-Bac-Romana-Oral.pdf

Limba si literatura romna. Rezolvarea celor 100 de bilete (subiecte) a fost realizata special

pentru candidatii care dau examenul de bacalaureat n acest an.

Toate cele 100 de bilete (subiecte) pentru proba orala (din care, la examen, candidatul va

trage un subiect) au fost publicate de Ministerul Educatiei Nationale n 24.04.2008.

Pentru a veni n sprijinul candidatilor, confruntati cu un numar extrem de mare de subiecte, la

toate materiile, am decis rezolvarea n ntregime a biletelor (subiectelor) pentru proba orala de

limba si literatura romna.

In acest an, s-a produs o modificare semnificativa n continutul biletelor (subiectelor) pentru

proba orala de la bacalaureat.

Pe biletul de examen va fi un text literar/nonliterar, pornind de la care candidatul va trebui

sa raspunda la trei cerinte specifice:

A. Identificarea emitatorului si a contextului

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului

C. Constituirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere

In cartea de fata au fost rezolvate n ntregime toate cele trei cerinte (A, B, C) de la toate

cele 100 de bilete (subiecte) pentru proba orala de limba si literatura romna de Ia

bacalaureatul din acest an.

Rezolvarile - realizate de profesori cu mare experienta didactica -contin toate ideile si

informatiile necesare pentru a obtine nota maxima.

Convins ca v-am oferit o carte extrem de utila, a carei utilizare este garantia unui "bacalaureat

de nota 10", nu mi mai ramne dect sa va urez Bafta la examen!.

Editorul

BILETUL NR.1 Sub raportul limbii,' cercetarile ntreprinse [...] au putut stabili un numar de 160 (o suta

saizeci) de termeni romnesti care sunt de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie

foarte larga, ncepnd cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (baiat, copil,

prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu ndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si

piscicole (mazare, tarina; baci, mnz, strunga, tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta,

gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure,

strugure), cu fauna(balaur, barza, mistret, rnza, soprla, viezure), cu diferite actiuni (a rabda, a

speria, a zburda) etc.

Desigur, numarul acestor termeni va spori prin cercetari ulterioare; ele ne vor arata de

asemenea si alte aspecte ale mostenirii lingvistice; de pe acum se considera nsa ca apartin

acestei mosteniri sufixele att de frecvente si de caracteristic romnesti: -esc, -este (omenesc,

craiesc, barbateste, trupeste). Ni s-au pastrat de la daco-geti si cteva nume de ape: n primul

rndDunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot

diformat: Ordessos); Brzava, al carei nume se regaseste n orasul dacic Berzobis; Somesul: o

inscriptie latina din tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au

pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta n izvoarele latine, si cu Tisa

(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi)

REZOLVARE


Autorii Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu sunt emitatorii acestui mesaj. Prin

intermediul lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi ei vor sa atraga atentia,

folosind un limbaj accesibil, asupra unor probleme de istorie a romnilor.

Contextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea pentru evidentierea substratului geto-

dac al limbii romne. Mesajul transmis de autorii acestui fragment este ca n limba romna

actuala s-au identificat 160 de cuvinte care sunt de origine geto-daca, apartinnd unor domenii

diferite. De asemenea, emitatorii si exprima opinia ca este posibil ca cercetarile ulterioare din

domeniul limbii romne sa demonstreze ca exista si alte mosteniri geto-dace n limba romna,

cum ar fi sufixele -esc si -este si numeroasele toponime.

S


Fragmentul din Scurta istorie a romnilor pentru ttneretjnjkosebi

este un text afgumentativ, apartinnd stilului^funjtional stiintifidl n care emitatorii sustin

existenta unui substrat geto-dac allimbii romane. Conectorii folositi sunt specifici textului

argumentativ: sub raportul, desigur, de asemenea, nsa, n primul rnd, apoi. Se folosesc si

structuri verbale specifice, cum ar fi se considera si este sigur ca. De asemenea, emitatorii ofera

numeroase exemple de cuvinte din substratul geto-dac pentru a-si sustine argumentele, cuvinte

care fac parte din diferite cmpuri lexicale, tocmai pentru a sublinia varietatea domeniilor n care

s-au pastrat: buza, ceafa - pentru cmpul semantic al corpului omenesc, baiat, copil, prunc -

pentru cmpul semantic al familiei, diferite toponime - Dunaris, Argessos, Aluta. Paragrafele

ncep cu folosirea conectorilor specifici textului argumentativ si contin cte un nou argument

pentru sustinerea opiniei exprimate.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui

punct de vedere Textul prezentat exprima opinia autorilor Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu cu

privire la importanta cunoasterii substratului geto-dac al limbii romne. Ceea ce li se pare

semnificativ autorilor este ca aceste cuvinte provin din domenii diferite, fapt ce subliniaza

importanta si gradul de raspndire al acestora. Argumentele lor sunt sustinute prin exemple

elocvente de cuvinte din substratul geto-dac, cum ar fi: buza, ceafa, magura, Dunaris,

Argessos, cuvinte care fac diferenta dintre opinii si fapte.

BILETUL NR. 2 Primul paradox al domeniului romn se refera la pozitia sa n spatiul cultural european,

Geografia si istoria au plasat Romnia ntre Europa centrala, Europa

rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute ntr-o mare 141j922b slava si

ungara. Aceasta a dus la aparitia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenentei. [...] Spatiul

romn s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si, asemeni oricarui spatiu de

frontiera, si le-a apropiat, diferentiindu-se n acelasi timp de fiecare din ele. [...]

Diverse schimburi si influente s-au ncrucisat pe teritoriul romnesc, uneori amestecndu-se,

alteori anulndu-se reciproc si, adeseori, fiind absorbite n profunzimea pamntului, dar nici

una dintre ele nu a reusit sa se impuna ntr-un mod att de hotartor nct orice diferenta sa fie

stearsa si Romnia sa se integreze ntr-una din zonele vecine. Romnii si-au creat propria lor

cultura,

acceptnd un minim de elemente comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil

contactul cu aceasta si care a servit, n acelasi timp, tocmai pentru a o diferentia de celelalte

zone vecine. Datorita unei asemenea arte au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri

divergent, al acestor numeroase influente. (Sorin Alexandrescu, Paradoxul romnesc)

REZOLVARE


Emitatorul acestui mesaj este autorul lucrarii Paradoxul romnesc, Sorin Alexandrescu.

Contextul n care a fost redactat acest mesaj este identificarea mai multor elemente care ar

explicaparadoxul romnesc", adica originalitatea spatiului cultural romnesc.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Paradoxul romnesc este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n

care emitatorul sustine originalitatea spatiului cultural romnesc, n ciuda influentelor exterioare.

Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: primul, astfel, uneori, alteori, dar, nct,

n acelasi timp, datorita. Paragrafele contin doua argumente pentru a explica "paradoxul

romnesc",sintagma care, contextual, se refera, de fapt, la originalitatea Romniei n raport cu

Europa. Primul argument aduce n prim-plan asezarea geografica a Romniei, n timp ce al

doilea argument sustine ca, desi influente se pot observa n cultura romna, niciuna nu a fost

suficient de puternica nct sa domine si sa le anuleze pe celelalte.


punct de vedere

Textul reprezinta o ncercare a autorului de a explica ceea ce el numeste "paradoxul

romnesc". Termenul se refera la originalitatea pe care a pastrat-o cultura romna, n ciuda

influentelor exterioare. Un prim argument pe care l aduce emitatorul mesajului este ca, n ciuda

asezarii geografice a Romniei, plasata ntre Europa Centrala, Europa Rasariteana si Balcani, si a

evenimentelor istorice, aceasta tara si-a pastrat specificul latin, numit, aici, "paradoxul

apartenente?''. De asemenea, se subliniaza influentele culturale care se ntlnesc pe teritoriul

romnesc. Pentru a pastra o legatura cu tarile vecine s-au mprumutat elemente de cultura ale

tarilor respective, dar aceste influente nu au anulat, ci, dimpotriva, prin asimilare, au mbogatit

cultura romneasca.

6

7

BILETUL NR. 3

Am aratat mai nainte ca nu poate fi vorba de disparitia populatiei autohtone, daco-gete, ca

urmare a razboaielor, asa cum afirma unii istorici straini, plecnd de la idei preconcepute si

urmarind scopuri politice, nu stiintifice. Rationamentul, interesat, al acestor istorici, e

urmatorul: din moment ce populatia Daciei, dupa razboi, s-a alcatuit din colonisti straini, veniti

din alta parte, n-a fost prea greu ca urmasii acestor colonisti sa paraseasca Dacia, la ordinul

mparatului Aurelian.

Rationamenttd pleaca nsa de la o premisa falsa. Caci, chiar daca am admite, prin imposibil,

ca toti barbatii au pierit n lupte sau au fost luati prizonieri - n realitate o seama dintre daci s-

au supus romanilor la nceputul celui de al doilea razboi, asa cum ne arata scenele de pe

Columna Traiana - au ramas totusi femeile lor si copiii, deci circa trei sferturi din populatia

initiala, din autohtoni. La acestia se adauga colonistii veniti, cum spune un izvor antic, "din

toate partile imperiului roman " (" ex loto orbe romano ") atrasi de bogatiile Daciei. Au venit

colonisti din provinciile vecine Daciei, adica din Moesia, la sud de Dunare, din lllyiricum, deci

vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria),

dar si din provincii mai ndepartate, si anume din Galia, din Spania, din Asia Mica, din nordul

Africii, din Siria; ni s-au pastrat numeroase inscriptii care atesta faptul.

In afara de acesti colonisti vorbind latina populara, s-au asezat n Dacia veteranii, adica

soldatii romani eliberati care-si avusesera aici garnizoana si care, de obicei, erau casatoriti cu

localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonisti? Se pare ca prea putini. Pe vremea lui

Traian, Italia nu mai avea un excedent nsemnat de populatie pe care sa-l trimita peste hotare.

