. al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia...

$: . al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/111.pdfRevist\ premiat\ cu medalia [i diploma /Pamfil {eicaru. pentru literatur\ 2008 [i Climate$
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

François BoucherFrançois Boucher

IarnaIarna

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12ianuarie-

februarie 2019

111 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Omar Khaiyam/ Rubayate...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului…4Ion Iancu Vale/ Când și Dumnezeu speră…5George Petrovai/ Legătura catalitică dintre cultură și umanism…6Nicolae Nicoară Horia/ Poeme…8Adale Shefer/ Poeme/…9Ioan Popoiu/ Eminescu…10Dorel Șhor/ Limbajul florilor…11Anton Gagiu/ La răsărit e apusul…13Al Florin Țene/ Raționamentul platonian în folosul omului…15Romulus Gandy Georgescu/ Poeme…17Cristian Petru Balan/ Strălucirile aurifere ale …18ITHACA/ Colaj liric…20Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar…21Mircea Drăgănescu/ Poeme …23Alina Safta/ Iubirea,calea spre desăvârșire…24Sebastian Drăgan/ Poeme…26Paul Leibovici/ Concertul de inchidere…27Dragoș Niculescu/ Valoarea între cunoaștere și estimare…28Carmen Georgeta/ Zepeline…30Nicu Tanase/ Poem…31Gheorghe Andrei Neagu/…CasaCorina Ligia Pâtrașcu/…PoemeElena Buică/ Testament literar…34Monica Andronescu/ Ultima seară pe pământ…35George Terziu/ Sărăcia este benefică sau…36Ștefania Oproiescu/ Lumânarea…37Sabina Măduță/ Dulcea mea doamnă…39Ion Iancu Vale/ Eveniment literar…39

2 nr. 111, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, Grigore

Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Iarna”

de François Boucher


3nr. 111, 2019

RUBAIYATERUBAIYATEOmar Khayam

(în traducerea lui George Popa)

În juru-acestei roze plutește-o fină boare.E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare?

Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?Trezește-te, căci zorii în cupe toarnă aur...

*Suâs și puritate! O, răsărit divin!În cupe scânteiază câte-un imens rubin!Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibrezeȘi arde altă creangă ca să ne parfumeze!

*Din flori cerești coboară petale de luminăȘi-alcătuiesc corole de aur în gradinăÎn cupa cum e crinul torn vin cu-obraz de roză.În asfințit mor în apoteoză...

*În zori stropi puri de rouă pun perle pe lalele.Duios și-nclină fruntea timide viorele.Iar mugurele rozei plăpânde și sfioaseÎși strânge-n juru-i tunica de mătase.

*În astă seară vinul mă-nvaț-un sens mai pur;Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline,Iar cupa-i modelată din închegat azur.Și noaptea-i pleoapa unei lăuntrice lumine...

*Mă fascinează pururi un chip frumos de fatăȘi mâna-mi are veșnic magnet pentru pahar.Căci orice-atom din mine se bucură de-un har,Oricărei părți din mine bucuriei-i dată.

*Ieri dis –de-dimineață cu-o fată ca o steaSorbeam parfumul nopții și vinul roz și ora.Ca perla-n vinul așa intens lucea,Încât trezi deodată din somnu-i aurora.

*Din cripta mea arome de vin au să emane,Încât cei ce vor trece pleca-vor îmbătați.Și-atât senin pluti-vor în nimburi diafane,Că-ndragostiții sta-vor în loc transfigurați.

*Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă.Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori.Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori,Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă.

*Puțin mai mult vin roșu, pentru ca trandafiriiPe-obrajii tăi, iubito, mai vii să se deschidă.Khayyam , puțin mai multă tristețe fericirii,Căci în curând iubita va-ncepe să-ți surâdă.

* Noi suntem sensul unic al veșnicului FaurȘi noi esență primă din ochiul său curat.

Al lumii cerc l-asemăn cu un inel de aurÎn care omul este rubinul încrustat.,

*E-april. Plutește-n aer o vrajă de nespusSe nasc din nou speranțe și-ndemnuri de a fi.Fiece floare albă e mâna lui MoisiȘi-n fiecare briză respiră , blând , Iisus.

* Zefirul răscolește obrajii rozelorȘi-n umbră parfumată ne mângâie extazulAtât de plin de vrajă și de noroc e ceasul,Că tristul ieri dispare ca fulgul de ușor....

* Toți idolii pe care atât i-am adoratMi-au sângerat credința cu răni ce nu se vindec,Mi-ai înnecat tristețea în vinul parfumatȘi mi-au vândut la urmă renumele pe-un cântec.

*Cu randafiri se umple azurul de cleștar,În aer curge-n viersul privighetorii.Când știi că-n clipa asta smintiți visează glorii...Ce mătăsos ți-e părul și trupul cât de clar!

*Când te-a secat de lacrimi viața care doare,Gândește-te la roua din geana unei flori.Și care ai vrea ca noaptea din urmă să coboare,Gândește la trezirea unui copil în zori.

*Mai toarnă-mi vin în cupă! Mi-e inima bolnavă.Vin roz ca trandafirii. Vin vechi de tămâioasă.Vin, ca să-nnec tristețea! Iar mâna ta duioasăSă-nlăcrămeze harfa din strune de mătase...

*Când vioreaua-n haină de ametist apare,Iar roza la suflarea zefirului se-nvoaltă,Bea vin c-un trup alături, sculptat de-o fină daltăȘi sparge apoi cupa cuprins de încântare!

*Trezește-te căci zorii în noapte-au aruncatCu pietre, și toți aștrii din cer i-a alungat.Și iată, vânătorul din Est c-un nimb de aurL-a prins în laț pe Tunet, vestitul rege maur.

* Duh clar de vin e-n cupă, și-n vasul de cleștarUn suflet străveziu e. Cel ce-i opac și vanNu-i demn să-mi stea la masă. Doar sfântul meu pahar.Căci el este deodată și dens și diafan

*Zefirul blând desface a rozei fină haină.Divina-i frumusețe privighetoarea-ncântă,Mergi și te odihnește la umbra ei cea sfântă,Căci țărna-i dă viață și ea din nou o-ntaină.

*Ce zi frumoasă-i astăzi! Și cât de blând zefirul!În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.Privighetoarea-i spune în grai străvechi și sfânt:” Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!”

*Voi, fetelorfrumoase, cu-obraji de catifea,E mai. Vom face-un lucru oprit de Sfânta Carte;O să vărsăm în iarbă vin roz până departeȘi-o să schimbăm grădina în câmpuri de lalea.

*Când briza dimineții desface-a rozei hainăȘoptindu-i: ” Toporașul s-a desfăcut în luncă”Demn să trăiască-i numai cei ce contemplă-n tainăIubita care doarme, bea cupa și-o aruncă.

*Privește cedrul mândru! Atâtea brațe are!Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii.


4 nr. 111, 2019

Secolul nostru, dominat defragmentare, hiperspecializare,goană după eficienţă şi profit cuorice preţ, a ajuns la răscruce şi estenevoie de o schimbare totală şirapidă în comportamentul omuluimodern. Aşa a apărut conceptul detransdisciplinaritate a lui BasarabNicolescu, om de ştiinţă român,care ne reaminteşte de frumuseţeaîntregului şi ne avertizează cădogmatismul şi aroganţa pot naşteconflicte al căror potenţial distructiveste imprevizibil şi incalculabil.Pericolul este cât se poate de real.La o judecată rapidă, în faţa unorsituaţii insuportabile, foarte mulţidintre noi suntem străbătuţi decertitudinea că totul este fals înjurul nostru. Acest lucru ne duce laizolare, la depresie şi la neîncredereîn viitor. După cum afirmă BasarabNicolescu, există unii oameni, carenu au resimţit nici o tulburare înfaţa acestei afirmaţii radicale, nu aufăcut nici o judecată referitoare lasituaţia insuportabilă, ci dimpotrivă,au avut un sentiment de bucurie înfaţa evidenţei frumuseţi a lumii.Acest sentiment vine din interiorulnostru şi este scris ADN-ul fiecărei

persoane încă din vremuri dedemult, mai precis de la inceput.Noi toţi avem în comun multe geneşi acest lucru se datoreazăCreatorului, care ne-a făcut diferiţi,dar cu trăsături şi comportamentecomune. Vă întrebaţi, de pildă, cepot avea în comun un fizician alPremiului Nobel (WernerHeisenberg), un istoric al religiilor(Mircea Eliade), un regizor faimos(Franco Zeffirelli), un artist plastic(Silviu Oravitzan), un sociolog cudeschideri filozofice (Edgar Morin),un poet (Mihai Eminescu), un preotsavant (Tierry Magnin) şi un fiziciancu deschideri filozofice (BasarabNicolescu) ? Aceştia ilustrează, prinviaţa şi operele lor, conceptul de ommodern, universal, pasionat de idei,însetat de cunoaştere şi iubitor denatură. Niciunul dintre ei nu şi-alimitat căutările şi aspiraţiile ladomeniul pe care l-a ilustrat cuexcelenţă. Aceştia şi mulţi alţii auîncercat să promoveze transdiscipli-naritatea care reprezintă legăturadintre discipline şi crează condiţiiledialogului dintre aceste discipline.Dialogul nu a existat şi nu existăîncă, deorece, nu există toleranţă şifără această toleranţă specia umanăeste în pericolul de a dispărea. Fărăacest dialog dintre oameni va fiimposibil să stăvilim ceea ce noinumim ,,războiul civilizaţiilor,, sau,,războiul religiilor,,. Speciei umaneîi lipseşte voinţa de a se asculta unulpe altul, de a se înţelege unul cualtul, de a se ajuta unul pe altul şi înfinal de a se iubi unul cu altul. Ajungcâţva nebuni, câţva despoţi (politicisau religioşi) ca să distrugă planeta

în ,,numele binelui”. Întotdeaunadistrugerea s-a făcut în numelebinelui din punct de vedere alambiţiilor omului.

Trandisciplinaritatea vizeazădialogul dintre discipline pentrusupravieţuire. Aceasta nu caută săînglobeze mai multe discipline, ci sădeschidă toate disciplinele cătreceea ce au în comun şi ceea ce seaflă dincolo de graniţile lor şi are cascop modul de a face lumea maibună. Miza este existenţială. Omulsecolului XXI se afundă din ce în cemai mult într-o stare de robotizaredatorate diverselor tehnologiidescoperite şi a diverselor metodepe scara evoluţiei. El este dizolvat şiabsorbit cu o foarte mare intensitatede către nevoile dominante (casă,maşină, bani, afaceri) induse de osocietate de consum aberantă careeste promovată prin tehnologiimultimedia de spălare a creerelor(TV, radio, telefonie mobilă, presascrisă, internet). Vedem din ce în cemai mulţi oameni care ,,muncesc perupte,, devenind fanatici cu ceea cefac şi nici somnul nu şi-l mai pot facedin cauza oboselii. Omul secoluluiXXI a devenit atât de inhibat şipreocupat de nevoile luiimplementate de societate că numai ajunge să cunoască niciodatăadevăratele bucurii ale vieţii. Privindmai simplu lucrurile, la prima vedeream putea fi tentaţi să afirmăm căomul nu are nevoie de foarte multepentru a-şi duce mai departeexistenţa. De fapt, avem nevoie demult mai puţine lucruri decâtcredeam iniţial şi decât râvnim să

În cãutarea adevãrului (30).În cãutarea adevãrului (30).AspiraAspiraţţiile omului în secolul 21iile omului în secolul 21

,,Când noi înşine nu suntem convinşi de adevăr, cum să-i convingem şi pe alţii”Ioan Gură de aur

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 5


5nr. 111, 2019

obţinem, deoarece fericirea şiîmplinirea stau în lucrurile carecontează cu adevărat şi în simplitate– pecetea adevărului. AbrahamMaslow clasifică principalele nevoiale fiinţei umane, realizând celebra„piramidă a trebuinţelor’’ omuluinormal, ,,sănătos”, carefuncţionează în parametrii optimi.Primul loc e ocupat de trebuinţelefiziologice de bază, urmate de celede securitate, de apartenenţă,sociale, de comunicare, celecognitive, estetice şi nu în cele dinurmă cele ce vizează autorealizarea.Aşadar, principalul obiectiv alomului a fost şi este supravieţuirea.Dar, oare omul, care este muritor peacest pământ, s-a mulţumit numaicu atât? De mii de ani omul aspiră lanemurire şi a încercat să-şidepăşească condiţia umană. Omultinde cu toată fiinţa spre mai mult,spre satisfacerea nevoilorintelectuale, spre cunoaştere, spreînvingerea barierelor timpului şi aneputinţei. Omul simte nevoia de acuceri cele mai înalte culmi prinprisma conştiinţei sale. Se spune căomul e astfel construit încât să sepoată adapta fără probleme, întimp, chiar şi celor mai drastice şiireversibile schimbări, că el are

capacitatea de a continua să existeîn condiţii vitrege, inimaginabilechiar. Bazându-se pe acest conceptgreşit, omul secolului XXI nu maigândeşte raţional şi ia decizii careconduc la dispariţia lui ca specie. S-a început cu distrugerea mediuluiînconjurător în care omul a fostcreat şi a evoluat. A urmat consumulexagerat al resurselor naturale prindepăşirea potenţialului planetar.Cele mai multe resurse suntîndreptate către războaie, din ce înce mai multe, care nu se mai opresc,iar mai nou, prin alocarea de resursepentru acapararea spaţiului cosmicşi trimiterea omului catre destinaţiinesigure. Aproape toţi oamenii suntblocaţi pe diabolicul internet undenu mai există ca fiinţe reale, cifantome virtuale. Numai o mână deoameni bine selectaţi au acces laadevăratul învăţământ şi latehnologiile moderne pe care lefolosesc la manipularea majorităţii.În astfel de situaţii, omului îi suntrăpite esenţele vieţii: libertatea de aalege, accesul la viaţa proprie,aspiraţia spre absolut, visele şi maiales speranţa. Omul secolului XXI serăzvrăteşte împotriva Creatorului şisimte nevoia ca în scurta lui viaţăpământeană şi cu resurse limitate săpoată să-l înlocuiască, aşezâdu-se încentrul universului. Supremul său ţel

este să capete întâietate în faţacelorlalţi şi să-şi exercite putereaatât asupra semenilor câ şi a naturii.Omul secolului XXI a uitat căniciodată nu va dispune de timpsuficient şi resurse necesare pentrurealizarea acestui ţel şi a pierdut şidin timpul necesar în a se bucura deparfumul delicat al unei flori, deculorile pastelate de pe aripile unuifluture, de un peisaj de primăvară,vară, toamnă sau iarnă.Efemeritatea îl va invinge regretabil.Omul nu poate crea nimic, el doarcopie de la natură, din universulcunoscut. Cu cât cunoşte mai multcu atât copiază mai mult din creaţiaexistentă şi tranformă lucrurilemateriale în obiecte necesare vieţiisau în artă, din care învaţă sătrăiască, să se zidească pe sine odatăcu ea, pentru ca astfel să spere la oviaţă şi după moarte princontemplarea lumii.

Paul Cezanne afirmă că ,,Artatrebuie să dea eternitateimaginaţiei noastre”. Dar, orice artăeste relativă şi interpretativă. Dupămii de ani, omul nu a descifrat încămisterele marilor piramideegiptene sau a altor construcţiigigantice antice. Ce se ascunde înspatele acestor construcţii? Dar aaltor necunoscute?

(Va urma)

CÂND ŞI DUMNEZEUCÂND ŞI DUMNEZEUSPERĂSPERĂ

Speranţa este un cuvânt care setrage dintr-o rădăcină latinească, şicare sună aproape identic în toatelimbile de această sorginte. Mai mult,prin extensie, el este folosit şi în limbi dealtă origine, devenint cu timpul oexpresie emblematică, mondială. Acestcuvânt reprezintă sentimentul deîncredere în rezolvarea favorabilă aunei acţiuni, a unei idei. Înseamnănădejdea în atingerea şi soluţionareaunei dorinţe, a unui scop propus, a unuiplan conceput...Este aşteptarea înrezolvarea a ceva benefic, de bun augur,frumos, minunat...Speranţa izvorăştedin tot ce are omul mai curat, mai

înălţător, din tot ce are mai profund înforurile sale interioare. Poate că dupăiubire, ea este cea mai pozitivă stareumană.

Deseori destinul (karma, soarta saucum i s-o mai zice) este extrem denefavorabilă individului. Căci suntoameni pentru care neşansa, necazul,suferinţa sunt stări, din păcate, de bază,ale existenţei lor. Şi acest lucru dincauză, probabil, că omul fiind îngeneral rău, este sortit să sufere.Existenţa lui pământeană se reduceastfel la o derulare de trăiri dureroase,drept pedeapsă pentru greşelile comiseîn alte vieţi, în alte existenţe...

Omul trebuie să existe, săperpetueze. Viaţa trebuie să curgă. Aşaa fost să fie. În acest sens Dumnezeu i-a dat ca dar de seamă, speranţa.Întotdeauna când eşti bolnav, speri săse găsească leac pentru înlăturarea

bolii, oricât ar fi ea de gravă; când eştisărac, aştepţi cu încredere ca noroculsă-ţi surâdă şi să scapi de nevoi; cândai un duşman puternic si nemilos, nudisperi, ci, dimpotrivă speri să-l învingi,în cele din urmă...

Dacă în antichitate romanii seînchinau zeiţei Spess, ale cărei templese găseau la tot pasul în Roma, acumoamenii îşi îndreaptă gândurile către ununic Dumnezeu, în bisericile şi templeleLui, căci, de la El şi către El seîndreaptă speranţa tuturor. Dacă a greşieste omenesc, a spera este divin. Căci,Dumnezeu însăşi, speră în voinţa şipotenţa omului de a ajunge, până laurmă, să discearnă şi să-şi creeze oexistenţă, din care răul să fie îndepărtat,iar binele iniţial să reprezintechintesenţa existenţei sale terestre.

Ion Iancu Vale

→ Continuare din pag. 4

nr. 111, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

Legătura catalitică dintreLegătura catalitică dintrecultură şi umanismcultură şi umanism

George PETROVAI

Se mai îndoiește cineva de faptulcă drumul spre libertate, iar prinaceasta spre umanism, trece princultură? Parafrazându-l peadorabilul Confucius, care în urmăcu mai bine de 2500 de ani susțineacă „Oamenii se aseamănă prinnatura lor, obiceiurile îidiferențiază”, respectiv că „Naturane aseamănă, educația nedeosebește”, noi, oamenii secolului21, putem spune cu mâna pe inimăcă, dacă năravurile zămislite deincultură sau falsa cultură îi fac peoameni o apă și-un pământ în camtoate chestiunile ce privesc planulmoral-spiritual, doar adevăratacultură face diferența dintre ei.

Da, căci veritabila culturănereducându-se la formă (cunoștințeatent însușite, maniere studiate,eleganță vestimentară, limbajcaptivant-înșelător), ea purcededeopotrivă din mintea și inimaindividului, dobândește valoare prinfericita îmbinare dintre credință șieducație, constituie statornica rampăde lansare a unei comunități (grupsocial, popor, nație) spre civilizațieși necurmat se comportă aidomaunui Ianus – cu fața/interfațadragostei îndreptată spre lumeaexterioară și cu fața meditațieiorientată spre universul lăuntric,aspect care l-a îndreptățit pe Stagiritsă afirme că toți oamenii de geniusunt melancolici!

Ceea ce înseamnă că doar înacest mod se învedereazăindestructibila legătură dintrebinomul credință-educație și stareade sănătate/nedistorsionare a uneisocietăți active. Desigur, amplul și

anevoiosul proces de revigoraremoral-spirituală trebuie să ruleze peliniile de mare forță ale credințeisincere și ale educației temeinice,întrucât binomul credință-educațiepare să întruchipeze arhimediculpunct de sprijin pentru pârghiaculturală a omenirii, cu ajutorulcăreia poate fi răsturnată lumeastrâmbă a banului, globalismului,sodomiei, ipocriziei, minciunii,nedreptății și cruzimii.

Vasăzică tot cultura este aceeacare, prin curajoșii ei partizani (i-amnumit pe oamenii de cultură), s-aopus în trecut și în continuare seopune acelor derapaje ale istoriei(gen Rusia stalinistă și Germaniahitleristă) ce permit apariția și,pentru o anumită perioadă de timp(scurtă la scară istorică, extrem delungă și dureroasă la nivel uman),dezvoltarea atotputernicieisubumanului. Exact lucrul acesta ni-l împărtășesc autorii Miron Dolot, pede o parte, Roger Manvell șiHeinrich Fraenkel, pe de altă parte,în cărțile Executați prin înfometare(Holocaustul ascuns), respectivHeinrich Himmler (Viața sinistră așefului SS-ului și al Gestapoului),ambele apărute în anul 2011 laEditura Meteor Press.

După citirea lor, lesne am pututconstata că între cele două cărțiexistă nu numai deosebiri (primaeste cartea cu dureroase amintiri aleautorului din timpul „războiului”nimicitor purtat de Stalin împotrivaașa-zișilor chiaburi ucraineni, ceade-a doua reconstituie profilul șiactivitatea unuia dintre cei maiimportanți colaboratori ai lui Hitler),ci și acea cutremurătoare asemănarecare la început a apropiat, apoi aîncăierat două dintre cele mai

odioase lighioane zămislite vreodatăde istorie – bolșevismul și nazismul,respectiv stalinismul și hitlerismul.

Pe parcursul celor 30 de capitoleale cărții (primele 24 scrise înaintede anul 1953, ultimele șase șiEpilogul după 30 de ani), autorul cupseudonimul literar Miron Dolot neprezintă părțile indestructibil legateale ofensivei subumanuluiatotputernic împotriva țărănimiiucrainene: mai întâi (începând din1929) politica de colectivizareforțată, doldora de arestări, deportăriși crime, după care – în anii 1932-1933 – a urmat foametea.

Dacă politica de colectivizareforțată era în fond prelungirea învariantă stalinistă a urii lui Lenin fațăde țărani („Țăranii reprezintă tot ceurăsc mai mult”, ne spune VladimirIlici în cartea Gog a lui GiovanniPapini), ea urmărind – și izbutindpână la urmă! – înăbușirea inițiativeiparticulare prin deposedarea debunuri și lichidarea fizică a milioanede gospodari încadrați cu sau fărătemei în categoria chiaburilor (culaciîn rusește, curculi în ucraineană),foametea în cursul căreia au muritcirca șapte milioane de oameni (de-a valma copii, bătrâni, femei șibărbați), este – opinează autorul –„un genocid, urmare a unui plandeliberat și premeditat, aplicat cuscopul de-a distruge poporulucrainean ca națiune”.

Așa o foamete cumplită s-aabătut peste sat, încât – ne spuneMiron Dolot – nu numai că „Împinșide foame, oamenii mâncau oricegăseau, chiar alimente dejastricate...”, dar cum nici din astea nuse mai găseau prin caselesupraviețuitorilor secătuiți de puteri,ori prin păduri și pe câmpuri, unii

nr. 111, 2019 7


dintre ei (cazul lui Antin din casa depe deal) au devenit canibali.

Ai crede că autorul este înclinatspre exagerări atunci când neprezintă zelul neobosit alautorităților (activiști, propagandiști,agitatori, milițieni) într-atât deîndoctrinate și devotate partidului-stat, încât nu pregetau să răscoleascălocuințele în căutarea alimentelorascunse, chiar atunci când aveau subochi dovezi de netăgăduit ale morțiiprin înfometare; sau atunci când neprezintă nenumărate „victime alepoliticii statului”, bunăoară așa cavăduva Sevcenko și fiica ei infirmăLida, respectiv ca tânăra mamăSolomia, cea care se spânzură dupăce constată că fetița i-a murit defoame; sau – așa cum autorul ni seconfesează în capitolul 27 – udândhârtia cu lacrimi, atunci când scriadespre acei copii emacipați dinvecini, care nici să plângă nu maiaveau putere: „Capetele așezate pegâturile lor subțiri arătau ca niștebaloane umflate. Brațele șipicioarele lor mici și osoase erau caniște bețe care ieșeau din trupurilelor micuțe. Burțile le erau umflate,căpătând proporții nebănuite, iar dinorganele lor genitale se scurgeanecontenit urină. Fețele acestor copiiarătau îmbătrânite și deformateprematur”.

Dar iată că în senzaționala sanuvelă Panta rhei, mult nedreptățitulVasili Grossman vine cu imaginiartistice care confirmă spusele luiMiron Dolot într-un chipindiscutabil.

