôï vedemu sórele în fîă-Cafe lună într’ună zoditi, pre cândü noî în adeverü ne mişeâmă cu pămîntula nostru printre söre şi zodiulü contrariu (ce-lti védemü la me iulü nopţii de asupra nóstrá). Âşia în luna lui Martiü no! vedemü la me^iulu nopţi! deasupra nóstrá semnulu cumpenei, şi <|icemû că sórele a in­trată în semnulă berbecelu! ; în luna lu! Septembre vedemfi la mecjiulu nopţii deasupra nóstrá semnulu berbecelu!, şi «Jicemu că sórele a intrată în semnulu cumpenei.

- m —

Planetei«»

Dară nu numai pămîntulu se mişcă împregiu- rulu sôreluï, ci mai sunt şi alte corpuri, cari făcu as- semine revoluţiun! împregiurulü sôreluï, şi se numescă Planete■ Acestea se vedă pre ceriu că ş! scâmbă pu- seţiunea lorii cea relativă.— Planetele celle cunnos- cute pîno acum sunt 80 (împreună cu pămîntulu), şi se mişcă tóté de la appusfi spre resărită în pla- nulu ecliptice!. Doue sunt între sőre şi pămîntu : Uereuriü şi Vinerea; cellelalte sunt între pămîntu şi stellele fisse, şi faeü cercuri mai mar! de câtă pă­mîntulu Mercuriu este fdrte aprópe de sóre, şi de aceea nu se pré-póte vedé; Vinerea este ceva mal departe, şi no! o vedemü cândă diminétia înaintea sôreluï, şi o numimü Lucèférü, cândă séra din de-

Planetele.

— 13

reptulü sórelnl, şi o numimû VesperÜ. Din afara cer­cului pămîntulul este Marte care se vede fórte bine nóptea, cu lumină roşiâtică, apoi e Jma, Joue, Sa­tur nü, Uranii, Neptunù. Planetele lui Joue şi Sa­turai! se védű nóptea fórte bine, dâră a Juneï este aşia de mică încâtü nu se póte vedé cu ochii near­maţi. Cu dînsa dimpreună se află între Marte şi Joue încă alte 71 planete micî (numite microscopice).

Unele dintre planete afi satelliţl sau luni, pre- eumu are şi pămîntulu nostru. Joue are 4 satelliţl, Saturau 8, Urană 6, Neptunu 2. Saturau mal are şi altş dóue innele luminóse împregiurulu seu.

Cometele.

, Afară de planete cari se mişcă regulatű împre- giurulü sôreluï, mal sunt şi Comete, adecă stelle cu [CÓmá öau códá, cari se mişcă în tóté direpţiunile şi alle cărora revoluţiunl (afară de unele) n’aü pututu şş sg 4ftterrnin« de cöträ astronomi. Una dintre co-

nejjé fliaï iruroôse a fotó« cea de la annulü 1^8^ ; Bare ve4utö tu ochii liberi de la 1 Sep­tembre,: pînd CtcţOmbre după appusulü söreiül

u-se între constellăţiunile Leu- SfiorpianuluL în 23 Septembre

-,a trflcutiţ pre löngá stéua cea luminósá, Arcturu, din eonstellaţiunea Bouariulul, şi ne a dată cellü mal fru-

.jnosă fenomenu.Altă cometă frumósá s'a arretatü de odată în

18 Juniu 1861, în eonstellaţiunea Eniochuluï, puçinü

Cometele.

spre resăritu de la etéua Capella ; a trecutü printre Ursa cea mare şi printre cőda Draconeluï, indreptân- du-şî cursuîücôtrâ Qoronă şi a adjunsu la 3 Juliü pîno în mâna Boaariuïul, cândft a începută a per­de tare din lumina sa, şi apoi cu încetulă s’a fă­cută neve<Jută.

I^una în ropertuliî seù cotvă păiniutu.

Luna, sateHîtuIfi pămîntuluî nostru, are unu dia­metru de 648 mîllîare geografice; distanţiaeî cea de midîlocfi de la pămîntu e maî la 51,000 de milliare. Orbita eï împregiurulü pămîntuluî este elliptică, şi taiă orbita pămîntuluî supţii unü unghiu de 5 grade. Puntele unde se taiă aceste orbite se numescu noduri.

Luna se luminătjiă pururea pre o giumetate a eî de cotră sőre, ca şi pămîntulu. Cându se află între noi ţi între sőre (adică în conjuncţiune), atunci firesce numai giumetatea de dincollo este luminată, érá nóue ne arrêta laturea cea întunecată (lunanóuá). Pre câ&dü ea se mişcă din acéstâ puseţiune înainte, noi vedemă totó mai multa şi maî multă din giu- metatea luminată, pîno cândü pămîntulu rine dreptă între lună şl sève (adică în oppoaiţiune), atunci la- turea «ea întdrsă cotră noi este tótá luminată (lună pUnt). Totu în acea mesura merge scä<|$ntö pîno ce vine drăşt Intre pămîntti şi între sőre, cândă înce­pe altă lună nouă. Diversele aceste seâmbări de lu­mină se numescu fase alle lunii

Luna arrétá pămîntulu totfi aceeaşi lăture (nu-

— 14 ~

Luna în raportă côtrâ pămîntS. Conjuncţiunea, Oppoaipunea.

15 —

mai câtă oscillétjià fórte puçinû de la mé4ia-nôpte spre Ç* de la appusü spre resäritü), şi fi-indű că se mişcă împregiurulü pămîntuluî, de aceea în fiă-care revoluţiune face totü de o dată şi o ro- taţiune împregiurulü osseï selle Aoéstá revoluţiune se face în 27 de 4die şi (aprópe) 8 ore, şi se nu- mesce o lună periodică. Dară cândü a trecută o a- tare revoluţiune, luna încă nu stâ în raportulă de mal înainte côtrâ pàmîntü şi côtrà sőre, fiindu că pîno atunci pâmîntulü încă şi-a scâmbatü loculu seu; pnn urmare luna trebue se mai facă o bucată, de drurnu spre a împlini töte fasele, şi din acéstá cau­sa se nasce luna smoiică de 29 de ille şi 12 ore, oare este cu 2 4ille şi 4 őre mai lungă de câtü cea periodica.' 1 Fiindu că luna se întôrce împregiurulü pămîn- lûlttï, precumű se întôrce acesta împregiurulü söreiül, de aceea câte odată luna în revoluţi unea acésta vi­ne între pàmîntü şi sore saü pâmîntulü vine între hinâ şi Söre în b linia drépta Dérà fiindu că şi pă- ibfbtulü şi luna şl eâpetă lumina de la söre, de a- ceea tn casulfl d'ântâni lnn-» răpesce pămîntuluî lu­mina, în casulü alic doile pâmîntnln răpesce luneî lumina söreiül. Aeollo se nasce intunericu de pă- mîntü (care se numeşte de ordinarifl, însë iôrà cu- vîntù, întunecime saü eclipse de söre), aici se nasce intunericu saa eclipse de lună

