Post on 01-Dec-2015
description
CUPRINS
Capitolul 1. Organizarea ergonomică a activităţii..................................................................................2
Capitolul 2. Iluminatul...........................................................................................................................4
Capitolul 3. Postura medicului şi poziţia de lucru.................................................................................6
3.1. Poziţia pacientului în fotoliul anatomic......................................................................................7
Capitolul 4. Caracteristici ergonomice ale scaunelor utilizate de medicii stomatologi........................10
4.1. Şezutul triunghiular de tip şa....................................................................................................11
Bibliografie..........................................................................................................................................12
Capitolul 1. Organizarea ergonomică a cabinetului dentar
Abordarea principiilor ergonomice în cabinet este influenţată de vârsta medicului,
medicii mai tineri sunt mai receptivi şi respectă aceste principii. Cele mai multe probleme de
sănătate raportate de către medici sunt legate de afecţiuni ale coloanei vertebrale, care arată
lipsa de aplicare a regulilor ergonomice corecte [1].
Organizaţia Internaţională a Muncii defineşte ergonomia ca fiind aplicarea ştiinţelor
biologice umane în corelaţie cu ştiinţele tehnice pentru a ajunge la adaptarea reciprocă optimă
între om şi mediul lui de lucru, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi starea de
sănătate a omului [1].
În stomatologie, ergonomia are 2 obiective principale [1]:
· Optimizarea muncii medicului prin adoptarea unor metode de lucru şi aparatură care
sporesc eficienţa;
· Crearea unui mediu de lucru mai sănătos.
Tehnologia a avansat foarte mult în ultimul timp şi oferă medicului tehnologii care-l pot
ajuta foarte mult, cea mai mare creştere a productivităţii în condiţii de stres şi tensiune
minimă a echipei operatorie se obţine printr-o bună organizare a activităţilor şi sarcinilor de
lucru [2].
În cadrul cabinetului dentar există solicitări deosebite date de [2] :
· lucrul cu un organism viu caracterizat prin psihologie şi fiziologie (durere, frică,
reflex de vomă, deglutiţie, secreţie salivară);
· solicitare intelectuală deosebită pentru alegerea soluţiilor şi aplicarea lor cu
responsabilitate maximă faţă de pacient;
· solicitare maximă a atenţiei;
· apropiere mare de pacient (spaţiu intim şi contact fizic între practician şi pacient);
· poziţii de lucru solicitante, mişcări reduse că amplitudine dar pe perioade mari de
timp, mişcări repetitive;
· câmp operator redus greu accesibil şi slab iluminat;
· solicitare vizuală deosebită în condiţii de iluminare proastă;
· tehnici de lucru multiple şi dificile care necesită atenţie deosebită şi aparatură de mare
precizie;
2
· zgomotul şi vibraţiile provenite de la echipament;
· risc mare de infecţii ce impun măsuri speciale de dezinfecţie, igienă şi sterilizare;
· lucrul sub presiunea timpului;
· exigenţe deosebite în organizarea cabinetului.
Confortul pacientului este important dar nu prioritar deoarece timpul petrecut de acesta în
cabinet este incomparabil mai mic cu cel al medicului dentist, astfel este foarte importantă
respectarea de către medic a unor regului elementare de ergonomie [3].
3
Capitolul 2. Iluminatul
Iluminarea corectă în cabinetul dentar constituie o componentă importantă a
confortului, ea întârziind apariţia oboselii vizuale şi contribuind la realizarea unei
productivităţi mărite [2].
În figura 1 sunt prezentate sursele de iluminare a cabinetului dentar.
Fig. 1 Surse de iluminare în cabinetul dentar
Aproximativ 90 % din informaţii provin prin intermediul organului vizual, ceea ce
conduce la solicitarea importantă a acestuia şi care trebuie protejat, iar un sistem de iluminat
bine conceput, proiectat şi întreţinut este important pentru productivitatea şi calitatea muncii,
cât şi pentru performanţa, confortul şi comoditatea medicului dentist [3].