Fazele procesului de distrucție asatelor sunt, desigur, aceleași la ceidoi scriitori: „Viața cea nouă fărădeschiaburiți” este urmată decolectivizarea forțată („s-au apucatsă ne bage în colhozuri”) și apoi de„execuția prin înfometare”, evident,avându-se în vedere faptul că „dupădeschiaburire, terenurile arabile auscăzut simțitor și recolta s-a micșoratfoarte mult”.

Dar deși copiii înfometați aveau„capetele ca niște ghiulele” și „gâturisubțiri ca de barză”, iar fețișoarele le

erau „bătrânicioase și chinuite, deparcă trăiseră pruncii ăștia pe lumeșaptezeci de ani”, și deși în regiuneaDnepropetrovsk nenorocirea eraîngrozitoare, căci „acolo oamenii semâncau unii pe alții”, totuși apare onotiță în ziar despre vizita unuiministru francez, care află de lacopiii unei grădinițe dintr-un colhozcă la prânz aceștia au mâncat „supăde găină cu piroști și chifteluțe deorez”!

Ba mai mult. Ca și cum n-ar fiștiut nimic despre „acei copii careerau duși cu căruțele la gropile degunoi”, sau – ne înștiințează VasiliGrossman – „poate că știa, dar tăceaașa cum tăceau toți”, Maxim Gorkiscrie cu seninătate într-un ziarmoscovit că „copiii au nevoie dejucării educative”...

Cartea lui Roger Manvell șiHeinrich Fraenkel ni-l prezintă peHeinrich Himmler, omul de careGobbels s-a apropiat mai mult decâtde ceilalți lideri naziști, cu toate că-lantipatiza, poate pentru ascensiunealui (avea cea mai mare putere dupăHitler) sau poate pentru teamaascunsă resimțită de toată lumea, cuexcepția Führerului, față de el.

Asta nu înseamnă că sinistrulHimmler nu se temea de nimeni.Avea o asemenea frică de„reproșurile isterice ale lui Hitler”,încât – ne spun autorii – „nu aveatăria psihică sau hotărârea de-a i seopune”. Iar generalul HeinzGuderian completează în cartea sade amintiri: „Cu câteva prilejuri, amfost în măsură să constat că, înprezența lui Hitler, îi lipsea siguranțade sine și curajul...”

De altminteri, firea sa timidă,care „îl agasa întotdeauna cândtrebuia să discute cu oameni maicapabili ca el”, a favorizat într-oasemenea măsură dezvoltarea înHimmler a unei fidelități de câineascultător și a unui servilism total înfața voinței capricioase a lui Hitler,încât cu dreptate aprecia Goebbelscă „nu putea să existe un loc pentruun om ca el într-o Germanie fărăHitler”.

Ca orice biografie care serespectă (cei doi autori au scrisbiografiile detaliate ale celor maifaimoși conducători naziști), carteade față caută să ni-l înfățișeze peomul Himmler așa cum era el înrealitate – „un om mărunt, prozaic șiplin de platitudini”, care dupăridicarea pe culmile puterii naziste,încearcă din răsputeri să-și ascundătimiditatea în spatele aroganțeiconferită de autoritatea cu care a fostînvestit.

Transformările moral-spiritualeale acestui tenebros personaj auînceput îndată după pătrunderea înelita partidului nazist. După otinerețe castă (acesta este, de altfel,titlul primului capitol al cărții),perioadă de timp generos influențatăde catolicism, Himmler devine „unanticatolic și un anticreștin virulent,înlocuind credința în care fusesecrescut cu o acceptare facilă a acelorsuperstiții, cum ar fi astrologia, carese potriveau prejudecăților salegermanice”.

Cu toate astea, într-o discuțiepurtată cu confesorul și maseurul săuFelix Kersten, Himmler s-a arătatde-a dreptul indignat de faptul căacesta îi punea la îndoialăconvingerile religioase, când el erape deplin convins că „în spatelenaturii și a minunatei ordini dinlumea omului, animalelor șiplantelor stă o Ființă superioară”,căreia i se poate spune Dumnezeusau Providență. Din aceste motive elchiar insista ca membrii SS să creadăîn Dumnezeu!

Dar credea într-un mod aparte,adică în virtutea teoriilor sale rasiale,care îi cereau cu insistență sădistrugă toate acele ființe umane cese dovedeau mai distrugătoare decâtanimalele.

„Iar el”, punctează autorii,„acceptase această misiuneînfricoșătoare, deoarece credea căera singura și «ultima» soluție laproblema purificării rasiale aGermaniei, care a rămas idealul săuadânc înrădăcinat”.


nr. 111, 20198


Pentru punerea în practică aacestui ideal dement și asasin,Himmler nu a precupețit nici unefort atunci când a întemeiatînspăimântătoarea organizație SS peprincipiile Ordinului iezuiților(însuși Hitler l-a comparat cu Ignațiude Loyola!), sau mai târziu, adicăatunci când și-a creat monstruoasarețea de exterminare formată dinpeste 100 de lagăre, unul mai sinistruca altul, în care – prin înfometare,torturi, experimente medicale, darmai ales prin uciderea concepută caparte componentă a genociduluidirijat de la centru - milioane deoameni au fost uciși (îndeosebi evreiși slavi), doar pentru absurda vină cănu posedă însușirile rasei ariene.

În asemenea condiții, cândHimmler căuta să-și justifice crimeleprin maxime și butade scornite de elînsuși („Măsurile noastre suntexpresia unei idei, nu a încercării de-a obține avantaj personal”, „Legilecăsătoriei sunt în sine imorale”,„Gestapo este «femeia de serviciu a

națiunii», care face curățenie în stat”,„Există un blestem al grandorii,conform căruia trebuie să se calce pecadavre pentru a crea o viață nouă”etc.), nu-i de mirare că – neinformează autorii – „nu înțelegearăul pe care-l făcuse prin intermediulSS-ului și al Gestapoului, tot așacum un moralist rigid din epocavictoriană nu înțelegea cruzimearepresivă pe care trebuia s-o aratefață de membrii nevinovați aifamiliei sale”.

Ba și mai mult, Himmler chiar secredea un om bun, care „dacă făcusegreșeli, le făcuse slujind o cauzănobilă”!

Iată de ce a fost nevoie nu doar demâinile fermecate ale lui Kersten, cimai ales de curaj și abilitate dinpartea acestuia pentru a-l face peHimmler să înțeleagă de ce„genocidul este asociat în cea maimare măsură cu numele său”, astfelca în cele din urmă personajuldemonic de care ne ocupăm săîntreprindă câțiva pași mărunți pedirecția reumanizării sale: nu aruncă

în aer lagărele de concentrare așacum cereau dispozițiile furibunde aleFührerului, ci mai mult, trecândpeste un alt ordin al lui Hitler careprevedea moartea pentru toți aceigermani ce ar fi ajutat vreun evreu săevadeze, el pune în libertate maimulte mii de evrei.

Apoi, după ce află ultimeledispoziții ridicole ale lui Hitler, datecu puțin timp înainte de sinucidereasa (desemnarea amiralului Dönitz casuccesor al său și anatema aruncatăasupra personajului nostru, la fel caasupra lui Göring), Himmler sepredă aliaților, mai exact englezilor,convins fiind că anglo-americanii deîndată vor îmbrățișa ideea lui de-a seuni cu rămășițele armatei germane,doar în acest mod – după părerea luiobsesivă - putându-se contracaraofensiva rușilor și a bolșevismului.

Dar cum visele lui sunt ignorateîn totalitate de englezi, iar el esteprivit ca o captură de prim rangpentru viitorul Tribunal de laNürnberg, Himmler se sinucide cu ocapsulă de cianură.


Poeme de NicolaeNicoara Horia

Născut în România...Născut în România...Puteam oriunde să mă nasc în lume,Puteam să port la fel oricare nume?Nu poate nimeni singur să se nască!Aici, în Ţara asta, românească,

Precum o rugăciune-n sihăstrieMi-a fost dată naşterea să-mi fie,De-aceea toată viaţa, până morAcestui „colţ de rai” îi sunt dator!

Nu e mândrie, tot vă spun mereu,Că sunt român aici cu neamul meu,Când pentru fiecare pe pământ Locul „acela” pururea e sfânt.

Nu puteam oriunde să mă nasc,Aici mă simt ca strugurii în teasc,Iubirea mea e mai presus de numeŞi curge liber versul meu prin lume;

Când una e din soartă podgoria,Ţara mea frumoasă-România!Nu vă miraţi, sub cerul ei divin,El are-ntotdeauna gust de vin...

Ce fericit mi-eCe fericit mi-egândul...gândul...

Ce fericit mi-e gândul din cuvinteŞi fericirea-i un ecou prelung,E Anul Nou, îţi mulţumesc, Părinte,Că mi-ai dat putere să-l ajung!

Mi-e plină toată fiinţa de iubire,Fiinţa aceasta întru care sunt,E Anul Nou, cel vechi e amintire,Cum amintiri sunt toate pe pământ...

Privesc în jur şi încă e lumină,Mai am aici şi prieteni şi duşmani,Din zarea cea mai caldă şi seninăLe spun azi tuturora- La Mulţi Ani!

Poemul meu cu dragoste se-mparte,Din el nicio fărâmă n-am să rup,Găsească-vă pe fiecare-n parteSănătoşi la minte şi la trup!

Să ne petrecem viaţa împreunăSub acelaşi soare pentru toţi,E Anul Nou, ce minunat răsună,Ca un tulnic vara sus la moţi!

Ce fericit mi-e gândul şi fierbinte,Cu el orice tristeţe mi-o alung,E Anul Nou, îţi mulţumesc, Părinte,Că mi-ai dat putere să-l ajung!

Zăpezile de-acasă...Zăpezile de-acasă...Mi-am văzut zăpezile de-acasăŞi m-a cuprins un dor nebun de ele,Copilăria mea ca o mireasă,Pururi nenuntită pe sub stele...

De zarea ei mă simt atât de-aproape,Acolo niciodată nu-i târziu!Trec sănii de lumină pe sub pleoape,De unde înspre unde nu mai ştiu...

E Anul Nou şi sorcova se-audeAcolo sus, tot veselă pe crâng,În ochii mei un înger se ascunde,Cu bucuria lui aş vrea să plâng!..................................................Mi-am văzut zăpezile de-Acasă,Murdare niciodată să nu fie,Copilăria mea ca o mireasă,Nenuntita mea Copilărie...

nr. 108, 2018 9


ANOTIMPURIDE IUBIRE

Adale SHEFER

Anotimpuri deiubire

Când va veni la tine, iarna,Chiar de va fi lungă şi grea,Mă voi topi la tine-n braţe,Cum se topesc fulgii deNea…

Când va veni la tine vara,Voi fi în razele fierbinţi,Te vei aprinde, ca un Soare,Rod al mocnitelorDorinţi…

Când va veni la tine toamna,Voi fi în ploaia de cristal,Voi fi în vinul ce-l vei soarbe,Din al pasiunilorPocal…

Dar va veni şi primăvara,Grădinile vor înflorii,Voi fi un fluture pe-un umăr,O efemeră de oZi…

În anotimpurile, toate,Voi fi mereu, în preajma ta,Nu încerca, căci nu se poate,Iubirea mea, n-o veiUita!

Cioburi sparteCioburi sparte, pe podea,Ai lăsat în urma ta,Când ai plecat…

Nu pot cioburi să adun,Nu ştiu cum pot să le spunCă m-ai uitat!

Cioburi sparte, pe podea,Reflectează raza ta,Dar tu nu eşti…

Poate iar vei apărea,Într-o zi în viaţa mea,Să mă-ncălzești!

Cioburi sparte, pe podea,Poartă-n ele dragostea,Ce tu n-o vrei…

Cioburi sparte, pe podea,Au rămas din inimă,Ce, încă, aşteaptă…Să o iei!

La mormântulanonim

La mormântul anonim,Al unei inimi visătoare,Nu este niciun epitaf,Nu arde nicio Lumânare.

Timpul, nu-i cronometrat,Nici umbrele n-au nume,Şoaptele ce se aud,Ecou din altaLume.

Cui i-a aparţinut odată,Această inimă ce zace?De ce nu iese din mormântSă-şi cânte doina? De ce zace?

Doar lespedea de piatră, rece,Îi foloseşte „casă",Se cunosc, deja, de mult,Nu mai simteC-o apasă.

Frunzele îşi cern covorul,În fiecare toamnă,Şi-i colorează-n ruginiu,Taiorul eiDe doamnă.

Aici îşi va petrece veacul,Cât se va învârti planetă,Şi va dispare în neant,Predându-i alteia,Ştafeta.

Ce contează c-a dansat,Nebună baiadera…N-a crezut când i s-a spus,Că iubirea-iEfemeră.

Şi-a dat toată demnitateaDe dragul unui trandafir,Şi a băut până la fundTot veninulDin clondir.

De mult, s-au ruinat pereţii,Cetăţii ce-a înconjurat-o,Războinicul ei, cu armură,De secoleA uitat-o.

Pe mormântul anonim,A unei inimi visătoare,S-au aşternut anii şi colbul,Doar iubirea ei…Nu moare.

Drumul apeiSă izbucnesc din stânca rece,Precum o apă de izvor,Să alin buze de sete,Să-nmoi coajaPietrelor.

Să mă vărs apoi în râul,Ce mă va duce pân' la mare,Să mă contopesc cu valuri,Să mă săruteSfântul Soare.

Să nu simt că vremea trece,Că primăverile-încet se scurg,Să rămân, la toate rece,Drumul apei să-lParcurg.

nr. 111, 201910


,,A vorbi despre Poet este ca şicând ai striga într-o peşteră vastă,nu pot sunetele să ajungă până lael” (Tudor Arghezi). Cel care seexprima astfel despre Eminescuvoia să sugereze imposibilitatea dea-l cuprinde în cuvinte, pentru a-ldefini. În scrisoarea cătreConstantin Noica, din 5 martie1970, Emil Cioran se exprima astfel:,,...nu încetez să mă mir că a pututsă apară printre noi; fără Eminescu,neamul nostru ar fi neînsemnat şiaproape de dispreţuit...”.

Imaginea sa în fiinţa noastră seidentifică pentru totdeauna cuaceea a Luceafărului, străbătător despaţii şi timpuri, cu chipul,,nemuritor” al lui Hyperion... S-avorbit despre Eminescu ca despreun geniu, termen asociat şi cunumele altor mari poeţi ai lumii,Dante, Shakespeare, Goethe.Credem că un termen mai inspirat,mai adevărat pentru a-l caracteriza,ar fi acela de poet vizionar.Vizionarismul său transpare dinmarile sale poeme, din elevaţia saintelectuală, din formaţia saspiriuală, filozofică. Tânărul studentde la Viena şi Berlin era pasionat defilosofia orientală, de Confucius,Zoroastru, de soteriologia lui

Budha, de mistica evreiască, deCabala, Ghemara, de cursul delimbă sanscrită, pentru a citi peKalidasa, de cosmogonia indică.Putem concluziona că iniţierea luiEminescu în filosofia şispiritualitatea vechii Indii era lungăşi organizată. Ajuns în marilebiblioteci, studentul pasionatdescoperă o ,,terra incognita”!

Prietenul său, Teodor Stefanelliscria uimit: ,,Uneori era atât deadâncit în lucru, că scria până foartetârziu noaptea şi atuncea nici numergea seara la cină...Când nuscria, cetia foarte mult tot felul decărţi...Iacob Negruzzi, directorulConvorbirilor literare, îi dăruise luiEminescu operele luiSchopenhauer şi ele ocupau loculde cinste pe masa poetului. Dar nuse mărginea numai la cetireaoperelor originale ale scriitorilorgermani, ci cetia tot felul de cărţitraduse din alte literaturi în limbagermană...Astfel a cetit el mult dinliteratura indică şi persană şi cândavea cu cine discuta mult despreaceste literaturi şi mai cu seamădespre principiile religiei budiste, decare era încântat şi despre carespunea că este cea mai poetică, maifrumoasă şi mai profundă religie depe lume. Cetise şi Ramayana,Mahabharata, apoi Sakuntala dinliteratura indică şi frumoaseleversuri ale lui Hafis din literaturapersană şi trebuie să-i fi plăcutfoarte mult aceste opere, căcifoarte adesea vorbea despre ele...”.

Dragostea faţă de aceşti autorise reflectă în versurile sale: ,,Din miide mii de vorbe consistă-a voastrălume,/ Căreia tot pământul e numaiun isvod./Pe care se înalţă pământşi om şi cer/ În gând la Kalidasa, pebuza lui Omer..”. Plecând de la

izvoare, Eminescu cunoştea binereligiile Orientului (Indiei),profunzimea doctrinelor,concepţiile exotice: ,,Astfel şi pasăreşi om/ Şi soarele şi luna/ Se nasc şimor în sfantul Brahm (a)/ În caretoate-s una...”. Suferinţa proprie l-aapropiat uşor de budism, iardoctrina Nirvanei, a dispariţieiindividuale, a contopirii cu mareletot l-a cucerit: ,,Ce suflet trist mi-audăruit/ Părinţii din părinţi,/ De-auîncăput în el/ Atâtea suferinţi?/ (...)O, valuri ale sfintei mări,/ Luaţi-măcu voi”!

El a cunoscut Vedele, cele maivechi texte religioase, poemeleliteraturii indice, Ramayana,Mahabharata, cartea lui Zoroastru,magul vechilor perşi, a căruiinfluenţă o remarcăm în ,,SărmanulDionis”. Apoi, la Berlin, citindPrelegerile de filosofie a religiei,aparţinând lui Hegel, a cunoscutTora (legea veche ebraică), Cabala(tradiţia mistică a VechiuluiTestament), Talmudul (codulceremonial), teoria şi practicaiudaică, haggada şi ghemara. Poetulavea cunoştinţe solide decosmologie, creştină (Geneza) şivedică (hindusă), un imn dinRigveda este tradus din germană depoet, iar într-un manusris al său, elscrie aceste rânduri care vădesc unfilosof profund: ,,Spiritul este cevaabsolut, ce se mijloceşte pe sine dinsine, este o autodiferenţiere, odiviziune originară; lumea esteceea-ce-e-pus de spirit; ea estefăcută din neantul său; însănegativul lumii este afirmativul,creatorul; aşadar, lumea a luatnaştere din plenitudinea absolută aputerii binelui, ea este creată dinneantul său propriu, care esteDumnezeu”.

EMINESCUEMINESCUIoan POPOIU


nr. 108, 2018 11

Poetul cunoştea, deopotrivă,teoria cosmogonică a lui Kant-Laplace şi textul cosmogonicsanscrit al Imnului Creaţiunii dinRigveda, iar ceea ce rezultă din acest,,mixtum compositum” filosofico-religios este concepţia originalăcosmogonică a lui Eminescu, redatăîn impecabile forme estetice: ,,La-nceput, pe când fiinţă nu era, nicinefiinţă,/Când nu s-ascundeanimica, deşi tot era ascuns.../ Cândpătruns de sine însuşi odihnea celnepătruns./ Fu prăpastie ? genune ?Fu noian întins de apă ? (...) Umbracelor nefăcute nu-ncepuse-a sedesface,/ Şi în sine împăcatăstăpânea eterna pace!.../ Dardeodat-un punct se mişcă...celdintâi şi singur./ Iată-l cum din chaosface mumă, iară el devine Tatăl.../Punctu-acela de mişcare, mult maislab ca boaba spumii,/ E stăpânulfără margini peste marginile lumii.../De-atunci negura eternă se desfaceîn fâşii,/ De atunci răsare lumea,lună, soare şi stihii.../ De atunci şipână astăzi colonii de lumi pierdute/Vin din sure văi de chaos pe cărărinecunoscute/ Şi în roiuri luminoaseizvorând din infinit,/ Sunt atrase înviaţă de un dor nemărginit...”(Scrisoarea I). Am redat integralaceste versuri pentru a subliniaprofunzimea şi grandoareacosmogoniei eminesciene, fărăseamăn în literatura română.

Se află în această sintezăcosmogonică şi acel ,,tohu va bohu”ab initio (din Geneză), Tatăl, dindogmatica creştină, versurileidentice din Vedele hinduse,,,punctul mişcător” al lui Kant-Laplace, desfăşurarea acestuia,conform Spiritului hegelian, şicreaţia din nimic (creatio ex nihilo).Peste toate însă se află viziuneaoriginală a cosmogoniei Poetului,redată cu desăvârşită măiestrieartistică, prin mijlocirea poeziei. Dintimpul srudenţiei la Viena ne-arămas de la Eminescu manuscrisulunei povestiri neterminate,intitulată de G. Călinescu, Un

fragment eminescian: Pustnicul, iarde Perpessicius, Moş Iosif, povestireedificatoare pentru modalitatea deintegrare şi exprimare artistică aunor surse diverse. Povestirea aredrept personaj pe ,,zahastrul(sihastrul) Iosif”, doritor să-şilimpezească unele taine prinintermediul unor cărţi vechi,greceşti, dar textul poartă amprentalui Leibniz, la care se adaugă şiinfluenţe din Kant, Schopenhauer şiHegel. Sihastrul Iosif este înfăţişat caun ,,polihistor considerabil”, cunumeroase cunoştinţe deastronomie, ,,după el, fiecare atomera centrul lumii întregi, adică anemărginirei, şi fiecare sta în

legătură cu toate lucrurile lumii”.Pentru prima dată în literaturanoastră, poetul venea cu ipotezaexistenţei unor ,,persoaneextraterestre”, pe un globîndepărtat, pe baza lecturilorastrologice din Paracelsus şi DimitrieCantemir.

Pe aceeaşi linie a descifrăriitainelor divinităţii se înscrie,,Rugăciunea unui dac”, (1879): ,,Pecând nu era moarte, nimicnemuritor,/ Nici sâmburul luminii deviaţă dătător,/ Nu era azi, nici mâne,nici ieri, nici totdeauna,/ Căci unulerau toate şi totul era una;/ Pe cândpământul, cerul, văzduhul, lumeatoată/ Erau din rândul celor ce n-aufost niciodată,/ Pe-atunci erai Tusingur, încât mă-ntreb în sine-mi:/

Au cine-i zeul cărui plecăm a noastreinemi?”. Este acelaşi zeu din Rigveda(Imnul creaţiunii), tradus de poet:,,Întâi eşi această sămânţă a luminii/Ea singură a lumii stăpânănenăscută/ Pământul, cerul ţine eacu a ei fiinţă/ Care e zeul cărui noijertfă îi aducem?” Poemul,,Luceafărul” reflectă pregnantoriginalitatea cosmogonieieminesciene, în imagini poetice demare frumuseţe şi profunzime,precum această călătorie a luiHyperion spre locul undesălăşluieşte Demiurgul: ,,Creşteau încer a lui aripe,/ Şi căi de mii de anitreceau / În tot atâtea clipe/ Un cerde stele dedesubt,/ Deasupra-i cerde stele/ Părea un fulgernentrerupt/ Rătăcitor prin ele./ Şidin a chaosului văi / Jur împrejur desine,/ Vedea, ca-n ziua cea dentâi, /Cum izvorau lumine;/ Cum izvorândîl înconjor/ Ca nişte mări, de-a-notul.../El zboară, gând purtat dedor,/ Pân piere totul, totul;/ Căciunde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochispre a cunoaşte,/Şi vremea-ncearcăîn zadar/ Din goluri a se naşte”.

Antropologia eminesciană este lafel originală, liberă de oriceconcepte dogmatice, precum înfragmentul ,,Archaeus”, unde poetulconcepe o ,,nemurire panteistă,după care noi, uniţi cu marele tot,nu am muri nicicând, ci numai ne-am reîntoarce de unde am pornit”.El continuă: ,,Această nemurireînlătură personalitatea distinctă afiecăruia şi responsabilitatea actelorsale;...fiinţa în om e nemuritoare. Eunul şi acelaşi punctum saliens, careapare în mii de oameni, dezbrăcatde timp şi spaţiu, întreg şinedespărţit, care mişcă cojile(învelişurile existenţiale), le mânăuna-nspre alta, le părăseşte,formează altele nouă, pe cândcarnea zugrăviturelor sale apare cao materie, ca un Ahasver alformelor, care face o călătorie cepare vecinică... În orice om se-ncearcă spiritul Universului, se


nr. 111, 201912


opinteşte din nou, răsare ca o nouărază din aceeaşi apă, oarecum unnou asalt spre ceruri.” Upanişadele(cele mai vechi texte filosoficeindiene) l-au incitat pe tânărulstudent aflat la Berlin, unde el luanote despre ,,spiritul universului,Brahman, reflectat în nemărginireasufletului uman, Atman”. Influenţaacestor texte se resimte în,,Sărmanul Dionis”: ,,Trecut şi viitore în sufletul meu, ca pădurea într-unsâmbure de ghindă, mediteazăDionis, şi infinitul asemene, careflectarea cerului înstelat într-unstrop de rouă...Nu e adevărat căexistă un trecut- consecutivitatea eîn cugetarea noastră- cauzelefenomenelor, aceleaşi întotdeauna,există şi lucrează simultan. Să trăiescîn vremea lui Mircea cel Bătrân sauAlexandru cel Bun este oare absolutimposibil?”

