Academia “Ștefan cel Mare “ a Ministerului Asacerilor Interne al

Republicii Moldova

Referat

Tema: Starea de afect în procesul penal.

A elaborat: Malai Denis

A verificat: Bivol Aliona

1

Chișinău 2015

Planul referatului:

1. Introducere…………………………………………………………………………… 32. Afect fiziologic.Caracteristica,firma starilor affective…………….. 43. Corelatia dinre affect si infractiune………………………………………. 84. Concluzie……………………………………………………………………………… 115. Bibliografie…………………………………………………………………………… 12

2

IntroducereAfectivitatea, privită în mod general, cuprinde stările afective elementare, emoțiile,dispozițiile, sentimentele și pasiunile. În stările afective elementare, includem starea de afect,caracterizată printr -o puternică încărcătură emoțională, cu un debut brusc și o desfășurare furtunoasă, însoțită de modificări mimico-pantomimice și neurovegetative (tahicardie, oscilații tensionale, paloarea sau îmbujorarea feței etc.). Starea de furie, de mânie este considerată o reacție emoțională primitivă, caracterizată printr-o capacitate scăzută. Sentimentele sunt stări emoționale mult mai complexe, mult mai stabile și generalizate. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a trăirii, prin angajarea mai puternică, prin caracterul mai stabil al relațiilor pe care le realizează cu ambianța. Puternic instrumentate volițional, acestea generează impulsuri spre activitate, fiind susceptibile de mari înfăptuiri. Pasiunea pentru artă, pentru știință, pentru profesia aleasă de coordonare a răspunsurilor, a activității psihomotorii, printr-o înaltă tensiune afectivă care limitează câmpul conștiinței la acel nivel conflictual. Aceste stări trebuie deosebite de stările de afect patologic, în care se tulbură luciditatea conștiinței,subiectul pierzând astfel capacitatea de discernământ și de aprecierecritică a faptelor sale și aconsecințelor acestora.Un exemplu de stare de afect patologic descris de un grup de psihiatri ce duceau observații asupra astfel de pacienți:Stările de afect patologic s-au manifestat imediat după psihotraumă,sub forma unor stări de agitaţie şi nelinişte psihomotorie,a impulsivităţii,tendinţelor de autodistrugere (până la automutilare),reacţii vazomotorii, plâns, ţipete etc. Agitaţia marcată şi reacţiile vegetative erau intense.Adeseori,aduşi la spital,pacienţii prezentau o stare de obnubilare,uneori cu stare deamnezie asupra episodului.

3

Afect fiziologic. Caracteristica, forma stărilor affective

Afect -reacție emoțională de tip exploziv cu slăbirea controlului voluntar asupra comportării omului. Decurge în cîteva etape. Etapa inițială -se caracterizează printr -o creștere rapidă și intensă a încordării emoționale, etapa a doua-prin destinderea stării emoționale și etapa a treia -prin epuizare psihofizică de intensitate variată. Există afect fiziologic și afect patologic. Afectul   fiziologic se manifesta prin emoții puternice cauzate de jigniri nemeritate, în timpul cărora individul poate comite acțiuni, de care apoi regretă. Afectul patologic se manifesta prin obnubilarea pronunțată a cunoștinței, agitație psihomotorie pronunțată și acțiuni cu caracter automat, de care omul mai tîrziu nu-și amintește. Diferențierea acestor două varietăți de afect prezintă o mare însemnătate pentru psihiatria judiciară. Afectul reprezintă trăiri care exprimă gradul de concordanță sau neconcordanță dintre un obiect sau o situație și tendințele noastre (termenul "obiect" e luat în sens filosofic - fiind ceea cecunoastem, ființa sau lucru). Termenul de "afect" este sinonim cu "stare afectiva" ; el e utilizat de unii într-un sens foarte restrâns. Afectele sunt în indisolubilă legatură cu trebuințele, tendințele,interesele si aspiratiile noastre. Ele oglindesc, în fiecare moment, situatiile prezente, rezultatele conduitei noastre în raport cu impulsurile si dorintele noastre. Totodată, într-o masură mai mare sau mai mica, constituie imbolduri catre anume reactii, manifestari, actiuni. Unele din ele, cum sunt sentimentele, sunt chiar principalele motive de activitate sustinuta. De aceea, pâna în anii patruzeci, motivatia era inclusa în capitolul consacrat afectivitatii. Dupa cel de al doilea razboi mondial, vom gasi afectele mentionate în cadrul studiilor despre motivatie. În ultimii ani, aaparut si tendinta de a le studia separate. Oricum, motivatia si starile afective sunt de fapt inseparabile în realitate.