Luna periodică, sinodicâ— C njuncţiune, Eclipse de-söre; Opposiţiune, Eclipse de lună

— 16 -

Calendarinlá

1. Ceï yechï, după observaţiunile lortl făcute cu puçinà eSsactitate, numeră 360 ^ille pre unu annti, şi după acésta, împărţiră şicerculu care se pare că Iu descrie sőréié în cursuíij seü anuual, în 360 gra­de. Numerulti acesta împărţită în 30, dâ 12 mesurl (menses) de câte 30 <Jîlle érâ pre cerii 12 semne (sau zodie) de câte 30 grade;

Hal in urmă Astronomii observară că numerulü acesta do '360 <pHe, nu este essâctfl, ci că pîno cându sőréié face totü cursülű seu, trecü aprópe la 365 ÿlle şi 6 őre. Aceste 6 őre cullesse în cursu de 4 annr, dau 1 Decï Juliü Cesare (46 annï înainte de Çhr.) asşe<Jiâ, ca annulü ordinariu se numere 365 (Jille, împărţite în 12 mesurî sau luni astronomice, aşiă: Januariu 31, Februariü 28, Martiü 31, Aprile 30, Maiü 31, Juniü 30, Juliű 31, Augustü 31, Septem­bre 30, Octombre 31, Nouembre 30, Decembre 31 «Jille. Régula acésta se se ţiiă treï annï unuia după altulü ; érâ allu patrulé annu se numere 366 <JiUe. Çiua adaussă (bisşestă) se se . allăture la Februarie, aşik ca la fiă-care allü patrulé . anno (bissestű), Februa­riü se numere 29 ^ille.

Creştinii primitivi adoptară calendariulü Julianö, şi asşecjiară serbătorile lorü aşia: La ecinopţiulfl de primăvara conceperea mântuitoriuluî (25 Martiü), la ecinopţiulă de tómna conceperea înainte-mergătoriu- Iuî (24 Septembre), la soristeţiulu de iarna, nascerea 1

1. împărţir ea annulul după ceî vechi; după Juliu Cesare.— Celle 4 serhăţorî alle crejtinilorü primitivi; Sinodalii de la Nioea.

17 —

mântuitoviuluï (25 Decembre), la soristeţiulu de va­ra, nascerea înainte-mergătoriului (24 Juniu).

Părinţii adunaţi în sinodulu de la Nicea în an­nulü Chr. 325, sancţionară acestö calendariű, cu tó­té că serbătorile remaseră înapoi cu 3 (JMe, aşiaîn- câtu ecinopţiulu de primăvară cădea în 21 Mar tiu, şi celle-l-alte assemine.

Dâră mai în urmă se observă că annulü Julianü de 335 4ille şi 6 ore, este pré lungü, ca-cî în ade- veru sórele şi face cursulû/ seü annual în 365 «JiUe, -|r> óre, 48 minute şi 51 secunde. Deci pontificele Grre- goriă XIII socoti de trebuinţiă a correge acâstă er- rdre, şi fiindü că în cursü de 1257 de annî serbă­torile remăsseseră înapoi cu 10 <Jille, ellü ordină ca pentru annulü 1582, după 4 Octombre se se nume­re în dată 15 Octombre, şi cu modulă acesta redus* se ecinopţiulu de primăvară ârăşila21 Martiü, cumü fussesse pre timpulu sinodului de la Nicea. Şi pen­tru ca pre viitoriü se nu se maî întîniple assemine remânere înapoi cu serbătorile, ordină ca la trei cen- tennie unulü după altulu se nu se adauge diua bis- sestă, ci numai la allu patrulé centenniű ; aşiâ an­nulü 1700, precumü şi 1800 remaseră ordinari (nu bissesti), assemine va remâné şi annulü 1900, érâ an­nulü 2000 va fi bissestű.

Pínö acumü calendariulü Julianü remase índe- retü de cellü Gregoriauü cu 12 fjille ; cu tóté ace­stea creştinii de ritulö orientale lü ţinu pîno în diua de astăzi.

2. Împărţirea annuluï în 12 luni, după fasele

Annulü lunariű ; annulü solariü.—Epactele; Numerulű de aurü.

— 18

"v

lunii, este încă şi mai vechia de câtü împărţirea luî în 12 mesurî după cursulü sóreluí, de la unu eci- nopţifi pîno la acellaşl ecinopţiu. în annulu lunariu, luna ântâia numeră 30 «JiUe,. a dóua 29, a treia 30, a patra 29, şi aşiâ maî departe. Dóue-spre-íjece lu- năţiunî dau 354, prin urmare 'annulu lunariă este mai scurtü de câtü cellu solariu cu 11 <Jille. Aceste 11 <Jille în 19 annî daü aprdpe la 7 lunî. De aceea cei ce aü voită se cambine annulu lunariu cu cellü so­lariu, au aflatu de cuviinţiă a intercalâ aceste luni în cursă de 19 annî, făcendu 12 annî de câte 12 lunï, érâ 7 annî de câte 13 luni. Luna adaussă se numi Mercedonifi.

Periodulű acesta de 19 annî, după care fasele luneî cadă totü pe acelle (Jille alle annului, se nume- sce ciclulü lunariü saû Metonianü (după numele in- ventoriuluî), érá numerulă anniloră din acestü ciclu se (Jice Numerulă de amu. Ellu începe cu annulu 1 înâinte de Ohr. Differinţia 4dlelorfi între annulu lu­nariü şi cellă solariu se numesce Epacte, şi este pentru

Num. de aurü : Epactele: Annî intercalări.12345678 9

10

1122

3 intercalariü.14256 intercalariü.

1728 intercalariü.9

20

Num. de aurü: Epactele: Anni intercalări.