Viaţa umană, aşa cum o vedepoetul, este nefericită, concepţia saeste marcată de scepticism; săreflectăm la cuvintele pe careDemiurgul, Părintele veşniciei, leadresează lui Hyperion: ,,Tu vrei un

om să te socoţi,/ Cu ei să teasameni?/ Dar piară oameni cutoţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni./ Einumai doar durează-n vânt/ Deşerteidealuri/ Când valuri află unmormânt,/ Răsar în urmă valuri;/ Eidoar au stele cu noroc/ Şi prigoniride soarte,/ Noi nu avem nici timp,nici loc,/ Şi nu cunoaaştem moarte./Din sânul vecinicului ieri/ Trăieşte azice moare,/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ S-aprinde iarăşi soare;/Părând pe veci a răsări,/ Din urmămoartea-l paşte,/ Căci toţi se nascspre a muri/ Şi mor spre a se naşte.”Învăţătura despre moarte (thanatos)reflectă concepţia sa existenţială:,,Moartea succede vieţii, viaţasuccede la moarte, /Alt sens n-arelumea asta, n-are alt scop, altăsoarte” (Epigonii). Într-unmanuscris, el nota: ,,Moartea estestingerea conştiinţei individuale...,nu este decât o frunză din miile defrunze, în generaţii, pe care arborullumii le produce cu fiecareprimăvară....” Dar aspiraţia lanemurire rămâne intactă: ,,O, de arfi o moarte, fără ca eu să mor, / euaş cuprinde-o-n braţe şi aş strânge-

o cu dor” (Povestea magului călătorîn stele).

Ca poet romantic, vizionar,Eminescu a fost frământat până lazbucium de raporturile fiinţeiumane cu o divinitate necunoscutăşi cu neputinţă de definit, dar şi decondiţia omului într-un universnecunoscut: ,,Dar mai ştii?... N-auzim noaptea armonia dinpleiade?/ Ştim de nu trăim pe-olume ce pe nesimţite cade?/Oceanele-nfinirei o cântare-mi parc-ascult / Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult...de mult.”

Aceste notaţii din creaţiapoetului par să revele un Eminescunecunoscut, cu toate acestea, ele nusunt decât faţa văzută a icebergului,căci ar trebui să vorbim de faptdespre universul eminescian, pentrua ne face o idee despre profunzimeaşi vastitatea operei sale, fără egal înliteratura română. Şi în acest fel neîntoarcem la cuvintele de la începutale lui Arghezi: Eminescu, ,,sfântulprea curat al ghiersului românesc”,nu poate fi cuprins în cuvinte,oricâte de alese şi numeroase ar fi.


LIANA SAXONE-HORODI LIANA SAXONE-HORODI - LIMBAJUL FLORILOR -- LIMBAJUL FLORILOR -

Dorel SCHOR

Picturile în care florile ocupăun loc central le întâlnim în operamai tuturor artiştilor plastici dinîntreaga lume. Picturile florale cusemnături celebre ocupă simezelecelor mai faimoase muzee şigalerii de artă, acesta fiind unuldin cele mai populare subiecte de

studiu şi categorii. În afară de frumuseţea lor denecontestat, florile sunt simbolurile legendare aleiubirii, pasiunii şi purităţii, ale dorului, speranţei şioptimismului, ale bucuriei, frumuseţii şi emoţiilor...

Tematica florilor este un gen de sine stătător, aşspune independent, purtătorul multiplelorsentimente, nu întotdeauna mărturisite altfel, alepictorilor. Este firesc ca aceştia să fie fermecaţi decoloritul deosebit al florilor şi de delicateţea lor.

Diviziunea tonurilor, amestecul optic al culorilor pureservesc insidios sensurile estetice şi semnificaţiilorsimbolice. Pentru că, în timp şi în spaţiu, florile auînţelesuri universale.

Florile sunt unul din subiectele firesti in tablourileLianei Saxone Horodi, care i-au însoţit creaţiapicturală din totdeauna... Ea adaugă de obicei,elemente artizanale, câte un vas de lut, un ştergar, unalt obiect semnificativ perfect motivat în spaţiu, caresugerează apartenenţa florilor de un anumit loc sautradiţie. Unicitatea stilului, a lucrării sau aconţinutului conferă tablourilor florale semnate deLiana Saxone-Horodi energie creativă, personalitate,independenţă spirituală şi sensibilitate.

nr. 111, 2019 13


Continuare din numarul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul I: „Primii pași” (2)

-Ești un egoist, dacă nu te ajutaupărinții nu ai fi ajuns aici. Nu ți-au plătitei lecțiile de meditație? Eul meu aveadreptate. Așa a fost. Am recunoscut.

-Da, ai dreptate.-Atunci când voi ajunge acasă le voi

mulțumi ca și cum ar fi fost cu mineaici, numai așa se vor bucura, dacă vorvedea și contribuția lor la reușita mea.

-Așa să faci! Și așa am făcut.O vedeam pe mama cum îi râdea

fața de bucurie când spunea la cineva:„mi-a intrat băiatul la liceu!” Și într-adevăr trebuia să se bucure pentru căîn satul acela doar o altă persoană maiintrase la liceu în acel an. Am avut ovacanță plină de peripeții, de lucrurimărunte și frumoase. M-am cufundatîn lectură, așa cum făceam în fiecarevacanță de vară. Acum însă eramdegajat, îndepărtat de orice grijă,deposedat de obligații cotidiene saumai îndepărtate, nu mai aveam niciunexamen în față, cel puțin nu curând. Înacea vară cred că am citit o sută decărți. Citeam cu frenezie și ziua șinoaptea, îmi rezervam doar câteva orede odihnă pe zi. Și vă închipuiți călocuiam într-un sat care nu eraelectrificat în anii șaptezeci la începutulacestora. Aceste cărți și alte zeci și sutede până atunci le citisem la luminalămpii cu petrol lampant. Așteptam cubucurie și nerăbdare prima zi de licean,eram curios să-mi cunosc colegii. Cusiguranță că voi avea colegi și dintre ceicare au fost aduși la examen cumașina. Am ajuns la oraș cu câteva zilemai devreme pentru că trebuia săobțin un loc la internatul liceului, d-apoi unde, dacă nu acolo? Am mers șila liceu pentru a vedea repartiția peclase. Eram la clasa a noua B. În primulan de liceu eram amestecați, apoi dinanul doi se refăceau clasele pe sistemulreal și uman. Eram hotărât să merg pepartea umanistă, iubeam științeleumaniste: literatura, istoria, filozofia,limbile străine. Până acolo însă mai era

un drum de parcurs, anul întâi. Dacăam avut emoții în prima zi de liceu? Da,am avut, și încă emoții mari. Pentru căîmi era teamă de cum voi fi privit decătre colegii mei, pe mine elevul venitde la țară, cel care mersese la oraș doarpentru lecțiile de meditații, cel carecrescuse cu frumusețile plaiurilornatale în ochi și-n minte. Nucunoșteam pe nimeni, iar senzațiaaceasta o simți ca pe o situațiepostoperatorie, doare rana, dar maidoare și sufletul. Am luat loc într-obancă singur. Așteptam să vinădirigintele, știam că este profesoară defranceză. Am privit fetele, erau maimulte decât băieții. În uniforme arătamca niște călugări și călugărițe desigur cualte misiuni. Lângă mine, neinvitat avenit un orășean, Costel.

-Pot să stau cu tine în bancă? aîntrebat el privindu-mă cu prietenie.

-Desigur, am spus mirat că măalesese tocmai pe mine.

-Costel, a spus întinzându-mi mâna.-Luca, m-am prezentat eu.A intrat în clasă profesoara de

franceză, diriginta noastră. Era dulce,fragedă ca o păpușă. Ne-a rugat să neașezăm pentru că nu ne putea privi petoți. În bănci păream mai pașnici, mai...elevi, proaspeți, nerăbdători, curioși.Ne-a întrebat pe fiecare câte ceva: deunde venim, ce medii am obținut, cevrem să facem mai departe, cu ce seocupă părinții. Eram în picioare, știamcă se uită toată clasa la mine, că eramun exponent al celor veniți din mediulrural, poate mai puțin cunoscător,nelustruit din punct de vedere aleducației, cu sincope de vorbire,neinițiat, dar...

-Luca Burlacu e numele meu, suntdin Marginea, acolo am absolvit școalagenerală, tatăl meu este muncitorsilvic, iar mama casnică, mai am o soră,căsătorită în sat. Am ales acest liceupentru reputația lui, pentru corpulprofesoral despre care am auzit numaicuvinte de laudă și sper ca aici să-miconsolidez cunoștințele despre... lumeși viață și să acced acolo unde visez...

-Și unde visezi? m-a întrebatdiriginta, profesoara de franceză Jucan.

-Visul este acum în devenire, încănu este conturat. Simțeam priviriletuturor ațintite spre mine, iar dirigintamă privea cu uimire. De atunci întrenoi s-a născut o... comuniune. Neînțelegeam fără să ne vorbim. Eramnelipsit de la parcurgerea lecturilorfacultative în limba franceză, de larecitarea în original a unor poezii din...clasicii francezi, de la poveștile spuse înlimba lui Voltaire. Anul întâi de liceu afost o perioadă de adaptare la o nouăviață: traiul la oraș, colectivitateeterogenă provenită din medii diferite,căutări pentru relații noi, prieteniiinclusiv cu fete colege de clasă.Căutările mele însă au condus doar ladouă prietenii: cu Nae și Costel. Cuprimul prietenia e verde și acum, cu celde-al doilea doar pe timpul liceului.Știam din lecturile parcurse, dar și dincele auzite și văzute în viața de zi cu zică există o mare deosebire între viațade sat și cea de la oraș. Această idee mise întipărise în minte din momentul încare hotărâsem să rup barierele pestecare nu puteau sau nu doreau sătreacă consăteni de-ai mei și au rămasîn satul acela de munte să-și trăiascăviața cum au făcut moșii și strămoșiilor. Până la urmă nu era vorbaneapărat de spargerea unor bariere, cide dorința de a urma în viață drumulpe care eram sigur că aș fi pututmerge. Nu mi-a fost îndeajunstrimestrul întâi să mă adaptez la nouacondiție de licean, a trebuit să maitreacă și o bună parte din trimestrul aldoilea. Prima barieră peste care nu amputut trece a fost viața de la internat.

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

nr. 111, 201914


Traiul la comun pentru mine era undezastru. Permanent eram în urmaaltora, rămâneam ba fără mâncare, bafără lenjerie de pat sau pur și simpludeveneam unealta de joacă a unorcolegi profitori. Așa că după primultrimestru le-am spus colegilor deinternat „la revedere” și am intrat încategoria celor care locuiau în... gazdă,la rude sau la doritorii de... un ban înplus prin folosirea spațiului excedentar.A doua barieră a fost condiția de... băiatde la țară. Simțeam reținerea pe care oaveau colegii de clasă sau de liceu,orășeni, în a mă introduce în cercurilelor. Percepeam reacția lor ca pe... urade rasă, chiar dacă nu se manifesta așa.La un meci de fotbal intram în echipădoar dacă renunța un orășean, deși nude priceperea la acest sport era vorba,la o reuniune pe liceu puteam participadacă găseam un orășean care să măintroducă în jocul respectiv. Chiar dacănu făceam o tragedie din acesteaspecte, ele rămâneau în sufletul meuși își făceau culcuș undeva acolo deunde mă înțepau din când în când. Înaceste condiții îmi era teamă să flirtezcu vreuna dintre colegele de clasă saus-o invit la film, era un modarhicunoscut pentru a pune bazele uneirelații. Cu siguranță că aveam colege pecare le simpatizam, pe care aș fi dorit săle invit la film sau la plimbare în parc,dar încă eram posesorul stării de... băiatde la țară. Redresarea mea, sauaducerea la linia de plutire am făcut-ocu ajutorul prietenilor pomeniți maisus, Nae și Costel. Chiar dacă primul erași el de la țară, avea un ascendentasupra mea, întrucât „țara” lui însemnao localitate lipită de oraș, iar cel de-aldoilea avea un suflet atât de mare încâtvăzând reținerea mea, sau starea de...handicap metal în care intrasem, măîncuraja și mă lua mereu lângă elintroducându-mă în tabăra orășenilor.Așa am ajuns să intru în toate echipelesportive ale liceului și pe alocuri sădevin un... lider. Către sfârșitul anuluiîntâi de liceu depășisem momentul de„băiat de la țară”, intrasem în altă etapă,anume în aceea de „licean recunoscut”.Mă străduiam și mental să depășescstarea pe care o trăisem luni de zile.Zbaterea mea era ca o adaptare la onouă natură. Știam că urma să intruîntr-o nouă etapă prin trecerea în anuldoi pentru că urma să ne separăm,clasele luând o altă configurație dupăopțiunea uman și real. Nu aveam cum

să aparțin laturii realiste pentru că nuaș fi putut să mă umplu de matematică,de fizică și de chimie. Științele exacteîmi produceau o durere a minții. Așa căam nimerit într-o clasă plină de fete,unde eram doar șase băieți. Vă întrebațidesigur dacă prietenii mei Nae și Costelerau printre ei. Ei bine! Unul da și altulba. Primul a rămas colegul meu pe maideparte și în clasa a zecea, cel de-aldoilea a ales linia reală a devenirii și neîntâlneam doar în afara clasei și înperegrinările prin oraș. Având atâteafete în jurul meu, a fost imposibil să numi se aprindă călcâiele pentru cineva.Pornirea aceea interioară, nedefinită,înflăcărată pornea din interior năvalnic,precum un izvor care se strecoarănestăvilit printre toate opreliștile naturiica să iasă la suprafață. Acestei pornirinu i-aș spune dragoste, pentru că nuera, i-aș spune doar atracție sau nevoiade a simți fiorul deosebit al chemăriicătre partea... adversă. Așa că am găsitrefugiul adolescenței în relația cuMihaela. A fost relația de-o toamnă și...ceva pentru că a urmat una serioasă,durabilă ceva mai lungă, aceea cuAdriana. Ea era dincolo de partenerasufletească, și una de cultură. Eramaproape doi copii și dezbăteam temefilozofice, de trăire lăuntrică, deintrospecție. Ne opream asupra dureriiumane, suferinței și ajungeam la temeliterare sau istorice profunde, care demulte ori ne copleșeau. Închipuiți-vă cădoi adolescenți de șaptesprezece aniabordau teme din filozofia lui Kant sauHegel, din fenomenologia lui Husserl,ne opream la opera lui Rilke sau Eseninpentru a înțelege durerea ei dincolo defrumusețea imediată. Desigur, căaveam și controverse, dar acesteafăceau și mai frumoasă relația, pentrucă aceste controverse însemnau și omai mare apropiere. Contradicția eizvorul dezvoltării! Spunea Hegel și aveadreptate. Pe lângă faptul că este una dinlegile dialecticii, pentru noi a însemnatși dezbaterea aprinsă desprefenomenele vieții. Cum aș putea uitagesturile, comportamentul frațilorgemeni Marcel și Gabriel, dar mai alesprietenia lor caldă, deziteresată,colegialitatea copleșitoare care făcea șimai plăcut traiul de licean. Eram printrepuținii care-i deosebeam pe gemeni,știam care-i Marcel și care-i Gabriel șitare mă amuzam la orele de biologie,atunci când eminentul profesor,domnișoara Bărbulescu dorea să-l

scoată la lecție pe Gabriel și ieșeaMarcel, iar ea, întreba:

-Măăă, care ești tu?-Sunt Gabriel doamnă, răspundea

Marcel, cel care ieșise la lecție.Și uite așa pe spinarea lui Marcel și

Gabriel urca în ierarhia claselor de liceu.Din anul doi de liceu am avut și un altdiriginte, în persoana unei profesoarede limba și literatura română, doamnaDudulescu. Acestei femei deosebitetrebuie să-i mulțumesc pentru multe.În primul rând pentru că a sesizatexistența în ființa mea a gustului, pofteide literatură, mai întâi a consumului deliteratură, apoi a creației. Mă provocamereu prin abordarea unor teme deadâncime din operele marilor creatoriai literaturii române, precum:Eminescu, Blaga, Sadoveanu,Agârbiceanu, Stănescu, Sorescu, Preda,Călinescu.

-Burlacu, trebuie neapărat să tepregătești să participi la olimpiadă. Arfi mare păcat să rămâi în afara acesteicompetiții, îmi spunea.

-Ce trebuie să fac pentru asta? amîntrebat ca un elev disciplinat.

-Mai întâi să parcurgi bibliografia pecare ți-am dat-o, apoi să faci două, treirecenzii la opere mai puțin cunoscute.

-Spuneți-mi dumneavoastră la caresă fac și... mă apuc de treabă, am spusprivind-o în ochi ca pentru a-i da deînțeles că sunt gata să mă apuc detreabă.

M-a mângâiat pe cap. Dându-șiseama că gestul pe care l-a făcut eraprea familiar a roșit. Avea un mod de aroși încât îmi plăcea la nebunie. Obrajiiei erau de un alb imaculat, iar acel rozde sub pielea lor le dădea un farmecaparte. Plăcerea aceasta de a o vedearoșind m-a pus odată într-un marepericol. La o oră de istorie a literaturiiuniversale am ocupat un loc în primabancă, aceasta fiind destul de aproapede catedră. Venise îmbrăcată mai lejer,purta o bluză destul de decoltată, iarpieptul generos ieșea în evidență,lăsând pradă ochilor o bună parte asânilor care împungeau bluza. Privireamea descoperise existența albiei deseparare a celor două vârfuri și apoposit cam mult acolo. Cum măașteptam, mi-a întrerupt aceastăplăcere. A sesizat direcția privirii mele,a roșit din nou atât de plăcut, încât amsimțit un fior cald că-mi inundă trupul.

Continuare în numărul viitor

nr. 111, 2019 15


RAŢIONAMENTUL PLATONIAN ÎNRAŢIONAMENTUL PLATONIAN ÎNFOLOSUL OMULUI FOLOSUL OMULUI

Al. Florian ȚENE

Dialogul lui Platon, cunoscut subnumele tradițional de „Republica” e înlimba greacă Politeia, un termen derivatde la cuvântul „polis” (cetate, stat) șiînseamnă, în funcție de context,constituție, regim politic, orânduirepolitică, viața politică a unei comunitățidar și drept de cetate, cetățenie, adicăprerogativele unei persoanerespectabile. Latinii au tradus binetermenul, căci Res publica înseamnătocmai „treburile publice”. În schimb, întraducerea modernă de „Republică”,termenul induce puțin în eroare printr-oasociere cu ideile moderne de republicăși republicanism, pe când la Platon,forma ideală de politeia este chiar unamonarhică. Platon se ocupă în acestdialog de felul în care trebuie organizatstatul pentru a acorda fiecărui cetățeano viață fericită; prin urmare, el cautăaranjamentul social sănătos, armonios,virtuos sau drept care asigură cel maibun mod de viață. Subtitlul dialogului,adăugat mai târziu de editorii greci, peridikaiou, „despre drept” sau „despredreptate”, surprinde cel mai bine temacentrală a lucrării: natura dreptății însensul larg al cuvântului, ca atribut alcetății dar și al sufletului uman.

La fel ca majoritatea textelor luiPlaton, „Republica” este un dialog, șianume un dialog povestit: Socrate seadresează unui auditoriu nenumit,relatând conversația pe care oavuseseră în ajun, la Pireu, în casabogatului metec Cephalos, mai întâi cufiul acestuia, Polemarchos, apoi cu frațiimai mari ai lui Platon, Glaucon siAdeimantos. „Republica” este, după„Legi”, cea mai întinsă opera a luiPlaton. Tradiția elenistică a divizatdialogul în zece părți, dar structuralogică a operei presupune o diviziune încinci părți.

Cartea I este ca un prolog, îndecursul căruia se pune problema

dreptății în termeni foarte simpli, întâlnițiîn limbajul comun de zi cu zi. La aceastăproblemă se oferă mai multe soluții, cumar fi: a oamenilor cinstiți, a sofiștilor, etc.Dar, toate acestea sunt ușor dedemontat. Se ajunge la concluzia cumcă trebuie urmată o cale mai exactă.

Cărțile II, III și IV au ca scop definireadreptății, studiind-o în cadrul cetățiiideale. Și cum nici istoria, nici realitateaprezentă nu ne furnizează date despreo asemenea cetate, se recurge laconstruirea ei detaliată în imaginație.Acest lucru realizat, analizeazăorganizarea, guvernarea cetățiiperfecte, calitățile necesareconducătorilor; iar în acest scop seelaborează un plan detaliat al educațieilor. (cărțile VIII-IX).

Dar avantajele dreptății sunt cu atâtmai mult reliefate atunci când suntopuse celor născute din nedreptate.După ce a fost descrisă „cetateadreaptă”, este deci necesară descriereacetăților nedrepte și a procesului decorupere ce conduce la aparițiaacestora. În sufletul omenesc, acesterele au aceleași cauze si provoacăaceleași dezastre. (cărțile VIII-IX).

Dreptatea a însoțit mereu știința, așacă se cuvine ca poezia și celelalte artece ne oferă doar imagini înșelătoareasupra realității, să fie date la o partepentru a nu ne furniza informații false.După ce s-a bucurat de viața dreaptă șiplină de înțelepciune din această viață,sufletul drept va primi recompensedemne de natura sa și își va urmadestinul pe calea sa ascendentă.Dialogul se încheie cu mitul lui Er.(cartea a X-a).

Voi urmări să demonstrezsimilitudinile dintre cetatea dreaptă șisufletul omului drept, indicând virtuțile cedefinesc dreptatea în ambele cazuri.

Odată cetatea dreaptă construită,Platon ne îndeamnă să cercetăm„înăuntrul ei” dreptatea, printre virtuțile

cetății. Platon conferă aspectul de virtutedreptății, încă din ultimulcontraargument adus lui Trasymachos,din Cartea I. O virtute este acelansamblu de însușiri ale unui obiectcare-i permite sa-și exercite optimfuncția proprie. Dacă cetatea pe care afondat-o este perfectă, atunci ea arepatru virtuți cardinale: înțelepciunea,vitejia, cumpătarea și dreptatea. Darunde se ascunde ultima dintre ele șicum o putem distinge de alte virtuți??Pentru a soluționa aceasta problemă,Socrate încearcă în primul rând să vadăîn ce constau primele trei virtuți și careeste acțiunea lor asupra cetății?

Înțelepciunea este virtutea supremăîn stat. Ea acționează în clasa paznicilor,a conducătorilor, ca prin ei să fierăspândită asupra întregii comunități.

O cetate este înțeleaptă deoareceeste astfel structurată încât e condusăde oameni inteligenți, de clasapaznicilor. Statul e, în viziunea lui Platon,o unitate organică, el are virtuți de sinestătătoare datorate structurării sale,virtuți care nu sunt reductibile la virtuțileindivizilor. O cetate este înțeleaptă încondițiile exercitării optime de cătrepaznici ai funcției de conducere.

N. White consideră că înțelepciuneala Platon este: „Cetatea e înțeleaptă învirtutea capacitații sale de a judeca înmod corect, grație cunoașterii de caresunt apți paznicii. Ea e, așadar,înțeleaptă grație unei părți foarte mici aei, constând din cei ce posedă o

nr. 111, 201916


asemenea cunoaștere, anumeconducătorii”. Prin urmare, nu estevorba aici de înțelepciunea speculativ-teoretică, ci de înțelepciunea practică„buna chibzuință”, judecata echilibratăîn probleme vizând organizarea șiconducerea cetății ca cetate, în folosultuturor părților ei.

Vitejia își are locul în clasaauxiliarilor: gardienii cetății și apărătoriiteritoriului acesteia. Numai în virtuteaacestei clase statul va fi numit curajos.