a) Afectul implica o apreciere, o atitudine pozitiva sau negativa. Daca un obiect este înconcordanta cu trebuintele noastre rezulta o stare pozitiva, pe care o caracterizam ca placuta,fiind însotita de tendinte, miscari de apropiere. O camera încalzita iarna ne impresioneaza favorabil. Dimpotriva, când o situatie e în contradictie cu ceea ce dorim, apare o impresie neplacuta, întovarasita de impulsuri spre evitare, îndepartare: o hala în care zgomotul e infernal,iar atmosfera, sufocanta ne repugna. Afectele au tendinta de polaritate. Vasile Pavelcu vorbea desensul "timic" (de la grecescul thime, însemnând valoare). Ele sunt fie pozitive, fie negative.Indiferenta apare în lipsa oricarei stari afective, fiind de fapt o stare cu totul tranzitorie.

b)  Afectele sunt subiective în sensul dependentei lor de trebuintele noastre actuale. Un pahar cu apa rece, vara când ne e cald si sete ne face placere. Aceeasi apa, iarna, pe un ger de 25°, când ne e frig si tremuram, ne displace, nu stim

4

cum s-o evitam, ea contrazicând cerintele organismului. Înseamna ca starile afective se pot schimba usor în functie de situatie. Totusi, cânde vorba de structuri afective complexe, cum ar fi un sentiment, reactiile noastre se directioneazafoarte stabil si pentru multa vreme. Daca afectele sunt subiective, nu rezulta lipsa lor de legatura cu realitatea obiectiva. Ele depindde caracteristicile obiectelor, ale situatiilor. O livada de meri înfloriti va tinde sa ne impresioneze placut, dupa cum spânzurarea unui nevinovat, în Libia, va produce emotii negative. Dar starile afective reflecta nu numai conditiile exterioare, ci ele exprima mai mult, redau si raportul dintre realitate si motivatia noastra.

c) O alta caracteristica este totalitatea. Afectele exprima un raport cu toate tendintele prezente într-un anumit moment si nu doar cu efectul unei stimulari partiala.De pilda, muștarul provoacă usturimi ale limbii, dar totusi impresia e agreabila, întrucât predomina nevoia de excitare a stomacului care primeste un aliment bogat în grasimi. Sau un copil face obraznicii,enervând multe persoane, dar mama sa, iubindu-1 cu pasiune, nu se supara, ci se amuza,ignorând vadit aspectele negative ale comportarii lui. Deci starile afective creeaza o sintezaspecifica a tuturor impulsurilor activate.

d)  V. Pavelcu scoate în relief si tensiunea drept caracteristica a starilor afective. într-adevar,daca o tendinta se transforma imediat în miscare nu provoaca un afect. Cu cât apar mainumeroase tendinte care se contracareaza, cu cât exista o întârziere în satisfacerea lor, cu atât secreeaza o stare de tensiune mai mare si o structurare a lor, facând posibile trairi intense.

e)  Afectivitatea, în ansamblul ei, are o functie extrem de importanta: ea permite o reglare prompta si eficace a comportamentului, îndeplinind rolul de acceptor al actiunii, în terminologialui P.K. Anohin. O emotie, chiar lipsita de intensitate, schiteaza imediat un început de actiune,înainte ca o deliberare constienta sa înceapa. Chiar daca nu trebuie sa ne lasam ghidati numai deafecte, exista situatii în care nu e timp de reflexie si reactionam în functie de afectul dominant,care poate fi salvator.

__________

https://ru.scribd.com/doc/133833955/Starea-de-Afect-Referat5

Formele starilor afectivea) Caracterizarea si denumirile diferitelor feluri de afecte sunt extrem de

variate. "îndomeniul afectivitatii, scria V. Pavelcu în 1937, aproape fiecare autor întrebuinteaza oterminologie proprie" (Pavelcu, V., 1982, p.89). 40 de ani mai târziu, G. Debus, într-o lucrare desinteza, afirma exact acelasi lucru, valabil si azi (Handbuch psychol. Grundbegriffe, p. 156).Acesta caracterizeaza starile afective ca "sentimente" (Gefuhle), pe când Fr. Littmann ledenumeste pe toate emotii. V. Pavelcu, considerând termenul de sentiment sinonim cu "afect", îl distingea totusi de emotie, aceasta desemnând numai emotiile-soc. Dar școala de la Cluj, ca si P.Popescu-Neveanu, le intituleaza pe acestea din urma "afecte". În cele ce urmeaza, utilizând oterminologie mai apropiata profesorului iesean, nu vom deosebi, mai întâi, starile afective de procese afective si nici emotiile, de "emotiile soc", deoarece între acestedin urma nu suntdeosebiri calitative, ci numai de intensitate (frica de dentist nu se deosebeste calitativ de spaimastârnita de un cutremur). Termenul de afect în acceptiunea cea mai generala, este utilizat casinonim cu stare sau proces afectiv,

b) Starile afective se pot împarti în doua mari grupe : 