- 19 -

11 1 intercalariü.12 1213 2314 4 intercalariű.15 1516 2617 7 intercalariü.18 1819 29 intercalariü.

3. Afară din împărţirea annuluï în mesurî astro­nomice şi în lunăţiuni, mai figurées din înalta ve­chime împărţirea în septemânî de câte 7 <Jille. An­nula ordinariu de 365 cjille numeră 52 septemânî şi 1 <Ji, érá aunulu bissestă de 366 <|ille numeră 52 septemânî şi 2 cjille. In calendariu se însemnă cel­le dintâiu şepte tjille aile lui Januariü cu litterele A, B, C, D, E, F, G, asseminé şi celle şdpte următdre totu cu A, B, C, D, E F, Gr, şi aşiă mal departe pîno la finitulfi annuluï. Litiera care cade pre Du­minecă se numesce littera Duminecii a acelluï annü; In unu ană bissestu sunt d<5ue litiere de Duminecă, una pîno la 28 Februariu, şi alta de la 29 Februa- riü încollo, pentru că amênddue aceste (JiHe se în - sémnâ totü cu aceeaşi litteră, spre a nu turbură în­semnarea generale a tuturora «Jillelorö- Fiindu că annulü ordiiiariü finesce totă cu acea <Ji de septemâ- nă cu care a începută, de aceea littera Duminecii procédé în fiă-care annü ordinariu cu unü locü în

3. Litterile filelor S; litterile dominicale; ciclulu sôreluï.

- 20 —

ordine inversa, érâ în annula bissestü cu d<5ue lo­curi, fiindu că acesta finesce cu următdrea <Ji de sep- temână.

Pupă 28 de annî revinü dalele de septemână pre acelleaş! .ille de lună astronomică, prin urmare şi litterile duminecilorü făcu acellaşl cursü. Acestu periodü de 28 de annl se numesce ciclulu sórelut, fi­indu că înainte de crestinismü dumineca se numi à §iua söreim. Ellü începe cu annulu 9 înainte de Cbr.

Noi punemu aicî tabella cu diliele însemnate cu litie­re pentru luna lui Januariü Februariu, Marţiâ, Aprile.

Januariü. Februariû. Mar ţiu. Aprile.A 1 D 1 D 1 G 1B 2 E 2 E ,2 A 20 3 F 3 F 3 B 3D 4 G 4 G 4 C 4E: 5 A 5 A 5 D 5V 6 B 6 B 6 E 6G 7 C 7 C 7 F 7A 8 D 8 D 8 G 8B 9 E » E 9 A 9C 10 F 10 F 10 B IGD 11 G 11 G 11 C 11E 12 A 12 A 12 D 12F 13 B 13 B 13 E 13G 14 C 14 C 14 F 14A 15 D 15 D 15 G 15Bi 16 E 16 E 16 A 16

Tabella dillelorä însemnate cu littere pe Januariu. Febru- şi Aprile.

21 —

Januariu. Februariü. Mártid. Aprile.C 17 F 17 F 17 B 17D 18 G 18 G 18 C 18E 19 A 19 A 19 D 19F 20 B 20 B 20 E 20G 21 C 21 C 21 F 21A 22 D 22 D 22 G 22B 23 E 23 E 23 A 23C 24 F 24 F 24 B 24D 25 G 25 G 25 C 25E 26 A 26 A 26 D 26F 27 B 27 B 27 E 27G 28 C 28 C 28 F 28A 29 C 29 D 29 G 29B 30 E 30 A 30C 31 F 31

Pentru ca orî-cine se şî p<5tă forrná asseminé tabellă, însemnâmti că 1 Maiü are littera B, 1 Ju- niü E, 1 Julid G, 1 Augustă C, 1 Septembre F, 1 Octombre A, 1 Nouembre D, 1 Decembre F, 31 De­cembre A.

4. Mai avemû a mai însemnă aici şi perioduiu indicţiunu de 15 annî, care începe cu annulu 3 îna­inte de Chr,

Aceşti treî numeri : allii ciclului lunariü de 19, allu ciclului solariü de 28, şi allô indictiuniï de 15, îtamulţijî împreună daü produssulü 7980, care se nu- Ütesce perioduiu Julianü (după numele astronomului Îoliu Scaligerj. Perioduiu Julianü începe cu ana«l»

4. Periodulö inacţiunii. ' WÊtiorecA X - CafTKAU - \l iNiVERSliTARĂ }

— 22 —

4713 înainte de Clir. Prin urmare annulü de la Chr. 1840 este allü 6553 din periodulü Julianö; annulü Chr. 1850 este allü 6563 din periodulü JuJianü, şi annulu Chr. 1860 este allü 6573 din periodulü Julianü.

a) Déca vóimü se aflâmü numerulü de áurü pen­tru upü anü óre-care, n’avemü de cátü se împărţimu cu 19 numerulü annuluï Julianü, şi restulü ne ar- rétá numerulü de aurü p. e.

Annulü Chr. 1861, este annulü 6574 per. Jul. 6574: 19 Din care vedemü cä de la íncepu-87 345 tulü periodului Jul. pínö acumü114 aü treculü 345 cicli lunari; şi că19‘ 19 este humerulu de aurü allü

annulu! Chr. 1861.NOTÄ. Se ma! póte aflá numerulu de auru şi împârţindu

numai annulu de la Chr- -f- 1 cu 19.b) Décâ voimu se aflâmü eiclulü sôreluî, împăr-

ţitnfi cu 28, şi restulü e numerulü ciclului p. e. Annulü Ghr. 1861 este annulü 6574 period. Jul.

6574: 289713422

234Din care vedemü că delà înce- putulü periodului Julianü pîno a cumü aütrecutü 234 cicli solari,şi că 22 este numerulü ciclului annuluï Chr. 1861.

c) Décâ voimü se aflâmü indicţiunea, împârjimü eu 15; restulü e annulü indicţiunil, p e.

6574: 57 124 "

15438

Din care vedemü că de la înce- putulü periodului Julianü pîno acumü aü trecutü 438 indicţiun! şi că 4 este annulü indicţiuni! an­nuluï Chr. 1861.

a) Aflarea ciclului lunaritt: b) a ciclului solariu. c). Aflarea indicţiunii.