De aceea, mparatul fixase ca norma sa nu mai ntrebuinteze n scopuri de colonizare populatia

Italiei. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romnilor pentru tineret

ndeosebi)

REZOLVARE


Autorii lucrarii Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi,

Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, sunt emitatorii mesajului. Contextul n care a fost

redactat textul este preocuparea pentru sublinierea continuitatii populatiei autohtone pe teritoriul

romnesc. n acest fragment emitatorii ncearca sa aduca argumente pentru a contracara opinia

unor istorici si cercetatori care afirmau ca populatia autohtona geto-daca a disparut de pe

teritoriul romnesc n urma razboaielor.


Fragmentul din Scutta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi

este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorii sustin continuitatea

populatiei autohtone pe teritoriul romnesc. Conectorii folositi sunt specifici textului

argumentativ: din moment ce, caci, deci, nsa, adica, dar, totusi, n afara de, de aceea. Se

folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu poate fi vorba de, am admite si se pare ca. De

asemenea, emitatorii ofera numeroase contraargumente pentru a contrazice opiniile unor istorici

straini, care considera ca, dupa colonizarea Daciei de catre romani, populatia autohtona a

disparut. Limbajul este specific scrierilor istorice, foiosindu-se termeni de specialitate: populatie

autohtona, colonisti, rationament, nume ale provinciilor romane: Dacia, Moesia, Illyricum,

Noricum, Galia etc.


punct de vedere

Textul exprima opinia celor doi istorici n legatura cu continuitatea populatiei autohtone pe

teritoriul Daciei. Primul argument pe care l aduc autorii este ca, indiferent daca se accepta

ipoteza ca toti barbatii daci au murit n razboi sau au fost luati prizionieri, pe teritoriul tarii au

ramas femeile si copiii, reprezentnd aproximativ trei sferturi din populatia autohtona. Alte

argumente pe care le aduc pentru a contracara opinia istoricilor straini se refera la faptul ca

teritoriul nu a fost parasit dupa retragerea romana deoarece aici au ramas colonistii veniti din

provinciile vecine si veteranii de razboi care s-au casatorit cu femeile geto-dace. Pentru a face

diferenta dintre opinii si fapte, ei dau ca exemplu o inscriptie dintr-un izvor antic, care spune ca

aici s-au strns oameni "din toate partile imperiuluf, fiind atrasi de bogatiile Daciei.

BILETUL NR. 4

Etnogeneza romnilor apare astfel ca avnd trei componente fundamentale: substratul geto-

dac; stratul roman; adstratul slav. Limba romna este o limba latina, structura gramaticala si

cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latina. Formarea

poporului romn a urmat aceleasi faze ca si etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor si

portughezilor. si n cazul acestor popoare se ntlnesc cele trei componente de baza, substrat,

strat si adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-gallic, stratul roman, iar

adstratul germanic (numele nsusi al poporului vine de la neamul germanic al francilor).

jfi

8

9

Aportul slav are o pondere nsemnata n lexicul limbii romne, dar el nu a afectat caracterul

latin al acesteia. Sugestiva n aceasta privinta este statiStica privind vocabularul poeziilor lui

Mihai Eminescu, poetul nostru national (din cele 3607 de cuvinte "46,60% sunt de origine

latina si au o frecventa de 83%, pe cnd cuvintele de origine slava, reprezentnd18,81%, au o

frecventa de 6,93%". Al. Rosetti).

Odata cu ncheierea etnogenezei romnilor, n secolele Vlll-lX, apar si primele mentiuni n

sursele externe despre romni. n aceste izvoare, ei sunt denumiti vlahi, valahi, volohi, blachi,

variante ale unui termen care, dupa ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii

germani pentru a-i numi pe romani si galii romanizati si a sfrsit prin a fi folosit pentru a-i numi

pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea germana, el a trecut apoi n cea slava, pentru a-i

desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, si de la ei n alte zone etnico-culturale. (Florin

Constantiniu, O Istorie sincera a poporului romn)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului este istoricul Florin Constantiniu, autorul lucrarii O istorie sincera a

poporului romn. Contextul n care a fost scris acest fragment este demonstrarea latinitatii

limbii si poporului romn.


Fragmentul din O istorie sincera a poporului romn este un text

argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul sustine latinitatea limbii si a

poporului romn. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, de exemplu,

dar, pe cnd. De asemenea, autorul aduce numeroase exemple pentru a-si sustine argumentele,

facnd diferenta ntre opinii si fapte. Limbajul folosit este specific stilului stiintific, fiind

folositi termeni din domeniul istoriei limbii: etnogeneza, substratul geto-dac, stratul roman,

adstratul slav, substratul celto-gallic, vocabularul, cuvinte de origine latina etc.


punct de vedere

Textul sustine latinitatea limbii romne. Primul argument pe care emitatorul l aduce este ca

fiecare limba are trei componente fundamentale (substrat, strat si adstrat) si ofera ca exemplu

att componentele limbii romne (substratul geto-dac, stratul roman si adstratul slav), ct si pe

cele ale unei alte limbi romanice, limba franceza (substratul celto-gallic, stratul roman, adstratul

germanic).

Pentru a sustine latinitatea limbii romne ofera ca exemplu poezia poetului national Mihai

Eminescu. Statistica realizata de Al. Rosetti n legatura cu vocabularul utilizat de poet a

demonstrat ca cele mai multe cuvinte folosite de acesta erau de origine latina. Ultimul argument,

preluat din surse istorice straine, se refera la denumirea de "vlahi" acordata romnilor, care,

initial, se aplica romanilor n general sau popoarelor romanizate.

BILETUL NR. 5

nvatatii care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din copilarie si pna la

batrnete au trait tot ntre carti, iar altii, care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele,

necazurile, urteniile si frumusetile ei, cunoscnd n carne si oase oameni vii de toate felurile.

Istoria scrisa de nvatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor omenesti si

mai ntotdeauna crede ca poate da fara frica si fara ndoire de sine pricinile si urmarile acestor

fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate ntrebarile ce trebuie sa le punem atunci cnd

privim tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor,

alcatuind valmasugul istoriei popoarelor.

Dimpotriva, nvatatii care, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea

prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei

marturisesc neputinta lor de a lamuri de ce s-a ntmplat cutare razboi ori s-a ivit cutare mare

mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totul noi fata de cele de dinainte,

si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. si ei fac astfel,

pentru ca viata nu e asa de limpede cum se arata n carti de fiecare om, dupa mintea lui, ci e

amar de ncurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine

una de alta, ale oamenilor care alcatuiesc mpreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile,

mparatiile, breslele lumii acesteia. (Vasile Prvan, nceputurile vietii romane la gurile Dunarii)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului este autorul lucrarii nceputurile vietii romane la gurile Dunarii, Vasile

Prvan. Contextul n care a fost scris textul este ncercarea autorului de a face o clasificare a mai

multor tipuri de istorici. n acest fragment, ncearca sa faca o diferenta ntre doua tipuri de

istorici: unii care si scriu cartile folosindu-se de alte documente si unii care scriu despre

evenimente pe care le-au trait, folosindu-se, n primul rnd, de propria experienta.

10

11


Fragmentul din nceputurile vietii romane la gurile Dunarii este un

text descriptiv. Autorul face distinctia ntre doua tipuri de istorici. Descrierea este realizata din

perspectiva subiectiva, exprimnd opinia autorului, care, n final, face si o optiune pentru al

doilea tip de istoric. Istoria scrisa de prima categorie de nvatati este prezentata cu ajutorai

adjectivelor si al figurilor de stil astfel: ea este "foarte bogata si mestesugita n nsirarea faptelor

omenestf, ofera"raspunsuri limpezf la ntrebarile pe care cititorul si le pune n legatura

cu "tainica ntretesere a patimilor si gndurilor omenesti, singuratice" care

alcatuiesc "valmasugul istoriei popoarelor". Pentru a doua categorie de istorici "viata nu e asa

de limpede cum se arata n carti de fiecare om, [...] ci e amar de ncurcata si neasteptata cum e

si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta [...]." Folosirea

numeroaselor adjective si a cuvintelor cu sens figurat (istoria mestesugita, raspunsuri limpezi,

valmasugul istoriei), precum si perspectiva subiectiva subliniaza apartenenta acestui text la

categoria textelor descriptive.


punct de vedere

Fragmentul descrie doua categorii de istorici si exprima optiunea autorului pentru un anume tip

de scriitura si de mentalitate. Istoricii din prima categorie nu se multumesc sa descrie

evenimentele, ci ncearca sa le stabileasca si cauzele si scopul, n timp ce nvatatii care cunosc

viata cea de toate zilele se multumesc doar sa relateze cum a fost. Emitatorul si exprima

optiunea pentru istoricii din a doua categorie deoarece considera ca acestia si-au dat seama de

relativitatea existentei si de complexitatea ei, refuznd sa ncadreze evenimentele n anumite

tipare prestabilite. Prima categorie descrisa cuprinde pe istoricii care si scriu cartile folosindu-se

de cunostintele pe care le-au dobndit din alte carti si documente, n timp ce a doua categorie se

refera la istoricii care scriu din propria experienta si care nu ndraznesc sa explice fenomenele, ci

doar sa le prezinte, indiferent ca este vorba despre un razboi sau despre un "mare mester de

icoane frumoase si de case marete".

BILETUL NR. 6

Productia agricola a Daciei se desfacea pe piata interna si, conform legii romane, dijmele de

grane cuvenite mparatului din tinuturi departate de porturile maritime trebuiau consumate pe

loc, n provincie, de catre armata si administratia imperiala, interzicndu-se exportul lor. Roma se

aproviziona cu grne numai din Egipt, Africa si Sicilia.