Afectele statice, exprimând raportul dintre noi si lume, au un slab efect dinamogen, nusunt motive de activitate îndelunga, desi pot provoca puternice reactii momentane. Elese divid în : 1) stari afective elementare care cuprind atât durerea si placerea senzoriala,cât si agreabilul si dezagreabilul; 2) dispozitiile; 3) emotiile.A doua mare categorie include :

  Afectele dinamice, constituind cele mai puternice si durabile motive

alecomportamentului uman. E vorba de sentimente si pasiuni.Sa le analizam pe rând. Starile afective elementare.-

 - Durerea senzoriala este un fenomen usor de înteles: în majoritatea cazurilor e vorbade excitarea intensa a unor terminatii nervoase. Von Frey a identificat (înca din 1894) puncte specifice de durere declansata de excitatii mecanice sau termice ale pielii, încare s-au identificat numeroase terminatii nervoase. Specificul acestora reiese dinfaptul ca substante anestezice pot suprima durerea, ramânând senzatiile de contact. Deasemenea, în unele boli pot disparea senzatiile dureroase, ramânând cele de contactsau invers. Nu se cunosc organe senzoriale specifice durerii, ea fiind în functie deexcitatia terminatiilor nervoase existente pretutindeni în organism. Excitantii provocând durerea sunt de natura diferita, fizica sau chimica, în relatie cu tulburaricirculatorii, inflamatorii s.a.-

6

  -Placerea senzoriala e mai greu de înteles. Vorbind despre atasament am aratat cum puiul de cimpanzeu, izolat de mama, cauta contactul moale al unui manechin acoperitcu stofa si evita modelul din sârma, deci sunt unele senzatii placute, legate de unanume confort senzorial. De obicei, placerea senzoriala tactila e pusa în relatie cuinstinctul sexual. Dar nici orgasmul (voluptatea: senzatia culminanta din timpul actuluisexual) nu e pe deplin elucidat. S. Freud explica orgasmul (ca si placerea în general) printr-o scadere brusca a tensiunii, fenomen evident. Dar, pe de alta parte, înainte deaparitia voluptatii, exista o perioada în care tensiunea creste si când totusi placerea este prezenta, altfel actul s-ar întrerupe. Apoi, exista cazuri în care actul fiziologic sedesfasoara normal, dar lipseste placerea si nu se produce orgasmul. Oricum, placereaerotica este legata de excitarea tactila, în special a unor zone ale corpului, numite chiar"zone erogene".-  Agreabilul si dezagreabilul  sunt reactii afective globale de slaba intensitate, impresii produse de orice perceptie.Unii autori chiar vorbesc de "tonul afectiv al perceptiei". Noi am amintit de "tonalitatea afectiva a senzatiilor", dar stim ca numai copilul învârsta de câteva saptamâni are senzatii izolate, nefiind mielinizate complet fibrele deasociatie din scoarta cerebrala. Apoi ele sintetizeaza în perceptii care totd.eauna auasupra noastra un efect agreabil sau dezagreabil. Aceasta rezonanta afectiva nudepinde de excitarea senzoriala, ci de sensul pe care informatia o are pentru noi: perceptia unei prajituri de ciocolata în galantarul unei cofetarii, când ne e foame siavem bani pentru a o cumpara, ne produce o impresie placuta. Aceeasi imagine poatesa ne impresioneze dezagreabil, daca ne este foarte foame, însa n-avem nici un ban disponibil.

__________

https://ru.scribd.com/doc/133833955/Starea-de-Afect-Referat

7

Corelaţia dintre afect şi infracţiune Multa vreme, în istoria culturală a umanitatii, starile de afect au fost identificate mai intai cu nebunia, apoi cu pasiunea şi au constituit o temă predilecta pentru religie, filosofie, morală, artăşi cultură. În perioada modernă, stările de afect în sens moral şi ca formă de manifestare a bolii psihice devin obiect de studiu pentru psihiatrie.