- 23

5. Noï punemü aicï tabella Ciclilorü curgători de la annulü Chr. 1840 pîno la 1867.

în linia dintâiü sunt Anniï de la Christos; în linia a ddua Ciclulü Sdreluï; în a treia Littera Du- mineceï ; în linia a patra Numerulü de Aurü, în a cincia Epactele, cu însemnarea* a annilorü interca­lări; în linia a şdssea Luna ndua în Januariű şi Mar- ţiu; în linia a şeptea Pascile ; în a opta annil Indicţiuniî.

Mal însemnâmu că în calendariele ndstre bise- riceseï Numerulü de aurü începe cu 3 annï mai în urmă, însë Epactele (numite şi Themelia) sunt totu acelleaşl ca şi în acâstă tabella. Litierele Duminecii (numite Mâna annulul) sunt puse în ordine inversă, şi începu cu 1 Septembre în calendariele bisericesc!. Insë acésta nu produce nici o differenţiă în calcule­le ndstre.

Ann. Ciclu Litt. Num. Epac- L. ]uduă.Chr. sdrelul.Dom. Aurii, tele Jan, M. Pasci. Ind.1840 1 GF 17 7* 22 14 A 131841 2 E 18 18 11 30 M 141842 B D 19 29* 30 19 A 151843 4 C 1 11 18 11 A 11844 5 BA . 2- 22 7 26 M 21845 6 G 3 3* 26 15 A 31846 7 F 4 14 15 7 A 44847 8 E 5 25 4 23 M 51848 9 DC 6 6* 23 11 A 6.1849 10 B 7 17 12 3 A 71850 11 A 8 28* 31 23 A 8

5. Tabella ciclilorS de la 1840 pîno la 1867.

— 24 -

Ann. Ciolu Litt. Num. Epac-L nóua.Chr. sórelui. Dom. Aurü. télé. Jan. M. Pasci. Ind.1851 12 G 9 9 20 8 A 91852 13 FE 10 20 9 ' 30 M 101853 14 D 11 1* 28 19 A 111854 15 C 12 12 17 11 A 121855 16 B 13 23 6 27 M 131856 17 AG 14 4* 25 15 A 141857 18 F 15 15 14 7 A 151858 19 E 16 26 3 23 M 11859 20 D 17 7* 22 12 A 21860 21 CB 18 18 11 3 A 31861 22 'A 19 29* 30 23 A 41862 23 G 1 11 18 8 A. 51863 24 F 2 22 7 31M 61864 25 ED 3 3* 26 19 A 71865 26 C 4 14 15 4 A 81866 27 B 5 25 4 27 M 91867 28 A 6 6* 23 16 A 10

6 Cu ajutoriulü tabelleï acesteia se potû aflàfasele lunilorü, şi apoi serbătorile legate de fasele luniloru. Aşik pentru essemplu:

Annulu Chr. 1840 are numerulü de aurii 17, şi epacte 7. Déca voimü se scimu în ce (Ji a luné! lui Januariü şi Marţiu cade lună nóuá, n’avemü decâtu se scădemă epactele din numerulu 29 adecă 29— 7=22; prin urmare lună nóuá în acestü annu a fostü în 22 Januariü şi în 22 Marţia.

Annulu Chr. 1845 are num. de aurü 3, epacte 3;6. Aflarea fasejorü lunelorö, si prin urmare a serbătoriloră

legate de dînsele.

— 25 —

29—3=26; prin urmare lună n<5uă în acestă annu a fostu în 26 Januariű, şi în 26 Mar ţiu.

Annulü Chr. 1858 are num. de auru 16,epac- te 26, 29— 26=3 ; lună nöuä 3 Januariű, şi 3 Marţiu.

Annulfi Chr. 1859 are num. de aură 17, epac- te 7, 29— 7=22 ; lună n<$uă 22 Januariű, şi 22 Marţiu.

Annulü Chr. 1860 are num. de aurü 18,epac- te 18; 29— 18=11; lună n<5uă 11 Januariu, şi 11 Marţiu.

Annulü Chr. 1861 are num. de aură 19, epac- te 29. Lună n<5uă 30 Januariu şi 30 Marţifl.

Annulü Chr. 1862 are num. de aură 1, epac- te 11. Lună nóuá în 18 Januariu şi 18 Marţiu.

Annulü Chr. 1863 are num. de aură 2, epacte 22. Lună nöuä în 7 Januariű şi 7 Marţiu.

Pentru celle-alte luni scade din «JiUele lui Ja- nuariü 1, şi veï află luna n<5uă a lui Februariü ; din 4illele luî Marţiă scade 2, şi veî aflà luna n<5uă a Iu! Aprile; luna n<5ua a luî Maiü cade pre aceeaşi <Ji ca şi a lui Aprile; din aile lui Maiü scade 2, şi veï aflà a luî Juniu; din alle luî Juniă scade 1 şi vel aflk a luî Juliu; din alle luî Juliu scade 2, şi veï aflk a luî Augustü; din alle luî Augustă scade 2, şi veï aflk a lui Septembre; luna luî Octombre cade pre aceeaşi 41 ca şi a lui Septembre; din alle luî Octombre scade 2, şi veï aflk a luî Nouembre î luna luî Decembre cade pre aceeaşi 41 ca şi.a luî Nouembre.

7. Pentru aflarea serbătorilorn legate de laşele iuneî observâmă că dumineca Publicanuluî şi a Fa-

7. Ce observâmă la aflarea serbâtorilorS legate de fasele luneî-

— 26

riseuluï (începutülÜ Triódáiul, sau Septuagesima) ca­de totă dé-una ín dumineca a dóua după luna n<5uă a lu! Januariă; 10 septemânï saü 70 (Jille după Sep- tuagesimâ este dumineca Pascüorü ; 7 septemânï sau 49 4>lle după Pasc! sunt Pentecostele saü Rusalile; de aci înainte urmé<Jiâ în ordine duminecile de la Rusalii Essemple :

In annulă Chr. 1840, lună n<5uă 22 Januariű, litiera duminecii este G, prin urmare cea dintâiă du­minecă din annă e în 7 Januariă, a dóua în 14, a treia în 21, a patra în 28, care e l-a după 22 Jâ- nuarifi, a 2-a cade în 4 Februariu, şi acésta e Sep­tuagesima sau încëputulS Trioduluî; 70 ^dle după 4 Februariu cadă în 14 Aprile, şi' acésta e dumineca Pasciloră; 49 <|üle după 14 Aprile cadă în 2 Ju- niă, şi acésta e dumineca Rusalilorü.