Exportul vitelor era, n schimb, una din principalele bogatii ale Daciei romane. Paulin de

Nolla, scriitor crestin, spune ca principala bogatie a tinuturilor dunarene erau n Antichitate

vitele. Vechile pasuni ale regilor daci trec n stapnirea mparatului si sunt arendate unor

bogatasi romani care dispuneau de uriase turme de oi si de vite mari.

Astfel, pe baza muncii unei taranimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei n veacul II si

urmarea a fost ntarirea oraselor. Lucru unic n Imperiu, dupa un veac de la cucerire, Dacia are

cinci orase, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdictia guvernatorului, carmuindu-se

singure dupa dreptul roman. S-au creat si 11 orase noi, municipii si colonii (de grad superior

celor dinti n privinta autonomiei).

Patrunderea bogatasilor romani n Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare,

case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai portice etc, ntr-o tara locuita pna

de curnd de triburi barbare. Orasenii bogati, n parte orientali, sirieni, egipteni si altii, si

investeau banii n numeroase ntreprinderi din Dacia, ca de pilda Quintus Aetius Aelianus,

cavaler roman, ngrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale

mparatului n Maroc, Belgia si Germania, procurator al mparatului n Dacia Apulensis. vice-

presedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogatas, Quintilian, era

preot si primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului

Porolissum si altii la fel, protectori ai breslelor, arendasi ai pasunelor si salinelor, precum si ai

oficiilor de vnzare ale produselor imperiale din Dacia. (P.P. Panaitescu, Introducere la istoria

culturii romnesti)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului, P.P. Panaitescu, ofera o imagine a economiei Daciei n secolul al IT-lea.

Contextul n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a informa receptorul cu

privire la bogatiile care i-au atras pe romani pe teritoriul dacic.


Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text

argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce

argumente pentru a explica dezvoltarea economica a Daciei.

Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: astfel, n

schimb, de pilda, precum, n parte. Limbajul, caracterizat prin claritate

si precizie, este specific stilului stiintific, fiind folositi termeni

economici si istorici: dijmele, provincie, administratia imperiala,

arendate, colonii cu drept italic, jurisdictia guvernatorului, municipii,

ntreprinderi, breslelor, oficiilor de vnzare. Argumentele sunt bine

sustinute de documente din perioada respectiva. ,*

12

13

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de v edere

Fragmentul exprima opinia autorului, conform careia principala cauza pentru care colonistii

straini au venit n Dacia a fost bogatia acesteia. Dupa parerea sa, principalele surse de venit care

au ajutat Ia dezvoltarea economica a provinciei n secolul al H-lea erau grnele si vitele.

Emitatorul considera ca prima consecinta a acestei dezvoltari economice a fost ntarirea oraselor

vechi si constituirea unor orase noi. Datorita bogatiilor Daciei, au fost atrasi numerosi oameni

bogati romani, care au investit aici si care au format orase moderne, cu canalizare, case de piatra,

palate, monumente publice, bai etc. Pentru a-si sustine argumentele, autorul se foloseste de

afirmatia unui scriitor crestin, Paulin de Nolla, care a spus ca principala bogatie a teritoriului

dunarean erau vitele. De asemenea, el se foloseste de date despre oamenii bogati ai Romei care

au venit n provincie pentru a investi, cum ar fi Quintus Aetius Aelianus si Quintilian. Aceste

nume, care apar probabil n documente reale ale vremii, i sustin opiniile si anticipeaza

posibilitatea unei contraargumentari.

BILETUL NR. 7

Se pune ntrebarea, de ce romanii, n timpul crizei economice din veacul al lll-lea, au sacrificat

numai provincia Dacia, retragnd autoritatile, pe orasenii bogati si n parte, temporar si

legiunile, pe cnd celelalte provincii din Europa ale Imperiului au mai ramas n starea lor

dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerita de Imperiu n Europa

si a fost prima parasita pentru ca organizarea ei economica, bazata pe orase si pe economia de

schimb n cadrul Imperiului nu era deplin consolidata. Nu ncape ndoiala ca retragerea

legiunilor si a reprezentantilor stapnirii centrale a fost precedata de o retragere a oamenilor

de afaceri, a stapnilor de sclavi, de mine de aur si a negustorilor. Plecarea celor bogati, odata

cu ruina economica, a Ucut ca provincia sa nu mai aiba pret pentru Imperiu. Dacia a fost

sacrificata pentru ca valoarea ei nu mai nsemna prea mult n organismul economic al

Imperiului condus de o oligarhie oraseneasca.

Disparitia inscriptiilor pomenind de "binefaceri" acordate de bogatasi pentru ridicarea

templelor, bailor, pentru sprijinirea colegiilor de meseriasi si a operelor de interes public,

ncepnd cu mijlocul secolului III, sunt semne sigure ale acestei retrageri, careia i-a urmat

aceea a oficialitatii. Istoricii n-au observat pna acum prioritatea retragerii reprezentantilor

vietii economice fata de aceea a autoritatilor de stat si au crezut ca orasenii avuti au urmat

legiunile.

Distinctia ntre momentele celor doua retrageri are o mare importanta; ea arata ca parasirea

Daciei are la baza un fenomen economic si nu unul militar politic. (P.P.

Panaitescu, Introducere la istoria culturii romnesti)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului este autorul lucrarii Introducere la istoria culturii romnesti, P.P.

Panaitescu. Contextul n care a fost redactat textul este stabilirea unei cauze pentru retragerea

romanilor din provincia Dacia n secolul al lll-lea. Autorul considera ca motivul principal pentru

acest fenomen este unul economic deoarece organizarea economica a provinciei nu era pe

deplin consolidata.


Fragmentul din Introducere la istoria culturii romnesti este un text

argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul aduce argumente pentru a explica

ca retragerea romanilor din provincia Dacia s-a realizat mai nti la nivel economic si apoi la

nivel militar si politic. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: pe cnd, pentru

ca. Se folosesc si structuri verbale specifice, cum ar fi nu ncape ndoiala ca si arata ca. De

asemenea, termenii folositi sunt specifici domeniului economic si administrativ deoarece

istoricul are n vedere schimbarile survenite mai ales la aceste niveluri: crizei economice,

legiunile, organizarea economica, oamenilor de afaceri, stapnilor de sclavi, ruina economica,

oligarhie oraseneasca, colegiilor de meseriasi, fenomen economic.


punct de vedere

Textul prezinta parerea autorului n ceea ce priveste parasirea provinciei Dacia de catre

autoritatile romane. Opinia emitatorului contrazice parerea altor istorici deoarece el considera ca

abandonarea Daciei a fost un fenomen economic, nu unul militar si politic. Din acest motiv,

primii care s-au retras nu au fost reprezentantii autoritatilor de stat, ci reprezentantii vietii

economice. Argumentele pe care autorul le aduce sunt sustinute de lipsa inscriptiilor care sa se

refere la "binefacerile" acordate de oamenii bogati pentru ridicarea unor cladiri n folosul public,

sustinerea scolilor, ncepnd cu mijlocul secolului al lll-lea. El contrazice opinia altor istorici

care cred ca retragerea politica si militara a avut drept consecinta decaderea economica,

considernd ca, de fapt, fenomenul s-a produs n sens contrar.

14

15

BILETUL NR. 8

Problema esentiala pentru Grigore Ureche este nendoielnic aceea de a-si scrie cronica n

romneste. In secolul XVII, romna se afla fata de slavona n acelasi raport n care s-au aflat

fata de latina romana rustica, adica italiana comuna, n duecento, theodiscus sau germana

populara cu ncepere din secolul VIII sau le roman, franceza populara, n secolul IX. A scrie n

limba vulgara si nu n aceea culta nu reprezinta pentru cronicar doar o inovatie, cu imense

consecinte de ordin practic [...], ci si o mare dificultate n sine.

A scrie cel dinti n limba n care vorbesc de cnd lumea ai tai si tu nsuti nseamna a trece un

prag important. Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un

vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul avnd, dupa Coresi, traditie

scrisa), pretinznd termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenti neaparat n

vorbire, dar existau incipient n actele de cancelarie si n scrisorile oficiale.

In sfrsit, procedeele nsesi cerute de stilul istoriografie nu au precedente romnesti la

jumatatea secolului XVII. Aseznd alaturi portretul lui Hanibal din Titus Livius si acela al lui

stefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atentia asupra mprumutarii de

catre cronicar att a " canoanelor retorice " clasice, ct si a unor elemente concrete de

psihologie (varsator de snge nevinovat, nelenes, la razboaie mester). (Nicolae

Manolescu, Istoria critica a literaturii romne, I)

REZOLVARE


Criticul literar Nicolae Manolescu, emitatorul acestui mesaj, pune n evidenta dificultatile cu

care s-a confruntat cronicarul Grigore Ureche pentru a-si scrie letopisetul n limba romna.

Contextul n care a fost redactat acest mesaj se refera la preocuparea pentru evidentierea situatiei

limbii romne la nceputurile literaturii nationale. Limba oficiala si culta n arile romne era n acea perioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara.


Fragmentul din Istoria critica a literaturii romne este un text argumentativ, apartinnd stilului

stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatea cu care s-a confruntat cronicarul romn

Grigore Ureche pentru a-si scrie opera n limba romna. Conectorii folositi sunt specifici textului

argumentativ: adica, dar, precum si, n sfrsit, att... ct si. Se foloseste si o structura verbala

specifica: este nendoielnic. Notiunea de limba vulgara desemna limba vorbita de popor, diferita

de limba oficiala.

Limbajul este specific criticii literare si lingvisticii, continnd termeni/ sintagme din cmpul

semantic al limbii, cum ar fi: cronica, slavona, romana rustica, italiana comuna, le roman,

franceza populara, sintaxa, topica, vocabular, procedeele cerute de stilul istoriografie,

canoanelor retorice clasice, elemente concrete de psihologie.

