Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

Post on 27-May-2015

22.095 views 18 download

description

Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista - Studiu de caz

Transcript of Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

§ Junimea-“Convorbiri literare”

1. INTRODUCERE: ●Premisa.Definirea problemei2. CUPRINS:●Definiţie

●Cadrul istoric-trecerea de la sec al XVIII-lea la sec al XIX-lea ●Pasoptismul romanesc § Literatura românA

în perioada paSoptistA- romantismul § Reviste-“Curierul romanesc”,”Albina româneascA” “Dacia literarA”, S.a.

§ Scriitorii paSoptiSti § Poezia paSoptistA (specii cultivate)

3. Incheiere: ●Concluzii privind rolul literaturii în perioada paSoptistA

4. Idei principale

1830-1860

Epoca Pasoptista

Trecerea, in evolutia istorica romaneasca, de la secolul luminilor (al XVIII –lea) la secolul natiunilor (al

XIX-lea)

ROMANTISMUL

CURIERUL ROMANESC

8 aprilie 1829

Fondator Ion Heliade Radulescu

Albina Romaneasca

Revista editata de Gheorghe Asachi la Iasi

1 iunie 1829

GHEORGHE ASACHI

LITERARA

30 ianuarie 1840

Mihail Kogalniceanu

redactor

PROPASIREA octombrie 1844

Mihail Kogalniceanu

redactor

“Foaie stiintifica si literatura”

sau

Junimea

A fost un curent cultural si literar, dar si o asociatie culturala înfiintata la Iasi în iarna anului 1864.

Trasaturile junimismului:

§ Inclinatia spre filozofie

§ Spiritul oratoric

§ Clasicismul

§ Ironia

§ Spiritul critic 

Revista aparuta la 1 martie 1867

Editor Iacob Negruzzi

C oN

v Orbi r

il

iterar

E

Scriitorii paşoptişti

Nicolae Bălcescu

Costache Negruzzi

Mihail Kogălniceanu

Ion Ghica

Alecu Russo

Dimitrie Bolintineanu

Grigore Alecsandrescu

Vasile Alecsandri

Andrei Mureşanu

POEZIA PASOPTISTA

Groza de Vasile Alecsandri•

Galben ca făclia de galbenă cearăCe-aproape-i ardea,Pe-o scândură veche, aruncat afară,De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea;Iar după el nime, nime nu plângea!

Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,La el se uita.Unii făceau cruce; alţii, de mirare,Cu mâna la gură capul clătinaŞi-ncet, lângă dânsul, îşi şopteau aşa

"El să fie Groza cel vestit în ţarăŞi-n sânge-ncruntat!El să fie Groza, cel ce ca o fiară,Fără nici o grijă de negrul păcat,A stins zile multe şi lege-a călcat!"

Un moşneag atunce, cu o barbă lungă,La Groza mergând,Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă,Lângă mort îi puse, mâna-i sărutând,Mai facu o cruce şi zise plângând:

"Oameni buni! an iarnă bordeiu-mi arsese,Şi pe-un ger cumplitNevasta-mi cu pruncii pe câmp rămăsese.N-aveam nici de hrană, nici ţol de-nvelit,Şi nici o putere!... eram prăpădit!

Nu aşteptam altâ din mila cereascăDecât a muri,Când creştinul ăsta, Domnu-1 odihnească!Pe-un cal alb ca iarna în deal se iviŞ-aproape de mine calul îşi opri.

"Nu plânge, îmi zise, n-ai grijă, române,Fă piept bărbătesc;Na, să-ţi cumperi haine, şi casă, şi pâine..."Şi de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,Oameni buni! de atunce în tihnă trăiesc."

Şi, sărutând mortul, bătrânul moşneagOftâ şi se duse cu-al său vechi toiag.Iar poporu-n zgomot strigă, plin de jale:"Dumnezeu să ierte păcatele sale!"

SFARSIT Realizat de Grupa aIV-a: Cojocariu Anca Haidautu Patricia Pascariu Benny Sarban Anca