în annulă Chr. 1845, lună n<5uă în 26 Janua­riă, littera dumineci! G, prin urmare cea dintâiü du­minecă din annă e în 7 Januariű, a dóua în 14, a treia în 21, a patra în 28, care e l-a după 26 Ja- nuariü, a 2-a cade în 4 Februariu, şi acésta e Sep­tuagesima sau începutulu Trioduluî; Pascile cadă în 15 Aprile, Rusalile în 3 Juniü.

în annulü Chr. 1858, 1. n. 4 Jan; litt. dum. E. pria urmare l-a duminecă în annu 5 Januariă, care e şi l-a duminecă după 3 Januariű apoi în 12 Sep­tuagesima; Pascile 23 Marţiă, Rusalile în 11 Maiă.

în annulü Chr. 1859, 1. n. 22 Jan; litt. dnm. D; prin urmare l-a duminecă în annă 4 Januariă, a 2-a în 11, a 3-a în 18, a 4-a în 25, care e l-a

— 27 -

după 22 Januariu, apoi 1 Februariü Septuagesima ; Pascile 12 Aprile, Rusalile în 31 Maiű.

în annulü Chr. 1860,1, n ,11 Januariu, litt. dum. C; prin urmare l-a duminecă din annüîn 3 Janua­riu, a 2-a în 10, a 3 a în 17, care e l-a după 11 Januariu, apoi în 24 Septuagesima ; Pascile în 3 A- prile, Rusalile în 22 Maiü.

In annulű Chr. 1861 lună nduă 30 Jan. litt. dum. A; prin urmare l-a dum, în annu e 1 Januariu, a 2-a în 8, a 3-a în 15, a 4-a în 22, a 5-a în 29, a 6-a în 5 Febr. care e l-a după 30 Januariu, apoi în 12 Septuagesima; Pascile 23 Aprile, Rusalile 12 Juniü.

In annulă Chr. 1862 lună nouă în 18 Jan. litt. dum. G; prin urmare l-a dum. în annű e 7 Januariu, a 2-a în 14, a 3-a în 21 care e l-a după 18 , Januariu, apoi în 28 Septuagesima; Pascile 8 Aprile, Rusalile 27 Maiü

în annulű Chr. 1863, lună nóuá 7 Jan. litt. dum. F ; prin urmare 1-a dum. în annu e 6 Januariü, a2-a în 13 ca­re e l-a după 7 Januariu, apoi în 20 Septuagesima; Pasci­le în 31 Marţiu, Rusalile în 19 Maiö.

8. Pascile se potü află şi de a dreptulfi cu aju- toriulu tabelleloru, după metodulu următorul:

Pentru annulű 1840 num. de auru e 17, epacte- le 7 ; lună nouă în 22 Januariu şi 22 Marţiu. La numerulu 22 adauge 19, adecă 22-M9- 41 ; din 41 scade 31 cjîlle alle lunii luî Marţiu, adecă 41— 31=10. Dâră 10 Aprile e însemnată cu litiera U; de la R pîno la F (care e littera duminecii annuluî bissestü 1840 după 28 Februárul) mai sunt 4 <Jille, adauge

8. Cumfi se mai potu află Pascile?

şi acestea la 10, adecă 10+4= 14 ; prin urmare Pas- cile cădii în 14 Aprile (ca şi mai susu).

Pentru annulu 1845, num. de aurü 3, epactele 3; lună n<5uă tn 26 Januariü şi în 26 Martiu ; 26+19 = 4 5 ; 45—31=14; 14 Aprile are litt. F, pîno la Gr. (care e littera duminecii annuluï ordinariü 1845) maî este încăl <Ji; 1 4 + 1 = 1 5 ; prin urmare Pascile cadu în 15 Aprile.

Pentru annulu 1858, num. de aură 16, epacte­le 26; lună n<5uă în 3 Januariu şi în 3 Martiü;3+19 = 2 2 ; 22 Martiu are littera D, pîno la E maî e în­că 1 iţi; 2 2 + 1 = 2 3 ; Pascile cadu în 23 Martiu.

Pentru annulu 1859, num. de aurü 17, epacte­le 7; lună nöuä în 22 Januariu şi în 22 Martiu; 22-f-19=41; 41— 31=10; 10 Aprile are littera A, pîno la D maî sunt încă 2 (Jilk; 10+ 2= 12 ; Pasci­le cad$ în 12 Aprile.

■ Pentru annulu 1860, num. de aurü 18, epacte­le 18; lună n<5uă în 11 Januariu şi în 11 Martiu; 11+19=30 ; Martiu are littera E, pîno la B (care e littera duminecii annuluï bissestu 1860 după 28 Fe­bruarie) maî sunt încă 4 <JiNe; 3 0 + 4 —34; 34—31 = 3 ; Pascile cadă în 3 Aprile.

Pentru annulu 1861 num. de aură 19, epactele 29; lunăn<Juăîn30 Januariö şi în 30 Martiu; 30-f-l9 = 4 9 ; 49— 31=18; 18 Aprile are litt. C, pîno la B (care e littera duminecii annuluï ordinariü 1861) maî sunt încă 5 <|ille; 18 + 5 —23; Pascile cadü în 23 Aprile.

Pentru annulü 1862 num. de aurü 1, epactele 11, lună ;n6uă în 18 Januariăşiîn 18 Martiu; 18+19=37; 37—31=6

- 28 —

6 Aprile are litt. E, pinö la G care e litt, duminecii an. 1862 ordinariü mal sunt încà 2 gliile ; 64-2=8, Pascile cadu în 8 Aprile.

Pentru annulü 1863 num. de aură 2, epactele 22, lu­nă nôuà în 7 Januariă şi în 7 Martiü; 7—}—19=26 j 26 Már­tiit are litt. A, pîno la F (care e litt. Duminecii annulul or­dinariü 1863) mal sunt încă 5 çlille ; 26 -j-6~ 31 ; Pascile cadö în 31 Martiù.

— 29 —

IL

Olobulu artificial şl Charte geografice.

Ca se arretâmü mişcarea pămîntuluî împregiu- rulű söreiül şi împregiurulü seu, precumü şi diverse alte împărţiri ale pămîntuluî, ne servimö cu unu Globă artificial.

