Prof. univ. dr. Teodor Palasan, Universitatea din Brasov

Post on 28-Jan-2017

270 views 14 download

Transcript of Prof. univ. dr. Teodor Palasan, Universitatea din Brasov

EVALUAREA COMPETENȚELOR FUNDAMENTALE

SCRIS-CITIT și MATEMATICĂ la clasa aII-aConf. univ. dr Toader P Ă L Ă Ș A N

15. 06.2013

� P R O D U S E:MANUAL 1:�ELABORAREA SUBIECTELOR PENTRU EVALUAREA COMPETENŢELOR FUNDAMENTALE : SCRIS-CITIT ŞI MATEMATICĂ.MANUAL 2:�PLANUL INDIVIDUALIZAT DE ÎNVĂŢARE- strategie de optimizare a învățării .MANUAL 3:�DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR PENTRU IMPLEMENTAREA PLANULUI INDIVIDUALIZAT DE ÎNVĂȚARE

OBIECTIVELE� IMEDIATE: •Îmbogăţirea culturii evaluative a c. d. din perspectivaînvăţământului centrat pe competenţe;•Explicitarea metodologiei de elaborare a subiectelorpentru competenţele vizate: scris-citit şi matematică;•Asistarea cadrelor didactice în procesul de evaluare prinsugerarea unor modele orientative de probe deevaluare.� PE TERMEN LUNG•crearea unei bănci de itemi specifici evaluăriicompetenţelor fundamentale

Ce credem noi cu privire la evaluarea competenţelor:� Procesul de achiziţie a competenţelor necesită o corelare organică/ judicioasă cu principiul organizării şcolarităţii pe cicluri curriculare, a dinamicii evolutive a etapelor de formare şi dezvoltare. Prin însuşi specificul său, clasa a II-a are un rol hotărâtor în evaluarea competenţelor fundamentale scris-citit şi matematică, iar obiectivele vizate în întregul proces de predare-învăţare-evaluare se subordonează acestor compet.

� Ce este competenţa şcolară şi ce strtucură are?C. ş. constă în disponibilitatea elevului de a selecta şi utiliza

resursele, de a-şi organiza într-o măsură suficientă experienţaprealabilă şi de a-şi valorifica prestaţiile anterioare în realizareaperformanţelor actuale.

Structura :a) Resursele: cunoştinţe („a şti”), abilităţi/deprinderi („a face”),atitudini şi valori („a fi”, „a deveni”);b) situaţiile concrete -elevul pune în practică ceea ce a învăţat. S. c.sunt integrate în „familii de situaţii”,- fiecărei competenţe i se asociazăo „familie de situaţii”;

� Ce este competenţa şcolară şi ce strtucură are?- continuare

c) performanţele = nivelul la care o competenţă a fostdobândită. Se măsoară prin raportarea la unstandard/etalon (naţional) , de ex. descriptorii deperformanţă;

d) finalitatea, adică competenţa şcolară ca punctterminus al procesului instructiv-educativ şi ca obiect alevaluării şcolare.

TIPURI DE EVALUARE – ANALIZĂ COMPARATIVĂ DIN PERSPECTIVA INTEGRĂRII ÎN PROCESUL DIDACTIC

CRITERII DE ANALIZĂ

1. EVALUAREA INIŢIALĂ

(PREDICTIVĂ)

2. EVALUAREA FORMATIVĂ (CONTINUĂ)

3. EVALUAREA SUMATIVĂ (FINALĂ)

1. Scopul urmărit

2. Funcţii îndeplinite

3. Modalit. de realizare

4. Ob. ev.(ce se ev.)

5. Avantaje6. Limite

� PROBELE DE EVALUARE:caracteristici. relația dintre itemii de evaluare și descriptorii de performanță

�Instrumente de evaluare – testul doc.� Calităţile gen. ale instrum.de evaluare� Validitatea�Fidelitatea�Obiectivitatea�Aplicabilitatea�Sensibilitatea

� Etapele proiectării testelor

a. Stabilirea structurii testuluib. Stabilirea competenţelor (obiectivelor) de evaluatc. Elaborarea itemilor de evaluared. Elaborarea schemei de evaluare (elaborarea descriptorilor de performanţă)

� Itemii de evaluare – tipologieA. ITEMII OBIECTIVI

A.1. Itemi cu alegere dualăA.2. Itemi cu alegere multiplăA.3. Itemi de asociere/ tip pereche

B. ITEMII SEMIOBIECTIVIB.1. Itemi cu răspuns scurtB.2. Itemi de completareB.3. Întrebări structurate

C. ITEMII SUBIECTIVIC.1. Eseul structuratC.2. Eseul liberC.3. Rezolvarea de probleme

� CRITERII ŞI INDICATORI DE EVALUARE - DESCRIPTORII DE PERFORMANŢĂ

EXEMPLE:1. LIMBA ROMÂNĂ ÎN VIAȚA COTIDIANĂ. ANALIZA UNOR SITUAȚII PROBLEMĂ (p.48- 78)