Cetatea e vitează, nu dacă areoameni viteji, ci dacă are o clasă aauxiliarilor, educată să fie vitează.Comportamentul viteaz / laș al celorlalțicetățeni nu e relevant aici. Vitejiaautentică e virtutea educată de cetate înconformitate cu regulile educațieiauxiliarilor. N. White susține că: „Vitejiacetății e legată de clasa auxiliarilor sausoldaților. Ea e abilitată de a păstra oopinie corectă cu privire la cele de caretrebuie să-ți fie teamă, opinie la careajungi prin educație și antrenament.”

Astfel, vitejia este capacitatea deevaluare corectă a primejdiei. Vitejia ealiata rațiunii.

Cumpătarea, contrar celor douăvirtuți analizate precedent nu aparține înmod exclusiv unei singure clase sociale.Comună tuturor, ea stabilește între eleun acord perfect, bazat pepreponderența elementelor superioareși supunerea voluntară a elementelorinterioare. O cetate este cumpătatăatunci când între cele trei clase există oanumită „armonie”.

Cumpătarea e o virtute a cetății înîntregul ei, căci se referă la o anumitărelație între cele trei clase. Aceastărelație e relația de supunere consimțităa auxiliarilor și producătorilor față depaznici. „Cumpătarea nu ține de oanume parte a cetății, ci de cetate caîntreg. Ea constă dintr-o armonie și dintr-un acord realizate în mod firesc, cuprivire la cine trebuie să conducă, eacorespunzând noțiuni curente destăpânire de sine (care înseamnă, defapt, conducerea celui mai rău de cătrecel mai bun)” (N. White). Cumpătarea eo virtute structurală, care asigurăexercitarea optimă a funcției deasigurare a stabilității politice a statului,funcție care revine tuturor claselor,excluzând astfel posibilitatea unei

revoluții politice.Ne rămân să analizăm dreptatea ca

cea din urmă virtute. Socrate și prieteniisăi, ca veritabili căutători au analizatrând pe rând fiecare parte; astfel ea nupoate scăpa investigației lor. Dar este eaatât de dificil de descoperit? Încă de laînceput am descris-o fără a o numi, căciea nu este altceva decât principiuldiviziunii muncii și al specializării.Fiecare clasă socială să-șiîndeplinească sarcina și fie ca acesteclase să se formeze în funcție deaptitudinile naturale ale fiecăruia șiatunci cetatea va fi dreaptă. În definitiv,dreptatea este însăși condiția celorlaltevirtuți. Generatoare de ordine și forță, eaeste la originea oricărui progres moral.

O cetate este dreaptă într-un modasemănător felului în care e cumpătată;Dreptatea nu e o virtute a unei clase, ci

e o virtute structurală. De fapt, dreptateaeste aceeași cu principiul specializăriideoarece, spune Platon, amesteculmeseriilor nu vatămă prea mult cetatea,în schimb, amestecul claselor, preluareaaltfel decât pe merit a funcțiilor uneiclase de către o alta, este chiar„nedreptatea”. Aici se insinueazădiferența dintre principiul economic șiprincipiul politic al separării claselor. Prinurmare, dreptatea este echivalentă cuprincipiul separării claselor. N. Whiteafirmă: „Dreptatea înseamnă a faceceea ce îți aparține, aceasta fiind valabilpentru fiecare din cele trei părți alecetății…Nedreptatea e, în modcorespunzător, amestecul unor grupuriîn treburile altora.” În măsura în care eaînseamnă ca toate părțile statului să-șiexercite funcția proprie (funcția deconducere și de asigurare a stabilitățiipolitice, funcția de apărare și funcția de

subzistență), ea are un rol privilegiat încomparație cu celelalte virtuți, deoareceea e condiția suficientă a existențeiînțelepciunii, vitejiei si cumpătării. Pe dealtă parte, acestea trei sunt condițiinecesare ale dreptății. Dreptateareprezintă o armonie a tuturor funcțiilorexercitate simultan.

Ceea ce a fost citit cu caractere mariîn cetate trebuie să se poată citi încaractere mărunte în sufletul omului. Areloc, astfel, o proiectare amacromodelului dreptății la nivelul mințiiumane. Daca sufletul nostru este unuldin acordul tuturor elementelor care-lcompun, el este, am putea spune,destul de simplu. Doar împărțirea saexplică acest antagonism -fenomencurent în viața noastră psihologică - careîmpinge dorința în contra voințeiadverse. N-am putea admite, fără a necontrazice, că tot sufletul a vrut, pe de oparte, și nu a vrut pe de altă parte, și căa fost, în anumite circumstanțe propriulsău inamic. La un examen mai atentdistingem trei părți ale sufletului, fiecarecorespunzând unei clase sociale alecetății. Clasei conducătorilor îi aparținerațiunea, care deliberează și comandăînclinațiilor și dorințelor. Rațiuneaurmărește descoperirea oricărui adevăr,teoretic sau practic. O altă funcție arațiunii este aceea de a conduce întregulsuflet, căci ea este singura parte careare grijă de interesele întregului suflet,celelalte părți vizând numai interesulpropriu. Clasa auxiliarilor își arecorespondentul în curaj, care, in modnormal, este auxiliar rațiunii, așa cumauxiliarii sunt apărătorii stăpânilor lor.Partea pasională sau capacitatea de ate mânia, de a voi cu pasiune e partea“care iubește onoarea si victoria”. În fine,clasa negustorilor, a producătorilor, estereprezentată în suflet de parteaapetență, senzorială, dezirantă,irațională. Dorințele sunt multiple șihaotice, deoarece ele se pot fixa peorice obiect și nu au nevoie de alt fel deconsiderente; e „partea prin care omuliubește, flămânzește, e însetat șicunoaște și celelalte pofte.”

Sufletul omului fiind structurat înacelași mod ca și cetatea, trebuie acumsă identificăm, în mod asemănător,aceleași patru virtuți. Prin urmare, dacă


nr. 111, 2019 17


Din volumul în curs de apariție:,,Veacuri celeste, Ghersurile aceste”

De-aș fi trecut prin lumeDe-aș fi trecut prin lumefără să te am…fără să te am…

Să treci prin lume fără să vreiCum ierni bătrâne peste tei,Tentat mereu să-nchei, să prea rămâiCa însetat de-o lumină-n ziua cea dintâi!

Mă uit la tine şi arzi încet precum o lumânareÎn seara-n care nimeni nu te are când te are!Ne mângâie din zbor o rece ghiară de ereteNebun şi-ăst Dumnezeu de ştie să mai ierte!

Când aripi fragede prind caii din poveştiPe-a vremii nesfârşită undă eşti şi nu mai eşti…La drum cu stăpânul pleacă dragostea de-acasăPe gura fântânii amurg de foc în urmă se lasă!

O, de-aş fi trecut, iubito, prin lume fără să te amAş fi simţit sălbatic însingurare-n marelevacarm!...

Când uneori mă mint căCând uneori mă mint căești prezentăești prezentă

Când uneori mă mint că eşti prezentăpământ şi ploi se prind în extazfântâna te priveşte din rece ochi atentăşi timp avid îmi stă la pândă treaz.

Soseşti aici cu ochii tăi ca două pete de aurşi-ntinzi chiar îngereasca mână dup-o carteşi clipa înciudată te-ncinge-n ireal conturIubito, lumina ta prin toate-mi pare cărăzbate!

Şi dau să scriu şi fruntea nu mă lasăcând zorile te sorb îmi cade plumb pe masăşi tot aşa o trag de un amar de vremuriTu nimfa mea şi-n sânge mă cutremuri!...

Când zorile te sorb plin tot de plumb mă lasăIubito, nimfa mea, frumoasa mea de vis,frumoasă!...

ExodicăExodicăAud cum trec secundele-n delir,Trăiesc adâncul dorului zefir,Aud cum urlă liniştea-n cavou,Văd infinitul de forma unui ou…

Tresar hoinar l-amurguri singuratice,Tot mai înalt m-afund în apele freatice,Hrănesc stelele cu sufletul meu gol,Cântăresc cu sânge orice replică din rol…

Rămân crispat la ploile din Univers,Şi când flămând sug lacrimi dintr-un versStrăpung o clipă nemărginirea, şoptind ce-ascunde zareaSfidez iubirea Ta cu moartea pe Neagră-i Calea:Când singur şi mult mai sigur privesc marea.

Reîntoarceri în noi…Reîntoarceri în noi…Nu, să prindem amurgul încins de visenu trebuia să te-ntorci, Rătăcită!Acolo, în tainice şi nesfârşite abisete mai zăream curgând fericită…

O, spre a smulge vieţii din ultimul sens,nu trebuia să te-ntorci, Rătăcită!Acolo , în unghiul de suflet imens,te mai aud plângând nemaiiubită…

o, să alini gândul pur trist pe umerii mei,nici că trebuia să te-ntorci , Rătăcită!Acolo-n ochi cu lumină de-azur de pe chei,să fi rămas iubirea mea de timp împietrită…

pentru toate nu trebuia să te-ntorci, Rătăcită!În ochii-mi, poate, te mai ascundIubirea mea de timp împietrită.

Rugă cu ochi la pândă peRugă cu ochi la pândă pezăpadă…zăpadă…

Te-arată, mă frânge cercul meu tot mai închisTremură şi luna pe negrele-ei frânturi de visŞi chiciura se-adună-n crengi cu unduiri deplumbAcum iubito, acum mor cei ce în iubiri jurarăstrâmb!

Deci trap spre mine dă ca vânt ieşit din minţiPovestea noastră mai curgă iar prin zăpadăIubito, iubirea nu-i o pată pe care s-o dezminţiLa pâdă ochiimei, ţurţuri vii să ardă, ardă!

Şi ningă otova aşa şi peste noi ca o osândăDe prindă chiar cricile prin cimitir sărâdă,râdă!Ascunns-o, prin sânge amintiri de cald mai potsă ţină!Tu vino dar, iubirea-i vieţii cea mai dulce vină!...

Şi iar ochii mei la pândă-ncep să vadă,vadăPe negrul vânt al vremii cum muşcă dinzăpadă!!!

… cu negre limpeziri prin… cu negre limpeziri prinpleoapepleoape

E prea devreme să-ntorci grămadă viaţacu frig măsoară încă ţinta!... paiaţaasta lin din ochi ne pierede-ai alerga oricât după himerela capăt de drum ne paşte alba tăcere

De zbor prea înalt intens cad păsări uciseca-ntr-un sărut de pământ sânt cuprinseprin cale atât de lungă de-am fi un rest pe-aproapetu rabdă-n gene înfrigurat fier de dorcât umbra noastră-n cerc tot mai încape…

şi-ntr-un târziu, desprinşi din recea heră a clipelor,să râzi, iubito, râzi cu negre limpeziri prinpleoape!...

POEMEde Romulus Gandy Georgescu


18 nr. 111, 2019

STR{LUCIRILE AURIFERE ALE UNUISTR{LUCIRILE AURIFERE ALE UNUIREST DE ARGIN|IREST DE ARGIN|I

Cristian Petru BĂLAN

Cronica literară a cărții de versuri„Restul la 30 de arginți” a poetuluiGheorghe A Stroia:

În contextul literaturii universalecu tematică spirituală nu se poatespune că literatura română arprevala cu o pondere numericădeosebită, dar constatăm că, înultimii ani, s-au înmulțit îndeosebinumărul cărților de versuri creștineprecum și al poeților care abordeazăasemenea subiecte. Creatoritalentați care înainte se lansaserăîndeosebi cu poezii patriotice,sociale sau erotice, descoperim că,mai recent, au început să abordezetot mai des și cu destul succes poeziiinspirate din Biblie, îndeosebi dinNoul Testament.

Tânărul scriitor, poet, critic literarși editor Gheorghe A. Stroia,membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, esteunul dintre ei, dovedindu-se pe câtde prolific, pe atât de apreciat.Ultimul său volum „Restul la 30 dearginți”, editat la editura Armoniiculturale, se încadrează perfectacestei tematici nobile, fără a detaliadiferitele subiecte biblice, cum ne-am fi așteptat, ci mai degrabă neînfățișează efectul spiritual alevenimentelor și descrierilornoutestamentale, ecoul lor asupra

spiritului uman care, în contact cuele, se înnobilează și se se umple deliniște și pace: E-atâta pace-n flori șiîn văzduh, Milenii de războaie au totpierit, S-a dus cu ele-al lumii vechitumult Și-mpărății preaveșnice-aumurit. Rămas-a doar petala cea defloare, Pe care Domnul însuși a pusscut, Vor mai pieri în fum multeregate, Dar va rămâne mărturiecrinul mut. Va rămânea prin secolidoar aleea Pe care-Atoatețiitorul asădit, Din slava lui, sămânțaminunată, Din care florile timide-aurăsărit.

Autorul ne dă de înțeles cătotdeauna contactul cu lumeaspirituală este curativ și salvator.Citind cele 30 de poezii din acestvolum, rămânem surprinși dematerialul poetic bogat în simboluricatifelate și plăcute pentru euforialor bine stilizată. Ne surprindecombinația de reverii libere și viziunicu fericite scene folosite înamplificarea unui lirism extatic cu ocuceritoare notă aparent mistică:Stau singur în ploaie și strig, suntsingur, mi-e bine, mi-e frig? Dinceruri tot picură norii și plouă, măsimt încărcat de lumină, de rouă.Petalele-mi sunt încărcate de vise,sunt marea cea mare, eroul Ulise,sunt zbuciumul alb din inima mea,sunt gând pătimaș cununat cu ostea. Concentrările ideilor din text,multe având conotații familiale, suntechilibrate, realiste și profunde, cuun anumit farmec exotic care câștigăîn dramatism, subliniate metaforicîncă din motoul aforistic al cărții, unaforism scris de autor: „Toamnaiubirii, a vieții, a nostalgiei, aromanței, a visului - încape într-osingură inimă cu chip de crizantemă".

În această inimă încăpătoarevedem că mai încape, de asemenea,și iertarea, venită din sferele cereștica un dar oferit totdeauna, cucondiția ca ea să fie acordată maiîntâi eului propriu, porninddinlăuntrul nostru înspre semenii deafară: „Ia-ți restul la 30 de arginți șidu-te, fiule, Iertarea ți-o dau în dar,Iartă-te și tu, fiule! Iartă-te!...” Acesteidei par o interesantă introducere înpoezia de cunoaștere prin simboluriconcentrate, bazate pe viziunifulgurante, bazate pe rostirisentențioase: „Cu degetele înmuiateîn culorile zorilor, aștern pestecâmpuri cântatul de trei ori alcocoșului; amare lacrimi varsăSoarele... "-Trădare!" strigă vântul,alunecând peste prima piatrăaruncată. În zare, sub copaculumbros, atârnă în ștreang o păpușăde paie; nici umbrele nu se mai temde ea, nici iarba nu mai tremură subgreutatea grăunțelor de rouă.”Lirismul este mai mult decâtdidactic, exprimat prin poezii cuaspect de parabolă și cu tememorale și sociale magistral evocateprin imagini culese parcă dinpeisajele picturale celebre: „Edimineață-aici, la margine de lume,cocoșul a strigat iar de trei ori, s-audestupat pe neștiute căile luminii,luna n-a mai plecat spre-nsângerațiizori. Copacul trist stă într-o creangăruptă, pus la pământ e chiar depropriu-i rod, s-a tot întins pe cruceapătimirii plângând cu sânge pe al Săunorod. Dealul întreg suspină întăcere, cetatea forfotește-anerăbdare, e lună plină și soare laamiază, iar cerul mână velele pemare. Stau piramidic în vis de verdeviu ascult cum inima Îi bate încă și


19nr. 111, 2019

știu că-ncep încet să plâng, însufletul amar îmi crește-o stâncă. Tu,Doamne, zori ai dimineții mele, șisomnul lin al nopților sub geană, Tuești copacul lângă care-adorm, Tuești doar vindecarea melei rană! Tu,Doamne, strop de liniște adâncă,Muzeul viu al simțămintelor ferice,Tu ești și mugurul, și floarea, rodul,Tu ești menit prin tine să ridice.”Capacitatea de a rămâne laconic îndescrieri frumos ritmate creeazălirismul predominant, nu atât încuvinte directe, ci în subînțelesul lorplin de purități transparente în caredurerea plină de noblețe estepredominantă: „Mă dor rănile L O R- resturi de piele albă, aromă de liliac,urme de scoici, așchii de lemncaptive în urne de lut - ce mă chinuieîncă. Mă dor rănile brazilor retezați,încă de prunci, ca să primeascăSteaua, să adune sub ramuri cadouripregătite în pripă, ca să smulgăperfid zâmbete nevinovate mimândfericirea. Mă dor rănile munțilordesfrunziți, ce-și plâng cu lacrimiverzi ecourile uitatelor cetini. Mă dorrănile cioplite de indiferență înuitarea nemiloasă, de lipsa glasurilordin satele părăsite, în care părințiinimănui au murit cu dorul subgeană. Mă dor rănile veacului acestaîn care eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele,ne vom alătura țărânei din care ne-am născut, pentru ca pasultrecătorului să ne adânceascăapăsarea. Mă dor rănile copilăriei,deschise în clipele de incertitudinepetrecute cu spaimă în fațaferestrelor, ce se doreau deschise.Mă dor rănile, toate mă dor, nu măplâng, nu mă vaiet, nu urlu la lună,nu murdăresc nisipul cu lacrimi,aștept, doar aștept. - Pe Tine teaștept, Doamne, în încremenireaTimpului, ca rănile să mi le faci... DEPIATRĂ!” Ideile frumoase parcă vinspontan, nechemate, sărind ca niștescântei policrome de pe axul inimii,ceea ce obligă spiritualismul săcreeze stereotipii luminoase înmijlocul cărora Poetul cu multiplefețe demiurgice apare ca un far viu șipredominant, stăpân peste timpuri:

„Poetul-Stăpân se-ntâlnește cuHarul, La margini de lume, în pustie,în deșert, În ’nalte păduri, în mare, înceruri, În adânci adevăruri, în hăulincert, Se-mbracă-n mătăsuri desunete, vorbe, Cuvintele toate-lînfașă-n argint, Tăcutele-i glasuriîmbie la slavă: - Tu, Faur al slovelorde hiacint! Poetul-Vis vrea alint șiculoare, S-arate că-n trupul său firav,de vânt, Zac nebănuite comori făr’de preț, Mai tari ca lutul desprins dincuvânt, Versul său lin îl îmbracă înverde, Peste doruri și vise îl face-mpărat, Tăcutele-i clipe îmbie laslavă: - Tu, Ploaie de aur ce Timpul n-o pierde!” Sfințenia, viața, lumina, înunele versuri, par scrise cu omuzicalitate liturgică, fiind parcă un

fragment dintr-o odă panteistă, cuimagini serafice unde umbraluminoasă a Mântuitorului esteevocată dominând blândpretutindeni, o umbră caldă și plinăde sublim, cu străluciri auguste: „Tu,Doamne, zori ai dimineții mele, șisomnul lin al nopților sub geană, Tuești copacul lângă care-adorm, Tuești doar vindecarea melei rană! Tu,Doamne, strop de liniște adâncă,Muzeul viu al simțămintelor ferice,Tu ești și mugurul, și floarea, rodul,Tu ești menit prin tine să ridice. Tu,Doamne, gând al candelei curat,precum tot untdelemnul de fecioare,Tu ești Lumina, Calea, Viața, Tu eștiPuterea ce în veci nu moare. Tu,Doamne, Făcătorule a Toate, plin de

Luceferi și de stelele cuminți, Tudăruiește-mi dalba mea fărâmă, dinraiul Tău cu heruvimi și sfinți!”

După ce face mai multe incursiuniîn regatul amintirilor din copilărie,prin pădurile de ieri, ce amintesc deevocările lui Eminescu prin luncileIpoteștiului, unde, ca și acolo,„Dealul întreg suspină în tăcere,cetatea forfotește-a nerăbdare, elună plină și soare la amiază, iar cerulmână velele pe mare”, după acestebroderii versificate, poetul coboarănostalgic în mediul ambiant familialunde cei mai binecuvântați deCreator trebuie să fie în primul rândcei din preajma lui, ființe minunatecare sunt acum sau ființele foartedragi care au plecat la Domnul „să-șicaute Nemurirea” , fiind plânși pânăși de pietre - și de aici avem surprizasă descoperim cât de frumos pot fiprezentate asemenea simțămintefiliale, punând accentul pe amintiriletrecutului, apoi pe realitățileprezente, iar, în final, pe speranțeleoptimiste de mâine...

Nu întâmplător am amintit deEminescu, deoarece, cunoscându-icât de cât, mai îndeaproape, viațapoetului Gheorghe A. Stroia, fără săvreau, am descoperit că George,cum îi spun prietenii, este cel de alșaptelea copil al unei frumoasefamilii de moldoveni unde existăzece copii (singurul poet din întregulșir de frați și surori), adică întâlnimaceeași coincidență, deoarece șiLuceafărul nostru era tot cel de alșaptelea copil dintr-o familie undeerau tot zece copii. Ca și Mihăiță,care avea cele mai frumoase cuvintedespre părinții, frații, surorile și iubitalui, poetul George Stroia, caută - șigăsește - cele mai nobile imagipentru a-și descrie părinții, familai șiiubita lui soție. Dar, mai înainte de a-și evoca păriții, autorul găsește decuviință să-l proslăvească peDumnezeu: „Tu, Doamne, zori aidimineții mele, și somnul lin alnopților sub geană, Tu ești copacullângă care-adorm, Tu ești doar



20 nr. 111, 2019

Lămuriri desprepoezie

Uneori poezia esteo mână ezitantă,în întuneric întinsăaproapelui.

Hei, tu, sunt aici. Mă bucur, sufăr, cad pe gânduri, ca tine.

Sunt obositși nici eu nu pot dormi.

Christine Busta, Austria, 1915-1987Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

Marile minciuni

Marile minciuni nu au de faptpicioare prea scurte.

Picioarele lorpar scurtepentru că brațelesunt prea lungi.

Brațelemarilor minciuniajung atât de departeîncât pun adevărul pe fugă,înzestrându-l astfelcu picioare, schelete.

Erich Fried, Austria, 1921–1988Traducere: Germain Droogenbroodt și


Crăciun

Când cerul se golește dintr-o datăȘi tot pământul parcă se încarcăDe stele false, la curent electric,Cu ieftin dar te-mbie precupeții…

Păstorii țin prelegeri nesfârșiteȘi-n loc de îngeri cântă un CDSe-mpart cadouri nemaipomeniteDeși lipsesc trei Crai din Răsărit.

Se naște pruncul, în pofida lipseiDuhului Sfânt la căpătâiul său.E totuși om și el și nu-și doreșteDecât să nu mai fie cerul gol.

Georg Schwikart, Germania, 1964Traducere: Germain Droogenbroodt și


CuvinteOricât ar fide false sau tociteunele dintre cuvinte,urmele lor nevăzute

rămân gravate-n sufletși nu le poate ștergenici nemilosul timp.

Germain DroogenbroodtTraducere: Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

Revărsatul zorilorPeisaj marintablou pictat în note ce apasă.Dorm toate. Se desprinde auroraîn chip de glob pe ape suspendat.Și viața anevoie prinde-a fimiracolul de luntrii trecătoare peste tăcerea albă din nisipuri.

José Gorostiza, Mexic (1901 – 1973)Traducere: Germain Droogenbroodt și


COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


Ziua poezieiAtât de gridimineața aceasta cu frig hibernalatinsă de monotonia mașinilorsuccedându-se

în fundal. Văduvită de soare e mareadezolant mohorâtă.Dimineață fără de har

de Ziua Poeziei.

Germain Droogenbroodt, Ithaca,26.2017

Traducere: Germain Droogenbroodt șiGabriela Căluțiu-Sonnenberg

Taine

Nu-ți pot dezvălui tainele mele/În mine ele sunt încă în pârg

(Mei Er, poetă contemporană din China)

Nu-ți pot destăinui tainele meleSemințe de chimion în germinareÎn temniță de humus zăvorâteVisează la-ncolțirea viitoare.Tainele mele sunt omizi gingașe Visând în crisalidă, moleșite,Cum se vor transforma în fluturi.Tulburător, misterul, pe care ți-l ascundFiori ți-ar da, te-ar face să roșești,

ca o elevă, Ca salcia ce freamătă în vânt.Îngăduie tainelor mele să se coacăPlesnind apoi rotunde, rumenite, Trezindu-se la viață, iar de-o să

ai răbdare,În ziua cuvenită, ți le voi divulga.

Georges Friedenkraft, FranțaTraducere: Germain Droogenbroodt și


Dincolo de lume

Poetul n-o să uite niciodatăRădăcinile foculuiȘi ale luminii cuvântului.

Ochii lui dilatați de uimireVăd dincolo de lumeȘi de neliniștea zorilor.

