AlchimiaProtostiinta ce sta la baza

Chimiei

de Cucolea Nicolae Dan

Principii

Alchimia este o formă de cunoastere protostiintifica, dar si o arta oculta, specifica etapelor din vechime ale istoriei cunoasterii umane (antichitate si evul Mediu), care avea trei obiective principale:

Transmutatia obeictelor in aur si argint Crearea unui homunculus, om artificial Obtinerea Pietrei filozofale

Magnum opus (laborator) Asa-numitul OPUS

ALCHEMICUS pentru obtinerea pietrei filozofale cuprindea sapte proceduri împartite in:

Patru operatiuni

I. Putrefactie

II. Calcinare

III.Distilare

IV.Sublimare

Magnum opus (laborator) Trei faze:I. Solutie

II.Coagulare

III.Uniune

Magnum Opus (laborator)

Cele trei stadii fundamentale:I. Nigredo- actiune asupra negrului, materia se

dizolva intrand în putrefacaie;

II.Albedo- actiune asupra albului, materia se purifica, se sublimeaza;

III.Rubedo- actiune asupra rosului, stadiul final.

Istoria Alchimiei

Alchimia a fost practicata atat de stravechile civilizatii orientale - Mesopotamia, Egiptul antic, Persia, India, China, Islamul - cat si de cele occidentale - Grecia antica, Imperiul Roman. Isi atinge apogeul in cadrul Europei medievale, avand ecouri si in epoca moderna.

Deci, alchimia are o vechime de peste doua milenii.

China

Alchimia chineza era raportata la taoism, cea ce presupune:

I. Existenta a 5 elemente de baza: apa, lemn, foc, pamant, aer.

II.Existenta a doua contrarii: YING SI YANG

Grecia

In istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut 2 faze reprezentative:

I. Alchimia ca tehnica

II.Alchimia ca filozofie

Alchimia ca filozofie in Grecia

Principala tema era gasirea principiului unic, originar, care sta la baza alcatuirii Universului. Acest pricipiu era:

apeiron la Anaximandru apa la Thales din Milet aerul la Anaximene numarul la Pitagora patru elemente (pamant, apa, aer, foc)

la Empedocle

Islamul Dupa distrugerea Bibliotecii din Alexandria, centrul

culturii greci, atentia e focalizata catre evolutia alchimiei in Orientul Mijlociu.

Din araba au ramas multi termeni, care s-au pastrat si astazi (chiar si in limbile de mare circulatie):

alchimie azot (de la 'al-zawq - mercur) alcool (de la al-kohl - antimoniu) elixir (de la al-iksīr - piatra filozofala) alambic

Islamul

Lui Geber, considerat Lui Geber, considerat parintele chimiei i se parintele chimiei i se atribuie descoperirea atribuie descoperirea acidului clorhidric si acidului clorhidric si acidului azotic. acidului azotic.

Europa occidentala Toma de Aquino (1225–1274) scrie lucrari cu caracter

alchimist privind producerea aurului si argintului.

Roger Bacon (1214–1294) (calugar franciscan) este considerat primul adevarat alchimist al Europei medievale.

Theophrastus Bombastus von Hohenheim (Paracelsus) (1493-1541), parintele iatrochimiei, sustine ca alchimia ar trebui sa produca elemente compuse utile pentru omenire.

Robert Boyle (1627–1691) in cercetarile sale in domeniul chimiei afirma clar inutilitatea cercetarii pietrei folozofale.

Isaac Newton (1643-1727) despre care John Maynard Keynes spune: „Newton n-a fost primul om al epocii ratiunii, ci a fost ultimul dintre magi.”

Alchimia

In concluzie, alchimia poate fi considerata una dintre protostiintele care au contribuit la imbogatirea cunostintelor omului, nu prin ceea ce se dorea a fi realizat, ci prin descoperirile, intamplatoare sau nu, ale practicantilor ei.

Bibliografie

www.wikipedia.com www.youtube.com www.levity.com/alchemy/