Sfera saü globulü pămîntuluî representédia pă- mîntulü în o mesură férte micuşiorată, şi pre dîn- sulă sunt desemnate ţerrile şi mârile cari se află pre façia pămîntuluî. împreună cu o mulţime de linii. Spre a puté vedé pămîntulu cu o singură căutătură de ochî, se desemnâ^iă şi pre déue planuri închise în cercuri. Atari desemnurî se numescu Planiglobe. Fi ă-care cercă coprinde o giumetate din globulă pă­mîntuluî, şi de aceea se numescu Emisţerie (giume- tâţl de sfere sau de globuri), şi anume: emisferiulu resăritanu şi appusanÜ, saü după ţerrî: emisferiulü noptericu şi america, sau după poli : emisferiulu arc­tică şi antarctică, saü emisferiulu merinopţial şi me­ridional.

Desemnurî de părţi aile suprafeçil pămîntuluî:Globulă artificial; charte; planiglobe.

în mesura micăşiorată se numescü Charte saü Mappe, şi acestea sunt drăşî fórte diverse. Décá se desem- né^iá pre dînsele ţerrî întregi sau staturi mari, a - tuncl se numescu Charte generali; décá se desemné- 4*a numaî pârţî mici, atunci se numescu Charte spe­ciali y desemnările care se întindu pîno la celle mai micî pârţî alle ţinuturiloru saü cercurilorö, se nu­mescü Charte topografice. Déra sunt şi charte marine pentru mari şi idrografice pentru ape saü rîurï, char­te orogrofice, pentru munţi, fisiografice pentru pro­ductele naturel, etnografice pentru naţiuni, charte de poste şi de drumuri, şi altele mal multe, făcute după scopulü care şi Tau pusu de fundamentă. Mai mul­te foi cari se allâtură una longă alta, spre a forma unu Totfi, se numescu secţiuni ; collecţiuni mai mari se numescu Atlanţi.

D iverse împărţiri pre gïobulû pămîiituliil cellu artificial.

Celle dóue punte estreme alle osseï pămîntuluî, acollo unde acésta attinge suprafaçia, se numescu, cumü s’au 4*sû mai susü, poli (saü cardinî), şi anu­me celíü de supra, care stâ côtrâ mé4ia-nópte, se numesce polulü merinopţial sau boreal sau arcticii, cellu din giosu c6ţră mâ4iă*4i se numesce polulü meridional saü austral saü antarcticii. In giurulü globului, asseinine de tare depărtaţii de la amêndoï polii, se întinde' unu cercii çare este ecatoriulo, (sau

Charte generali, speciali, topografice, marine, idrografice fisiografice, etnografice—Atlanţi.

Poli : arcticii, antarcticii ; cercuri parallele: tropice; polare.

— 3 0 -

— 31

brâuifi pămîntuluî), care împarte pămîntulu în dóue emisferie (cellü arcticii şi cellü antarcticii). Din a- césta se póte vedé, décá unü locü este depărtată de la ecatorifi spre mé<Jiâ <jU saa sPre metjiă-ndpte.

Spre a ne puté orientà şi mai bine pre supra- façia pămîntuluî, tragemu şi côtrâ mé<|iâ-n<5pte şi cô- trä mé(Jiâ-di cercuri depărtate de la ecatorifi în dis- tanţie determinate, de la 5 pîno la 5, sau de la 10 pîno la 10 grade, cari cercuri sunt parallele şi între sine şi cu eeatoriulu. Aceste cercuri se numescfi cer­curi parallele, şi sunt cu atâta maî mici, cu câtfi se appropiă maî tare de poli. Unele dintre aceste cer­curi parallele aü numiri speciali. Déue maî mari se 4icfi tropice, şi anume tropiculfi cancrulut (pre emis- feriulü merinopţial) şi allfi căpruiul (pre emisferiulfi meridional). Cercurile maî mici cari se appropiă inai tare de poli, se numescfi cercuri polare, şi anume cellfi de la méijia-nópte (pre emisferiulfi merinopţial) şi cellfi de la métjia iji (pre emisferiulfi meridional).

Prin aceste ceroiirî parallele se împarte supra- Façia pămîntuluî în cincî zone sau cingătorî alle pă­mîntuluî. . Intre celle dóue tropice, de amênddue păr­ţile ecatoriuluî, se întinde zona cea caldă safi tropică împregiurulu pămîntuluî, unde radele sdreluî cădii aprópe perpendicularifi, şi pentru aceea domnesce cea maî mare căldură. între cercurile tropice şi polare se află celle dóue zone stlmperate, şi anume zoname- rinopţiale şi cea meridionale. In amênddue aceste zone, ratjiele sdreluî afi o direcţiune pe<Jişiă şi căl­dura într'însele e maî mică şi mai puçinû durabile4 de câtü în zona cea caldă. Celle-alte pârţl alle pá~

— 32 -

mîntuluï cari se află dincollo de cercurile poraié, îm- pregiurulu poliloru, sunt celle dóue zone reci, una me- rinopţiale împregiurulă poluluî arcticü (de la mé^iá- nópte), şi una meridionale împregiurulu poluluî antar- cticu (de la mé(Jiá-4i)- De zonele reci remâne s<5- rele totü-de-una férte depărtată, şi radele lui cadu aşia de pe<Jişiu, încâtü alunecă dre-cumü preste pă- mîntu,— din acéstâ causa acollo e frigă mare şi în­delungată. De la ecinopfiulă de t<5mnă pîno la cellă de primâvéra, zona merinopţiale cea rece are nópte totă într’una, cea meridionale rece are <jjma totă în­tr’una; de la ecinopţiulă de primăvară pîno la cellă de tömnä, este din contră, adecă, cea meridionale are u<5pte şi cea merinopţiale are ^iuă totă într’una. Cu töte acestea, nóptea şi <Jiua nu urmé^iâ îndată tina după alta, ci între dînsele aurora saă gorile, şi murgitulă serii. Acestea la ecatoriă ţinu câte-va mi­nute, la poli Înse ţină mai multe luni.

Cercurile celle mar! cari staă perpendiculari pre cercurile parallele (adică trecă prin polï) se numescu meridiane, saă liniă de mé^iâ-ÿ, fundă că töte locu­rile cari se află suptă ună atare semicercü aü totă de o dată mö^ä-^i, pre cândfl locurile cari se află pre a dóua giumetate a acelluiaşî cercă aă mâcţiâ- nópte, şi vice-versa. Meridianele cari se tragă în distanţie de o mesură de la 5 pîno la 5, safi de la 10 pínö 10 grade, împartă pămîntulă în emisferiulu resăritană şi appusanu. Spre a se putea arretà că unu locü jaçe maî departe spre resărită sau spre appusă, se ieă ună meridiană ca ântâiulu meridiană. De or- dinariă se iea Ca ântâiulă meridiană acella care tre-

— 33

ce prin insula Ferro; însë Anglesiï iaü acella care trece prin Greenwich, Francesiï iaü acella care tre­ce prin Parisü, etc.

