Vladimir Volkoff – Manualul corectitudinii politice

Absolut – în viziunea politic corectă a lucrurilor acesta nu există. A concepe absolutul

e deja incorect politic. De aceea e mai bine să răspunzi „absolut” în locul unui simplu „da”. Pe

nesimțite, acest lucru devalorizează noțiunea de absolut.

Adevăr – este incorect din punct de vedere politic și totodată periculos să se folosească acest cuvânt la singular. Există adevăruri, între care se poate alege.

Admirație – nu este corectă politic, deoarece admite că există inegalități între persoane, opere, cauze, idei. Ea este selectivă și discriminatorie, deci incorectă politic. Întrucât instinctul admiraței este prezent în individ, este de preferat ca, dacă nu a învățat să-l stăpânească, să admire lucruri și ființe mediocre.

Model – noțiune incorectă politic, întrucât implică superioritatea obiectului imitat față de cel care îl imită. Iată de ce acest cuvânt trebuie devalorizat prin orice mijloace, făcându-l să însemne, ca în engleză, manechin de modă.

Ateism – incorect politic în măsura în care este afirmat la modul prostesc. Este mai corect politic să spui „Dumnezeu a murit” decât să spui că Dumnezeu nu există. În acest fel, până și Dumnezeu și-a avut șansa lui.

Blană – portul blănii e incorect politic, dând chiar ocazia unor campanii de afișaj pe care se vedea un pui de vulpe întrebând un copil: de ce poartă mama ta paltonul mamei mele?

Această discreditare nu se aplică purtării pantofilor și hainelor de piele, fapt care, trebuie să o mărturisim, nu prea e logic. Cu toate acestea, e adevărat că blana are o latură ostentativă care lipsește unei simple scurte de piele.

Pe de altă parte, atâta vreme cît oamenii vor consuma carne, trebuie să facem ceva cu pielea animalelor sacrificate în abatoare. Iar dacă ideologia corectitudinii politice ar impune vegetarianismul, ar face mai puțini prozeliți. Cum carnea animalelor cu blană nu prea se mănâncă, înțelegem acum distincția justificată dintre blană și piele.

Bucătărie – e corectă politic, la fel ca medicina sau sexualitatea, pentru că ea surprinde omul în universul său, în ciuda diferențelor culturale care sfâșie încă umanitatea.

Oricui îi place să mănânce și să mănânce bine, iar prejudecățile legate de bucătăriile locale nu trebuie să ne înșele în această privință. În orice caz, un american care mănâncă mâncare spaniolă la Hiroshima este mai corect politic decât un spaniol care mănâncă mâncare spaniolă la Guernica.

Căutarea identității – atitudine corectă politic, cu condiția să nu se găsească nimic.

Civilizație – cuvânt arhaic, nefast, insultător, discriminator și politic incorect. A se utiliza de preferință cuvântul cultură.

Civilizația autorizează fraze incorecte politic, precum: civilizația japoneză este un derivat al celei chineze, de un rafinament extrem, sau civilizația greacă era superioară celei romane sau chiar nu se poate vorbi de civilizație la aborigenii din Australia. Pe scurt, cu civilizație riști să cazi foarte ușor în greșeala unor judecăți de valoare. Iată de ce e mai bine să vorbim de cultură, aborigenii din Australia având fără o îndoială o cultură, poate puțin diferită de cea a Atenei lui Pericle sau a Franței lui Ludovic al XIV-lea, dar, prin definiție, egală lor.

Comunicare – orice comunicare e corectă politic. Trebuie făcută însă o precizare, nu faptul de a comunica cutare sau cutare mesaj e corect politic, ci comunicarea câtor mai multe mesaje posibil, deoarece conținutul mesajelor își diminuează importanța relativă în funcție de numărul acestora. E corect politic ca toate mesajele sa fie de importanță egală, independent de conținut. (v. parafraza: Să se comunice, primesc, cu condiția să nu se spună nimic important!)

Dialog – este corect politic. Cu condiția ca interlocutorii să fie perfect de acord sau cu condiția să nu se pună niciodată de acord.

Dacă ar ajunge la o concluzie comună, aceasta nu ar putea veni decât din recunoașterea superiorității unuia dintre participanți, ceea ce ar fi incorect politic. Pe de altă parte, dacă nu se ajunge la nici un acord, acest lucru înseamnă că interlocutorii sunt separați de diferențe de opinie, ceea ce nu deranjează pe nimeni, din moment ce toate opiniile sunt egale.