Cabinetul dentar este sfera de acţiune pentru medicul dentist şi asistentele acestuia, iar
pe altă parte spaţiul de operaţie pentru pacient. Pentru o organizare optimă a cabinetului
dentar, trebuie respectate unele condiţii tehnice, de exemplu aparate adecvate, sigure, un
sistem de igienă perfect şi mai ales un sistem de iluminat artificial conform normei DIN
67505 [3]:
– E1, iluminarea generală a încăperii de la 500 lucşi până la 1000 lucşi;
– E2, iluminarea locului unde se face tratamentul (mediul înconjurător) 1000 lucşi până la
2000 lucşi (în această zonă se află capul pacientului şi spaţiile pe care se aşează
instrumentarul medical);
– E3, iluminarea spaţiului în care se face operaţia cu 8000 lucşi până la 15000 lucşi.
4
– Pentru E1 şi E2 se folosesc pe lângă lumina zilei şi lămpi (fluorescente) care au indicele de
redare a culorii între 90 şi 97.
Este recomandabil că intensitatea luminoasă a locului de tratament să rămână
constantă în timp. Realitatea însă este că aceasta scade în timp o dată cu îmbătrânirea şi
murdărirea instalaţiei de iluminat [2].
Iluminarea trebuie să reproducă pe cât posibil lumina naturală. Repartizarea uniformă
a luminii în toate zonele cabinetului, pentru evitarea contrastelor şi asigurarea unei acuităţi
vizuale exacte în zona de lucru şi în restul cabinetului, asemănătoare cu cele a luminii
naturale [2].
5
Capitolul 3. Postura medicului şi poziţia de lucru
Medicul trebuie sa stea pe un scaun special conceput care asigură confort şi mobilitate
corespunzătoare, poziţia echilibrată trebuie menţinută în limite impuse de practician pe tot
parcursul lucrului [1].
Pozitia de lucru a medicului constă în [4]:
· Spatele drept - se admite o înclinare înainte de maxim 200 din înclinaţia şoldului. Nu
se admite rotaţia trunchiului, sprijinul lombar e permis doar când se instalează
oboseala datorată timpului îndelungat;
· Nu se admite poziţia trunchiului paralelă cu podeaua, umerii trebuie să fie relaxaţi;
· Capul este înclinat maxim 25-300 astfel încât privirea operatorului să fie orientată în
jos şi înainte;
· Braţele pe lângă corp orientate maxim 100 înainte, prin această poziţie se asigură
sprijinul coatelor pe trunchi evitând oboseala;
· Antebraţele ridicate la orizontală, se admite o înclinaţie de maxim 250 mai sus de
orizontală;
· Coapsele trebuie să fie aproximativ paralele cu podeaua, se admite o înclinare înainte
de maxim 150. Gambele trebuie să fie perpendiculare pe podea şi unghiul dintre
coapse şi gambe să fie maxim 105-1100;
· Tălpile trebuie să stea pe podea, orientate înainte pentru stabilitate.
În figura 2 este prezentată postura de lucru a medicului.
6
Fig. 2 Postura de lucru a medicului
Depăşirea limitelor posturii echilibrate corespunde unor solicitări defectuoase, musculare
şi articulare. Poziţia cea mai favorabilă denumită şi cea neutrală se obţine când perioadele de
contracţi a musculaturii alternează cu cele de relaxare [4].
3.1. Poziţia pacientului în fotoliul anatomic
Pentru poziţia orizontală capul pacientului este în dreptul inimii şi ochilor medicului,
câmpul de lucru este între 30 şi 40 cm [3].
Înălţimea fotoliului este ajustată după aşezarea medicului [3].
Spătarul are 3 poziţii [5]:
· verticală: în manopere simple, scurte şi la pacienţi cu reflux gastro esofagian,
esofagită de reflux;
· oblică: pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare, pacienţi cu afecţiuni respiratorii;
· orizontală: vârful nasului pacientului este la nivelul genunchiului operatorului.
În figura 3 este prezentată poziţia pacientului înntr-un fotoliu anatomic
7
Fig. 3 Poziţia pacientului în fotoliul anatomic
Aceasta este poziţia folosită în majoritatea situaţiilor. Toracele şi abdomenul este mai jos
decât capul şi genunchiul astfel încât fluidele organismului să se colecteze acolo şi să nu
invadeze zona cerebrală favorizând o bună irigaţie cerebrală şi reducând reflexul de vomă [5].
Metoda de lucru cu pacientul la orizontală este cel mai mare pas în evoluţia ergonomiei
din medicina dentară [3].
Lucrul la orizontală asociat cu lucrul la 4 mâini (medic dentist + asistenţă) duce la
creşterea calităţii actului operator [4].
În figura 4 de mai jos este prezentat lucrul la 4 mâini.