Determ inarea lăţim e! şi a lungim e! geo­grafice.

în matematică se împarte fiă-care cercii, prin urmare şi cercurile cugetate împregiurulă pămîntuluî în 360 de grade, cari se însemné<}iâ cu°, adecă 360°. Ecatoriulü şi ântâiulü meridianü suntliniele celle fis- sate după cari determinâmü puseţiunea unuï loeă, spre acestü scopô elle sunt împărţite în gradele loră pre globulă cellü artificial allu pămîntuluî. Distan- ţia unur locü de la ecatoriă se numesce lăţimea Iul cea geografică, şi fiindă că unu locü jace de la e- catoriü spre mé<Jia-nópte saü spre mé(jia-<ji de a- ceea este o lăţime merinopţiale (pîno la 90°) şi una meridionale (assemené pîno la 90°). România jace suptă lăţimea merinopţiale, Australia suptü cea me­ridionale.

Distanţia unui locü de la ântâiulü meridianü se numesce lungimea Iui cea geografică, şi fiindu că unü locü pdte se jacă de la ântâiulü meridianü spre re- sărită saü spre appusü, de aceea este o lungime re- săritană (pîno la 180°), şi una appusană (assemené pîno la 180°). Dérà de ordinariü se numeră lungi­mea cotră resäritü rotundă împregiurulft pămîntuluî pîno la 360°, saü pîno la ântâiulü meridianü, Deci

Zone: tropicä, sthnpärate, recï.— Meridiane: allü Ins. Ferro, Greenwich, Parisü.

Lăţimea, lungimea.3

— 34

fiindü că emisfériulü merinopţial şi meridional are o lungime resăritană saü appusană, şi drăşi assemi- né emisferiulă resăritană şi appusană are o lăţime me- rinopţiale şi una meridionale, de aceea spre determi­narea mal de aprópe a unui locă saă a une! ţerrî trebue se se puiă totu de o dată şi lăţimea şi lun­gimea lui ; atunci scimu că trebue se căutâmă loculă saü ţârra pre emisferiulă merinopţial sau meridional, şi anume în partea de cotră resărită saă de cbtră appusă a acestoră emisferie, acollo unde se taiă cer­curile parallele şi meridianele date.

Orizontele. regiunile, linia verticale, etc.

De pre fiă-care puntű liberă dintr’ună şessă ve- demu o parte a suprafeçiï pămîntuluî, care ni se pa­re mărginită printr’unü cercă, pre care lű numimă orizontele apparinte ; apoi totu în acellaşî timpu ve- demă totű-dé-una aceeaşi boltă a cerului, şi acesta este aâeveratulü orizonte. ' Noî putemu se vedemu nu­mai celle ce se întîmplă de asupra orizonteluî, saă pre pămîntă, saă în aeră şi pre ceru; âră celle ce se întîmplă de desuptulă orizonteluî, remânü pentru no! neveijute pîno cându nu scâmbâtnu loculö. Dé- că ne depărtâmu în o distanţiă mai mare de la lo­cală nostru, atunci se scâmbă pentru no! orizontele de mai înainte, şi noi vedemă multe lucruri cari nu le amu veijută mal înainte, dérá perdemű şi din ve­dere multe lucruri cari le amă ve^ută mai înainte. Cu câtă este mal înaltă loculă sau cu câtă este mai plană suprafaçia, cu atâta este ma! mare orizontele.

Orizontele apparinte; adeveratulu orizonte.

35 —

Orizontele se împarte, ca fiă-care cercii, în 360 de grade, însë totü de odată se împarte şi în pun­te regionali, spre determinarea regiuniloru lumii. Pa­tru dintre acestea se numeseü regiuni cardinali, sau în limba marinarilorü vînturî cardinali, fiindü că eur- sulu vînturilorü se însemnă după dînsele. Acollo un­de resare sórele pre la 9 Martiü şi pre la Septem­bre, este puntulü dintâiü, care se numesce, Resă- ritfi Orienta sau Ostil ; acollo unde appune sórele în aceste dilié, este allű douilea puntă, care se nume­sce Appmfi Occidente sau Vestă. Decă ne punemü cu mânii e întinse aşi a, ca drépta se stea cotră re- săritfi şi stînga cöträ appusfl, atunci avemü dreptü din deretulu nostru allü treilé puntü, care se nume­sce Méfia-fi Meri fie sau Sud fi şi dreptă din aintea nóstrá allű patrulea puntű, care se <|ice Médiâ-nôpte, Merinopţiu saű Nordü.

Dintr’unö puntü în care ne aflâmü, determinâmü puseţiunea unui locă sau ţinutu, dâcă se află côtrâ appusü sau cöträ resăritu. Inse fiindü că de multe orï avemü se determinâmü locuri cari nu j acü dreptü cotră regiunile cardinali, de aceea mai luâmü pre o- rizonte încă câte unü puntü între fiă-care dintre dó- ue punte cardinali, şi avemü 8 punte ; alţi! mal iau şi între fiă-care dintre dóue de acestea, câte unulü, şi facă 16 punte; alţii îaü 32, şi marinarii iaü chiarâ 64 de punte regionali. Insë pentru viâţa commune este de ajunsa de a mai lua câte unulü între fiă-care

împărţirea orizonteluî. Regiunile: punte cardinali, inter- mediane.

dintre dóue cardinali: între resăritu şi métjiá-nópte, între appusu şi mâ^iă-cji. Marinarii le însemnéipa cn NO (nord-ost), SO (sud-ost), NV (nord-vest), SV (sud-vest).