Pe țărmul inimii saleNaufragiază eternitatea.

Ion Deaconescu, Romania (1947)

Din ciclul „Grădina din pustiu” (1997),volumul ”Ferestre Zidite”, 2015, Ed. Grinta,Cluj Napoca


21nr. 111, 2019

Pădurea din visPădurea din visIon Teodor Palade

A fost, aici, la poalele muntelui, o pădure demesteceni. Noi, toți copiii, îi spuneam „pădurea deargint”, pentru că, în zilele foarte senine, privită dedeparte, pădurea noastră se vedea ca o imensă patăargintie.

Părinții, și chiar bunicii noștri, atunci când ei eraucopii, ca și noi, îi spuneau tot așa, adică, „pădureade argint”.

Acum, pădurea nu mai este, pentru că, timp de treisăptămâni, niște oameni îmbrăcați în galben, cu căștimaronii pe cap, au tot lucrat cu niște mașini mari... șiau tăiat pădurea.

Noi, toți copiii, speram că vor mai rămâne...măcar10-20 de mesteceni, dar n-a fost așa.

După ce au plecat acei oameni, locul a rămas gol.Nu știe nimeni de ce a fost tăiată pădurea noastră,

pentru că nu aveam voie să ne apropiem de mașinileși de oamenii care au lucrat acolo.

Știam doar că aduseseră și niște câini mari, pe carei-am tot auzit lătrând, sfâșietor, dimineață dedimineață, timp de trei săptămâni.

Ceva trist cobora uneori din privirile noastre, aletuturor copiilor...

Într-o zi, domnul profesor de desen ne-a dus, petoți, în locul acela, unde era cândva pădurea.

În timp ce dânsul se plimba tăcut, printreridicăturile de pământ, ce mai aminteau, ca niștelacrimi, foșnetul fiecărui mesteacăn, noi, toți copiii,am început să desenăm pădurea, „pădurea de argint”,din amintirile noastre.

La un sfârșit, domnul profesor a privit spre fiecaredesen, iar fiecare desen avea doar umbre, umbre gri,nemăsurate, alunecând spre un alburiu palid, cetrimitea, arar, către norii răzleți.

Erau umbrele mestecenilor, umbre care maistăruiau în mintea fiecăruia dintre noi, ducându-ne cugândul undeva, nu foarte departe,... spre irealanoastră pădure, „pădurea de argint” .

Caietde [colar


vindecarea melei rană! Tu, Doamne,strop de liniște adâncă, Muzeul viu alsimțămintelor ferice, Tu ești șimugurul, și floarea, rodul, Tu eștimenit prin tine să ridice. Tu,Doamne, gând al candelei curat,precum tot untdelemnul de fecioare,Tu ești Lumina, Calea, Viața, Tu eștiPuterea ce în veci nu moare. Tu,Doamne, Făcătorule a Toate, plin deLuceferi și de stelele cuminți, Tudăruiește-mi dalba mea fărâmă, dinraiul Tău cu heruvimi și sfinți!”Despre dulcea lui mamă, GheorgheA. Stroia topește în lacrimi cuvinte dedor înduioșătoare care trebuie sărămână și ele nepieritoare în negurade vremi: „Mi-e dor de tine, Mamamea blajină, cu lacrimi dulci la chipultău mă-nchin, mi-e viața bucurie, mi-e deplină, dar îngeri de departe numai vin. Mi-e dor de tine, Mamamea frumoasă, cu bucurie-n glas testrig, te chem, mi-e viața-ntreagămotiv de fericire, de nevenirea ta eutot mă tem.” (MI-E VIAȚA - Mameimele Aurica, la 14 ani de la naștereasa întru Veșnicie).

Dacă puțini poeți au închinatversuri tatălui lor, autorul acesteicărți se simte la fel de dator să-idedice părintelui său minunatecuvinte de dor și recunoștință: „Autrecut clipele, smulse din a veșnicieiclepsidră, clipe de dor, de strigare.Ceva de dincolo de stele îmbracădorurile în dureri, ce se aprind totmai intens în fiecare noapte. Mi-edor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-edor de tine, cu fiecare vis, cu fiecarerespirație, din zori și până-n seară.Au trecut anii în vârtej, clipele s-aurostogolit cu furie, mărind distanțadintre inimi, rupând amintirile,transformându-le în cețuri albe. Teiubesc mai mult decât am știutvreodată, Eroul copilăriei mele, Ecoulinimii mele, Bucuria zilelor liniștite,Sclipirea venită din trecut. Suntdouăzeci și doi de ani, de când aiplecat, în liniște, așa cum ai trăit, fărăsă ceri nimic, fără să implori penimeni, ai plecat, pur și simplu. Te

iubesc mai mult cu fiecare veșniciecare ne desparte, cu fiecare speranțăcare ne apropie” (MI-E DOR - Tatăluimeu, Andrei, la 22 ani de la plecareaîn veșnicie) Același ton elegiac îlgăsim și în versurile în care evocă cudrag și respect pe Mama soacră,Mariana „grăbită să se transforme-nconstelație” sau... „beneficiarelorCentrului Comunitar pentruPersoane de Vârsta a 3-a” - dar, fărăîndoială, cele mai frumoase dintoate rămân versurile închinatesoției sale Maricica, despre carespune cu multă delicatețe: „Curganii, fără milă, cum Perseidele înspectacolul nopții. Fiecare secundăapasă tot mai greu peste vertebrelerăsăritului, peste primăverile oriverile sângerând a viață. Prin păr,furnicile clipelor zidesc mușunoaie larădăcinile albelor fire. Brațele strigăapusul pe nume, pe sub cornul luniizboară fantomele gândurilor,preschimbate în aripi. Liliacul delângă fereastră miroase mai crud caniciodată, parfumul său violaceu sescurge în capilarele orizontului,amestecând esențele. Doar tu, iubitamea, iubită, ești neschimbată!...Peste tine anii n-au trecut deloc,cristalinul meu păstrează pediapozitiv imaginea ta - Afrodita,ieșind din mare. Soarele îți sărutăpărul negru, peste care, cu mâininevăzute, așterne flori în nuanțelevăzduhului. Doar tu, iubita mea,iubită, ești neschimbată!... Prin tine,curge sângele meu, bătăile inimii talesunt tot mai tinere, sufletul tău mailuminos, gândul tău mai curat. Doartu, iubita mea, ești spectacolul nopțiijucat de Perseidele anilor, ce cad…fără milă!” (SPECTACOLUL NOPȚII -iubitei mele soții) Sau: „De nu te-ai finăscut, te-aș fi zămislit lacrimă în colțde geană, te-aș fi șlefuit din pietrelede râu, zâmbinde spre soare. Te-aș ficăutat printre firele de nisip, cepoartă în ele veacurile măcinate deistorie. Te-aș fi găsit în coloanelebaldachinului lui Nefertiti, ori înflorile grădinilor suspendate aleSemiramidei. Te-aș fi căutat între

Scylla și Caribda, în focurile miticeilupte, pe firul Ariadnei, pe firulPenelopei, întru dragoste și adevăr.Te-aș fi sculptat în coloaneleParthenonului sau Erehteionului,aproape de statuia Atenei, lângăfrumusețea Afroditei, în templulerosului, Din fina spumă de mare.Dar ai venit din zările albastre, dedincolo de stele, pe undeleoriginarului Big-bang, purtând pecreștet cunună din florile de măr aleRaiului, Ispită și răzvrătire, Leagăn șiliman blând, Cădere și ridicare, Tu,ispită cu ochi de diamant!” (DE NUTE-AI FI NĂSCUT)

Nu aș putea încheia aceastăprezentare succintă fără a aminticititorilor că niciodată până acum, nuam întâlnit vreun caz în care întreagafamilie - soțul, soția și copiii - să fiecu toții scriitori, cum se întâmplă încazul familiei Stroia, unde atât tatăl,cât și soția, împreună cu cei doibăieți ai lor, sunt cu toții poeți șiharnici autori de frumoase șivaloroase cărți tipărite. Dacă i-ațivizita în frumoasa lor casă de lamarginile Adjudului, nu o dată ațidescoperi că în jurul unei mese largicu o glastră de flori la mijloc stauaplecate patru ființe omenești cufețe frumoase și strălucitoare,fiecare așternând în liniște gânduriluminoase din bogăția sufletelor lordebordând de talent... Este o scenăde neuitat, aproape unică, pe carenu o veți mai putea vedea în altăparte, ceea ce înseamnă că fiecaremembru al acestei binecuvântatefamilii se întrece parcă unul pecelălalt, ca în fiecare an să vină în fațanoastră, a cititorilor, cu paginitotdeauna interesate și totdeaunapline de purități spirituale. De aceea,vom avea șanse ca, de-a lungulmultor ani de acum încolo, numelefamiliei Stroia să fie mereuperpetuat și prezent în vitrinelelibrăriilor românești, ceea ce facemare cinste culturii noastrenaționale.


22 nr. 111, 2019



23nr. 111, 2019

POEMEPOEMEde Mircea Drăgănescude Mircea Drăgănescu

Scriu!

Chiar și atunci când nu scriuPe stradă scriu cu pașii-mi dezordonațiCătre casa părinților, către piață,cimitir sau către școală.. Dacă ar exista un aparat care săînregistrezeTraiectoriile pașilor mei ar apărea unpoemUn poem care sunt eu, inefabil,imaterialUn poem care mâine nu va mai fiFizic ci doar scrijelit pe o pânză atimpuluiScriu, scriu așa cum respirAșa cum Nichita scria dictând DoreiDorurile durerilor lui….. respirările lui.. Scrisul meu nu este decât o boare ainexistențeiCe dorește să zboare…!!!!

Atâta toamnă…

Atâta toamnă este-n jurşi-atâta nostalgie, amintirecă nu ştiu ce şi cum s-alegdin coşu-acesta de simţire….

Eu am trăit, acum, se pareşi totul se petrece lentîntre o mare-nsingurareşi-un zeu cerâde-ncetabsent…. !!!!!

O poezie de dragoste

Să te călătoresc, călătorescfără nici o oprelişte de la estsau spre occidentiar tu să nu-mi spui să mă oprescde-o virgulă ori de un accent…

să te călătoresc draga meadin eurasia până înde nord america…. sau africa…. Frica….. !!!

totul este în ceață

Totul este în ceațăo mare confuzie ne guverneazăvalorile morale nu existăîncrederea este la pământnimic nu mai este sfântbănuiala este generalădeși încerci să nu greșeștisă te înscrii în legile-omenești…. de ce nu chiar în cele dumnezeieștidar ești totuși inculpat

cu deget mincinos arătatnu știi ce să mai facisă scapi de nebunie și draci.. dragilor fiți cuminţirândurile astea sunt doaro ieşire din minţi…. !!!

Proiectivitate

Câteodată mă aflu în faţaunui obiect pe care îl caut…. ştiu că se găseşte acolo…tubul de fixodent de pildăpe policioara din faţa oglinzii, ştiu că se găseşte acolo pentru căimaginea lui îmi stăruie-n minte…abia după un efort de voinţăpe policioara albă din baieapar treptat contururileobiectului căutat proiectate demintea mea obsedată de tine…. aşa şi cu fiinţa ta câteodată…ştiu că eşti aici în camera astadar nu te găsesc decât pe ecranulminţii mele obsedate de tine, obosite de tine, care nu te mai poateproiecta pe cearşaful alb din cameraalbăca un salon de spital…

stăm faţă în faţă…tu în mintea mea,

eu în mintea ta…şi nu ne mai putem proiectaca în trecut, unul în braţele altuia

Mâzgă

Peste oraş, peste lucruri, peste oamenise aşterne o peliculă murdarăumedă şi plină de praf lipicioso mâzgă ce urâţeşte oraşul acesta, oamenii lui, cu o suspiciune, cu o invidie nejustificate…. , când viaţa este atâta de scurtăiar moartea pândeştela orice cotitură de blocuri, pe peron sau pe trotuar…şi în piaţa tranzacţionării destinelornoastre…

Hai să încercăm oameni bunisă scăpăm de mâzga aceasta…!!!!

Insomnie

Totul este alb întrerupt de poemepete de sânge în care cu ac de lemnscormonesc în căutarea treceri linea poeziei desigur…în scormonirea aceasta se naşte opasărepasărea spin îi spunce pulsează din ce în ce mai acutnăscând poemul acesta

respiră pasărea spin în inima meamă înalţă până la inconştienţă până la trecerea dincolo……

simt zbaterea aripii întretăiatărespiraţia meala limita înăbuşiriişi nu mai are reazăm aripapasărea spin nu mai poate să zboare…..

se naşte poemul din moartea aceastadin moartea aceasta…..!


24 nr. 111, 2019

Volumul ,,Stihuri pentru suflet”, dePr. Emil Nedelea Cărămizaru reușește săscoată la iveală frumusețea și armoniaversului care are ca sursă izvorulneprețuit- învățăturile religioase.

Creația are ca temă principală iubireacare ia forma iubirii divine, iubireasupremă, incomensurabilă. Estetulburătoare mărturisirea liricăincontestabilă, izvorâtă din credință: ,,m-am îndrăgostit de Dumnezeu…”, încare se concentrează esența trăirii șicreației. Poezia ,,Îndrăgostit deDumnezeu” este o artă poetică cedefinește menirea omului ales caretrăiește în credință. Iubirea supremă estedescrisă prin senzații omenești ceamintește de faptul că Iisus s-a făcut omdin iubirea Domnului pentru noi.Această trăire este descrisă firesc,omenesc, ilustrând încă o dată existența:,,Eu m-am îndrăgostit de Dumnezeu/ Șifluturi zboară prin sufletul meu/ Aminima un rug aprins în Cer…”, în versurice emoționează profund, căci fluturii înmod simbolic sugerează înălțimea,zborul, iar ,,rug aprins”, credința vie,puternică.

Adresarea directă accentueazădăruirea și înțelegerea menirii omului pepământ: ,,O, Doamne Te iubesc atât demult,/ Căci viața nu mai este acumtumult…” aceasta fiind starea la caretrebuie să aspire creștinul.

Urcând pe scara credinței,mărturisirea ,,sufletul îmi este rai”,intensifică acea stare a omului luminatcare se hrănește cu și din iubire.Versurile devin îndemnuri de viață

desăvârșită creștină și reușesc într-unmod inedit să fie un imbold pentru cititorde a urma calea credinței, cu încredereaîn iubirea veșnică a lui Dumnezeu. Suntedificatoare în acest sens versurile:

BINECuVâNTARE DESĂRBĂTORI…

,,Vă binecuvântez în/ dragostea luiDumnezeu,/ Ca zilele să nu vi/ se-nopteze vreodată,/ Amurgul să rămânărăsărit în apogeu,/ Credința să vă fieîmbelșugată !”

Fiecare cuvânt pare o treaptă sprearmonia și dragostea divină, imortalizatîn versuri destinate mângâierii sufletului.

Iubirea omenească se transpune înmăreția iubirii creștine, prin ilustrareamomentelor care cuprind gradat sufletulcreștinului cuprins de lumina creștină.

Versurile emană iubirea față deDumnezeu, Sfânta Treime, dar șibucuria care duce spre fericire, condițiatrăirii depline în concordanță cupreceptele morale.

Citind versurile te simți captivat detrăirea, simțirea, de ipostazele prin caretrece orice creștin care duce o viațăbineplăcută lui Dumnezeu și de o trăirecare dă speranță oricărui cititor.

Tema iubirii ia mai multe aspecte, iarversurile cuprind mai multe ipostaze,care îl fac pe cititor să fie mai aproapede o trăire întru credință și să îldetermine să spere în găsirea fericirii.Iubirea credință și iubirea speranță însufletul celor mici este evidentă înversurile:

SFâNTuL NICOLAENicolae Sfânt iubit/ De Dumnezeu

rânduit,…./ Te iubim Moșule Sfinte,/Blând păstor și bun Părinte, / Copiii ți-aduc aminte:/ Daruri prinîncălțăminte.../ Te iubim Moșule Sfinte!”

Eul poetic pare să fi găsit fericireacare are izvor în credința adevărată, carete face să treci peste orice greutate. Harullui Dumnezeu a coborât asupra

preotului, poetului creștin, careîmpărtășește celor deschiși la inimă șigând din minunatele învățăturiconstituindu-se pilde de viață desăvârșităîn versuri care tămăduiesc sufleteiubitoare de frumos în cuget și simțire.

Sufletul cititorului găsește sprijin încuvintele care iau armonia șimuzicalitatea versurilor, care îl apropieincontestabil mai mult de Domnul,învățând să se bucure de natură, de ceeace primește de la Dumnezeu și săînțeleagă menirea lui pe pământ.Versurile, stihurile pentru suflet suntmenite să aline suferințele celor care aunevoie de mângâiere, și să le măreascăcredința. Iubirea este corolarul tuturorlucrurilor, este calea spre desăvârșire șimântuire. Poezia se naște din iubire,sentiment suprem care aduce desăvârșireființei umane.

Iubire supremă este cea a luiDumnezeu, așa cum mărturisea și poetulcreștin, iar omul crește prin iubire și diniubire. Lumina se completează cuiubirea, în desăvârșirea Sfintei Treimi.Poezia ,,Sfânta Treime” sintetizeazăaceastă existență- dogmă- prin sintagma,,imnul dragostei”.

Pentru o mai detaliată evidențiere arolului iubirii în viața creștinului, înpoezia ,,Dumnezeu este iubire…”, sedefinește existența noastră care se poateîmplini doar încununat de acestsentiment divin, noblețe sufletească.

,,Dumnezeu este iubire”, este titlul

Iubirea,Iubirea,calea spre desăvârşirecalea spre desăvârşire

Alina SAFTA

pr. Emil Nedelea Caramizaru

Alina SAFTA

dreptatea constă în stat în îndeplinireafiecărei clase a ceea ce îi este în natură,ea va consta și în individ în respectareade către fiecare componentă a sufletuluia rolului ce i se cuvine.

Omul înțelept e omul în careconduce partea rațională, partea ce iadecizii în folosul sufletului ca întreg.

Omul viteaz e acela în care conducepartea pasională, educată în așa felîncât să poată judeca în mod corectceea ce este primejdios sau nu, dincolode impulsurile venite din parteaplăcerilor și durerilor.

Omul cumpătat e omul în carepartea pasională și cea apetență suntsupuse părții raționale.

Omul drept e omul în care fiecareparte a sufletului își îndeplinește funcțiaproprie, astfel rezultând armoniasufletească. Platon o compară cu stareade sănătate, armonia corporală.Dreptatea este sănătatea sufletului.

Definiția finală a dreptății se află la443 d-e:

„Cât despre dreptatea însăși,autentică… ea nu se referă la faptaîndreptată în afară, ci la cea îndreptatăînlăuntru, privind, cu adevărat, sinele șiceea ce are de-a face cu acesta. Anumeca fiecare om să aibă grijă ca părțilesufletului său să nu facă ce nu le revine,nici ca aceste părți să aibă mai multeocupații luate una de la alta. Cistabilindu-și bine omul treaba sa proprie,stăpân pe sine, bine orânduit și prietensieși, să-și potrivească cele trei părți alesufletului între ele, precum ar fi cele treicanoane ale acordajului unei lire…legându-le astfel pe toate laolaltă și, îngeneral, devenind unul din mai mulți,cumpătat și pus în armonie, tot așa el săși acționeze.”

„Ideea sa centrală, anume aceea dea gândi cel mai bun mod posibil de viațăca pe unul în care individul este«sănătos», «funcționează adecvat» și e«integrat»… e un ideal care nu numaică e acceptabil pentru noi, ci e chiarparte a modului nostru familiar de agândi”. „El ne îndeamnă să acționămîntr-un mod coordonat de-a lungul

întregii vieți, fără a ne uita la toateatracțiile trecătoare. Rațiunea e cea careorganizează și armonizează celelaltemotivații și face posibil să ne atingemscopurile, toate, sau în cea mai mareparte, fără conflict”. (J. Annas)

În concluzie, Platon și-a construitîntreaga demonstrație a virtuților peprincipiul analogiei. Pentru el, domeniidiferite corespund și sunt constituitedupă un plan comun. Cetatea și sufletul,fiecare cu părțile respective și cu virtuțileasociate, sunt domenii corespondente.Ce este soarele în domeniul vizibil esteBinele în domeniul inteligibil. Istoriapersonală si istoria colectivă au acelașiplan.

„Republica” propune un modelrațional al Omului, dar și unul al Statului,al Educației, al Științei, ca și o viziuneasupra vieții de după moarte cuplată cuo teodicee. Influența acestei opereasupra tuturor reformatorilor sociali șipolitici, asupra educatorilor, psihologilorși sociologilor a fost imensă de-a lungultimpului, în concordanță cu bogăția eiuluitoare.


25nr. 111, 2019

sugestiv, simbolic care se repetă laînceputul fiecărei strofe, urcându-se pescara divină morală prin: ,,credință,nădejde, ,,calea în neprihănire”, ,,slavaîntru mântuire”, ,,Cuvânt în BunaVestire”, Lumină, zidire,

,,Învierea-n fericire…”

Din iubire Dumnezeu L-a datoamenilor pe Iisus spre pătimire, iarpoezia ,,Înălțarea Sfintei Cruci”, înversuri tulburătoare, aduce în fațăcititorului suprema jertfă din iubireincomensurabilă.

îNĂLȚAREA SFINTEI CRuCI...Minune mare acum s-a făcut/ Și

Crucea Domnului au cunoscut, Poporulstrigă slavă din rărunchi,/ Iar preoții se-așează în genunchi... / Macarie, ierarhullocului,/ Smerit, înalță CruceaDomnului,/ Lumina-i pururi înIerusalim,/ Iar noi sub Semnul SfinteiCruci trăim-/ Și tot prin el în veci nemântuim!”

În creația poetului, iubirea ia formapură, a copilului care se bucură delucruri mărunte, a credincioșilor caregăsesc alinare, iertare din Dragostea lui

Hristos, dar și iubirea supremă a luiHristos care se jertfește pentru noi.Sentimente de gingășie și puritateizvorăsc din versurile în care copilăriaeste imortalizată în momentele defericire, în care valorile creștine suntprezente în toată binecuvântarea lor.Semnificativă în acest sens este poezia,,Imnul copilăriei”, care sintetizeazărolul familiei creștine în fundamentareaunei credințe care să dăinuie și săînflorească. Fericirea copilului este înfluturi, iarbă, văi, flori, mama, tata….adică în tot ce Dumnezeu a creat în toatăsplendoarea existenței. Așa cum estetradiția creștină, familia este izvorulcredinței, ea stă la baza formăriiindividului, precum mărturisește șipoetul.

IMNuL COPILĂRIEIMă văd din când în când copil,/

Când alergam cu fluturii în zori / Și miide stele se-ascundeau tiptil,/ Prin iarbaudă plină de culori.../ Sărut și clipa cândmama mă-nvăța/ Cum să-L iubesc peDumnezeu prin rugă,/ Cu „Tatălnostru” ochii-mi înălța/ Spre cerul sfântcredința să nu-mi fugă...// Aevea îl audși acum pe tata,/ Când mă îndemna să

fiu și drept și bun,/ Să prețuiesc tot ce-mi oferă viața- / Și-n suflet doar luminăsă adun...// Copilărie sfântă te caut peun nou drum…”

Poezia de inspirație religioasă își areloc aparte în panteonul literaturiiromâne, croind un drum strălucit spreinima cititorului, iar poetul reușește săfacă sufletul să vibreze la fiecare vers.

Născută din iubire, poezia emanăiubire, armonie atotputernicărevărsându-se în plan individual,familial, social, universal.

Poezia sa este o binecuvântare asufletului într-un mod original, plin demuzicalitate menit să facă omul, sufletulsă vibreze de fericire în trăire creștină.

Volumul ,,Stihuri pentru suflet” estebinecuvântarea unui om ales, preot, carese înalță într-o muzicalitate, armonie,către cer cu smerenie și se înfiripă prindăruire în sufletul cititorului.