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere

n acest fragment, criticul literar Nicolae Manolescu si exprima opinia n legatura cu dorinta lui

Grigore Ureche de a-si scrie cronica n limba romna. Limba oficiala si culta n arile romne era n^aceaperioada slavona, romna fiind considerata limba vulgara. Argumentele pe care

Nicolae Manolescu le aduce sunt legate de stadiul n care se afla limba romna n secolul al

XVII-lea. Pentru a sublinia dificultatea scrierii ntr-o limba care nu era pe deplin constituita,

autorul se foloseste de un argument de tip comparatie, facnd o paralela ntre raportul dintre

limba romna si limba oficiala, slavona, si situatia altor limbi romanice considerate "vulgare".

Un al doilea argument este legat de inexistenta unei sintaxe si a unei topici specifice limbii

scrise, precum si a unor termeni administrativi, militari etc. Limba oficiala fiind slavona, acesti

termeni nu erau atestati n limba romna. De asemenea, un alt argument pe care l aduce autorul

este legat de lipsa procedeelor artistice deoarece, pna n acest moment, nu a existat literatura

scrisa n limba romna. El ofera ca exemplu, pentru a-si sustine ultimul argument, portretul lui

stefan cel Mare din cronica lui Grigore Ureche, care mprumuta procedee din opera lui Titus

Livius. Din fragment reiese admiratia criticului pentru cronicarul moldovean, care a facut un pas

important pentru constituirea literaturii romne.

BILETUL NR. 9

Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca, dupa aceste cumplite vremi

anilor nostri, cnduva si mai slobode veacuri, ntru care, pe lnga alte trebi, sa aibi vreme si cu

cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos n toata

viiata omului zabava dectu cetitul cartilor.

Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditor iul nostru, Dumnezeu, cu cetitul lauda i facem pentru

toate ale lui catra noi bunatati, cu cetitul pentru gresalele noastre milostiv l aflam. Din

Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim

nemuritoriu nume. Sngur Mntuitoriul nostru, Domnul si Dumnezeu Hristos, ne nvata,

zicandu: adeca: " Cercati Scripturile ". Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne nvata cu,

acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare. Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste

osteneala.

16

17

De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost l&gofat mare n

Moldova. (Miron Costin, Opere alese. Letopisetul arii Moldovei. De neamul moldovenilor)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului este Miron Costin. Contextul n care a fost redactat textul se refera la

ndemnul autorului catre potentialii cititori sa-si faca timp pentru lectura deoarece aceasta

reprezinta cea mai frumoasa si folositoare zabava" "n toata viiata omului".

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului

beletristic. Descrierea este facuta din perspectiva subiectiva si prezinta placerea de a citi. Rolul

acestei descrieri este de informare asupra utilitatii actului lecturii. Descrierea este una

sistematica deoarece emitatorul vorbeste despre placerea de a citi la modul general, pna la

placerea pe care o poate provoca lectura propriei carti. Miron Costin se adreseaza direct

cititorului, prin vocativul iubite cetitoriule, ndemnndu-1 sa se bucure de cea "mai frumoasa si

mai de folos n toata viiata omului zabava.'''.Cea mai importanta carte pe care un om trebuie sa o

citeasca, este Scriptura, informatiile pretioase pe care le contine fiind descrise cu ajutorul

adjectivelor: "Din Scriptura ntelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita

viiata, agonisim nemuritoriu nume.". De la general autorul revine la particular, si anume la

placerea de a citi propria carte, placere exprimata prin ndemnul final: "Citeste cu sanatate

aceasta a noastra cu dragoste osteneala". La nivel lexical, se remarca folosirea cuvintelor n

forma lor nvechita, specifica perioadei n care textul a fost scris: cetitoriule, trebi, cetit, ieste,

viiata, dectu.


punct de vedere

Textul reprezinta un ndemn al emitatorului pentru receptori. Acestia, reprezentati prin

sintagma cinstite, iubite cetitorule, sunt rugati sa redescopere placerea de a citi. Autorul

considera cititul o activitate de cunoastere si ofera ca exemplu pentru a-si sustine

ideea Sfnta Scriptura. La fel ca si cartile sfinte, letopisetul lui este o carte care ajuta la mai

buna cunoastere a omului, dar si la cunoasterea istoriei poporului romn, motive pentru care

merita citita. n finalul adresarii, autorul si asuma responsabilitatea pentru cele scrise, fapt

subliniat prin formula de ncheiere: "De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron

Costin, care am fost logofat mare n Moldova.".

BILETUL NR. 10

Fost-au acestu stefan voda om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge

nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om ntreg la fire, nelenesu,

si lucrul sau l stiia a-l acoperi si unde nu gndiiai, acolo l aflai. La lucruri de razboaie

mester, unde era nevoie nsusi sa varaea, ca vazndu-l ai sai, sa nu sa ndaraptieaze si pentru aceia

raru razboiu de nu biruia. si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa

radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui

luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tmpla din pom bun, roada buna iase.

Iara pre stefan voda l-au ngropat tara cu multa jale si plngere n manastire n Putna, care

era zidita de dnsul. Atta jale era, de plngea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti

ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pna astazi i

zicu sveti stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste n mna lui Dumnezeu, ca el nca au fostu om

cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici

dupa aceia l-au ajunsu. (Grigore Ureche, Letopisetul arii Moldovei)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului, Grigore Ureche, realizeaza un portret al domnitorului stefan cel Mare.

Contextul n care a fost redactat textul este scrierea Letopisetului arii Moldovei, care cuprinde si rememorarea perioadei n care a domnit stefan cel Mare.


Fragmentul din Letopisetul arii Moldovei este un text descriptiv, apartinnd stilului beletristic. Grigore Ureche alcatuieste portretul lui stefan cel Mare. Descrierea este una subiectiva,

observndu-se atitudinea de simpatie a cronicarului fata de domnitorul moldovean. Portretul este

realizat cu ajutorul adjectivelor si al figurilor de stil, punndu-se n evidenta att calitatile, ct si

defectele domnitorului: "om nu mare de statu, mnios si de grabu varsatoriu de snge

nevinovat", "om ntreg la fire, nelenesu", "la lucruri de razboaie mester", "om cu pacate",

"lucrurile lui vitejesti"".Perspectiva subiectiva este subliniata mai ales n descrierea reactiei

poporului la moartea lui stefan, cnd acesta a fost ngropat "cu multa jale si plngere", "de

plngea toti ca dupa un parinte". La nivel stilistico-textual se remarca folosirea verbelor la

trecut, dar si a sintagmelor care exprima gradarea sentimentelor pe care le provoaca amintirea

domnitorului: Fost-au, era, l-au ngropat, amintrilea, si unde, mai apoi, iara. La nivel

lexical, se observa folosirea formelor nvechite ale cuvintelor: statu, grabu, varsatoriu, judetu.

18

19


Fragmentul reprezinta un pasaj din letopisetul cronicarului moldovean, continnd portretul lui

stefan cel Mare. Acest portret nu idealizeaza, ci, dimpotriva, l prezinta pe stefan cel Mare n

primul rnd n ipostaza de om, punndu-i-se n evidenta att calitatile, ct si defectele. Accentul

cade pe vitejia domnitorului, motiv pentru care a fost jelit de ntreaga tara la moartea sa.

Perspectiva emitatorului este una subiectiva, punndu-se n evidenta admiratia acestuia pentru

personalitatea domnitorului moldovean.

BILETULNR.il nflorirea, cu totul remarcabila, a scrierilor cu caracter istoriografie pe care o adapostesc

secolul al XVII-lea si primele decenii ale veacului urmator, att n Moldova, ct si n ara Romneasca, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.

Nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare demonstreaza ca produsele literare ale

acestei epoci de vrf sunt firesti mpliniri ale unor preocupari ce se definesc prin durata si

constanta.

Secolul al XVI-lea n cultura romneasca este dominat - dupa parerea noastra - de un acut

sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalarii si nchegarii constiintei nationale), care i

anima, la fel de intens, pe oamenii politici, ca si pe carturari. ntoarcerea catre propriul trecut,

consolidarea legaturilor cu naintasii si punerea n valoare a traditiilor nationale (toate semne

ale perenitatii, ale unei permanente constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii

de apartenenta a prezentului la un curs comun al istoriei. [...] (Dan Horia Mazilu, Marii

cronicari ai secolului al XVII-lea)

REZOLVARE


Dan Horia Mazilu, autorul lucrarii Marii cronicari ai secolului al

XVII-lea, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a fost scris este punerea n evidenta a

preocuparii pentru literatura a carturarilor din aceasta perioada.


Fragmentul din Mari cronicari ai secolului al XVII-lea este un

text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care emitatorul contrazice opinia altor critici,

conform careia nflorirea scrierilor cu caracter istoriografie a fost un fenomen de conjunctura.

Conectoriifolositi sunt specifici textului argumentativ: dupa parerea noastra, dar, att... ct

si. Se foloseste si o structura verbala specifica: demonstreaza.

De asemenea, se folosesc termeni specifici limbajului criticii si istoriei literare, cum ar

fi: serierilor cu caracter istoriografie, nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de

abordare, produsele literare, acut sentiment al istoriei, ideii de apartenenta.


Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului si istoricului Dan Horia Mazilu n legatura cu

dezvoltarea literaturii, n special a literaturii de inspiratie istorica. Autorul subliniaza faptul ca

secolul al XVI-lea este dominat de ideile umaniste legate de constiinta nationala, de ideea

latinitatii limbii si a poporului romn. Carturarii si oamenii politici ai vremii se raportau la trecut

pentru a stabili continuitatea si legatura dintre prezentul lor si trecutul tarii, pentru a-si sublinia

identitatea ca popor. Autorul aduce ca argument pentru a-si sustine opinia diversitatea si

varietatea modalitatilor de abordare a lucrarilor istoriografice, care demonstreaza ca acestea sunt,

de fapt, produse ale unei preocupari permanente pentru literatura. Criticul explica aparitia

cronicilor prin dezvoltarea unui acut sentiment al istoriei care s-a manifestat n secolul al XVI-

lea. Prin aceste argumente contracareaza opiniile altor critici, care considerau nflorirea literaturii

istoriografice un simplu fenomen de conjunctura.

BILETUL NR. 12

Dimitrie Cantemir este constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adnca din toata cultura si

literatura noastra de pna la jumatatea veacului al XVIIl-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei

Medici, cu Leibniz si cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca ntr-un summum toate

liniile de forta ale spiritualitatii romnesti: actiunea politica si militara, ca efort colectiv n

vederea scuturarii jugului otoman secular si pentru cstigarea autonomiei statale depline;

istoria, ca argument n favoarea dreptului de a exista si de a se afirma al poporului nostru ntre

celelalte popoare ale lumii; stiinta, ca semn si treapta superioara a luminarii mintii, la nceputul

unui secol care avea sa cultive ratiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenara

a limbii nationale, n cel putin o capodopera, dainuind peste veacuri si uimind nca prin

nebanuitele-i frumuseti de arta a cuvntului: Istoria ieroglifica.

Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternica si scriitorul cel mai prolific si mai

cuprinzator de largi orizonturi din ntreaga noastra literatura veche, se ncheie o epoca. Opera

lui sintetizeaza, n mare, patru secole si mai bine de manifestare a culturii romnesti, deschiznd

totodata largi orizonturi perioadei urmatoare, aceea a secolului luminilor si a miscarii

cunoscuta sub numele de scoala ardeleana. (Ion Rotaru, Literatura romna veche)

20

21

REZOLVARE


Ion Rotam este emitatorul mesajului si autorul lucrarii Literatura romna veche. Contextul n

care a fost emis mesajul se refera la dorinta autorului de a sublinia importanta personalitatii lui

Dimitrie Cantemir pentru cultura si literatura romna.


Fragmentul din Literatura romna veche este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific,

n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta lui Dimitrie Cantemir n cultura

romneasca. Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: ca argument,

cel putin. Ipoteza de la care porneste autorul este ca Dimitrie Cantemir a fost "constiinta cea mai

cuprinzatoare si mai adnca' din cultura si literatura romna a secolului al XVII-lea. Limbajul

este specific criticii si istoriei literare si este exemplificat, la nivelul textului, prin

cuvinte/sintagme cum ar fi: Spiritualitatea romneasca, constiinta cea mai cuprinzatoare si mai

adnca din toata cultura si literatura noastra, treapta superioara a luminarii mintii, manifestare

plenara a limbii nationale etc.


punct de vedere Opinia exprimata de Ion Rotam porneste de la ipoteza ca Dimitrie Cantemir este cea mai

importanta personalitate a culturii romne din secolul al XVII-lea. Argumentele aduse de

emitator sunt legate de activitatea lui Cantemir n diferite domenii: politica, istorie, stiinta si

literatura. Pentru a-si sustine, n continuare, opinia enumera cteva dintre realizarile carturarului,

att n domeniul literar, ct si n politica, istorie si stiinta, cum ar fi, de exemplu, opera

literara Istoria ieroglifica. Toata activitatea sa a fost pusa n serviciul poporului romn deoarece

a urmarit cstigarea autonomiei romnilor, afirmarea latinitatii poporului romn, manifestarea

limbii nationale. Opera lui anticipeaza ideile iluminismului si ale scolii Ardelene, personalitatea

sa influentnd evolutia generetiilor urmatoare.

BILETUL NR. 13

Iluminismul este iesirea omidui din starea de minorat de care el nsusi s-a facut vinovat.

Minoratul nseamna neputinta de a se seni de propriul sau intelect fara a fi condus de altcineva.

Acest minorat provine din vina noastra, daca motivul sau nu este o deficienta a intelectului, ci

lipsa de hotarre si curaj n a face uz de el fara conducerea altuia. Sapere aude! Sa ai curaj n

folosirea propriului tau intelect! este deci deviza iluminismului...

Caci iluminismul nu necesita altceva dect libertatea, si anume cea mai putin daunatoare din

tot ce poate fi numit libertate: folosirea n mod public, n toate privintele, a ratiunii. Acum nsa

aud din toate partile "Nu discutati!". Ofiterul spune: "Nu discutati, ci exersati!", Consilierul de

finante: "Nu discutati, ci platiti!", Clericul: "Nu discutati, ci credeti!". Doar un singur stapn n

lume spune: " Discutati ct puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". In aceste cazuri este

vorba de o ngradire a libertatii. Dar ce fel de ngradire poate mpiedica iluminismul? si care,

dimpotriva, l poate face sa nainteze? Eu raspund: folosirea publica a ratiunii trebuie sa fie

ntotdeauna libera; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privata a

ratiunii poate fi nsa ngradita, fara sa mpiedice astfel prea mult progresul ilumismului.

" (Romul Munteanu, Iluminismul, II)

REZOLVARE

A. Identificarea emitatorului si a contextului Romul Munteanu, autorul cartii Iluminismul, este emitatorul acestui mesaj. Contextul n care a

fost redactat textul este ncercarea de definire a iluminismului. Autorul considera ca iluminismul

reprezinta iesirea din starea de minorat, adica din neputinta omului de a se servi de propriul

intelect.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Iluminismul este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n care

emitatorul aduce argumente pentru a pune n evidenta semnificatiile iluminismului. Conectorii

folositi sunt specifici textului argumentativ: caci, si anume, n aceste cazuri, dar, dimpotriva,

astfel, nsa. La nivelul punctuatiei, sunt folosite ghilimelele pentru ncadrarea exemplelor de

atitudini legate de felul cum este perceputa libertatea ratiunii: "Nu discutati!" [...], "Discutati ct

puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!". Aceste exemple sunt oferite pentru sustinerea

argumentelor.


punct de vedere

Ipoteza de la care pleaca autorul este ca iluminismul reprezinta "iesirea omului din starea de

minorat", stare care se traduce prin neputinta individului de a-si folosi ratiunea. Iluminismul

pledeaza pentru egalitate si libertate, dar acestea nu pot fi obtinute dect prin folosirea ratiunii.

Dupa opinia lui Romul Munteanu, iluminismul are nevoie, pentm a se manifesta, doar de libertatea

de a folosi, n public, ratiunea. El face distinctia ntre doua tipuri de folosire a ratiunii, cea publica

si cea privata, si considera ca doar prima ajuta la dezvoltarea individului, conform ideilor

iluminismului, a doua putnd fi ngradita, fara a influenta progresul acestuia.

22

23

Ideea de baza transmisa de emitator este aceea ca, prin intermediul ratiunii, prin cultura si

stiinta, omul poate ajunge la o perceptie reala a universului si chiar la stapnirea lui. Folosirea

publica a ratiunii este singura care va determina procesul de "luminare" a oamenilor.

BILETUL NR. 14

In zorile lumii moderne, "originea" se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea o "

origine " bine stabilita nsemna, de fapt, a te prevala de o origine nobila. "Suntem urmasii

Romei! repetau cu mndrie intelectualii romni din veacul al XVIII-lea si al XlX-lea. Constiinta

descendentei latine era nsotita la ei de un fel de participare mistica la maretia Romei. [...]

La nceputul veacului al XlX-lea, mirajul " originii nobile " strneste n toata Europa centrala si

de sud-est o adevarata pasiune pentru istoria nationala, mai ales pentru fazele mai vechi ale

acestei istorii. " Un popor fara istorie (adica: fara "documente istorice" sau fara istoriografie) e

ca si cum n-ar fii". ntlnim aceasta anxietate n toate istoriografiile nationale ale Europei

Centrale si Orientale. O asemenea pasiune era, desigur, consecinta desteptarii nationalitatilor

n aceasta parte a Europei si ea s-a transformat foarte curnd ntr-un instrument de propaganda

si de lupta politica. Dar dorinta de a dovedi " originea nobila" si " antichitatea" poporului sau

domina ntr-asa masura sud-estul european nct, n afara de cteva exceptii, toate istoriografiile

respective s-au cantonat n istoria nationala si au ajuns n cele din urma la un provincialism

cultural. (Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, cap. IX, Supravietuiri si camuflaje ale miturilor, "

Miturile lumii moderne")

REZOLVARE


Mircea Eliade, autorul cartii Aspecte ale mitului, este emitatorul acestui mesaj, care expune un

punct de vedere n legatura cu obsesia popoarelor europene pentru istorie, mai ales pentru

afirmarea unei "origini nobile". Contextul n care a fost redactat textul este analiza felului n care

percepeau popoarele europene importanta descoperirii originii la sfrsitul secolului al XVIIl-lea,

nceputul secolului al XX-lea.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului Fragmentul din Aspecte ale mitului este un text argumentativ, apartinnd stilului stiintific, n

care emitatorul aduce argumente pentru a explica importanta originilor pentru locuitorii Europei.

Conectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: de fapt, mai ales, adica, asemenea, dar,

desigur, ntr-asa masura, n afara de.

Limbajul este specific teoriei culturii, majoritatea cuvintelor facnd parte din cmpul semantic

al istoriei, vazuta din perspectiva originii: prestigiu, origine nobila, constiinta descendentei,

istoria nationala, istoriografie, nationalitate, antichitatea, provincialism cultural. La nivel

ortografic si de punctuatie, sunt folosite ghilimelele atunci cnd se vorbeste

despre "origine", tocmai pentru a fi subliniata importanta acesteia.