Spre a determină regiunile lume! avemii şi unü instrumentă special, bussola sau aculu magneticü. Vîr- fulü acului magnetică se îndreptéijià totü- de-una spre médiá-nópte. Déra nóptea cândü cerulü e curată, putemu se ne îndreptâmü după stelle, şi anume du­pă constellăţiunea numită carrulu saă urm-mare şi ursa-mică (grecesce arctos), fiindu că acésta şî ţine loőulü seü totü-dé-una în partea de cotră méijia-nó- pte a cerului. Décá tragemü o liniă dréptá prin cel­le dóue stelle din dreptä alle carrulu!, şi o prelun- gimü pre ceră, dârnu de o stea care nu-ş! strămu­tă nici o dată loculîi. Acésta se numesce stéua po- lariă, şi face parte din constellăţiunea numită ursa- mică, împregiurulu acesteia se mişcă mai ăntâiii cel- le-alte stelle alle urse!-mid, apoi ursa-mare (sau car­rulu) de la resăritu spre appusă, ca împregiurulu u- nuî centru, însë elle nu appunü pentru noi nici o - dată. Celle-lalte stelle car! sunt mai departe de câtă carrulu de la stéua polariă, resaru şi appunü.

Décâ he imagiuâmü o liniă dréptá trassä de la stéua polariă dreptn prin centrulü pămîntulu! nostru şi prelungită pîno la bolta oppusă a cerului, acollo dâmü de polulü de la méc iâ- i, care este asseminé ne­mişcată, însë no! ce! din partea despre mé^iâ-népte

— 36 —

Bussola saü aculü magnetică.— Constellăţiunea carr ului saü ursa mare şi ur a mică.

— 37 —

de la ecatoriü, nu lu vedemü, dérâ lu vedü locui­torii din partea despre méijiâ-iji de la ecatoriü.

în păduri se îndreptă ómenii spre nordü după muşchiulă de pre arborii cei mari, fiindű eă muş- chiulü cresce de ordinariü pre partea merinopţiale a arborilorü.

Décâ ne imaginâmü o liniă trassă prin loculü unde stâmü noï şi prin centralii pămîntului, prelun­gită în süsü şi în giosu pîno la bolta cerului (care este în adevêrü nemărginită, însë ochiului se arrêta ca unu spaţiu mărginită), atunci puntulu care attin- ge bolta de asupra capului nostru se numesce Zenitu, érá acella care attinge bolta de desuptulü piciórelorft nóstre, Nádim.

Toţi locuitorii pămîntului cari locueseu cu noi totu pre acella-şl cercă parallelă, 380° de lungime de la noi, se numescu conlocuitori ; aceştia au cu noi împreună acellea-şi timpuri aile annuluï, însë nu a- eellea-şi timpuri alle pilléi. Contralocuitorï se nu- mescű aceia cari aü cu noï totü acellü meridianü, însë totü atâtea grade de lăţime meridionale ; ei aü cu noi acellea-şi timpuri aile c||heï, însë nu acellea- şi timpuri aile annuluï. Antipozi se numescă aceia cari locueseu 380° de lungime şi totă atâtea grade de lăţime, însë spre méijiâ-^i de la noi, prin urma­re acollo unde linia n<5stră cea verticale attinge cellă- altü emisferiü. Aceştia aă cându noi avemü n<5- pte, vară, cândü noi avemü iarnă. Locuitorii Ro­mâniei aü de antipo<|î numai pescl şi alte bestie ma­rine, fiindă că din contra lorü se află unü oceană.

Zenitü, Nadiru.—Conlocuitori.—Contralocuitorï.—Antipodî.

- 38 -

Ifesurile geografice.

Mesurile ordinarie cu cari mesură ómenii lun­gimea, sunt: palma, piciorului, passulu, şi sUnşinuiu. Suprafaçiele sau ariele se mesură cu pătratulu care se însémna cu Q Palma pătrată are o palmă în lungö şi o palmă în latü; stînşinulO pătrată este o aria luDgă de unu stînşinîi şi lată de unu stînşinu. Corpulü se mesură cu cubulă care se ínsémná cu [x| . Palma cubică are o palmă în lungü, o palmă în lată şi o palmă înalţii. Stînşinulă cubică este ună corpii lungă de unii stînşină, latü de unfl stînşinu, şi înaltă de unu stînşinu.

Pentru luDgimî mai mari se întrebuinţâdiă mil­liariulü, adecă o mie de stînşin!, saü o mie de pasşî.

Distanţia de unu gradii pre meridianulă pămîn- tuluî face 75 milliare romane, 60 milliare marine, 50 milliare moldave, 25 milliare (sau leghe) francese, şi 15 milliare geografice sau germane. Prin urmare milliariulü geograficii este unu milliariă marinii pa- truplu; lega francesă este de dóue ori mai mare de câtă milliariulü moldavă, şi de trei ori ma! mare de câtă milliariulü romană.

Distanţia se póte itíesura şi după timpă. Pre drumulu bine făcută merge unii militariă pedestru într’o óre dóue milliare moldave, prin urmare în pa­tru óre merge o poştă (de 8 milliare moldave).

De şi pămîntulă nu este o sferă perfectă, ci laMesurile geografice: milliariulă romană, moldavă, marină

francesă, geografică.

39

amêndoï polii e ceva complanatü, prin urmare este unu sferoidu, allu cărui diametru ce trece prin poli e ceva ma! scurtü de câtü diametrulű ce trece prin ecatoriü, cu tóté acestea no! spre uşiurarea calculă­ri! putemii se lü luâmü de o sferă. Meridianulu sau cerculu ce trece prin amêndoï poli! giuru împregiu- rulü pămîntulu! face 40,000,000 de metri saü mesurî francese moderne. Fiindu că unü gradű mesuratű pre meridianü face' 75 milliare romane, 60 milliare marine, 50 milliare moldave, 25 milliare francese, saü 15 milliare geografice, de aceea unü cercü de celle mari aile pămîntulu! de 360° care face 40,000,000 metri, saü 27,000 milliare romane.

21,600 — marine.18,000^ — moldave.

9,000 — francese.5,500 — geografice.

cari daü 21,600,600 stînşin! geografici (câte 4,000 în- tr'unü milliariü geografică).

Diametrulű ecatoriuluï face l,7184/s milliare geo­grafice. Dérá ossea ce trece prin polï este cu 8 mil­liare ma! scurtă ; însë fiindü-cä acestă diferinţiă este aşia de mică ; no! putemü să o trecemü cu vederea.

Suprafaçia pămîntulu! este de 9,288,000 millia­re geografice pătrare; csrgjpTu pămîntulu! este de 2,662,560,000 milliare geografice cubice.

Finită

Diametrulű pâmîntulul, suprafaçia luî, şi soliditatea luï, ar­rêtais în milliare liniare, patrate şi cubice.