Afectele sunt forme afective simple, primitive şi impulsive, puternice, foarte intense şi violente,de scurtă durată, cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă. Afect este numit procesul emoţional care decurge năvalnic şi vertiginos, însoţit de schimbări şiacţiuni organice, de cel mai multe ori nesupuse controlului volitiv conştient.

Funcţia reglatorie a afectelor constă în formarea experienţei specifice urmelor afective, care determină alegerea comportamentului ulterior referitor la situaţii şi elementele lor, care anterior au provocat afectul. Starea de tensiune în afecte adesea duce la apariţia senzaţiilor deoboseală şi deprimare.   P. Janet interpretează afectul ca o regresiune la conduite inferioare și tocmai aceasta reduce posibilitățile controlului și reglajului conștient. În contextul afectului sunt implicate dispoziții instinctive. Totuși stările de afect reproducși modele sociale fără a se conforma însă uneiorganizări raționale. De exemplu: furia și abandonul de sine, agresivitate oarbă și starea de groază, acceselene stăpânite de râs sau plâns etc.

Întrucât în stare de afect intervine o îngustare a câmpului de conștiință și chiar subordonarea acesteia tendinței afective, în legislație se are în vedere dacă infracțiunea a fost comisă în stare de afect. În psihologia modernă se formulează recomandări de prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale afectului, prin amânarea și comutarea reacțiilor, efectuarea de mișcări menite săreducă încordarea, trecerea la analiza detaliată a situației.Afectivitatea, privită în mod general, cuprinde stările afective elementare, emoțiile, dispozițiile,sentimenteleși pasiunile. În stările afective elementare, includem starea de afect, caracterizatăprintr-o puternică încărcătură emoțională, cu un debut brusc și o desfășurare furtunoasă, însoțită de modificări mimico-pantomimice și neurovegetative (tahicardie, oscilații tensionale, paloareasau îmbujorarea feței etc.). Starea de furie, de mânie este consideratăo reacție emoțională primitivă, caracterizată printr-o capacitate scăzută.Sentimentele sunt stări emoționale mult maicomplexe, mult mai stabile și generalizate. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin amplitudinea mai mare a trăirii, prin angajarea mai puternică, prin caracterul mai stabil al relațiilor pe care le

8

realizează cu ambianța. Puternic instrumentate volițional, acestea generează impulsuri spre activitate, fiind susceptibile de mari înfăptuiri. Pasiunea pentru artă,pentru știință, pentru profesia aleasă de coordonare a răspunsurilor, a activității psihomotorii, printr-o înaltă tensiune afectivă care limitează câmpul conștiinței la acel nivel conflictual. Aceste stări trebuie deosebite de stările de afect patologic, în care se tulbură luciditatea conștiinței,subiectul pierzând astfel capacitatea de discernământ și de apreciere critică a faptelor sale și a consecințelor acestora. Un exemplu de stare de afect patologic descris de un grup de psihiatri ce duceau observații asupra astfel de pacienți:Stările de afect patologic s-au manifestat imediat după psihotraumă,sub forma unor stări deagitaţie şi nelinişte psihomotorie,a impulsivităţii,tendinţelor de autodistrugere (până la automutilare),reacţii vazomotorii, plâns, ţipete etc. Agitaţia marcată şi reacţiile vegetative erauintense.Adeseori,aduşi la spital,pacienţii pr ezentau o stare de obnubilare,uneori cu stare deamnezie asupra episodului.

Corelaţia între afectşi infracţiune este prezentă în cazul omorului. Conform art. 146. ”OMORUL SĂVÎRȘIT ÎN STARE DE AFECT ” din Codul Penal, Omorul săvârşit în stare de afect, survenită în mod subit provocată de acte deviolenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,se pedepseşte cu închisoare de pânăla 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii persoanei.

3. Latura obiectivă se realizează prin omorul săvârşit în stare de afect, provocatăde acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui.

4. Starea de afect constituie o stare a psihicului omului, în care acesta,deşi îşimdă seama de acţiunile sale,în mare măsură pierde controlul asupra propriilor sale acţiuni şi capacitate a de a le conduce. În acest caz omulacţionează în stare de afect fiziologic. În această ordine de idei, important este a nu confundastarea de afect fiziologic cu starea de afect patologic, când psihicul făptuitorului se află în stare de iresponsabilitate, adică  persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale ori să le conducă, din cauza unei tulburări psihice.

9

În starea de afect fiziologic persoana răspunde pentru acţiunile sale, dar aceasta este considerată o circumstanţă atenuantă.