2. MATEMATICA ÎN VIAȚA COTIDIANĂ. ANALIZA UNOR SITUAȚII PROBLEMĂ(p 79- 109)

3. CITIT-SCRISUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ÎN CLASELE CU PREDARE ÎN LIMBILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR PENTRU IMPLEMENTAREA PLANULUI INDIVIDUALIZAT DE ÎNVĂȚARE

DISPOZITIV DE F O R M A R E

P. SELECȚIONER

FFF

FF F

P. ANTRENORINSTRUCTOR

E L E V

� CEI FFF AI EDUCAȚIEI

� F: CEL CARE FACE (ELEVUL)

�FF: CEL CARE FACE CE TREBUIE SĂ FACĂELEVUL (PROFESORUL ANTRENOR/ INSTRUCTOR)

�FFF: CEL CARE FACE PENTRU CĂ TREBUIE SĂ FACĂ PENTRU CA ELEVUL SĂ FACĂ

�CEI RRR AI FORMĂRII DE ATITUDINI LA ELEVI

RECOMPENSĂ

4. FELICITĂRI

REGLARE/ATENȚIONARE

5.REORIENTARE

REPERARE

2. ÎNCEARCĂ

3. OBSERVĂ

1. I SE SPUNE/ SE ARATĂ

�P I N – rezultat al unei noi culturi a evaluării din perspectiva:

Punctul de plecare îl constituie rezultatele evaluării competențelor

fundamentale pe întregul parcurs școlar al elevului, de la

pregătitoare până la clasa a XII-a.

� Învățământului centrat pe competențe,

� Rolului reglator /optimizator al evaluării,

� Învățământului centrat pe elev.

� FUNCȚIILE PIN - din perspectiva elevului:� Ajută elevul:

� să cunoască nivelul achizițiilor personale.

� să depășească dificultățile de învățare.

� să-și dezvolte potențialul de învățare.

� să se autoevalueze.

� să-şi definească / contureze traseul profesional.

�FUNCȚIILE PIN - din perspectiva profesorului

� Un instrument de:

� optimizare a instruirii prin centrarea pe elev a

predării-învățării (predarea este proiectată în funcție de

nevoile de învățare și dezvoltare ale elevului)

� comunicare între cadrul didactic și părinți.

� valorificare a potențialului elevului în vederea

monitorizării traseului educațional .

�FUNCȚIILE PIN - din perspectiva părinților

� Un instrument de:

� cunoaștere a nivelului achizițiilor copilului, printr-o

informare directă și confidențială.

� cunoaștere a demersului instr.-educ. individualizat.

� sprijinire a învățării copilului.

�comunicare cu cadrele didactice sau alți specialiști

implicați în educație.

�STRUCTURA P I NA. Date personale;B. Planul (desfășurat) cuprinde:

1.Standardele. vizate de Evaluarea naţională a

competenţelor fundamentale, corelate cu cele

corespunzătoare claselor a III-a şi a IV-a;

2. Nivelul de performanţă atins de elev în urma evaluarii

nivelul de performanţă atins de elev la finele clasei a III-a,

respectiv a IV-a, în urma implementării PIN;

3. activităţile de învăţare;

4. strategiile de învăţare;

5. stilul de învățare;

6. alte elemente

�De la PIN la învățarea autodirijată: TEZELE (Siebert, 2001)

�Î.a pune accentul pe însuşirea şi nu pe transmiterea

cunoştinţelor.

�Î.a suportă o determinare biografică (Noi toţi învăţăm după

cum am fost învăţaţi la un moment dat).

�Î.a este o activitate bazată pe autoresponsabilizare.

� TEZELE (Siebert, 2001), continuare

�Construirea semnificațiiilor (învățarea) se crează individual în

conformitate cu structura psihică a fiecăruia. De aici rezultă

individualizarea și chiar personalizarea învățării.

� Învăţarea autodirijată necesită contexte sociale.

� Autodirijarea învăţări vizează "temele generative"care "ating

propria identitate şi lumea în care trăieşte fiecare dintre noi“

� Autodirijarea este un proces cognitiv şi emoţional.

� CONCLUZIE

� Planul individualizat de învățare este un instrument pentru formarea strategiilor metacognitive ca condiționează succesul și adaptarea în școală și societate.

� ASPECTE METODOLOGICE ALE PROIECTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII P I N

� P I N în 5 pași (p. 18 -19)�E X E M P L E:

�APLICAŢIE PENTRU COMPETENŢE DE CITIT –SCRIS (p. 20 -24)

�APLICAŢIE PENTRU COMPETENŢE LA MATEMATICĂ (p.25-28)