Fig. 4 Lucrul la 4 mâini
8
Ergonomia lucrului la 4 mâini este optimizată într-o zonă întinsă în jurul pacientului
reprezentată de un cerc imaginar. Acest cerc de lucru este privit ca un cadran ceas cu ora 12
în dreptul vertexului pacientului [5].
Astfel există 4 zone de lucru [5]:
· zona operatorului: de la 9 la 12:30;
· zona statică: de la 12:30 la 14, aici se află dulăpiorul mobil şi se face schimbul de
instrumente dintre operatori;
· zona asistenţei: de la 14 la 16;
· zona de transfer: de la 16 la 21, zona în care se fac schimburi şi conţine tăviţa cu
instrumente şi elemente ale medicului dentist.
9
Capitolul 4. Caracteristici ergonomice ale scaunelor utilizate de medicii dentişti
Pentru a performa munca în poziţie şezândă într-o manieră sănătoasă, este recomandată o
alternare a poziţiei active de lucru cu cea pasivă [4].
Medicul îşi asumă o poziţie activă când stă pe marginea scaunului şi se înclină în faţă
menţinându-şi lordoza naturală a coloanei folosindu-şi muşchii spatelui. Această poziţie este
corectă din punct de vedere medical, dar nu poate fi menţinută pentru mult timp. O poziţie
pasivă este mai puţin obositoare, dar adesea ea este obţinută cu preţul pierderii curbăturii
corecte a coloanei vertebrale în zona lombară [3].
În figura 5, de mai jos sunt reprezentate poziţiile medicului pe scaun.
Fig. 5 Poziţiile medicului pe scaun
Alternarea regulată între poziţia activă şi cea pasivă reduce presiunea în discurile
intervertebrale şi minimizează iritarea sau întinderea ligamentelor sensibile cu condiţia că
scaunul să susţină o alternare corectă între cele două poziţii, adică să aibă un mecanism bun
de reglare a inclinării şezutului, un bun suport lombar şi o formă a şezutului care să faciliteze
o poziţie mai înaltă de lucru, permiţând un unghi mai mare între şold şi genunchi [4].
Astfel toate scaunele au un suport lombar care previne pierderea lordozei corecte a
coloanei în zona lobară, fiind dimensionat în funcţie de tipul de activitate al utilizatorului,
pentru a permite o libertate optimă de mişcare, asigurând în acelaşi timp suportul necesar [3].
10
4.1. Şezutul triunghiular de tip şa
Majoritatea scaunelor au un mecanism de reglare a inclinării şezutului care permite
poziţionarea corectă a şezutului în funcţie de poziţia asumată de medic şi un şezut
triunghiular/de tip şa care îi permite medicului să îşi asume o poziţie de stat pe scaun mai
înaltă (un unghi de 100-130°) [3].
Genunchii sunt poziţionaţi mai jos decât şoldurile, ceea ce facilitează deschiderea
unghiului şoldului şi menţinerea mai facilă a unei curburi lombare corecte. De asemenea,
centrul de greutate se mută în faţă, iar în poziţia activă greutatea corpului este susţinută de
muchii coapselor şi spatelui, nu de vertebrele lombare [3].
În figura 6 sunt prezentate diferite modele de scaune pentru medicul dentist.
Fig. 6 Scaunul medicului dentist
Riscurile la care medicul este supus nerespectând principiile fundamentale ale ergonomie [5]:
· boli ale componenţei cinetice: artroze inter falangiene, spondiloze, discopatii,
deformări ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze), tendinite;
· boli ale componenţei neuropsihice: diskinezii profesionale, nevroze de coordonare
(dispraxii), sindrom de tunel carpian;
· boli ale componenţei psiho-senzoriale: suprasolicitarea aparatului auditiv cu efecte
optice de genul hipoacuziei sau surdităţii, astenie, faticabilitate, cefalee, depresie,
suprasolicitarea analizatorului vizual;
· boli ale componenţei organo-metabolice: boli cardiovasculare, hipertensiune
arterială, varice, boli genitale, dischinezii biliare şi calculi biliari;
· boli infecto-contagioase: TBC, hepatite, virus herpetic, virus HIV.
11
Bibliografie
1.***Cursuri Ergonomie – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” - Bucureşti;
2***http://www.agir.ro/buletine/1568.pdf
3.***http://www.ergonomos.ro
4.***http://medlive.hotnews.ro
5.***http://romedic.ro
12