Textul prezentat exprima opinia lui Mircea Eliade n ceea ce priveste pasiunea pentru istorie si

obsesia pentru origini, manifestate la popoarele europene la sfrsitul secolului al XVIII-lea,

nceputul secolului al XlX-lea. Originea, pentru lumea europeana, nsemna o modalitate de

identificare, de subliniere a apartenentei la un popor "nobif. Eliade ofera ca exemplu pentru a-si

sustine opinia mndria intelectualilor romni din secolul al XVIII-lea de a avea o descendenta

romana. La nceputul secolului a! XlX-lea, tarile europene dezvolta o adevarata pasiune pentru

istoria nationala, care reprezinta o consecinta a desteptarii nationalitatilor. Din pacate, aceasta

pasiune pentru istorie, care a coincis cu desteptarea constiintei nationale, s-a transformat treptat

ntr-uri mijloc de propaganda politica. Pericolul pe care l subliniaza emitatorul n aceasta

situatie, este ca aceste istoriografii au decazut ntr-un "provincialism cultura?' din cauza

ignorarii istoriei universale.

BILETUL NR. 15

Pe cnd uitasem ca suntem romni si ca avem si noi o limba, pe cnd ne lipsea si carti si

tipografie; pe cnd toata lumea se aruncase n dosii ca babele n catei si motani, caci la scoala

publica se nvata numai greceste; cnd, n sfrsit, literatura romna era la darea sufletului,

ctiva boieri, ruginiti n romnism, neputandu-se deprinde cu frumoasele ziceri, sedeau tristi si

jaleau perderea limbii. [...] Tot nsa mai ramasese o scoala pre care acesti buni batrni o

priveau ca singur azilul prigonitei limbi, scoala unde se nvata nca romneste, aproape de Iasi,

n monastirea Socola.

Tatal meii era unul din romnii acestia.

ntr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte dinainte.

- Cetesti-mi, mi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta.

- larta-ma, parinte, eu nu pot ceti romneste.

- Cum! apoi dar ce nveti tu?

- Elineste, am raspuns paunindu-ma.

24

25

- Poate sa fie frumoase acele ce spui tu, zise tatal meu, dar e rusine sa nu stii litnba tal Mne

vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om

prenvatat. [...]

- Boieri si cucoane, zicea el, am avut cinste a arata ca limba noastra, pre care toti socot ca o

stiu, dar nime nu o stie cumsecade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografie. [...]

Ce faceam eu n vremea aceasta? Eu ramasesem ncremenit, cu ochii holbati, cu gura cascata,

caci nu ntelegeam nimic, eu care ma tineam ca stiu ceva! [...]

Am alergat la biblioteca tatalui meu, care era ntr-o lada mare, purure deschisa, n coridor; si

lund Istoria romnilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, n putine ceasuri am

nvatat a ceti. (Costache Negruzzi, Amintiri de junete, Cum am nvatat romneste)

REZOLVARE


n acest fragment din Cum am nvatat romneste, apartinnd volumului Amintiri de

junete, Costache Negruzzi, emitatorul mesajului, povesteste cum a luat contact cu prima carte n

limba romna. Contextul n care a fost redactat textul se refera la dorinta autorului de a

rememora momentul n care a nceput sa nvete limba romna, punnd n evidenta si realitatile

sociale ale tarii din perioada fanariota.


Fragmentul din Cum am nvatat romneste este un text narativ, apartinnd stilului beletristic

deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si narator, povesteste o

ntmplare desfasurata dupa principiul cronologic, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala si

implica personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea

persoanei I deoarece acest narator este si personaj: uitasem, noi, tatal meu, eu nu pot, eu

ramasesem. Evenimentele se desfasoara cronologic si se afla ntr-o ordine cauzala: la nceput

sunt prezentate realitatile sociale ale vremii, care impuneau nvatamntul n limba greaca. Apoi

se introduce povestirea propriu-zisa, n, care personajul-narator ia decizia de a nvata romneste,

dupa ce tatal sau l duce la scoala de la manastirea Socola si i explica importanta cunoasterii

limbii materne. n aceasta povestire sunt implicate urmatoarele personaje: personajul-narator,

tatal acestuia si directorul scolii de la Socola care tine discursul. De asemenea, apar cteva repere

temporale si spatiale: pe cnd, aproape de lasi, monastirea Socola, ntr-o zi, mne. La nivelul

textului se remarca anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: pe cnd, ntr-o

zi, interogatia retorica: Ce faceam eu n vremea aceasta?.

26

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de vedere ntmplarea pe care o relateaza scriitorul Costache Negruzzi pune n evidenta situatia

nvatamntului din perioada fanariota, cnd n scolile romnesti se nvata limba greaca.

Consecinta faptului ca Ia toate scolile se nvata greaca era ca tinerii tarii nu si cunosteau

propria limba. Emitatorul marturiseste ca a fost dus de tatal sau la scoala din Socola, singura

unde se nvata romneste, dar nu a nteles nimic din discursul directorului. ntors acasa, ia

decizia de a nvata singur limba, citind Istoria romnilor de Petru Maior. Autorul doreste sa

transmita, prin intermediul acestei povestiri autobiografice, importanta nvatarii limbii materne,

ca singura care poate oferi, individului, identitate.

BILETUL NR. 16 Cnd am nceput a ntelege cele ce se petrec n lume, intrase de curnd n cursul timpului un

secol nou, secolul al XlX-lea, secol mare si luminos ntre toate, menit a schimba fata lucrurilor

pe pamnt, de la apus la rasarit; secol care a adus cu dnsul o civilizatiune cu totul si cu totul

noua, nebanuita si nevisata de timpii anteriori; civilizatiune iesita din descoperirile stiintifice

datorite geniului omenesc, care a dat rurilor, marilor si oceanelor vapoarele, a nzestrat

continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pamntul cu gaz si cu scnteia electrica, ne-a daruit

telegrafia, telefonia si fotografia; prin mecanica si prin chimie a transformat toate artele si

maiestriile, a nsutit si nmiit productiunea si a radicat pe om din robie si din apasare la

egalitate si libertate; a vazut renascnd ca din cenuse state noua ca Grecia, ca Belgia,

Romnia, Serbia si Bulgaria. [...]

Pe la anul 1821 tunul ncetase d-a rasuna n Europa; el si produsese efectul: desteptase

nationalitatile, una cte una, din amorteala n care erau cazute de secoli, si Romnia scapa din

ghearele fanariotilor. [...] Boierii ncepuse a se zice romni, a vorbi si a scrie romneste [...].

scoli romnesti de nvatamnt secundar se deschisese n "Sfantu Sa\>a" si n " Trisfetitele ", si

mai multi tineri erau trimisi sa studieze n Franta, n Germania si n Italia, destinati ca, la

ntoarcerea lor n tara, sa predea stiintele nalte: filozofia, dreptul, matematicile, stiintele

naturale si fizice n limba romna, flon Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)

REZOLVARE


Emitatorul acestui mesaj este scriitorul Ion Ghica, care i adreseaza lui Vasile Alecsandri o

scrisoare neoficiala. Contextul n care a fost scrisa scrisoarea reprezinta dorinta emitatorului de

a-si informa prietenul cu privire la noile schimbari aduse de secolul al XlX-lea n Romnia.

27

Perspectiva emitatorului, care este si naratorul textului, este una subiectiva si transmite

entuziasmul acestuia n legatura cu noile schimbari din lumea europeana si din tara.


Fragmentul din Scrisori catre Vasile Alecsandri este un text narativ,

apartinnd stilului beletristic deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si

narator, povesteste o ntmplare care se desfasoall~a1lp^T5rincipiul rronoogc, evenimenek _se

afla ntr-o relatie cauzala, desi nu implica un numar de personaje n actiune. Din titlul pe care l

are acest ciclu de scrieri, se poate identifica un receptor: Vasile Alecsandri. Prezenta naratorului

este subliniata prin folosirea persoanei I deoarece acest narator este si personaj: am

nceput. Naratorul realizeaza o scurta prezentare a schimbarilor care s-au petrecut n lume odata

cu secolul al XlX-lea. Evenimentele se afla ntr-o ordine cauzala: la nceput sunt prezentate

realitatile sociale ale vremii. Apoi se revine la cazuri particulare, la situatia din Romnia. De

asemenea, apar si indici temporali si spatiali: n cursul timpului, un secol nou, secolul al XlX-lea,

de la apus la rasarit, pe la anul 1821. La nivelul textului se remarca anumite sintagme care

subliniaza gradarea actiunii: cnd am nceput, pe la anul 1821, ncepuse.


punct de vedere Ion Ghiea, prin intermediul Scrisorilor catre Vasile Alecsandri, ofera o imagine a Europei, dar

si a Romniei la nceputul secolului al XlX-lea. Emitatorul descrie noile realitati, care sunt

produsele descoperirilor stiintifice: vapoarele, caile ferate, electricitatea, telefonia, fotografia etc.

De asemenea, schimbari se produc si la nivel social si la nivel de mentalitate: omul iese din

robie, sunt promovate idei ca egalitatea si libertatea, renasc mai multe tari care scapa de ocupatia

straina. n urma razboiului, tara noastra scapa de dominatia fanariota, boierii ncep sa vorbeasca

si sa scrie n romneste. Modificarile aduse de dezvoltarea civilizatiei se produc si n scoli, unde

elevii puteau nvata n limba romna, dar, n acelasi timp, aveau posibilitatea de a studia n

strainatate. Perspectiva narativa este una subiectiva, emitatorul si transmite entuziasmul n

legatura cu progresul la care ajung tarile europene.

BILETUL NR. 17

"n 1806, am ntlnit nca multe femei purtnd mbracamintea orientala, traind n case fara

mobile si cu barbati gelosi nevoie mare.

Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si n provincie, a fost pe catjde

rapida pe tot att de completa: dupa un an, toate femeile din Moldova si din ara Romneasca au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, n cele doua capitale, negustori de mode,

croitorese... de la Viena si de la Paris...

Curnd s-a vazut si mobila, ceva mai veche, adusa de la Viena cu mare cheltuiala. Trasurile

care, mai nainte, aratau ca niste birje vechi din Viena, au fost nlocuite cu trasuri si calesti

elegante. Casele s-au umplut de servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si

iatacuri, nu s-a mai vorbit dect frantuzeste. [...] Ctiva tineri au nceput sa poarte frac; nsa

batrnii si barbatii cu slujbe si-au purtat mai departe barba si anteriul lung pna la glezne.

[...] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult dect la

barbatii lor. [...] La barbati, schimbarea este ntr-adevar mai nceata. si, mai ales, li se

ntmpla sa se ntoarca la ce fusese altadata. [...] Femeile nsa, de multa vreme, se mbraca

toate europeneste... Se stie bine ca femeile sunt ntotdeauna primele care pasesc pe calea

civilizatiei... ". (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident, capitolul Boierii)

REZOLVARE


Emitatorul mesajului este autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara. Contextul

n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a prezenta schimbarile produse la nivelul

mentalitatii claselor sociale bogate la nceputul secolului al XlX-lea.


Fragmentul din ntre Orient si Occident este un text_naratjv cu

elemente descriptive__deoarece ndeplineste urmatoarele conditii: emitatorul, care este si

narator, prezinta o situatie reala din istoria tarii, evenimentele se afla ntr-o relatie cauzala, desi

nu implica un numar de personaje n actiune. Prezenta naratorului este subliniata prin folosirea

persoanei 1 deoarece acest narator este si personaj: am ntlnit. Naratorul realizeaza, o scurta

prezentare a obiceiurilor pe care le-au adoptat boierii romni si, mai ales, sotiile lor odata cu

noile schimbari produse la nivel european. Se observa prezenta indicilor temporali si spatiali: n

1806, lasi, Bucuresti, de la Viena si de la Paris. Textul contine si elemente descriptive, atunci

cnd se descriu trasurile boierilor, dar si mbracamintea lor. La nivelul textului se remarca

anumite sintagme care subliniaza gradarea actiunii: n 1806, apoi, dupa un an, curnd.

28

29

C. Construirea unei interpretari/exprimarea argumentata a unui punct de Vedere

Textul ofera o imagine a modului n care, la nceputul secolului al XlX-lea, clasele sociale

bogate au adoptat obiceiurile europene. Aceste schimbari au fost identificate mai nti la lasi,

apoi la Bucuresti, ca apoi sa se raspndeasca si n provincie. Sunt prezentate mprumuturile din

moda europeana: dupa razboi, femeile din Moldova si ara Romneasca au adoptat portul european, motiv pentru care si-au facut aparitia negustorii de mode si croitoresele de la Viena si

Paris. Influenta europeana nu s-a limitat la vestimentatie, treptat s-a extins si asupra interioarelor

caselor boieresti si asupra trasurilor cu care acestia umblau. Bucataria europeana a fost, de

asemenea, preluata iar limba vorbita n casele boieresti era franceza. Explicatia pe care autorul o

da pentru aceasta situatie inedita este pasiunea femeilor pentru nou care, de cele mai multe ori,

reprezinta pasirea pe o treapta a civilizatiei.

BILETUL NR. 18

n istorie, nu exista miracole, ci, din cnd n cnd, ntmplari minunate; exista, cteodata, n

viata popoarelor clipe privilegiate cnd, ntr-o singura generatie, destinul aduna mai multe

schimbari dect n cteva veacuri de toropeala.

Asa s-a ntmplat la noiL cu barbatii nascuti, sa spunem, ntre 1800 si 1830, si pe care-i putem

numi "generatia de la 1848". Erau doar o mna de oameni, nsa luptau ca mnati de o credinta

netarmurita n destinele tarii lor. Au zvrlit ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pna si

vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au

adoptat institutii noi, au nnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatura de valoare

universala, au nceput n liniste, un proces democratic, ntr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta

tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu ndrazneala si realism, marile obiective politice

ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut

chiar mai mult: au faurii Romnia. (Neagu Djuvara, ntre Orient si Occident. arile romne la nceputul epocii modeme)

REZOLVARE


Autorul lucrarii ntre Orient si Occident, Neagu Djuvara, este emitatorul mesajului. Contextul

emiterii mesajului este analiza importantei pe care a avut-o generatia pasoptista n evolutia

culturala a tarii. Perspectiva din care se analizeaza acest fenomen este una subiectiva, emitatorul

considernd aparitia acestei generatii ca facnd parte dintr-un sir de "ntmplari minunate".


Fragmentul din ntre Orient si Occident. arile romne la nceputul

epocii moderne este un text jr^umentatiy, n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia

importanta generatiei pasoptiste n istoria Romniei. Conectorii folositi sunt specifici textului

argumentativ: nsa, dar. Ipoteza de la care pleaca autorul este ca, n istoria unei tari, se produc

uneori ntmplari minunate, care schimba rapid evolutia acesteia. Una dintre aceste "ntmplari

minunate" este aparitia generatiei pasoptiste. Pentru a-si sustine opinia, emitatorul mesajului

enumera actiunile pe care le-au facut pasoptistii. Concluzia la care ajunge autorul este ca, de

fapt, ei au faurit Romnia deoarece au pus bazele dezvoltarii acestei tari. Limbajul este specific

domeniului istoriei: generatie, generatia de la 1848, destinele tarii, putere straina, culturii

apusene, institutii, obiective politice.


punct de vedere

Prin intermediul acestui text, emitatorul si exprima opinia cu privire la importanta generatiei

pasoptiste n istoria si cultura Romniei. Reprezentantii generatiei de la 1848 sunt admirati

pentru ca au reusit sa nlature obiceiurile, institutiile si limba impuse de puterile straine si sa

lupte pentru afirmarea unei constiinte nationale. Autorul considera ca acesti oameni, politicieni,

scriitori, istorici etc, au nnoit institutiile tarii, au nnoit limba, au creat o literatura nationala

originala, au stabilit obiective politice, adica au pus bazele a ceea ce nseamna azi Romnia.

BILETUL NR. 19 Primul merit cultural esential al pasoptistilor este constiinta imensului gol istoric pe care sunt

chemati sa-l elimine. Ideea obsedanta, exprimata adesea cu accente mesianice, este a "

nceputului" absolut si n toate domeniile. "Romnii au trebuinta astazi sa se ntemeieze"

afirma, n spirit si stil de "manifest", N. Balcescu (1845). "Lumineaza-te si vei fi!" reprezinta

aceeasi lozinca a nceputului n toate directiile. O autogeneza prin cultura a fiintei nationale. si,

tot n acest sens, al " nceputului" cu orice pret, total radical si fara inhibitii, trebuie citit si

ndemnul lui Heliade-Radulescu: "Scrieti, baieti, numai scrieti". [...]

Este evident ca pasoptistii nu dispuneau dect de o singura metoda imediata si practica de

recuperare a ntrzierii culturale. De a " umple " golul istoric si de a ncepe construirea unei

culturi romne " moderne " nca inexistenta: " sincronizarea " rapida si pe scara cea mai larga.

In primul rnd, prin imitatii, adaptari, compilatii, traduceri.

30

31

Pna n 1848, data simbolica, se constata o adevarata invazie de traduceri n toate domeniile...

Acum se pun si bazele primelor " biblioteci" de traduceri din literatura universala. Heliade-

Radulescu lanseaza nca din 1829 un astfel de proiect: "Din biblioteca romneasca". Are n

vedere si o "Colectie de autori clasici" (1836). Reia - dupa un proiect francez contemporan, al

lui A. Aime Martin (Plan d'une bibliotheque universelle, 1837) - un vast si practic irealizabil

catalog romnesc al unei "Biblioteci universale" (1846). Ideea plutea n aer. Obseda si pe altii.

Aceasta vointa si utopie a totalitatii, inspirata de obsesia si pashmea "nceputului" absolut,

reprezinta un enorm salt calitativ. O frenetica deschidere, urmata de o integrare si asumare,

fara precedent la noi, a culturii universale. Pentru constiinta spirituala romneasca reprezinta o

initiativa si o experienta unica, de mari proportii. O adevarata "premiera absoluta". (Adrian

Marino, Actualitatea ideologiei pasoptiste)

REZOLVARE


Adrian Marino, autorul cartii Actualitatea ideologiei pasoptiste, este emitatorul acestui mesaj.

Contextul n care a fost redactat textul este dorinta autorului de a pune n evidenta importanta

generatiei pasoptiste pentru dezvoltarea ulterioara a culturii romnesti.


Fragmentul din Actualitatea ideologiei pasoptiste este un text argumentativ, apartinnd stilului

stiintific, n care emitatorul pune n evidenta dificultatile cu care s-au confruntat pasoptistii n

ncercarea lor de a pune bazele unei noi culturi. Conectorii folositi sunt specifici textului

argumentativ: primul, n acest sens, este evident ca, n primul rnd. Autorul nu se multumeste sa

emita opinii, ci si sustine argumentele cu exemple din documentele vremii. Limbajul este

specific criticii si istoriei literare, exemplificat prin termeni cum ar fi: merit cultural, autogeneza,

sincronizarea, imitatii, adaptari, compilatii, traduceri, biblioteci, literatura universala, integrare

si asumare a culturii universale. La nivelul punctuatiei, se remarca folosirea ghilimelelor pentru

a fi pus n evidenta sensul figurat al unor cuvinte: nceputului, umple, biblioteci.


punct de vedere

Textul exprima opinia criticului Adrian Marino cu privire Ia importanta contributiei

pasoptistilor la constituirea literaturii si a culturii romnesti.