Domnișoară – un cuvânt incorect politic, care greșește prin a sublinia o stare de celibat (chiar dacă uneori acesta e intens revendicat) sau, și mai rău, prin a emite o ipoteză de virginitate.

Exprimare – expresia de sine este corectă din punct de vedere politic. Nu trebuie să exprimi lucruri adevărate, juste sau utile, nici nu trebuie să le exprimi în mod îngrijit, agreabil sau măcar comprehensibil. Important e să te exprimi pe tine însuți, cu orice preț și prin orice mijloace. Nu demult, sub înaltul patronaj al statului francez, un artist a expus la Grand Palais un eșantion din propria urină. Acesta este summum-ul expresiei de sine.

Inferioritate – cuvânt arhaic, sortit dispariției în vocabularul corect politic. Antonim al superiorității.

Machism – neologism fericit, având ca scop desconsiderarea tuturor tendințelor incorecte politic ale masculului, sub această denumire: virilitate, bravură, curaj, mândrie, simț al răspunderii, nevoia de a-i proteja pe cei slabi, dorința de a plăcea femeilor făcând paradă de calități reacționare (pe care, din păcate, femeile, prost informate, fără îndoială, nu le resping întotdeauna).

Una din metodele cele mai eficiente ale strategiei corecte politic e folosirea unor măsuri și greutăți diferite în situații comparabile, dintre care unele sunt mai corecte politic decât altele. Iată unele exemple ale terminologiei care trebuie folosită:

Palestinieni care ucid israelieni – sunt teroriști

Israelieni care ucid palestinieni – mențin ordinea

Un președinte incorect politic are darul băuturii – e un alcoolic

Un președinte corect politic obține prin șantaj favorurile unei femei – e un bon vivant

Sîrbii ucid 6 mii de croați – e un genocid

Croații ucid 700 000 de sârbi – e o neînțelegere

+ perifrază: Bombardament – lovitură chirurgicală; distrugeri - pagube colaterale; 1789 – călăii erau numiți: „cetățeni executori”

Ortografie – incorectă din punct de vedere politic. Ea presupune că există un mod corect și un mod incorect de a scrie. În cel mai bun caz, putem spune că există mai multe feluri de a scrie și că te conformezi ortografiei pe care o știi.

A respecta înseamnă a se pune pe sine în poziție de inferioritate. A accepta respectul altcuiva înseamna a-l pune pe acesta în poziție de inferioritate. Ambele atitudini sunt incorecte politic. Le revine respectaților și potențialilor respectanți sarcina de a nu se târî unii pe alții în ispită.

Viață – viața e sacră, dar nu ne-a fost dată pentru a ne bucura de ea, ci pentru a-i învăța pe alții să se bucure de ea în mod corect din punct de vedere politic.

Vinovăție – noțiune incorectă politic ori de câte ori e aplicată autorului prezumptiv unui act considerat regretabil. Dacă înjunghiați o bătrânică, aveți mai șanse ca altcineva să fie vinovat, nu dumneavoastră: cuțitul, profesoara care v-a dat o palmă acum 20 de ani, doctorul care v-a umilit la controlul medical, patronul care nu v-a mărit salariul, societatea care v-a făcut să creșteți într-un mediu unde cuțitele se vând la liber, băbuța care își încuiase bine ușa, încât a trebuit să o spargeți ca să intrați peste ea, efort care v-a enervat teribil.

A găsi pe cineva vinovat de ceva reprezintă o atitudine fascistă. A se găsi pe sine vinovat de ceva e patologic.

Selecția prin concurs – e incorectă din punct de vedere politic prin definiție, întrucât, spre deosebire de examene, al căror nivel poate fi coborât ad libidum, ele nu pot fi câștigate de toți candidații, ceea ce e în mod evident nedrept.

Arta contemporană – e, în ansamblu, corectă politic. E clar că pictura abstractă și muzica modernă, eliberate de criteriile artei tradiționale, mai ales de realism și de armonie, sunt mai corecte politic decât pictura figurativă și muzica clasică.

Pentru a picta e mult mai bine să folosești degetele sau fundul, decât penelul, prost conceput pt a picta. Nu există în artă superioritatea unui artist față de altul, ci există doar mai multe niveluri (planuri) de expresie.