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru,,,Stihuri pentru suflet”, poezii, EdituraBasilica, București, 2017

Facebook Biserica Sfântul GheorgheNou



nr. 111, 201926

ANTI-POEM

să facem un U să facem UNUsă ne amestecăm până cândnimeni, niciodată,să nu știe cine ești tu, cine-s euun amalgam de trupuriîntr-unul singurși-un singur suflet marecu ieșire la mareca un continent înconjurat de apetrupul tău peste și-n trupul meupus amanet planeteiși jugla oiștea carului mareadânc, așa cummarea răsuflă prin valuriașa cum aerul respiră prin noriașa cum tu îndemine măsorigândul meu, al tău uneoriuneori uneori, până și valsul ne-ncurcă pașiine cântă și-ncântă -n fiorhai, nu te mai smulge din mine ai trupul ciuntitți-a rămas doar o gambă peste coasta a șapteaacolo, unde eumai adeste respir,precum noapteaacolo, unde eu, cu un verste inspirpeste șoapta ce trece-n eresacum nu mai ai drum pe afarăești in mine și, de mi-ai fi o povară aș duce-o râzândla nunta licorii din vene, acolo undedoar mă-nfior te-nfioară nebună-o vioarăacolo, unde licuricii țes umbre peste pielea arzândăacolo unde, o, Doamne, mă-ntre-pătrundă clipirea ta, tremurândă!să nu fugi, andaluză pereche! mă dor de dor și aripile-n spetemă zbori, zăludă, numai tu

și parcăparcă-s apucat de streche acolo unde mi-ești, de ieri, pereche neperechecând îți amușin în ureche :să facem un U să facem UNU

HYMN FOR APRINCESS

ştiam, dinainte de a te atinge,că genunchiul tău stângrotula aia din os îngerescare formacăuşuluipalmei meleşi sânul tău e croit la feldupă cele cinci falange împreunatea setescobite nebuneşte în lutul din care-ţi modelezîn fiecare dimineaţă trupultu habar nu ai căte reconstruiescla fiecare răsărit de soareşi te omor până ce apareîn cearcăn lunaca apoi să o iau de la capătzi dupăzirespiraţia mea are iz de gheaţă...caută să te-mpietreascămăcar cât ţine viaţa unei efemeridedar pârdalnica arsurăcăreia tu îi spui inimăeusufletmă minteşi te dezpietreştemereuaşa cum se derulează un film mutah! de-aş puteasă te dezghioc din coaja neputinţei tale

de-a fi mereede-aş putea să te strângdin risipirile tale,aşa cum numai mieştii să mi te arăţiîmplinindblestemul si neîncepând pe el, acelaşi,fariseul

CA O PRECISTĂ

Ca o precistă mă-nconjoriCu dinlăuntrul tău fierbinte prea ars de jarul Credinţei mele în tinesalbaticii armăsari freamătăla trăsura Sfântului Ilienu le dai drumul să bată cerulcu luminidoar mă cuprinzicât un clipit sub pleoapăşi mă rostogoleşti cu gând de-a face un ghem de iubire-mpreunăsuntem bogaţi :mă ai te amindiferent ce, indiferent câtde stricaţi ne sunt umeriide povara aripilor

dacă nu te-ai ruga zilnic pentru mine m-aş stinge de neiubiredacă n-aş implora secundasă nu curgăcând te chemm-aş obrinti ca o rană supurândă

îngenunchez la cerul tăuşi cearcănele norilorîmi cerşesc să te ning cu iubire

POEMEPOEMESebastian DRĂGAN


27nr. 111, 2019

CONCERTUL DECONCERTUL DEÎNCHIDEREÎNCHIDERE

PAUL LEIBOVICI

„În Templul al cărții dinRamataviv, în care oficiază cusimplitate și blândețe, nunumai un ascet al condeiului, ciun om al zilelor noastre care nevrăjește cu îndrăzneala de aprivii Israelul în ochi” dr. IrinaAirinei.

TEMPLUL s-a învelit într-o manta neagră, prinpărăsirea celui care a fost AMOS OZ-scriitorul, omulcu privirea deschisă, atotcuprinzătoare, profesorulnenumărator generații, și nu mai puțin politicianul cuviziune largă, deschisă, neînfricată.

AMOS OZ în cursul existenței sale, a afirmației peplan național, a scris 40 de cărți care au făcutînconjurul lumii, fiind traduse în tot atâtea limbi, darrămânând pentru vecie coroana care-l va însoții atâtatimp cât literatura universală va fi ghidul unei lumii,în care lupta dintre lumină și întuneric va continua.

AMOS OZ, a părăsit lumea noastră, dar nu ne-apărăsit pe Noi cei care l-am lecturat, dar poate nuîntotdeauna l-am descifrat până la ultima s-apropoziție.

Traducătorii romanelor lui AMOS OZ, editurile dinRomânia , cronicari multiplelor cărți au fost și vorrămâne împreună cu miile de lectori a acestei bogateliteraturi a creatorului israelian, prieteni, povestitoriși propovăduitori ai substanțialelor opere a acestuititan al literaturii. În aceste momente când nedespărțim - doar fizic de scriitorul AMOS OZ, cititoriide limbă română - și nu numai ei - își îndreaptă, curecunoștință profundă-gândurile, sentimentelecurate spre cel care le-a deschis o poartă spre luminafrumoaselor teme pe care le-a abordat în cursul viețiisale ca scriitor.

Îmi permit să amintesc maselor de lectori doarcâteva din cărțile lui AMOS OZ care au făcut obiectultraducerilor în limba română, a unor cronicari carene-au îndrumat, care au interpretat adâncurile

scrierilor unui mare scriitor,gânditor AMOS OZ. Iată deci,spre rememorare: „Soțul meuMihael” apărut în edituraUnivers, 1981; „Povestedespre dragoste și întuneric”în traducerea lui Dana LigiaIlin, apărută la edit.Humanitas, 2012; „Să cunoștio femeie” în traducerea luiAntoaneta Ralian, edit. Polirom, 2004; „Rime despreviață și moarte”, edit. Humanitas, 2009, trad.: IoanaPetridian, despre care cronicarii J.M. Coetzee și MilanKundrea vor scrie „O capodoperă a punerii în realitatea unor personaje tranșate din linii fine, o fabulă ceaduce în discuție teme precum sexul și moartea”;„Cum se lecuiește un frate” edit. Humanitas, 2011,despre care Nadina Gordimer va scrie „Amos Oz estevocea rațiunii ridicată peste confuzia generală”;„Pantera din subteran” - o povestire despre relațiiledintre fantastic și trădare, despre nevoia de aidentifica țapi ispășitori și de a-i eticheta drepttrădători pe toți cei care ies din mulțime... „Iuda” întraducerea lui Ioana Petridean. „Un roman al deveniriiși o sofisticată poveste de iubire”. O reapariție aacestui roman o semnalăm în 2016 în traducerea luiCătălin Chira; „Evreii și cuvintele” pe care la scrisîmpreună cu fiica cea mare Fania Oz-Sazberger. Trad.:Ioana Petridean. Este în fapt un comentariu al textelorscrierilor evreiești, analizate cu finețea plină de umora istoriei poporului evreu; „Să nu pronunți noapte” întraducerea lui Marlena Braeșter, edit. Humanitas.Criticul Nadia Gordimer subliniază cu precădereimportanța literară a acestui scriitor izraelian „Estevocea rațiunii ridicate peste confuzia generală”.Acestea sunt doar o mică parte din cele 40 de volumescrise de Amos Oz și traduse în limba Română.

Recunoașterea acestui scriitor AMOS OZ de cătreforurile literare, scriitoricești din România ne-odovedesc cele câteva premii care i s-au acordat de-alungul vremii. Menționăm „Premiul OVIDIU” laFestivalul de literatură de la Neptun, 2002; „DoctorHonoris Causa” acordat de Universitatea București.

Noi cititorii de limba română a operelor lui AMOSOZ , ne aplecăm și ținem un moment de reculegere.Te prețuim citind și propovăduind adevărurile dinoperele sale literate.


28 nr. 111, 2019

VALOAREA,VALOAREA,

ÎNTRE CUNOAÎNTRE CUNOAȘȘTERE TERE ȘȘ II

ESTIMAREESTIMAREDragoș Niculescu

1. Activism și pasivism axiologic înabordarea idealității valorice la MaxScheler și Nicolai Hartman

Ceea ce este interesant de remarcat laMax Scheler este faptul că tocmai el –axiologul care din punct de vedere alconceptului de autonomie a valorii ducesemnificația profundă a acestei idei laesența ei originară și funcțională, care estetranscendentul Divin și Iubirea – introducetema existenței în câmpul filozofic al uneidiscipline precum metaaxilogia șimetaetica, deci a unei discipline exterioare,a unei discipline-studiu, el, filozoful carepătrunde în zona cea mai intimă aobiectului viu al valorii, zonă care este ceaa "intuițiilor emoționale apriori", din cadrulabsolutismului ontologic al valorii, pe careîl susține în calitate de context al unui resortnumit "mișcare a iubirii". Interesantăpolaritatea contrastantă a acestei situații;ea vorbește de fapt despre complexitateareflexivă a unui gânditor care realizează oseparare importantă de absolutismulnormativ al lui Lotze, Windelband și Rickertși care, prin propunerea unei metateoriiglobale a valorii, se oferă disponibil decritică științifică riguroasă, în același timpîn care, cu ochii ridicați înspre cer șiînăuntrul sufletului, ține în mână lumânareaaprinsă a credinței și Iubirii. Privite ca"esențe ideale", ca "obiecte ale intuițiiloremoționale apriori", valorile, la MaxScheler, leagă printr-un fir energetic specialobiectul unei protoconștiințe, care ne-a fostdăruită, cu puterea caldă a Hiperconștiințeiceleste care ne pătrunde și ne potențeazăființa. Străbătute de "simțirea valorică",metaaxiologia și metaetica propun săacopere și să îndestuleze teoretic distanțadintre abordarea categorială particulară șiizolată a valorii și înglobarea ei diseminant-fertilă într-o articulare metafizică acunoașterii fundamentului lumii.

"Ontologia critică" a lui NicolaiHartmann lucrează cu "sfere", separă"sfera ideală a ființei", de facturăplatoniciană, de "sfera reală" a ei, poziție

prin care Hartmann se distanțează defenomenologia lui Scheler. Iar față deRickert, la care principiul cunoașterii constăîn "recunoașterea de valori saurespingerea de valori", deci se referă lacalitatea valorii, la Hartmann, cunoaștereavalorii nu îi vizează calitatea, ci natura "însine", o natură independentă de calitate, acărei cunoaștere nu este intelectual-reflexivă, ci, în continuarea lui Scheler,emoțional-intuitivă. La Hartmann deci,valoarea are "o ființă în sine", a cărei primăfuncție identitară nu este nici "valabilitatea"ei (Rickert), nici "esența intențională"(Scheler), ci idealitatea ei ontologică, ca "felal existenței" sale, propriu și distinct.Concepția hartmanniană are ca obiectidealul valoric pur, diferit de al omologilorsăi anteriori, precum esența, logicul,abstractul, idealul văzut ca ideeplatoniciană.

Raportul dintre concepția lui Scheler șicea a lui Hartmann, până la urmă, nu estenicidecum fundată pe o diferență de genproxim – din acest punct de vedere,idealitatea valorii este aceeași, fie căîmbracă forma profundă a esenței, adicăesență secundă derivată din esența primă,matriceală, divină, ca la Scheler, fie căîmbracă forma eterică a idealității pure, cala Hartmann –, ci de diferență specifică:prin susținerea elementului aprioric, careeste (pre)"dispoziția", pe cale intuitiv-emoțională, de valoare, Scheler lumineazăo caracteristică activă, funcțională,aproape fenomenală a idealității globale,dar inactivă, înghețată în constelația eieterică și necontactuală, la Hartmann. Încadrul aceluiași gen al idealității ontologic-critice, diferența specifică a raportuluiScheler-Hartmann este dată de diferențadintre particularul ideatic activ, potențator,definibil și generalul ideatic global, darinactiv. Din acest punct de vedere, credemcă se comite în plan analitic comparativisto greșeală în considerarea superioritățiihartmanniene pe baze evaluatoriicantitativiste, dacă ne putem exprima astfelîn sfera idealului axiologic. Considerăm,

din contră, că viziunea hartmanniană, deșiulterioară cronologic celei scheleriene, esteintegrant inclusă acesteia din urmă, caretocmai în baza consubstanțializării ei defond, își permite precizări precum operareacu conceptele de esență și de strat aprioricpredisponibil și general valabil. În urmaacestei estimări, rezultă invers,superioritatea viziunii teoretice a lui Schelerasupra celei a lui Hartmann.

2. Valoarea, ca relație funcționalăsubiect – obiect în cadrul concepțieiaxiologice a lui Petre Andrei și TudorVianu. Completitudine logico-epistemologică, dar și deficit metafizic

La acest punct insistând, părerea luiPetre Andrei – alături de Tudor Vianu, unuldintre cei mai mari constructori români desistem axiologic, care privește valoarea carelație funcțională între subiect și obiect –asupra insuficientului preformismpsihologic al valorii schelerian reprezintă,desigur, o părere evoluată, relațiafuncțională dintre subiect și obiectaplicându-se valorii ca fenomen, spredeosebire de accepțiunea valorii în formalimitat-scheleriană a dispoziției psihice.Complementaritatea, caracterul întregitoral unei concepții teoretice ulterioare nutrebuie să se autovicieze neapărat deslăbiciunea anihilării, doar pe bazaparțialității, a adevărului unei concepțiiteoretice anterioare. Cele două concepțiisunt la fel de valabile, dar inegale caproporții (complexitate). Ba mai mult,concepția teoretică mai bogată nu numaică survine ulterior, deci înglobeazăconcepția anterioară, pornește și de la eași o dezvoltă, dar disipându-se în complex,nu mai poate evidenția cu atâta pregnanțăaspectul teoretic punctual pe care cealaltăconcepție teoretică, în simplitatea ei, îlluminează. Însă Petre Andrei, în esență,evaluează corect: el susține existențadispoziției scheleriene pentru valoare cafond aprioric potențator al actului devalorizare, dar actualizarea concretă avalorii și a calităților ei depinde de factorulobiectiv, concluzionând că valoarea este o


29nr. 111, 2019

relație funcțională care implică atâtsubiectul cât și obiectul, subiectul valoriifiind persoana, iar obiectul fiind lucrul caredeține valoarea. Această definiție esteapreciată ca prima definiție valabilă șicompletă dată valorii în istoria culturiiromânești și, foarte probabil, în istoriaculturii universale, reprezentând osoluționare care unifică domeniulpsihologiei cu cel al logicii și sociologieivalorii, incluzînd elementul intelectual,afectiv și volițional.

Inițial aderent neokantienilor, carerepudiau psihologismul lui Windelband șiRickert, Petre Andrei se dedicălogicismului, afirmând că logica este"adevăratul și singurul punct just deîntemeiere a valorii". Pentru ca, în final, săconsidere și chiar să postuleze primatulabsolut al valorii în sfera gândirii șicunoașterii, valoarea fiind imanentă șiobligatorie oricărui act cognitiv. PetreAndrei fixează astfel liniamentele solide aleunei argumentații logico-epistemologicecare se îndepărtează de obiect, dar și deinterpretările autonomiste, impunând oabordare rațională a problematicii valorii,centrată pe asimilarea valorii ca elementlogic principal al cunoașterii umane. Cuatâta precizie și logică, Petre Andrei neapare însă ca rece, fixator de rapoarteexacte, partizan și constructor pe tărâmulcompletitudinii judicative. Oare dezideratulatingerii unei definiții globale și integratoarenu își conține slăbiciunea în însăși cerbiciași chiar cutezanța gestului de a-l îndeplini?Oare, paradoxal, acuitatea găsirii uneiexplicații funcționale de mijloc, aflată întreobiect și subiect, nu îndepărtează, prinproiecția severă a cadrului operator logic,conștiința de transcendența tutelară aidealității oricărui demers al spiritului? Oareiluzia aflării întregului nu retează nemilosvraja căutării acelui mister care ascunde,fără greș, adevărul? Noi credem că da.Petre Andrei apare complet, însănestrăbătut de fior metafizic, străin deirizarea selenară a întunericului ceresc.

3. Valoare și valorizare la PetreAndrei și Benedetto Croce. Granițaeterică dintre recunoașterea valorii șiestimarea ei. Echivoc în recunoaștereatranscendentului

Pe de altă parte, Petre Andrei se ridicăîmpotriva celor care nu fac distincția întrevaloare și valorizare, considerând, pe filierărickertiană, că aceștia nu au sesizatdomeniul valorii și nici însemnătatea

valorificării. Referindu-se la teza luiBenedetto Croce, conform căreia nu existăvreo legătură între procesul de cunoașterea valorilor și cel de valorificare, filozofulromân o contestă categoric, arătând căexistă o legătură intrinsecă între cele douăprocese. Și așa și este, procesul decunoaștere a valorilor determină procesulde recunoaștere a valorilor, ceea ce nuînseamnă, așa cum inutil combategânditorul, ca cele două procese să sereducă unul la celălalt – cunoaștereavalorii, la recunoașterea, estimarea șiutilizarea valorii. Ele rămân înrudite,implicite, dar purtătoare și de distincție, maiales în condițiile în care, în sens invers,valorizarea este un proces care în modstrict nu poate avea loc fără îndeplinireaobligatorie a cunoașterii recunoașteriiacelei valori la care se raportează celedouă procese. Putem spune că numaiprocesul de cunoaștere a principiilorvalorice generale, educarea cu el,stăpânirea lui în cele din urmă pot conducela aplicarea sa în recunoașterea șiestimarea valorilor particulare, lacunoașterea recunoașterii acestora. Înconcluzie, depășindu-l pe Petre Andrei șisituându-ne la pol opus părerii lui Croce,afirmăm că interferența celor două proceseeste atât de puternică, zona desimultaneitate este atât de coincidentă,încât cu greu se pot face delimităriidentitare, granița dintre recunoaștereavalorii și estimarea ei fiind transparentă șiaproape eterică. Prin această abordare seevită problema riscului căderii înpsihologism gnoseologic și axiologic saualunecării în utilitarism axiologic.

Plecând de la structura logic-formală acunoștinței, concepută de Kant, careomite, după părerea lui Petre Andrei, înmod involuntar valoarea, trecând prinidealismul lui Windelband și Rickert șiseparația netă a valorii de realitateagândită de Frischeisen-Köhler, Diltey,Wundt, filozoful român se pronunțăcategoric în afirmarea superiorității bogățieiși complexității realității, ca obiect alcunoașterii, asupra valorii, care îi serveșteca mijloc. Ambiguitatea însă rămâne. PetreAndrei depune eforturi de a ieși din ceațaunei problematici care se încăpățâneazăsă rămână un cerc închis. El simteexistența transcendentului în valoare, darparcă o cheiță lăuntrică, o tendințăirepresibilă către logic, poate o teamăsubconștientă de forța copleșitoare a

acestui Absolut îi rotește un resort interiorcare îl tot îndepărtează de pronunțarea luicategorică, ducându-l adeseori lacontradicții interne, la jumătăți fragile demăsură, în pofida lucidității de care dădovadă în judecăți. Iată un exemplu: pe deo parte fiind de acord că valoarea ultimăeste divinul, deci transcendentul, pe de altăparte, pentru el valoarea nu mai etranscendentă, ci transcendentală. Suborice accepțiune am utiliza termenul"transcendental", fie riguros kantian caapriorism, fie ca drum transcategorial cătretranscendent, înțeles sub care credem căîl folosește filozoful, el își conține în modnecesar transcendentul; cercultranscendental rămâne închis. Valoarea,ca valoare-mijloc sau ca valoare-destinație, sub orice ipostază ar figura ea,fundează pe transcendentul imanent, careeste valoarea ultimă, recunoscută ca atare,în sensul de valoare nedeplasabilă în zonarealității. Sub acest aspect, bântuiteirevocabil de un transcendent care nu selasă îmblânzit, valoarea-obiect și valoarea-proces (valorizarea) suscită o condiție fațăde care, în ciuda eforturilor și încercărilorde limpezire pe care le întreprinde,teoreticianul român rămâne, totuși,echivoc. Iar explicația constă în cercultranscedent închis, care, constrângătorsau protector, decident sau salvator,neînțeles sau izbăvitor, nu permiteevadarea nici măcar formală de subputerea lui. Atâta timp cât Petre Andrei nuva avea forța și curajul susținerii acesteicapitale certitudini, se va lupta de-a pururicu salvarea propriei slăbiciuni. Tocmaiacesta este motivul din cauza căruiadefiniția pe care el o acordă valorificării, însens de valorizare, suferă de caducitateavulgarizării teleologice, prin cuprindereanoțiunii de scop, de plasare finală a valoriiîn domeniul utilului. Și aceasta nu pentrucă demersul menționat ar fidesconsiderabil într-o abordare analiticănon-materială – din contră, el există șirămâne valabil în orice fel de abordare –,ci pentru că valorizarea este, primordial,recunoaștere a valorii, succesivăcunoașterii principiilor generale derecunoaștere valorică, cu aplicabilitate saunu în câmpul practicului obiectual, dar cuaplicabilitate obligatorie, simplă saucomplexă, în etajul noumenal, al funcțiilorraționale comparatiste, analitice, selectiveși decizionale.

Continuare în numărul viitor


30 nr. 111, 2019

Visul a reapărut, ca și cum n-ar fifost întrerupt mai devreme. Dormeaîn patul lui, în camera de la drum.După câteva ore se trezi speriat șiînghețat. Întunericul era dens,apăsător, degeaba se chinuia săzărească ceva în jur. Foamea îiproducea greață, setea îl amenința cao mână criminală înfiptă în gât.Trupul simțea alarma, dar frigul dincasă îi imobilizase deja voința. Eraprizonier? Era răstignit? Dacă da, pecrucea cui? Și de unde venea acelmiros de levănțică? Își aminti cuplăcere că este acasă, acolo unde acrescut și a fost fericit. Își aminti căîn odaia pe unde intrase, lângă masă,era găleata cu apă. Nu se poate sănu fie o gură de apă în casa aceea.Dar cum să ajungă la ea? I se păreacă are sute de kilograme. Reuși înfinal și găsi și apa salvatoare.Foamea trebuia să mai aștepte.

S-a întors în pat, bâjbâind peîntuneric. A dat peste telefon și avăzut că trecuse de ora trei. Pânădimineață mai era destul. Încercă săadoarmă din nou, dar frigul nu-l lăsaîn pace. Trase peste el o jumătate dinpledul ce acoperea patul și se înveli,ghemuindu-se. Era atâta liniște încasa aceea, încât se încordainstinctiv. Nu era obișnuit cu liniștea,nu-i mai cunoscuse mângâierea înultimii ani. De obicei, dormea peapucate, spre dimineață, apoi câtevaore după ce termina serviciul, înaintede a se întâlni cu Nicanor și cuoamenii aceia din ce în ce mainecunoscuți. Schimbau mereupartenerii de joc și locurile deîntâlnire, era o regulă și o măsură de

precauție. Soseau pe rând, câte unulsingur, având grijă să nu atragăatenția nimănui. La fel de singuriplecau la sfârșit, ca și cum nu seîntâmplase nimic. De organizare seocupa Nicanor, cel puțin așaînțelegea el. De asta partea lui decâștig era mai mare și Aleodor nuobiecta niciodată. El era mulțumit.Dar acum nu mai era sigur că emulțumit. Ce căuta acolo și ce vaface în curând, când se va lumina deziuă? Va sta la pândă în continuare?Ca să facă ce? Nu mai avea rost, numai voia asta. Dar cum va ieșinevăzut din casă și cum va dispăreadin satul acela, străin și prăfuit, încare nu-și va mai găsi loculniciodată?

Învălmășeala de gânduri îșipierdea treptat din putere. Aleodordevenea tot mai conștient că nuputea aștepta până dimineață. Dădupledul deoparte și sări în picioare.Verifică dacă are telefonul înbuzunar și, pipăind pereții, pornispre fereastra prin care intrase încasă. Pe hol, înainte să intre în odaiade deasupra beciului, găsi ușa ceducea în pod. Un val de căldură îicuprinse trupul obosit și înghețat.Atinse clanța sfios, pe jumătatevisând, pe alta trăind urgența de a seîndepărta de toate, cât mai repede.Clanța cedă cu un zgomot aproapeplăcut, parcă îi șoptea că totul va fibine... N-a rezistat acelei chemări șia urcat treptele, numărându-le îngând. Știa foarte bine câte sunt, dinanii când podul se transforma într-oîmpărăție numai a lui, ferită de oriceamenințare și de orice amestec alcuiva.