Prima problema cu care s-au confruntat pasoptistii si care reprezinta si primul argument al

autorului este constiinta golului istoric pe care acestia simteau c trebuie sa-1 umple. Pentru a

putea realiza acest deziderat, pasoptistii trebuiau sa "construiasca" o cultura nationala si

vor realiza acest lucru prin sincronizare. Aceasta sincronizare la cultura occidentala se va

produce la nceput prin imitatii, adaptari, compilatii si traduceri. Este dat ca exemplu Ion

Heliade-Radulescu, care si dorea sa alcatuiasca o biblioteca universala. Carturarii si ideologii

vremii ndemnau oamenii de cultura sa participe la progresul tarii: Nicolae

Balcescu (,JLumineaza-te si vei fir), Ion Heliade-Radulescu ("Scrieti, baieti, numai

scrieti"). Umplerea "golului istoric" s-a realizat, n primul rnd, prin sincronizare cu literatura

europeana, chiar daca aceasta a presupus si o serie de imitatii, adaptari, compilatii etc. Emitatorul

atrage, nsa, atentia ca sincronizarea nu trebuie nteleasa ca simpla copiere a modelelor

universale deoarece ea a reprezentat un ,^alt calitativ", un fenomen de integrare si asumare a

culturii universale.

BILETUL NR. 20

Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale generatiei pasoptiste^de carturari si

scriitori a fost angajarea lor pe multiplejj variate planuri, n tqP'ceea ce a reprezen^ferwmen^^i

eveniment crucial intestinul poporului lor. {

De la politica (mai nti ca purtatori de idei noi, apoi ca participanti la reyolutieji la lupta

pentru unire, n sfrsit ca demnitari aLstatului romn modern:iKogalniceanu j- prim-ministru,

AlecsandrijiGhicd-ambasadori, ca sa dam numai exemplele cele mai cunoscute) si, am zice

astazi, " management cultural" (conducatori de ziare si de reviste, proprietari de tipografii si

edituri, membri ai Societatii Filarmonice care va pregati primii actori profesionisti si ai altor

asociatii culturale, pna la 4&ra transilvana sau Societatea Academica, viitoarea Academie

Romna), pna la creatia literara si artistica propriu-zisa (Asachi, de pilda, se pricepea la

artele plastice si a conceput cteva gravuri de succes n epoca).

Facnd " multe si de toate ", n sensul bun al cuvntului, pentru ca nu si-au risipit niciodata

energiile n van, nu au produs dect rareori capodopere (unele dintre scrierile lor ramn, totusi,

puncte de referinta n istoria literaraf^Zburaiorul, lui Heltade. Radulescu, Alexandru

Lapusneanul ,al lui Negruzzi [...], "Pastelurile lui Alecsandri, printre alte exemple posibile),

dar au initiat n toate genurile (liric, epic si dramatic) directii pe care le vor continua, cu

maTmulte mpliniri, urmasii lor din ultimele decenii ale veacului al XlX-lea si din cel

urmator. (Georgeta Antonescu, Literatura romna n epoca pasoptista, n Limba si literatura

romna)

32

33

REZOLVARE


Emitatorul acestui mesaj este Georgeta Antonescu, care subliniaza importanta generatiei

pasoptiste pentru dezvoltarea culturii romnesti. Contextul n care a fost redactat textul este

analiza principalelor contributii pe care pasoptistii le-au adus n diferite domenii.


Fragmentul din Literatura romna n epoca pasoptista este un text argumentativ, apartinnd

stilului stiintific^ n care emitatorul aduce argumente pentru a sublinia importanta generatiei

pasoptiste pentru cultura tariifcqnectorii folositi sunt specifici textului argumentativ: mai nti,

apoi n sfrsit, de pilda, pentru ca. alte exemple, dar. Ljmbaiu] este specific cnSciTsi istoriei

literare si cuprinde urmatorii termeni: generatiei pasoptiste, asociatii culturale, creatia literara si

artistica, capodopere, istoria literara, genurile liric,' epic si dramatic. Folosirea termenului

de managementcultural ntre ghilimele subliniaza sensul figurat al acestui cuvnt.


punct de vedere

Ipoteza de la care pleaca autoarea este ca generatia pasoptista si-a adus, n spatiul romnesc,

contributia n diferite domenii: politica, literatura, cultura. Pentru sustinerea argumentelor sunt date

ca exemple numele unor personalitati a caror activitate nu s-a rezumat la domeniul literaturii, ci s-

a extins si n domeniul politic: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Ion Ghica, demnitari ai

tarii reprezentnd-o, peste granite, ca ambasadori. De asemenea, ei s-au ocupat de dezvoltarea

tarii la nivel cultural, prin nfiintarea de tipografii, edituri, centre culturale. Aportul n ceea ce

privesteliteratura nu este minimalizat, chiar daca autoarea si exprima opinia ca operele lor nu

sunt capodopere {Zburatorul de Ion Heliade-Radulescu, Alexandru Lapusneanul ds, Costache

Negruzzi), pentru ca ei au contribuit la dezvoltarea genurilor si speciilor literare si au influentat

literatura urmasilor. Concluzia autoarei este ca importanta pasoptistilor este foarte mare deoarece

aceasta generatie de oameni a pus bazele culturii romnesti.

BILETUL NR. 21

In Introducea la__ Dacia literara, Kogalniceanu asterne pe hrtie programul si manifestul

romantismului romnesc. El este^sincrbniacu acela din Rusjg, Spania, Portugalia si din alte

tari, avnd acelasi aspect, vadit, din capul locului, n pledoaria autorului pentru natura,

folclorul, obiceiurile, istoria (cu exact un deceniu mai devreme si Heliade Radulescu o

recomanda ca izvor) si limba nationala (ntelegnd explicit ca e vorba de romnii din toate

provinciile Daciei). Cine nu stie pe de rost aceste cuvinte?

"Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile

noastre sunt destul de pitoresti si poetice ca sa putem gsi si la noi lesujeturi de scris fara sa

avem pentru aceasta trebuinta sa ne mprumutam de la alte natii".

Prima generatie romantica nu se va abate cu o iota de la acest program ideologic si n primul

rnd Kogalniceanu nsusi, dnd exemplul cuvenit n Un nou chip de a face curte, unde culege o

oratie de nunta taraneasca si prezinta cu simpatie ceremoniile respectivului eveniment.

Formula launtrica a romantismului nostru literar ramne aceeasi cel putin pna la

Eminescu. unde ea se modifica n chip semnificativ, desi nu pna la nerecunoastere, sub

presiunea att a mintii geniale a poetului, ct si a noului context socio-cultural, tot mai

victorian, al carui lider de opinie devine Titu Maiorescu. (Nicolae Manolescu, Istoria critica a

literaturii romne)

REZOLVARE


Emitatorul acestui mesaj este criticul literar Nicolae Manolescu, care-si expune un punct de

vedere n legatura cu romantismul, referindu-se la Introductia la "Dacia literara" redactata de

Mihail Kogalniceanu. tContextul n care a fost emis acest mesaj este preocuparea-pentru

evidentierea particularitatilor literare specifice romantismului, asa cum sunt ele expuse n

programul literar al revistei.


n acest fragment sunt expuse cteva idei despre ceea ce a nsemnat pentru romantismul

romnesc Introductia lui Mihail Kogalniceanu. Textul este unul stiintific. spe^]fi.-criticii

literare, raportndu-se la configurarea caracteristicilor unei perioade literare si continnd

termejii/sintagme de specialitate cum ar fi: generatie, program ideologic, sincronic, manifest,

pledoarie etc. Limbajul este caracterizat prin claritate si precizie stiintifica, urmarind

prezentarea, ntr-o forma ct mai nuantata, a unei probleme de specialitate, strict literara.

Folosirea numeroaselor neologisme, cum ar fi:sincronic, lider, opinie, este un alt argument

pentru" ncadrarea textului n stilul stiintific A


punct de vedere

Textul prezentat exprima sintetic opinia criticului Nicolae Manolescu n legatura cu evolutia

curentului romantic n literatura romna. Ceea ce a caracterizat romantismul romnesc, care, n

opinia criticului, este sincronic cu cel din Rusia, Spania si Portugalia, a fost orientarea

accentuata a adeptilor sai catre izvoarele autohtone de inspiratie, n special istoria, traditiile si

specificul arilor romne.

34

Generatia de nceput a respectat programul literar recomandat de Kogalniceanu iar formula

romantica nu este modificata definitiv nici chiar atunci cnd este preluata si schimbata sub

presiunea operei poetice a lui Eminescu si sub auspiciile operei critice a lui Titu Maiorescu.

BILETUL NR. 22 Iubite amice,

Grei, dar placuti ani am petrecut noi mpreuna; mult amjuptat noi, tinerii de pe atunci, cu

prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ntre damele; multe idei

gresite de ale batrnilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am mplntat n

spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectnd credintele fiecaruia,

cinstind perii cei albi, laudnd si admirnd fapta buna, ori de unde venea, si venernd pe acei

cari iubeau tara si dreptatea.

Lucram si luptam nu mpins de setea de posturi bine platite sau de

dorinta de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorinta de a

dezvolta n spirite si n inimi sentimentul binelui, al frumosului si

iubirea de tara. In bani eram platiti cum da Dumnezeu; eu, pentru

doua lectii pe zi, adica 24 de ceasuri, de catedra pe saptamna,

primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lectiune; dar

eram bine rasplatit prin satisfactiunea ce simteam vaznd pe toata

ziua cum se largea cercul ideilor celor bune. Lucram^ fiecare cu

cuvntul si cu condeiul, dupa puterile mijloacelor noastre, la

dezvoltarea nationalitatii romne. si stii ca lucru nu

-Bac-Romana-Oral.pdf

Documents

Transcript of -Bac-Romana-Oral.pdf