 5. Omorului în stare de afect îi premerg trei categorii de acţiuni exprimate prin:

a) acte de violenţă prin care trebuie înţeleasă atât violenţa fizică, adică orice atentat la integritatea corporal sau sănătat (lovituri, bătăi, vătămări corporale,tentativă de omor), cât şi violenţa psihică,ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice. Aceste acte de violenţă sunt cuprinsede dispoziţia art.146 CP numai atunci când nu au fost folosite drept mijloc de apărare contra violenţei ilegale, pentru că în acest caz ele trebuie calificate după regulile legitimeiapărări; b) insulta gravă presupune cuvinte şi acţiuni ale victimei, care, din punct de vedere moral, se consideră deosebit de insultătoare şi care au provocatucigaşului o stare de afect, ca rezultat al înjosirii cu adevărat grosolane a cinsteişi demnităţii vinovatului sau a rudelor lui;c) prin alte acte ilegale sau imorale ale victimei se înţelege orice acţiuneilegală sau imorală care a avut sau a putut săaibă consecinţe grave pentru vinovat. De exemplu, incendierea casei,călcareacu automobilula unui copil, distrugerea unui bun material important, închiderea uniculu idrum spre casă,o înşelare grosolană din partea unei persoane apropiate, infidelitate conjugală etc.

6.Răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabilită numai în cazul în care starea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul apar subit în timpul comportării ilegale a victimei sau îndată după aceasta şi se aduce la îndeplinire fără întârziere.Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după acţiunile ilegale alevictimei sau omorul a fost comis dupăun anumit răstimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art.146 CP.

7. Potrivit indicaţiilor HP CSJ din 15 noiembrie 1993, omorul săvârşitîn stare de afect şi în prezenţa circumstanţelor agravante prevăzu te de alin.2 sau 3 art.145 CP trebuie calificate numai potrivit art.146 CP.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.

 9. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă,care a împlinit vârsta de 16 ani.

 __________

https://ru.scribd.com/doc/98806094/Articolul-146

10

Codul penal al Republicii Moldova ,nr.985-xv din 18.04.2002

Concluzie

Din punct de vedere psihologic prin Afect înțelegem acea reacție emoțională de tip exploziv cu slăbirea controlului voluntar asupra comportării omului.Aceasta reactie poate surveni în urma atingerii celor mai înalte valori ale omului,cum ar fi cistea,demnitate,onoarea ect.Din punct de verede Penal aceasta stare servește ca o circumstanta atenuantă pentru făptuitorii care au săvirșit fapte antisociale și care au adus daune unor valori sociale ocrotite de legea penală.Ca să întelegem starea de afect din punct de vedere al acțiunii sale asupra conștientului uman,vom face un o comparație intre art.145 Cod Penal și art. 149 Cod Penal,adică intre omorul intenționat și omorul săvîrsit în stare de afect.O primă diferențiere este reglementarea juridică,adica sunt reglementate de diferite articole ale codului penal.O a doua diferență și cea mai principală este pedeapsa maximă care poate fi aplicată în urma savirșirii omorului în aceste doua articole.Conform Codului Penal al Republii Moldova pentru omorul intenționat pedeapsa maximă este de 20 ani sau detențiune pe viață,pe cînd la omorul săvirșit în stare de afect( art.146 CP) pedeapsa maxima este de 5 ani.Astfel se constată o difirență evidentă între aceste două infracțiuni din punct de vedere al pedepsei,dar care au ca urmare tot aceiași consecință ,adica lipsirea de viață a unei pesoane.

Se pune îmtrebarea de ce legiuitorul a considerat așa?

La acesca întrebare putem raspunde facînd o concluzie asupra temei abordate în acest referat și anume starea de afect.Legiuitorul a facut aceasta diferențiere ,deoarece starea de afect a fost recunoscută de catre savanți ca fiind acea stare care tulbură constiința persoanei, nedîndu-și seama de acțiunile sale și urmarea prejudiciabilă care poate surveni în urma acțiunilor sale.Un alt răspuns ar fi acela că acestă stare apare în urma lezării unor valori înalte ale omului.

Făcînd o concluzie aș putea spune ca starea de afect și-a gasit reflectarea cuvenită în legislația penală facînd o delimitare astfel între starea de afect si conștiința normală a omului.

11

Bibliografie:

1. https://ru.scribd.com/doc/133833955/Starea-de-Afect-Referat 2. https://ru.scribd.com/doc/98806094/Articolul-146 3. Codul penal al Republicii Moldova ,nr.985-xv din 18.04.2002

12