Ajuns la capătul scării, aprinsetelefonul, ca să se orienteze. Mare îifu bucuria când văzu jucăriile - defapt, niște resturi din ceea ce fuseseră

ele - în cutia de carton, cărți și caietevechi legate cu sfoară, costumul decarnaval și cojocul ce-i rămăsesemic, dar nu se îndura să-l dea depomană. Erau și alte lucruridepozitate acolo, unele în saci, alteleîmprăștiate pe jos, care încotro. Văzuși brăduțul artificial, de numai unmetru și jumătate, pe care îl aduceaîn camera lui și îl împodobea înseara de Crăciun, cântându-i colinziși spunându-i șoptit că nu va dormitoată noaptea, ca să nu piardă vizitaMoșului. Pe undeva trebuie să fie șicutia cu ornamente, își spuse,captivat de emoția pe care o trăia. Ocăută cu privirea și o găsi imediat,recunoscând hârtia de ambalajverde, pe care erau desenate globurimari și colorate. Deci, toate erau lafel, ca și cum el nu plecase niciodatăde acolo și nu tânjise de dorul lor.

Rotindu-și privirea pentru oultimă oară, înainte de a pleca, zăricăluțul de lemn dăruit de la tatăl lui.În clipa aceea, noțiunea de timp s-aevaporat... Cămăruța din pod parcăse lumină și de afară auzea ciripit depăsări fericite. Pășea fără să atingăscândura dușumelei, fără să seîmpiedice de ceva în drumul lui.Încălecă încet căluțul și începu să selegene. Aștepta să înceapă galopulștiut, dar nu se întâmplă nimic. Îmitrebuie coroana, își spuse grăbit. Șipelerina. Oare unde or fi? Porni să lecaute și le găsi în spatele brăduțului.Atingerea lor îl mângâia, îl eliberadintr-o cumplită strânsoare. Își pusecoroana pe cap și pelerina pe umeriși, la jumătatea drumului deîntoarcere, se gândi că ar fi minunatsă împodobească și bradul. Nu-itrebui mult să așeze globurile,beteala și steaua albă, strălucitoare,în vârf. Începu să îngâne una dintre

ZEPELINEZEPELINE(Fragment de roman)(Fragment de roman)

Carmen Georgeta POPESCUCarmen Georgeta POPESCU



31nr. 111, 2019

colinde și să prindă din loc în locclipsurile metalice, în care să așezelumânările galbene și roșii.

– Căluțule, vezi ce frumos e?întrebă el, cu vocea tremurândă.Cred că ai și uitat de nopțile noastrede Crăciun, ai uitat ce înseamnăbucuria. De asta am venit astăziacasă.

Se dădu trei pași în spate și privitotul fascinat, dar se încruntă.

– Stai, nu te uita încă! Am uitatceva.

În cutia de unde luase lumânărilenu erau și chibrituri. Se întristă și eracât pe ce să renunțe, când își amintică Nicanor îi dăduse o brichetă. Elnu fuma, dar a luat bricheta pentrudivertisment. Când o întorcea,apărea o splendidă femeie nudă.Băgă mâna în buzunar cu înfrigurareși dădu peste ea. Culmea, era caldă!Aleodor trăia sentimentul unei maricuceriri - în curând va avea lumea pecare și-o dorea. Aprinse o lumânareși apoi și pe celelalte. Fugi șiîncălecă din nou căluțul săunăzdrăvan.

– Dii, căluțule! Să ne plimbămprin regatul nostru! Eu sunt regele!

Căluțul se legăna înainte șiînapoi. Tălpile lui de lemn scârțâiausub greutatea călărețului, dar nucedau. Aleodor zâmbea și priveaextaziat cum pâlpâiau jucăușeflăcările lumânărilor. Unele îi păreaumici și roșiatice, altele alungite șidecolorate. Diversitatea lor îi creaimpresia că trece în galop pe lângă

ele. Drumul îl chema ca o fatamorgana, iar el nu-i putea rezista.Era în călătorie, de ce să priveascămai atent în jur?

Până la urmă, ceea ce l-a readusla realitate a fost mirosul înecăciosde fum. Deja tușea și se sufoca totmai mult. Camera era luminată defocul ce mistuia bradul și lucrurilede lângă el, întinzându-se cu poftăspre acoperiș. Ar fi vrut să stingăfocul, măcar să încerce, dar observăcă acesta îi tăia calea spre treptele pecare trebuia să coboare urgent, dacăvoia să se salveze. Nu mai avea timpde pierdut. Instinctiv, apucă gâtulcăluțului și porni spre capătul scării.Nu mai știe cum a coborât cu jucăriaaceea grea după el. Și-a pierdutcoroana, dar asta nu mai conta.Frica, în forma ei hidoasă și dură, îlîmpingea mereu înainte.

Noaptea nu avea de gând să seurnească din loc, deși se apropiadimineața. În fuga lui disperată,Aleodor trecea prin perdele imensede ceață și de fum. Așa i se părea. Nuvedea nimic în fața lui, poate și dincauza lacrimilor că nu a putut luacăluțul cu el. Nu a încăput pefereastră, ce era să facă? L-a lăsat încamera de deasupra beciului,cerându-i iertare și promițându-i căse va întoarce după el. Acum fugeaînspăimântat printre copaci, sprecapătul satului. Acolo nu era nimenisă-l ajute, știa prea bine asta, dar îșidorea să se îndepărteze cât mai multde casa cu podul în flăcări. Inima îibătea atât de tare, că o putea auzi, cu

toate că pașii lui prin mărăcinișuluscat făceau un zgomot infernal.După încă o sută de metri bucata depânză de pe umeri se agăță de crengiși el căzu la pământ. Era regeledoborât, cu mantia sfâșiată. Fărăcoroană și fără cal. Dar cu un nod îngât, din ce în ce mai dureros. Zăceaîntins și neputincios pe pământul udși simțea cum îl cuprinde frigul.Sudoarea de pe frunte era și ea rece.Doar amintirile îl ardeau,necruțătoare. Își chema tatăl penume, cu o iubire sfâșietoare. Îl rugasă-i mai spună o dată că va fi regele.Și-o dorea lângă el pe mama tristă șiîmbătrânită, să-l țină iarăși în brațe.Era atât de singur în acea noaptenemiloasă și atât de departe derespirația unei ființe, a unei vietățimăcar, încât își presimțea sfârșitul.Un sfârșit oribil. Va putrezi neștiut,la numai câteva sute de metri decasă...

Gândul acela ucigător și insistentl-a salvat. A format numărul detelefon a lui Nicanor și a cerut ajutor.Salvează-mă, Pitonule! Salvează-mă! Cu siguranță, vocea luicavernoasă a fost convingătoare.Când a urcat în mașină, înainte să-șipiardă cunoștința, a mai privit o datăîn urma lui. Tocmai trecuse mașinade pompieri. În zorii acelei zilei, ceînaintau agale înspre sat, văzu un nordens de fum cum se ridică nepăsătorspre cer și din mijlocul lui cum îlprivesc niște ochi îndurerați. Să fifost ai căluțului? Ori, poate, aimamei?...

SFÂRȘIT DE TOAMNĂSFÂRȘIT DE TOAMNĂNicu Tănase

Anunță-mă când vii, sfârșit de toamnăCa iarna să o pot primi regeșteSă-mi chem iubirea minunată DoamnăSă-și vadă dorul când îmbătrânește.

Anunță-mă când vii, culoare albă,Nepusă de zugrav pe părul meuDesprinsă din neprețuita salbăSpre a-l gândi frumos pe Dumnezeu.

Anunță-mă, tu care nu anunțiTăcută fiind, spre a te primi tăcutăȘi care în tăcere legi poveștiÎntre un suflet și între o lăută.

De n-o să mă anunți, să nu mai viiEu voi pleca acum pe la buniciȘi-i voi găsi Acolo blânzi copiiÎnaltul presărând cu licurici.



32 nr. 111, 2019

CASACASAGHEORGHE ANDREI NEAGU

La început a măsurat cu pasliniştit conturul. Apoi au venitlucrătorii. În câteva zilefundaţia era gata. Pe terenulviran, mormanele de pietre,sacii cu ciment, cărămizile,dispăreau din stivele orânduite,

transformându-se. Ziduri obişnuite, spaţii delimitate,goluri pentru uşi, ferestre, se conturau cu iuţeală, submâinile meşterilor.În mijlocul lor, el se plimba cu paşinesiguri mângâind din când în când cu degetele,pereţii netencuiţi. Atât la venire, cât şi la plecare,lucrătorii îi strângeau mâna, cu chipul surâzând.Dăduseră peste un client pretenţios, care ştia ce vrea.Lor nu le rămăsese decât să arate ce pot. Casa aceastaavea să fie un fel de mândrie a lor.

Înainte de sfârşitul verii îi puseseră acoperişul. Apoiîncepură tencuielile. Toamna îi găsise cu tâmplăriaaşezată la locul ei. Apoi, iarna se aşeză stăpână pestemaidanul plin de resturile rămase de la şantierulimprovizat. Zăpada acoperise, nivelase, uniformizase.Gunoaiele şi potecile, pietrişul, capetele de scânduri,gropile şi grămezile, abia se mai zăreau de submantaua albă. El plecase.

Apoi reveni odată cu primăvara. Acelaşi pasnesigur, aceleaşi mişcări prudente, de admiraţie şi depercepere a spaţiului cu mâinile. Zilnic, după amiaza,măsura cu pasul, desfunda cu târnăcopul în diversedirecţii, dând contur grădinii. Din loc în loc, el, străinulacelor locuri, începu să sape.

Măsurând adâncimea gropilor cu coada hârleţului,străinul aşeza bulumaci fasonaţi, încropind un gard pemăsura casei abia ridicate. Vecinii se întrebau, semirau, dar nu îndrăzneau să intervină cu ceva. Osingură dată unul dintre ei întrebase dacă-i poate fide folos cu ceva, dar`

— Nu, n-am nevoie de nimic, fu răspunsul, carepuse capăt oricăror intenţii binevoitoare. Se

mulţumiră să-l vadă muncind şi să-i măsoare cu ochiizbaterile.

Apoi, la vremea cireşelor, vecinii se pomenirăchemaţi la nuntă. Cu straturile de flori izbucnite înculoare, casa strălucind de curăţenie, el, străinul, îiinvita la petrecere. Vecinii veniră mai mult decuriozitate decât bucuroşi de invitaţie. Poate aveau săafle totuşi ceva ca la nuntă.

În pragul casei, perechea le strângea mâinile, învreme ce o bătrânică le lua darurile, aşezându-le pemăsuţa din hol.

— Bine aţi venit, le spunea el, surâzând, în vremede mireasa se lăsa sărutată pe obraji, sfioasă.

Muzica unui magnetofon crea ambianţa necesarăclipei solemne. Nu se dansa, dar toată lumea era binedispusă. Glumele şi voia bună se încrucişau cudezinvoltură pe deasupra meselor îmbelşugate. Vinuluşor şi de bună calitate dezlegase şi inimile cele maităcute.

Când totul se termină şi plecară şi ultimii invitaţi,el se ridică de la masă, fără a observa că în faţa lui,chiar pe marginea mesei era o sticlă de apă minerală.O atinse fără voie. Zgomotul sticlei răsturnate îlîmpietri. Lacrimi mari îi şiroiră brusc pe obraz. Bătrânase repezi să-l consoleze:

— A fost frumos, maică. Nu s-a întâmplat nimic şinu şi-a dat seama nimeni de nimic.

Mireasa începu să strângă apa cursă din sticlarăsturnată salvând extinderea catastrofei.

Bătrâna îi prinse capul în mâini:— A fost bine, băiatul meu, înţelegi?El nu răspunse. Cu privirile fixe, stranii, murmură

nedesluşit:— De-ar fi să mor în clipa asta şi tot aş vrea să văd.

Spune-mi mamă, ea e frumoasă?! Cum arată?Bătrâna îl privi cu durere, reluând:— Ţi-am mai spus. E subţire cu părul auriu şi ochii

negri. E mlădioasă şi e puţin mai scundă ca tine.— O, cât de mult aş vrea să văd, zise el,

cuprinzându-şi capul în mâini cu disperare.Aşezată pe un scaun, mireasa se ridică fără

zgomot. Se apropie şi-l prinse de mână.— Vino, te rog să vii. Eşti bărbatul meu.El o urmă încrezător. Mâna i se încleştase disperată

de mâna ei. În momentul acela-i era singura călăuză.O urmă de senin se aşeza uşor pe faţa răvăşită dedurere a celui care nu văzuse niciodată cum arată ofloare, un fruct, o casă, o femeie.


33nr. 111, 2019

În formă concretă

În această viaţă, am ales... să fiu Om;

lăsându-mi aripile-n Cerpe o poliţă, am coborâtpodul din culori fantastice

prăbuşită, m-am arătat lumiiinocentă şi nudă

fără să fi gustat din Pomul Cunoaşterii,m-am înfricoşat, doar când florile îmi suspinau din palmă copacilor le cădeau frunze

când mi-ai căzut drag,îngerii ne priveau dulceprintre nori străluceam ca sorii, când macii fierbeau lângă noi.

Noapte extatică

În contemplarea aceea, priveam stupefiată lumina pulsa străpungând vălul

te voi iubi veşnic, declarai,când genele ştergeau coapsei dulceaţa, mă prindeai cu voluptate

în clipa aceea, mă-ntrebam ce voi face, cu-atâta fericire?

Dorul

În suflet doruls-a aşezat şi ardetăcut, de-aseară.

Numai dor

Am numai dorul,să mă sfâşie noapteacu vaietul său...

Floare de măr

Când floarea de măr îşi lega rodul mă alergau nebune primăveri, la piept strângeam ca spicele, fiorii, soarele ieşea din trupul zvelt

cu glas uscat îşi aplecau petale sărutând obrajii, palide treceau iar eu, adunam cu nerăbdarefructele tale, înghesuindu-le în piept vedeam în poala mărului semne clare, când mă-nveleam cu cerul tău...

Într-un vis

Te strângeam cu patima macului în altarul cu visuri, totul părea verosimil

dorul ne râdea în brațe azi-noapte,mi-a promis veșnicia...

Jocul

Adoram să ne ascundemdupă caişii daţi în floare...

când mă strângeai la piept sunându-mi în ureche dulce, din Cer s-a îndreptat un ochi prefăcându-ne în doi ingenui,mirându-se de-o frunză.

Temeri

De ce frămânți sub talpă roua frunții, blestemi clipa când îți sunt rai, strângi pumnide ce?

În stare

Când luna se-nălța-nseratănoi ne iubeam cu sufletul la gură, zorii ne prindeau iar ziua rușinată, ne îmbrăca în frunze de lumină.

O lume perfectă...(nu cerceta)

Oh, lume, țesută din carne și oase te crezi reală, infailibilă...

oh, suflare plăpândă infatuată mică perceptibil, tot mai stinsămori absurd atât de des, pietrele de încercare sunt inutile...

oh, lume, nesăbuităte consideri palpabilă?și infailibilă?!

POEMEPOEMECorina Ligia Pătrașcu


34 nr. 111, 2019

TESTAMENTTESTAMENTLITERARLITERAR

Elena BuICĂ

În efemeritatea existenței noastrepământești, fiecare ne dorim să marcămtrecerea firească prin „cele pământene”în tradiția veche, sădirea unui pom, sau

ceva care să ne reprezinte ca individ, parte dintr-o societate în carene-am născut, ne-am format și am viețuit, cu bune și cu reledeopotrivă.

Unii lasă averi, adevărate tezaure dobândite cu trudă sau poatenu, trăind o viață întreagă înrobiți de strălucirea lor, alții își drămuiescmoștenirea în tainițele sufletelor lor, așezând-o în cumințenia unuialt fel de bogății, acelea de sorginte spirituală.

Zestrea pe care eu o las este una de suflet, cea a scrierilor mele,o zestre învăluită în zâmbetul pe care l-am dăruit mereu vieții și înspecial oamenilor cu deschidere spre lumină, bunătate și împliniripe calea cea dreaptă. Cuvintele poetului Tudor Arghezi din poezia„Testament”, „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte / Decât unnume adunat pe-o carte”, mi se potrivesc și mie, fără să fac vreotrimitere și la valoarea scrierilor.

În lada mea de zestre nu se găsesc decât scrierile literareizvorâte după puterile mele din profunzimea trăirilor și gândurilorzămislite în vâltoarea vieții sau în ceasurile de singurătate.

Când am venit în Canada, am renunțat la agoniseala din țară înschimbul altor valori, cele de ordin spiritual, și chiar dacă au fostrenunțări care m-au durut am învățat cum să așez în cufărul ce-l voilăsa moștenire, acel ceva care a întrecut în bine ceea ce am pierdutîn plan material, lada mea de zestre spirituală. În ea sălășuieștespiritul meu deschis în relația cu oamenii, cu natura, cu lucrurile maiimportante ale lumii, în relația cu Dumnezeu. Aici zace așteptareadar și stăruința de a surprinde și oglindi faptele pozitive pe chipulcelor care biruie vicisitudinile vieții. Aici se poate auzi și tumultulgândurilor și frământărilor cu care am încercat să reclădesc o viață,cu universul și relativitatea ei, din frânturi, din petice de forme și culoridiferite. Sunt gânduri născute din contemplarea asupra propriei vieți,dar și din experiența altora, o adevărată adunare de reverberații careau venit din substratul trăirilor interioare, punând în mișcare secreteroți sufletești.

De cele mai multe ori cu zâmbetul pe față, am scris și pe rănicare sângerau, dar cel mai adesea am încins penița în cernealadragostei de viață, a iubirii și respectului față de semeni, scriindrânduri, rânduri mereu cu speranța că acestea vor respira în timp.Ele au adunat laolaltă căutările înfrigurate, izbânzile și umilințeleneputinței de a cuprinde necuprinsul sau de a depăși propriile limite,dar și speranța de a fi de folos atunci când va veni timpul ca aceastăladă să se deschidă.

Trăind în Canada, țara pe care o iubesc și o respect din adânculinimii, am scris nenumărate pagini despre aceste locuribinecuvântate, dar niciodată nu m-au părăsit nostalgia și dorul dețara mea natală, România, și de Țigăneștiul copilăriei mele, iar prinosârdia condeiului scrierile mele s-au așternut între aceste douălumi.

M-am aplecat cu drag asupra mai multor aspecte privitoare laȚigăneștiul natal, ca o încercare de restaurare, într-un anume fel, aunui spațiu concentrat de românitate, cu structuri stabile de esențățărănească, cu orânduială străveche, așa cum era în timpul copilărieimele, momente pe care le-am trăit înainte de mișcările tulburi careau urmat și care au produs atâtea răsturnări de valori. Chemândfaptele să se adune într-o albie cu apă limpede, ca pentru primenire,am încercat doar a resuscita câteva secvențe care aparțin istorieinoastre, pentru a nu se uita și a nu se pierde un anumit șir de valori.Am fost atrasă de enigmele și starea de frumusețe a arhaicitățiisatului românesc, fără să viețuiesc acolo ca un om abstras din timp.Atâta vreme cât pământul se învârte, n-am putut rămâne înțepenitădoar în contemplație retrospectivă. Am reintrat în vremurile în caretrăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită decătre semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate încare, parcă, nu îmi mai găsesc locul. Deși am bătut cărări ritualicecu simțământul statorniciei, nu am rămas în arhaicitate, dar nici num-am luat la întrecere cu cei care exersează caligrafia mai subțirea omului modern, cel al zilelor noastre. Îmi place să înclin condeiulmai mult spre clasicism, fiindcă e mai încărcat de etică.

M-am străduit să prezint și lucruri noi, stăruind mai ales asupraacelora care pot să dureze, care să imortalizeze experiențeleomenești, să îmbogățească orizontul cititorilor cu noi realități,aducându-le un plus de cunoaștere, să le facă viața mai variată,mai interesantă. Prin ceea ce am scris, am încercat să scot în reliefoamenii de lângă noi cu conduită exemplară, dar pe care adeseanu-i remarcăm în zorul cu care suntem presați de timp. Pentru căiubesc în aceeași măsură și literatura și literații, m-am aplecat cuadmirație și respect asupra unor cărți și asupra autorilor lor, pentrua pune în lumină căutările lăuntrice care duc la esență, străduindu-mă să surprind, de cele mai multe ori, concretețea unei clipe.

Scrisul meu s-a așternut întotdeauna cu entuziasm, stăruindasupra cuvintelor, dorindu-mi să le fac să mă asculte, ca apoi să leașez în ordinea cea mai potrivită, în încercarea de a pătrunde îninsondabila viață sufletească. Într-un fel, scrisul meu este și ca oîmpotrivire în fața lumii roboților care au stăpânit un domeniuconsiderabil din existența noastră, împingând în umbră tărâmulsentimentelor, al emoțiilor, al fiorului vieții.

Cele mai multe scrieri ale mele nu se întind pe multe pagini,având o dimensiune rezonabilă și încadrându-se în rigorile genuluiliterar căruia aparțin, proza scurtă. Mi-am îngăduit o mai marelarghețe doar acolo unde frumusețile pământului strigau implorându-mă să le acord spațiu mai extins, din care apoi să poată fi „gustate”cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acesteilumi.

Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a oferit, spreîncheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurărice mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri delumină din izvorul bucuriei curate și înălțătoare. Zâmbind vieții, amîncercat să mă înalț prin scrieri dincolo de clipă, să explorez cusufletul și mintea adâncuri de nepătruns și să-mi potrivesc pașiipentru a pătrunde în viitor.

Zâmbetul meu o învăluie cu multă căldură și pe draga meanepoată, Mara-Elena, mângâierea sufletului meu, dar se îndreaptăcu gratitudine și sinceritate și spre cei ce vor urma, și tuturor leîncredințez, alături de dragostea-mi nemărginită de oameni, defrumos și de bine, dorința de a duce mai departe și a face săstrălucească necontenit lumina din cuvânt.

În noaptea de 12 spre 13decembrie 1983, Nichita Stănescuajungea la Spitalul de UrgenţăFundeni, acuzând dureri puternice înzona ficatului. Cu o zi înainte fusesela nunta unor prieteni. A ajuns laBucureşti, cu trenul, chiar în searaaceea, cu câteva ore înainte sămoară. Pe coridoarele spitalului amers singur. Până în ultima clipă, afost și a încercat să rămânăconștient, privind moartea în față,vrând să înțeleagă... Nichita Stănescua murit la puțin timp după ora 2noaptea, în urma unui stop cardio-respirator, diagnosticul oficial.

Însă Nichita Stănescu se lupta deani întregi cu alcoolul și cu boala.Poetul Cezar Ivănescu, un prietende-al lui, avea s-o spună ceva maitârziu: „La autopsie, s-a constat că numai avea nici măcar o celulă de ficat.Şi-l băuse pe tot“. Viața boemă pecare o ducea Nichita nu era un secretpentru nimeni. Așa cum nu era unsecret faptul că în ultimii ani alcooluli-a ros viața încet, încet și că niciunadintre încercările celor din jur de a-lface să se oprească nu a datrezultate.

Dora, ultima lui mare iubire, carei-a fost și soție până la final, s-a luptatsă-i convingă pe toți prietenii lui să-lajute să lupte cu alcoolul. Ar fiexistat, se pare, un fel de conjurațiesemnată de ei toți. Însă Nichita aveadeja ciroză la acel moment. Iar toțicei care intrau în casa lui eraupercheziționați de Dora să nu-i aducăvreo sticlă de băutură. „Nichita nuera un tip pretențios. Umbla cu ocămașă și cu un pantalon de stofă,nu făcea paradă, nu avea mașină”, și-l amintea muzicianul JohnnyRăducanu, cu care a fost prieten bun.„Soru-sa, Mariana, se ocupa demenaj și-i aducea rufele spălate. Și elouă fierte mânca și cu slănina, căasta îi plăcea lui. Și bea vodcă. Peurmă, când s-a însurat pentru ultima

oară, Dora l-a obligat să mănâncemai bine, să se îmbrace mai bine, căpână atunci el nu era așa. În ziuacând și-a pus telefon și a început sămănânce mâncare gătită nu mai erael. Îmi spunea: «Bătrâne, ai văzut cemi-a făcut nevastă-mea?!... Mi-a pustelefon și îmi dă să mănânc mâncaregătită!»”.

Nichita n-avea clanță la ușăCum era, de fapt, acasă la Nichita

Stănescu, în acel mic univers boem,în care viața lui a ars intens, până la50 de ani? „Totul era magic la el”, îșiamintește pictorul MirciaDumitrescu, un alt bun prieten alpoetului. „De când intrai. Teîntâmpina normal un om total sărac

care, până să se însoare cu Dora,avea o saltea aşezată pe jos şi o masăcu şase scaune bonanza, pe care şialea cred că i le dăduse cineva, şi undulăpior bonanza, dar bătălia,vorbele, ideile... Era un loc unde teinformai şi puteai să ştii tot. Dinafară. Brusc. Erai în plin cancan. Mi-aduc aminte... Veneau şi generali deSecuritate şi oameni foarte mari,erau şi mediocri mulţi care sevânturau pe acolo. Vă daţi seama că,dacă era un om care n-avea clanţă lauşă... Împingeai uşa şi intrai în casă,pur şi simplu. La fel se întâmpla şicând locuia dincolo, pe GrigoreAlexandrescu, la dna Covaci, avea o

căsuţă în spate pe strada aia, darviaţa se petrecea în spaţiul public.Ţin minte o imagine când cineva avenit şi i-a zis: «Fii atent, că ăsta egeneral de Securitate»”. La careNichita a zis: «Păi, mai bine să audăun general de Securitate decât săaudă vreun mic căţel care cine ştiecum îmi răstălmăceşte vorbele...».”

Așa a trăit Nichita până la sfârșit.Cu un fel de libertate pe care și-acreat-o singur și la care n-a vrut sărenunțe. Iar alcoolul care l-a ucis afăcut, de fapt, parte din ea. „În varalui 1977, atunci când m-amîmprietenit cât de cât cu Nichita, eradeja dependent de alcool. Mai binezis, de vodcă”, a povestit și ȘtefanAgopian. „Cu toate că bea foartemult, peste două sticle de vodcă pezi, Nichita nu era aproape niciodatăbeat. Alcoolul îi producea o stare deefervescenţă intelectuală vecină cugeniul“. Dar efervescența și geniul l-au costat viața. Nichita reuşeaîntotdeauna să înşele vigilenţa Doreişi îşi găsea tot felul de ascunzătoripentru sticlele cu votcă: în pendulăsau în cutia televizorului.

De la nuntă, pe drumul spremormânt

Deși s-a simțit tot mai rău înultima perioadă și deja își dădeaseama că îl trădează corpul, nu-i mai

ULTIMA SEARĂ PE PĂMÂNT. DEULTIMA SEARĂ PE PĂMÂNT. DECE A MURIT NICHITA STĂNESCU?CE A MURIT NICHITA STĂNESCU?

Monica ANDRONESCU


35nr. 111, 2019



36 nr. 111, 2019

plăcea cum arată în fotografii, acontinuat să trăiască la fel ca pânăatunci. Pe 9 decembrie 1983,sfârșitul era aproape. Se afla laDrobeta Turnu-Severin, martor lacăsătoria prietenilor Ofelia Rotaru șiAlexandru Condeescu. S-a bucuratde călătorie, dar le-a spus că se simtecam obosit din cauza unor nopținedormite. La cină, urmându-șiobiceiul, îi scrie un poem gazdei, apoise retrage în cameră, mai devremedecât obișnuia. Ficatul lui eramăcinat de ciroză.

Duminică, pe 11 decembrie,Nichita se trezește târziu, pe la prânz.Mai avea de trăit doar o zi. Și totuși,împreună cu cei doi tineri căsătorițiși cu Dora face planuri de viitor. Deșiinițial stabiliseră să stea mai mult,poetul hotărăște să se întoarcă cutoții, a doua zi la București. Luni dedimineață nu se trezește însă la timpca să prindă trenul. Doarme din noupână spre prânz și refuză sămănânce. Spune că nu se simte bine.Nu se ridică deloc din pat până cândvor pleca, a doua zi, cu un alt tren. Întren, într-un compartiment undecălătoresc singuri, se întinde pecanapea și doarme agitat până la

București. Trenul intre în Gara deNord după ora 10 noaptea. Cândajunge acasă, Nichita se culcă...

Noaptea, însă, durerile devin totmai puternice. Același MirciaDumitrescu își amintește oîntâmplare despre care spune că l-abântuit de-atunci în fiecare zi: „Mi-adat telefon şi a zis «Vino repede!».Avea salteaua pe jos şi îi ţâşneasânge din buze şi din limbă şimurdărise deja peretele. Şi mi-a zis:«Mircia, stai tu aici, că nu vreau s-osperii pe Dora». El neştiind că miemi-e cumplit de frică să văd pecineva care moare... Dar am stat.Atunci aşa s-a întâmplat. Că din atâtalume care avea maşină nu s-a găsitnimeni şi am chemat eu un prietencu o maşină şi l-am dus la spital. I-amspus că e vorba de Nichita, dar nuştia cine e Nichita. Şi atunci m-amtrezit la realitate. Nu cultură e aia pecare o ştie lumea...”

Până la mașină și apoi pecoridoarele spitalului, Nichita a merspe picioatele lui, tot timpulconștient, dar criza s-a repetat, dince în ce mai violentă. La câtevaminute după ora 2 noapte, lupta s-asfârșit și Nichita a murit. Stop cardio-respirator. „Ce din poem îţi place maimult?”, îl întrebase amicul Aurelian

T. Dumitrescu. „Odă în metru metruantic”, pentru că începe cu cel maifrumos vers care s-a scris vreodată înlimba română: „Nu credeam să-nvăţa muri vreodată”, i-a răspuns Nichita.„Viaţa asta trece prea repede,îngrozitor de repede. N-apuci să tenaşti, c-ai şi îmbătrânit.” Și punct.Prietenul lui Johnny Răducanu,căruia îi spusese oarecumpremonitoriu „când oi muri, am săfiu un amărât de poet, care n-o săaibă nici cruce!”, ani întregi a mers lamormânt, unde vărsa câte o sticlă devodcă pe pământ...

Povestea un alt poet, am uitatcare, că trecea dimineaţa la 7 pe laNichita Stănescu şi-l găsea beat, cu osticlă de vodcă pe jumătate goală, şi-l întreba „Nichita, de ce bei aşamult?". La care Nichita îi zicea„Dragul meu, pentru ca eu vreau sămor tânăr, ca nimic nu este mai urâtdecât un poet bătrân". Şi a murit la50 ani.

Monica Andronescu este critic deteatru, câştigătoare a premiului UNITERpentru critică teatrală pe anul 2011. Esteprofesor asociat la UNATC Bucureşti şijurnalist cu peste zece ani de experienţă(Ziua, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei,Adevărul, redactor-şef al revistei Yorick)

Sărăcia esteSărăcia estebenefică pentrubenefică pentru

talentul artiștilor,talentul artiștilor,scriitorilorscriitorilor

sau dimpotrivă?sau dimpotrivă?George Terziu

Citeam de curând despre săracii scriitori și săraciitraducători. Despre faptul că sunt obsedați deprecaritatea lor de fiecare zi. Și nimeni nu se maigândește că cei mai mulți dintre scriitorii înaintași audus-o mult mai greu, sau unii dintre ei au făcutînchisoarea datornicilor (Dostoievski).

Fără a dori comentarii supunem atenției un caz deacest fel: Jack London.

Jack London este pseudonimul literar al lui JohnGriffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876,

San Francisco - d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen,California), scriitor și jurnalist american.

Opera sa (care constă în special din romane) are casubiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltăși aventură, în care eroii, de o forță fizică și moralăsupraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentrusupraviețuire. În plan literar, a fost influențat de RobertLouis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iarîn cel ideologic de Charles Darwin, Herbert Spencer,Karl Marx și Friedrich Nietzsche. Jack Griffith Chaney s-a născut în San Francisco, fiind copil din flori, mama luiera Ann Wellman și tatăl natural astrologul WilliamMike Chaney, refuză recunoașterea paternității. Tatăllui vitreg tâmplarul John London, îl adoptă pe Jack,acesta însă va păstra mai departe numele de Chaney.Familia scriitorului trăiește în „San Francisco Bay Area”în condiții sărace, toate încercările familiei de a seîmbogăți în Oakland California se soldează cu un eșec.Tatăl său vitreg devine invalid, astfel Jack trebuie deja,copil fiind, să lucreze ca vânzător de ziare, mână deajutor în birturi, sau într-o fabrică de conserve.Condițiile grele trăite în copilărie vor determina maitârziu vederile socialiste ale scriitorului devenit întretimp renumit.


Unde pleci bunică?Bătrâna cu părul strâns într-o coadă la

spate, cu fața rotundă, rozalie, mă priveștecu ochii goi, căznindu-se să se ridice. Areîncă destulă putere. Se prinde cu mâinile degrătarele metalice de la marginea patului, seridică în poziție șezândă și tot încearcă să sedea jos. Patul e destul de înalt, bătrânei îiscapă un picior prin grătarul de la margine șinu înțelege de ce nu se mai poate mișca. Arepetat aceeași mișcare de atâtea ori întimpul zilei încât și eu am obosit. Dar măprivește iar cu ochi insistenți în fixitatea lorașa că mă ridic iar s-o ajut.

Este după amiază. Perdelele albastre dingeamuri nu reușesc să filtreze căldurasoarelui de iulie. Înăuntru miroase a sânge,a clor și a medicamente. Șase paturidespărțite de paravane albe, șase vieți însuferință mai mult sau mai puțin conștienteca bătrâna. Când au adus-o, pe la prânz, sevăita apăsându-și cu mâinile pântecul. Acumnu se mai vaită. Probabil n-o mai doare nimic.E încă destul de conștientă, sau din conștienti-a mai rămas doar simțul curățeniei. Refuzăplosca. Vrea jos, vrea afară, E grea. Patul eînalt. Coboară întâi pe un scaun scund, apoipe podea, cu multă grijă și cu mult sprijin.Merge până la baie aproape singură. Maigreu îmi este s-o urc la loc. Îi pun câte unpicior pe rând pe scaun, apoi o împing în pat.„Cade” cu fața în jos, ca un sac, se târăștepe mâini, eu o împing mai departe și încet,încet ajunge cu capul pe pernă. Atunci îmispune „mulțumesc” și adoarme. Din când încând zornăie pe coridor căruciorul. Aduce șiduce pe cineva. Tata doarme. Respiră liniștit.Nu mă mai tem să mă depărtez de patul lui.Mă mișc prin salon sau „rezervă” sau nu știucum îi mai spune acestei încăperi. Aici nustau „însoțitori”. Aici doar sora alunecă printrepaturi, nu zăbovește mult lângă nici unul,schimbă o perfuzie aproape terminată face oinjecție. Apă, vrea unul, dar nu, azi nu e voieapă și dispare la fel de iute cum a apărut amamorțit de când stau pe scaun lângă patultatei. Mă ridic să-i ud buzele celui care n-arevoie apă. Să-i ud buzele este voie. Mă așezpe canapeaua mică de lângă măsuța cu foilede observație. E mai comod decât pe scaundar, la fel de cald. Pe sub halatul alb rochiami s-a lipit de piele. Pentru că port halat albși pentru că stau aici de multă vreme, bolnavii

mă cred făcând parte din personalulspitalului. Unul îmi cere apă, altuia i setermină perfuzia. Alerg după o soră, alarmatăcă s-a terminat perfuzia la patul cu numărultrei. Stau iar pe canapea și încerc să citescziarele de pe masă. Aud respirația liniștită atatei și caut să-mi găsesc o poziție cât maicomodă. Mă doare spatele și mai ales mădor picioarele. Cât nu se aude nici o mișcarepe coridor le întind de-a lungul canapelei.Când aud pași, mă așez din nou într-o pozițiedecentă.

Bolnavul de la numărul patru geme. Pânăacum n-a dat nici un semn. De câte ori trecpe lângă patul lui schimb privirea în altădirecție. Nici nu știu dacă pot să-l numescbolnav. De când stau aici am citit toate foilede observație, în special pe a lui. Accidentat,adus direct în sala de operație la ora 3noaptea, găsit pe linia de cale ferată.Intervenție de trei ore în „echipă”. Rezultatulacestui efort geme acum în patul cu nr.4. Unciot fără picioare amputate de sus, de Lângătrunchi, pielea de pe torace jupuită, fața, omasă sângerândă, un pansament pe un ochi„e-” „năcleat”, așa scrie în foaie, piramidanazală „refăcută”, „multiple răni profunde”.Toată această arătare este plină de sângeuscat pe care nimeni n-a avut timp să-l spele.Sau poate acest lucru era mai puținimportant. Acum geme și cere apă. Stauascunsă și tac până când nu mai rabd și măridic să-i dau să bea. Văzusem că mai înaintei se dăduse apă, deci avea voie. Nu are cană,îi duc apă într-o sticlă goală de perfuzie. Oprinde cu mâna stângă – mâinile le are întregi– și o duce la gură pe care cred că doar el argăsi-o în masa de carne zdrobită. Bea și spresurpriza mea, vorbește. Are ochii închiși subpleoape vineții, umflate. „Unde sunt?”. „Laspital”. „De când sunt aici”. „De azi noapte,de la ora trei”. „Sunt lovit tare?”. „Da, destulde tare”. „Aici, în stânga – și îmi arată cumâna coastele - sunt operat?”. „Nu, nu eștioperat”. Dacă ar ști cum arată mai jos detrunchi... Pentru că vorbește, insist. În foaiade observație scria că a fost adus cu „halenăalcolică”. „Știi ce ai făcut?”. „Nu”. Ai fost ieri laservici?”. „Da”. „Și după asta, mai ști ceva?”.„M-am dus la restaurant să beau o bere”.Rostește greu cuvintele prin gura plină decusături și de sânge. Îl las în pace și trec pela tata. Îl întreb câte ceva, nu-mi răspunde,dă doar din cap, a da sau nu. „Șă stai lângă

mine dupăoperație” mi-a spusînainte. „Să nupleci nici-o clipă,mi-e frică...”. Acume bine, riscul atrecut dar m-a rugat și trebuie să fiu lângă elcând va deveni pe deplin conștient. Altfel,degeaba tot efortul.

Bunica se ridică iar, pentru a nu știu câtaoară.

„Unde pleci bunică?”. Maricica n-a trasforaibărul la bucătărie”.

E noapte târziu, s-a schimbat „tura” degardă, vine un asistent plin de vervă și umor.Parcă pune mai mult suflet decât „tura” dedinainte. Răspunde la toate gemetele, dă apăcui e voie.

„Maricica, Maricica, unde ești?” întreabăbătrâna.

„Stai bunică liniștită, a plecat la piață”răspunde asistentul care nu știa despre ce-ivorba. „Da?”. „Da!”. E iar liniștită. Accidentatulnu mai geme, doarme sub influențasomniferelor.

Se trezește în sfârșit tata. Mă privește, mărecunoaște și spune sfârșit: „Mă doare”. „Datată – răspund – știu că te doare, acum o să-ți facă un calmant. Știi că te-a operat?”.„Da...”. „Ți-au scos 13 pietre...!.Nu răspunde,dă doar din cap a îngrijorare. „Tată, acum osă dormi până dimineață, e aproape ora ununoapte, eu am să plec acasă și vindimineață...”. „Nu, să nu pleci!”. „Bine, nuplec, dormi”.

Bunica iar se ridică din pat. Asistentul e lapost iar eu mă simt deja unul de-ai lor.

„Ce vrei bunică?”. „Nu-mi place aici, cume așezată mobila, vreau să dorm dincolo...”.

„Stai bunică liniștită, acum cât de curând osă dormi dincolo” răspunde calm asistentul.Pe la trei dimineața respirația bătrânei devineaspră. Sandu, asistentul aleargă dupăinfirmiera care vine cu o lumânare pejumătate consumată. În câteva minuterespirația bătrânei dispare, înlocuită cupâlpâirea cu miros de ceară a lumânării. Oaură de fum negru se alungește pe măsurăce lumânarea se stinge sfârâind o dată curespirația bătrânei. Se luminează de ziuă. Ecald, miroase a sânge, a clor și amedicamente. Pe coridor zornăie căruciorul.Duce și aduce....


37nr. 111, 2019

LUMÂNAREALUMÂNAREAȘtefania Oproescu


38 nr. 111, 2019

Corespondență inedită,Mihai Eminescu - VeronicaMicle

Dintre câte cărți s-au scris despreMihai Eminescu, cea mai strălucităfigură a culturii române și nu numaiîn domeniul poeziei, cartea „Dulceamea doamnă, Eminul meu iubit”,apărută la Editura POLIROM, Iași,2000, a fost una dintre cele maicititite, primită cu uimire și cu unentuziasm de nedescris, atât decritici, dar mai ales de cititori!

Cine mai putea spera că la pesteo sută de ani, de la scriere, vorapărea aceste epistole inedite!Scrisorile lui Mihai Eminescu cătreVeronica Micle, au fost păstrateprintr-un miracol, în străinătate șiau fost tipărite în România, venindsă contrazică și să depășească obună parte din studiile unoreminenți eminescologi și asta nuprin speculații, ci prin slova scrisăde însăși mâna poetului, fărăputință de tăgadă. Dintr-odată amdevenit posesorii unui tezaurinestimabil, pentru cultura șiliteratura română și asta grație grijipe care succesorii poetei, începândcu fiica sa doamna Valeri Micle, auavut-o din generație în generațiepentru această comoară.

În carte sunt date toate detaliiledespre periplul scrisorilor, până la

tipărire dezvăluite nouă în edițiaîngrijită, transcriere, note și prefațăde Christina Zarifopol, Illias,Bloomington, Indiana, SUA. Laapariția cărții s-a scris mult, ba chiardomnul Cristian Tudor Popescu, eraîmpotriva dezvăluirii intimitățilorpe care această corespondență oconține, apreciind că n-ar fi trebuitpublicate. Dar citind scrisorile, câtde drag și apropiat de sufletelenoastre ne-a devenit iarăși poetul,care a intrat demult în LEGENDALUCEAFĂRULUI cu care seconfundă!

Am recitit zilele acestea (a câtaoară) cartea,care pe lângătulburătoarele scrisori, tipăritedupă manuscrisele reproduse învolum adugă comentariile unorpersonalități ca, Ioana Pârvulescu,Dan C. Mihăilescu, Mircea Mihăieș,Zigu Ornea, ș. a. publicate la aparițiavolumului. Un scurt citat dinNicolae Manolescu: „Aceste scrisorisunt extraordinare ca documentsufletesc. Câteva dintre ele suntimpresionante până la lacrimi șisunt în același timp, literatură. (…)Unele dintre ele sunt superbe. Chiarși acelea mai dure, de ruptură”

Și un fragment dintr-oscrisoare semnată Emin.

București 28 Decemvrie 1879Dulcea și mânioasa mea amică,(…) Sărbătorile, îngerul meu cel

dulce care nu vrei să mă crezi, le-ampetrecut bolnav între cei patrupereți ai miei. Numai într-o zi avenit Maiorescu la locuința mea dinmahala și m-a luat la masă, căci deșiinvitat, n-am voit să mă ducnicăiri.Dacă însă este cineva în Iașicare să zică că m-a văzut petrecând,acela minte.N-am nici viață, nici

mângâiere, nici petrecere fără detine și cum că n-am, cum că nu potavea, vei vedea-o poate mai curândde cum crezi. Ție-ți trebuie să moreu ca tu să crezi deplin în iubireamea. (…) Necutezând a-ți sărutamâinile, Veronica mea cea dulce, terog, te rog să mă ierți și rămân robultău pentru totdeauna.,,\ Emin

Și iată ce afirmă Mircea Eliade:Eminescu:,,Deasupra tuturorgloriilor efemere și deșertăciunilorlegate de patimile noastreomenești, un singur punct rămânefix, neclătinat de nici o catastrofăistorică: geniul. (…) orice s-arîntâmpla cu neamul românesc,oricâte dezastre și suferințe ne-aufost urzite de Dumnezeu, nici oarmată din lume și nici o poliție, câtar fi ea de diabolică, nu va puteașterge LUCEAFĂRUL lui Eminescudin mintea și din sufletul românilor:(…) Neamul românesc simte că și-aasigurat dreptul la ,,nemurire,, maiales prin creația lui MihaiEminescu. Și cât timp va exista,undeva prin lume, un singurexemplar din poeziile lui MihaiEminescu, identitatea neamuluinostru este salvată.,, (UniuneaRomână, 1949, reluat în volumul,,Împotriva deznădejdii, - București

DULCEA MEA DOAMNDULCEA MEA DOAMNĂĂ ,,

EMINUL MEU IUBIT!EMINUL MEU IUBIT!Sabina MĂDuȚA


39nr. 111, 2019

Lansare de carte

L A R | S | R I TL A R | S | R I TE A P U S U LE A P U S U L( E S E N } A , A D E V | R U L ,( E S E N } A , A D E V | R U L ,

D R E P T A T E A , S P E R A N } A )D R E P T A T E A , S P E R A N } A )

Unul dintre evenimentele notabile ale sfârșitului dean 2018 la constituit și lansarea cărții de proză (apărutătot în 2018 la Editura „Detectiv literar”), incitantintitulată „La răsărit e apusul” și semnată de scriitorulAnton Gagiu.

Acțiunea a avut loc pe data de 20 decembrie în noulsediu al librăriei „Mihail Sadoveanu”, din București,fiind prezenți aici numeroși oameni de literebucureșteni (și nu doar), artiști, dar și alți simpli iubitoride literatură, remarcându-se, însă, desantul literar demulte stele, format din ofițeri de carieră, acum șiautoriali și importanți oameni ai scrisului românesccontemporan, al cărui start a fost dat de către Geta

Munteanu, în calitatea sa de gazdă a momentului.După cum se știe, domnia sa, este o istorie vie a

literaturii române care a lansat în spațiul generos alacestei librării cărțile unor autori celebri precumNichita Stănescu, Fănuș Neagu, Mircea Sântimbreanu,Petre Sălcudeanu, Ștefan Mitroi, Nicolae Rotaru șimulți alții.

Salutându-i pe cei prezenți doamna Geta Munteanua spus: „Ne bucurăm că astăzi suntem gazde la cea de-a cincisprezecea carte a lui Anton Gagiu, autor carelansează pentru a treia oară o carte la noi, și căruia îiurăm să ne încânte sufletul și de aici încolo cu cât maimulte volume.”

În continuare au luat cuvântul câțiva dintreparticipanții la această întâlnire de minte și suflet care

iată ce au afirmat, printre altele:Firiță Carp, scriitor, membru al u.S.R., editorul

cărții: „Anton Gagiu este un autor obișnuit pentrueditura noastră, întrucât aceasta este a șasea carte carevede lumina tiparului aici. Și se întâmplă așa pentru căautorul are locul lui distinct printre autorii de gen, adicăautor de introspecție, de profunzime, care atragepublicul cititor, care captivează. Cartea de față nu faceexcepție, ba aș spune că este mai plină de viață, derealism decât altele.”

geo Călugăru, poet, membru al u.S.R.:„Romanul ,,La răsărit e apusul” un titlu deosebit desugestiv, este o carte pe înțelesul tuturor în care se aratăîntregul proces al formării unei personalități, al unuidestin uman. Eroul principal al cărții, Luca Burlacu estede fapt un alter ego al autorului, în fond autorul nici nuascunde că această carte a sa, este una autobiograficăscrisă cu nerv, cu dragoste profundă pentru locurilenatale și pentru meseria pe care și-a ales-o.”

Dan gîju, scriitor, membru al u.S.R.: „Avem înfață romanul de viață al unui ofițer de carieră careprezintă cu talent bucuriile, dar mai ales durerile pecare le-a trăit, acelea care i-au fost hărăzite de destin.E o carte pe care o parcurgi de la un capăt la altul cuplăcere, dar și cu părere de rău că se termină, iar finaluleste unul apoteotic și deloc optimist”.

Marian Nencescu, scriitor, critic literar: „Astăziiese în lume o nouă carte a scriitorului Anton Gagiu,una care ne oferă pilde așa cum autorul ne lasă săînțelegem chiar din aforismele care deschid cartea și lacare adaugă și el unul „Nu de justiție mi-e frică, ci denedreptatea ei”, iar în carte autorul se străduiește sădemonstreze acest lucru. Cartea de acum a lui AntonGagiu arată maturitatea autorului, profunzimea la carea ajuns prin surprinderea în descrierea unor momentecruciale ale istoriei recente a țării a trăirilor,frământărilor sale în confruntarea cu realitățile vremii.”

Florin Dochia, scriitor, redactorul cărții:„Această carte este un izvor de adevăr, un tablouaproape suprarealist al societății la un moment dat. Aicigăsești nu numai zbuciumul unui ofițer pe drumulvieții, ci și lupta acestuia cu nedreptățile. Este o carteadevărată, o metaforă vie a ceea ce încercăm să trăimzi de zi.”

De notat că întâlnirea s-a derulat într-un ambientdeosebit, în care șarja ironic camaraderească a alternatcu replica grav intelectuală, realizându-se astfel oatmosferă literară de zile mari.

A consemnat Ion Iancu Vale


Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Înțelepciunea este un Dat, cu ea te naști.

Doar că vârsta, experiența, și cultura o aprofundează”

. al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia...

Documents

Transcript of . al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia...