Prof. univ. Teodor M. Popescu

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Prof. univ. Teodor M. Popescu

Tipãritã cu binecuvântarea

Î. P. S. PimenArhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2005

Redactor responsabil: consilier cultural, pr. Dragoº ButaTehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu StrugaruCorecturã: prof. Monica Bilauca, prof. Doina CiobanuTipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

ISBN 973-86963-6-4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

POPESCU, TEODOR M.Misiunea creºtinã a statului / Teodor M. Popescu... -

Suceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2005ISBN 973-86963-6-4

261.7

MISIUNEA CREªTINÃ A STATULUI*

Conferinþa aceasta este poate întâmpinatã cu onedumerire, dacã nu chiar cu mai multe, pentru cãsubiectul ales de mine, Misiunea creºtinã a Statului, pare a nu putea sã se încadreze în ciclul anunþat deorganizatori, Probleme actuale în Bisericã ºi Stat,nepunând adicã o problemã nici de stat, nici actualã.

ªi vã întrebaþi, desigur: „Ce poate fi misiuneacreºtinã a Statului? Are Statul o funcþiereligios-moralã? Poate sã intre în preocupãrilestatului modern, care, vom avea prilejul sã repetãm,este prin definiþie laic ºi care se alimenteazã încã dinideologia unei revoluþii ce a profanat ºi a distrusaltare, poate sã intre ºi grija unei misiuni creºtine,când statul modern nu-ºi recunoaºte mai întâicalitãþi ºi atribuþii religioase? „Stat modern” ºi„misiune creºtinã” nu sunt deci antinomice ºiincompatibile?

Dacã mai presupun eventuale obiecþiiprivitoare la oportunitatea chestiunii puse ºi, de cenu, ºi la competenþa celui care vã vorbeºte ºi alecãrui vederi ºi posibilitãþi de a rezolva problema nutrec dincolo de domeniul preocupãrilor sale strictprofesionale, mãrginite adicã exclusiv la o catedrã,de unde nu se conduce nici Statul, nici Biserica, iatãîncã motive pentru care conferinþa aceasta este un

3

* Conferinþã þinutã în ziua de 8 martie 1934.

semn de întrebare pentru Prea Cucerniciile ºiDomniile Voastre ºi o grea încercare pentru mine.

Recunosc ºi una ºi alta. Chestiunea pusã estedelicatã prin însãºi presupusa ei inactualitate, ca ºiprin unele inevitabile constatãri triste, ce sunt defãcut, discutând-o. ªi de-aº putea-o expune subforma unei lecþii de înaltã politicã religioasã de stat,în care problema sã fie tratatã, mãcar teoretic,complet ºi satisfãcãtor!... Dar - ºi aceasta va fi marea decepþie de care eu am cel puþin scuza de a vã fiprevenit - în loc de sublime principii politice,juridice, filosofice, teologice ºi de spumoase torenteoratorice, pe care probabil cei mai mulþi le ºiaºteaptã, consemnate în scris, pentru trebuinþaorganizatorilor ºi eventual a cenzurii, conferinþamea vã va servi câteva cunoºtinþe comune ºiobservaþii simple, fãcute pe realitãþi banale dintrecut ºi din prezent. Adevãruri cunoscute deci,unele chiar atinse în altã ordine de idei de cãtreconferenþiarii anteriori, care au asupra mea toþi nunumai avantajul prioritãþii, ci ºi pe cel al talentului.

Neputând fi deci un tratat de misiune creºtinã aStatului, conferinþa mea va fi doar o simplã ºineretoricã expunere de motive ale unei acþiunireligioase de stat, considerate ca o necesitate socialãºi naþionalã, ca o datorie ºi ca o posibilitate de stat.

Va fi deci vorba despre situaþii care ne privescca popor creºtin. Despre lucruri pe care aveminteresul sã le mãrturisim ºi datoria sã le îndreptãm

4

dupã putinþa fiecãruia, a acelora îndeosebi - ºi eudoresc sã fie aci cât de mulþi - care vor avea mâine unloc ºi o rãspundere în conducerea þãrii.

Cu aceste lãmuriri de început ºi cu speranþa cãºi altele vor veni în cursul expunerii, sã trecem acumla aceasta.

Din deprinderea de profesor, care este prin firedidactic, ºi din necesitatea de a proiecta subiectulnostru, pentru o mai largã înþelegere, voi privi întâifuncþia religioasã a Statului în general.

Omenirea este sociabilã ºi religioasã de când ocunoaºte istoria.

Statul este forma superioarã, cea mai înaintatãºi cea mai largã, a organizaþiei sociale, dar Statul aavut, de când ºtim, ºi preocupãri religioase.Constatarea este poate generalã ºi, prin aceasta, unindiciu puternic cã preocupãrile religioase nu numai cã nu sunt strãine fiinþei ºi menirii Statului, dar îisunt fireºti ºi necesare.

În statul desãvârºit al antichitãþii - statul ro-man - împãratul era un ierarh suprem, pontifexmaximus, cultul o preocupare de stat, sacerdoþiul ofuncþie de stat.

Religiile anterioare creºtinismului, inclusiviudaismul, erau culte naþionale, religii de stat. Cuunele excepþii, ele se ºi concepeau ºi tolerau ca atare.Era adicã în general admis cã religia este un bun ºiun drept natural, un patrimoniu al fiecãrui popor, ºi, anormal ar fi fost sã existe popor fãrã religie ºi

5

stat indiferent ei.La toate popoarele ºi în diferite forme, din

Extremul Orient, cu suverani numiþi „fii ai cerului”,pânã în Orientul Apropiat, cu sultani-califi ºi pânã la marginile istorice ale Europei, Statul ºi religia,suveranul ºi preotul au fost în strânsã legãturã ºicolaborare, nu numai prin voinþa statului, ci ºi princonsimþãmântul religiei.

State ºi religii au trecut, concepþia a rãmas: unalt indiciu cã ea este fireascã. Ceea ce intereseazãîncã mai mult este cã, în felul sãu, a acceptat-o ºi ceamai spiritualã ºi mai revoluþionarã dintre religii,creºtinismul. Religie revelatã ºi absolutã, ea s-aacomodat totuºi cu Statul, care este operãomeneascã relativã, imperfectã, deci ºi uneoriincomodã, ºi cu statul roman, pe care în momente de groazã ºi de suferinþã l-a socotit condus de Antihrist, ºi cu statul creºtin, care n-a fost nici el vreodatãideal.

Principial, Statul ºi autoritatea au fost pentrucreºtinism instituþii de ordin divin, în sensul cãautoritatea de stat este de la Dumnezeu. Spus întreacãt, lucrul pare, desigur, simplu ºi neînsemnat.În realitate, concepþia creºtinã despre autoritatea destat este de o noutate, de o importanþã ºi de osinceritate fãrã asemãnare în vreo altã religie,pentru cã, dacã orice religie respectã ºi exalteazãstatul naþional, statul propriu ºi protector,creºtinismul a admis, într-un timp când nu avea

6

unde sã-ºi plece capul ºi într-un stat care a cãutataproape trei secole sã-l distrugã, a admis ºi învãþat,sub loviturile sângeroase ale persecuþiei, cã Statul ºiautoritatea sunt totuºi voite de Dumnezeu ºi trebuiecinstite ºi servite din convingere religioasã ºi dindatorie moralã. Este chiar numai acest principiufundamental de moralã creºtinã publicã un serviciu,pe care nici o religie nu l-a mai fãcut Statului ºipentru care Statul nu va fi niciodatã atât deînþelegãtor ºi de recunoscãtor ca sã-i poatã rãsplãtiBisericii dupã cuviinþã.

Printr-un precept simplu ºi lapidar, deimportanþã universal-istoricã, Iisus Hristos aînvãþat pe ai Sãi sã dea cezarului cele ale cezarului,adicã sã-ºi îndeplineascã în mod conºtiincios toateîndatoririle materiale ºi morale faþã de Stat. MareaLui crimã în faþa poporului evreu a fost lealitatea Safaþã de Stat, faþã de statul roman cuceritor. Evreii Îlvoiau erou politic, eliberator de strãini ºi stãpânitorde lume, dar El i-a dezamãgit, proclamând dreptul ºi legitimitatea Statului, a unui stat care era strãin.Evreii n-au putut sã înþeleagã ºi sã tolereze acestlucru, nici Mântuitorului, nici primilor creºtini.

Creºtinii L-au înþeles însã foarte bine. Nu s-ascris ºi nu se va putea scrie o apologie ºi o justificarea Statului mai temeinicã, mai convingãtoare ºi maiimpresionantã decât cea pe care a fãcut-o un apostolcreºtin, Sfântul Pavel, la începutul cap. XIII înEpistola cãtre Romani, în câteva cuvinte, al cãror

7

sens, liber redat, este acesta: oricine trebuie sã sesupunã autoritãþii, pentru cã ea este pusã ºi voitã deDumnezeu în slujba binelui; ea devine astfel unauxiliar al lui Dumnezeu, este slujitoarea Lui ºi trebuie respectatã ºi ascultatã nu numai de fricã,pentru cã poartã sabie, ci ºi din convingere.Apostolul zice mai frumos: „pentru conºtiinþã”,având sã dai socotealã lui Dumnezeu Însuºi deneascultarea autoritãþii.

Cine a investit autoritatea de stat cu mai multprestigiu ºi cu mai multã putere? Cine a ridicat-oatât de sus în respectul lumii ºi cine a cerut pentru ea mai mult?

A fãcut-o, repet, creºtinismul persecutat. ªiapologeþii lui puteau sã spunã, apãrându-i cauza, cãîn creºtini sunt urmãriþi ºi condamnaþi, pe nedrept,cei mai buni ºi mai credincioºi ºi mai supuºi cetãþeni pe care-i are Statul.

Acestui stat creºtinii i-au recunoscut un rolprovidenþial ºi, dacã au avut de atâtea ori motiv sã seplângã de nedreptãþile lui, n-au uitat sã preþuiascãrecunoscãtori, pentru binefacerile ei, pax romana,ºi au plâns ca cei mai buni romani când în Apus,edificiul imperial se prãbuºea în sec. V, sub loviturile barbarilor.

Devenit creºtin, Statul a servit Bisericii. ÎnApus, suveranii medievali au avut, deºi autoritatealor era mãrginitã faþã de a papilor, îndatoririreligioase recunoscute, ºi erau în primul rând

8

protectorii ºi apãrãtorii Bisericii. Împãraþii bizantini au însemnat mai mult: persoane consacrate, unºi, eiau avut o anumitã autoritate religioasã ºi seconsiderau un fel de episcopi civili; au avutatribuþiuni bisericeºti importante - ca de exempluconvocarea sinoadelor ecumenice ºi întãrireahotãrârilor lor - ºi iniþiative adesea rodnice ºisalutare.

Ca moºtenitori ai tradiþiei bizantine, suveraniiortodocºi au încã anumite privilegii de ordin religios ºi sunt ºi persoane religioase. Þarii ruºi erau pentrupopor un fel de divinitate; chipul lor avea prestigiulunei icoane.

Aceastã calitate religioasã a suveranului creºtindecurge din concepþia creºtinã despre autoritatea de stat ºi despre rolul ei în lume. Ea asistã Biserica înrealizarea operei creºtine; are, deci, ºi o funcþiereligioasã în cadrul Bisericii, ºi în vederile înalte alecreºtinismului.

Pentru Fericitul Augustin, teologul latinnormativ în Occident, marea misiune creºtinã ºisocialã a Statului este sã asigure pe pãmântdreptatea ºi, prin dreptate, ordinea, cerinþã vitalã ºiindispensabilã ca pâinea zilnicã ºi ca aerul pentrupersoane, pentru instituþii, ºi pentru popoare.Dreptatea ºi ordinea sunt condiþii ale pãcii, alearmoniei sociale, ale prosperitãþii, ale echilibrului ºiale bunului mers social. E Statul în slujba binelui,aºa cum l-a înþeles Mântuitorul, aºa cum l-a

9

justificat Sfântul Apostol Pavel? Dacã am putea sãstãruim mai mult asupra acestei cerinþe creºtinepropuse Statului, am vedea cã ea nu este doar o ideede program politic ºi social, ci este un programîntreg, vast ºi mãreþ cât o evanghelie socialã.

În concepþia creºtinã deci, Statul este uncolaborator al Bisericii în slujba omenirii ºi, prinaceasta, un serv al divinitãþii, un mandatar ºi uneconom rânduit sã asigure pe pãmânt o ordinemoralã, care trebuie sã imite ºi sã reproducã în micpe cea din lumea cereascã. Ordinea este de esenþãdivinã ºi lumea este ordine. Grecii i-au ºi dat acestfrumos nume, cosmos, iar Statului pe cel de putere,cratos. Statul este deci o putere care trebuie sãcreeze ordine. În aceastã ordine moralã a vãzutcreºtinismul menirea lui ºi aceastã ordine esteindispensabilã operei creºtine.

Din programul sãu cu pronunþatã nuanþãreligioasã, Statul creºtin vechi ºi medieval a realizatce a putut. El a fost solicitat de Bisericã sã osecondeze în opera creºtinãrii popoarelor, a ridicãrii lor morale ºi materiale, a îndreptãrii lor sufleteºti, aameliorãrii treptate a situaþiei sociale ºi culturale, apromovãrii binelui în general.

Statul a participat efectiv la misiune ºi la lucrulspiritual, a apãrat interesele bisericeºti, a dorit ºi asusþinut reforme religioase ºi morale, a intervenit însituaþii triste pentru Bisericã, asigurându-i uneori oconducere mai bunã, a purtat sabie, iar Bisericii i-a

10

acordat numeroase ºi mari privilegii. Statulmedieval a avut o activitate religioasã bogatã, dupãcum ºi Biserica a avut o activitate socialã ºi culturalãhotãrâtoare pentru destinele lumii.

Dacã ne-am gândi totuºi la câteva mari realizãri medievale, între care convertirea popoareloreuropene anglo-saxone, germane ºi baltice, dinApus, a ruºilor ºi bulgarilor de la Bizanþ, convertirede importanþã istoricã epocalã, pe care Biserica afãcut-o cu ajutorul Statului, apoi acea mare epopeecreºtinã a cruciadelor care a cerut creºtinãtãþiioccidentale, timp de douã secole, grele osteneli ºisacrificii pentru idealul eliberãrii locurilor sfinte,vom înþelege cã Statul medieval a avut conºtiinþaunei misiuni creºtine, a avut o conºtiinþã creºtinã ºia îndeplinit o misiune creºtinã.

Se va zice, ºtiu bine, cã Statul medieval asãvârºit pentru aceasta, din fanatism sau din excesde zel, multe greºeli; a comis abuzuri ºi violenþe, anesocotit uneori ideea creºtinã, s-a asociat la mãsuricompromiþãtoare pentru Bisericã, cum a fost cea aInchiziþiei, s-a amestecat dincolo de competenþa ºirolul sãu în rezolvarea unor probleme religioase,intervenind chiar în conducerea Bisericii.

Cât priveºte Orientul ortodox, se ºtie cã Biserica a fost uneori aservitã ºi comandatã, iar atunci cândrezista, a fost constrânsã ºi asupritã. Statul aîntrecut adesea mãsura atribuþiilor sale religioase ºia fãcut uneori rãu Bisericii, ca în vremea

11

iconoclasmului, când împãraþii au încercat sã-ºiimpunã voinþa în materie de credinþã ºi cult. S-arpãrea cã marea experienþã medievalã pledeazã maidegrabã pentru deosebirea strictã a celor douãputeri ºi domenii ºi pentru neamestecul Statului înproblemele religioase.

Greºeli s-au fãcut, desigur, dar s-a fãcut ºi multbine ºi s-ar fi fãcut mai mult chiar, dacã Biserica ar fifost totdeauna la înãlþimea chemãrii sale. Greºelilesunt explicabile, ºi Statul nu poartã totdeaunasingur vina lor. A fost greºitã nu ideea unei misiunicreºtine a Statului, ci înþelegerea sau realizarea ei,din cauza oamenilor ºi a împrejurãrilor. Erautimpuri de moravuri aspre, uneori primitive,zguduiri, tulburãri ºi prefaceri, ambiþii ºi veleitãþicontradictorii. Principiul colaborãrii dintre Bisericãºi Stat nu era bine stabilit sau nu era respectat;raportul de forþe nu era totdeauna echilibrat ºistabil. Statul a abuzat adesea de puterea politicã,Biserica uneori de cea spiritualã. Statul a putut sãfacã greºeli religioase, Biserica în Apus a fãcutnumeroase greºeli politice.

Corectiv al acestei situaþii ºi regulator al unorraporturi reciproce juste ºi normale este idealulprincipiu evaghelic dupã care trebuie dat cezaruluice este al cezarului, ºi lui Dumnezeu ce este al luiDumnezeu. Dacã raportul dintre Bisericã ºi Stat sestabileºte ºi se menþine pe baza lui, ele nu se pot niciignora, nici combate, nici pãgubi. Nu vor impieta

12

domeniu strãin ºi nu-ºi vor aroga drepturi ce nu leaparþin. Va cunoaºte fiecare limita ºi naturaatribuþiilor sale ºi va înþelege chipul de a le sãvârºilegal. Când cele douã instituþii se cunosc ºi serespectã, ele se înþeleg ºi se ajutã. Principiul estevalabil pentru totdeauna, deci ºi în statul modern.

Înainte de a trece totuºi mai departe, la situaþiacare ne intereseazã, mã opresc un moment încã laîntâmpinarea ce se poate face, tocmai sub formaunei obiecþiuni de principiu. Datã fiind deosebireaclarã pe care Iisus Hristos a fãcut-o între Bisericã ºiStat, ca între Dumnezeu ºi cezar, ºi datã fiindnestatornicia ºi nesiguranþa bunelor raporturidintre o instituþie divinã ºi una omeneascã, dat fiindapoi cã misiunea creºtinã este, prin definiþie, o operã bisericeascã, este însãºi raþiunea de a fi a Bisericii,nu este mai bine ca aceasta sã ºi-o rezerve sieºiexclusiv ºi sã o îndeplineascã fãrã amesteculStatului, care poate sã expunã Biserica la neplãceri ºi pericole, sau sã o oblige la concesii ºi compromisuripentru avantaje care, dacã sunt, este preferabil decica Biserica sã se lipseascã?

Date fiind inconvenientele inevitabile ce decurg dintr-o colaborare a Statului la o operã religioasãpentru care, azi mai ales, el nu are înþelegere, nu este mai bine ca Biserica sã-ºi îndeplineascã singurãmisiunea creºtinã, fãrã a mai recunoaºte Statuluirolul de colaborator? Nu este mai bine ca, instruitãde experienþele din trecut, sã renunþe la asistenþa

13

Statului pentru a-ºi pãstra caracterul, libertatea ºiprestigiul? Nu este prin urmare mai corect ºi maipotrivit regimul unei separaþii complete, principi-al-evanghelice ºi benevol consimþite?

Ar fi un ideal, desigur, dar idealurile suntabsolute, realizãrile sunt relative, pentru cã suntcondiþionate, iar idealurile, în sine pure, seînfãptuiesc pe realitãþi date. Realizarea nu poate fi,de aceea, niciodatã idealul întreg.

Misiunea creºtinã a fost, desigur, încredinþatãBisericii. Iisus Hristos a înfiinþat o Bisericã, nu unStat, ºi n-a dat-o în grija Statului. Dacã totuºi ºi El, ºiapostolii, ºi vechii creºtini au recunoscut ºi respectat Statul, o instituþie pãmânteascã, ºi dacã au primitbucuros concursul lui, înseamnã cã idealul creºtinnu se raporteazã la cer numai, ci trebuie sã-ºi facãsocotelile ºi cu pãmântul, pe care omenirea s-a gãsitºi se gãseºte organizatã în state. Misiunii creºtineStatul îi poate fi de ajutor, cum îi poate fi ºi piedicã; îi poate fi de ajutor cel puþin nemaifiindu-i piedicã.

Creºtinismul nu numai cã nu se dispenseazã deexistenþa Statului, cum am spus, dar, o presupune ºio justificã. Apariþia creºtinismului a aºteptat, dinprovidenþialã hotãrâre dumnezeiascã, pânã laformarea ºi întãrirea celui mai mare ºi mai bineorganizat stat vechi, care a fost statul roman: statuniversal ºi cultural, stat de legi ºi de ordine.

Statul roman a colaborat, fãrã sã ºtie ºi fãrã sãvrea, la marea operã creºtinã. De n-ar fi salvat decât

14

viaþa marelui apostol al neamurilor ºi cetãþeanroman, Sfântul Pavel, expus de mai multe ori lamoarte timpurie de conaþionalii sãi evrei, ºi tot aravea dreptul la un cuvânt de bunã apreciere înrosturile creºtinismului începãtor.

Necesitatea organizaþiei de stat pentru lucrulBisericii o dovedeºte încã situaþia grea ºi tristã încare s-a gãsit un timp Roma creºtinã, fãrã suveran ºifãrã apãrãtor prin venirea barbarilor, dupã cãdereaimperiului occidental. O dovedesc ºi situaþii mai noi; de la separaþia de Stat, Biserica francezã ofteazãcontinuu dupã „Franþa celor patruzeci de regicreºtini”, iar calvarul pe care suie de câteva secoleBisericile ortodoxe de pe teritoriul cucerit demusulmani, ºi mai mult, ca orice tragedie actualã aBisericii ruse, dovedesc aici, în apropierea noastrã ºi cu bãtãi simþite ºi de inima noastrã, cã o organizaþiede stat creºtin, cu înþelegerea ºi respectul religiei ºimoralei, este, dacã nu o absolutã necesitate, celpuþin o condiþie favorabilã de mare însemnãtate ºifolos pentru existenþa Bisericii ºi pentru misiunea eicreºtinã.

În timp ce vechile patriarhate ortodoxe, centrede viaþã ºi de glorie creºtinã, erau reduse ºi asuprite,creºtinii trataþi ca plebe, „raia”, storºi de bunuri ºisiliþi sã-ºi dea copiii pentru corpul ienicerilor ºi sã-ºilepede credinþa, în timp ce nu puteau sã mai ridicebiserici ºi nici chiar sã tragã clopote, sã-ºi predice ºisã-ºi scrie liber cuvântul de propagare ºi de apãrare

15

a Evangheliei; în timp ce nu mai dispuneau de viaþa,de cinstea ºi de averea lor ºi nu se puteau bucura nicide relativa libertate religioasã promisã solemn desultanii cuceritori, pânã aici la Dunãre; dincoace defluviu, în Þãrile Române, creºtinismul prosperanestingherit, întreþinea viaþa religioasã, produceaopere de binefacere ºi de culturã, pentru noi ºipentru alþii. Domnii ºi boierii þãrilor noastre ajutauBiserica, umpleau þara cu mãnãstiri ºi locaºuri decult ºi de binefacere ºi trimiteau din prisosul bogat al milei ºi dragostei lor creºtine bani, odoare ºi cãrþi întot Orientul cotropit. Creºtinismul sporea, pentru cã þara îºi pãstra hotarele ºi drepturile sale. Biserica era la adãpostul unui stat.

ªi cel mai mare titlu de glorie între popoare, afost pentru români acesta: au luptat eroic pentruapãrarea neamului ºi a legii creºtine ºi au ajutatgeneros Ortodoxia în tot Orientul, pânã departe laIerusalim, în Antiohia, Alexandria, Muntele Sinai ºiîn Georgia, pânã la Marea Roºie ºi Marea Caspicã.Au fost „atleþi ai creºtinãtãþii” ºi ctitori ai Ortodoxiei. Au dat sânge ºi au dat averi pentru întreþinerea vieþii religioase a Ortodoxiei greu încercate, cu o dãrniciepe care n-a arãtat-o poate nici un alt popor pe lume.

Niciodatã n-a strãlucit ºi n-a însemnat maimult pentru alþii numele de român, decât atunci ºiprin aceasta. În nici o activitate nu s-a manifestatmai frumos ºi mai lãudabil poporul nostru decât încea religioasã: a fost popor în misiune creºtinã.

16

Douã mici principate care abia contau în istoriauniversalã au jucat în aceastã privinþã un rol, pe care iatã, nu-l joacã astãzi statul modern, mãrit ºi întãritcu legãturi ºi interese mondiale.

Am fãcut deci în trecut noi înºine dovada unuineam în slujbã creºtinã. Au recunoscut-o la timppapii înºiºi pentru care, ca ortodocºi, eram totuºischismatici. ªi e plin Athosul de mãnãstirile, dedarurile ºi de documentele dãrniciei noastre. ªi suntîncã vii amintirile þãrii de azil ortodox, primitor ºimiluitor de ierarhi strãini, în cãutare de ajutor ºiîncurajare.

În viaþa popoarelor ortodoxe, trebuie spus,Statul joacã un rol religios deosebit, pe când Biserica Romano-Catolicã desfide ºi combate Statul, cãci eanu l-a conceput decât aservit, subordonat, iarBiserica Ortodoxã s-a organizat în cadrul dat ºirecunoscut al Statului. Pe când în concepþia papalãBiserica este în totul internaþionalã, sub pretext cãeste universalã, în concepþia Bisericii Ortodoxe,Biserica universalã se compune din Bisericiparticulare, deci naþionale. Acesta a fost de altfel dela început sensul ºi spiritul organizaþiilor creºtine:Biserica era formatã din Biserici; atât cât erauortodoxe ºi Biserica întreagã ºi Bisericile în parte senumeau „catolice”.

De aceea Bisericile ortodoxe recunosc Statulºi-l servesc, colaboreazã cu el în raporturi de bunãînþelegere ºi de sprijin reciproc, adoptã limba

17

poporului ca limbã liturgicã, fapt de mareimportanþã naþionalã ºi culturalã, se roagã pentruºeful statului, pentru conducãtorii ºi oastea lui.Biserica Ortodoxã ajutã Statul ºi este ajutatã de el,dã ºi primeºte. Ea s-a integrat în viaþa de stat, ºi-aînsuºit idealurile poporului, a împãrþit cu el celebune ºi cele rele.

În istoria Bisericii Romano-Catolice, dincontrã, un lung ºir de pretenþii papale lumeºti a fosturmat de conflicte, uneori armate, cu suveranii, custatele, cu puterea politicã. În aceastã situaþie deopoziþie ºi de conflict armat cu Statul, BisericaOrtodoxã nu s-a pus niciodatã, nici chiar când a fostlovitã sau pãgubitã de Stat. Papalitatea a contrafãcut Statul, înfiinþând un Stat propriu ºi bravând pecelelalte cu inutile ºi absurde mãsuri ºi atitudiniameninþãtoare, care au putut fi uneori eroice, maipuþin eficace ºi nicidecum creºtine. Cãci nimic nupoate fi mai strãin de misiunea unui ierarh creºtindecât a merge înarmat, ca orice comandant, înfruntea trupei ºi a combate, pentru scopuri lumeºti,pe alþii, creºtini ºi ei. Episcopul, rebel ºi strateg, ºipapa, în primul rând, au fost una din cele mai tristeforme ale negãrii ideii creºtine de ierarhie, ca ºi deStat.

Acest lucru nu s-a întâmplat în Ortodoxie. ªieste mult mai aproape de concepþia ºi de atitudineacreºtinã veche Biserica Ortodoxã, admiþând inde-pendenþa Statului faþã de Bisericã ºi încadrându-se

18

disciplinatã în el, servindu-l ºi fiind servitã ca oinstituþie de stat, decât starea de rãzboi, în careBiserica papalã s-a gãsit cu toate statele, ºi pânãacum câþiva ani, chiar cu statul italian, pe al cãruiteritoriu stã ºeful ei, a cãrui unitate naþionalã acãutat totuºi s-o împiedice, îndãrãtnicindu-se pânãde curând sã revendice un stat propriu ºinerenunþând la el decât pentru mulþi arginþi ºipãstrând, se înþelege, Vaticanul. Azi încã, BisericaRomano-Catolicã duce în unele state o politicãproprie, prin partide catolice.

Ceea ce este fundamental greºit este pretenþiaei de a fi un stat în stat, un suprastat, de a fi un statuniversal, de a avea nu numai puterea bisericeascã,ci ºi puterea lumeascã ºi de a o acorda suveranilor,de a dispune de ei, de coroana lor, de fidelitateasupuºilor lor, de a ordona ºi de a fi ascultatã casupremã autoritate pe pãmânt, tratând Statul ca ofeudã medievalã. Aceastã concepþie teocraticã, dupãcare Biserica se vrea ºi Stat, mai presus de state, iarºeful ei se crede un suveran al suveranilor careprimeºte puterea de la el, ca luna lumina de la soareeste exageratã.

Este, repet, o situaþie complet falsã ºinecreºtinã în care Biserica Ortodoxã nu s-a pusniciodatã. Biserica Ortodoxã a rãmas o instituþiereligioasã prin menirea sa ºi o instituþie naþionalã ºidemocratã prin poporul sãu: este Bisericapoporului. Protestantismul însuºi a înþeles acest

19

caracter original al Bisericii creºtine, s-a împãcat cuStatul ºi i-a recunoscut, în felul sãu, o misiunereligioasã. Raporturile normale ºi colaborareaeficace între Bisericã ºi Stat nu sunt însã posibiledecât în Biserica Ortodoxã.

Au comis de aceea o nedreptate paradoxalã ºiuluitoare, un mare pãcat ºi contra trecutului nostruºi contra Bisericii ºi statului actual, aceia dintrebonjuriºtii noºtri, oameni cu merite de altfel, care,ca sã cânte în tonul Franþei, adicã sã fie la modaOccidentului, strãin sufleteºte de noi, au început sãpriveascã ºi sã trateze Biserica noastrã, ortodoxã ºinaþionalã, aºa cum au vãzut cã este privitã ºi tratatãîn Apus, pentru multe ºi grele pãcate contraintereselor naþiunilor, Biserica papalã internaþiona-lã nedându-ºi seama cã între poziþia istoricã a uneiaºi a alteia este o deosebire fundamentalã ºi neºtiindcã poporul român – ºi în general popoarele ortodoxe – nu numai cã nu au motiv sã se plângã de Bisericalor, dar îi sunt datoare cu recunoºtinþã pentru câteservicii naþionale le-a fãcut în trecut ºi le face ºi înprezent.

Pentru cã, dacã þãrile noastre au îndeplinit cumare cinste ºi folos creºtin o misiune religioasã,toate Bisericile ortodoxe au împlinit în schimb ºi omisiune naþionalã, cu mult patriotism ºi cu unadmirabil simþ al sufletului ºi al aspiraþiilorpoporului. Pentru cine cunoaºte cât de puþin istorianeamului, lucrul este de o evidenþã care face de

20

prisos orice stãruinþã. Ajunge numai sã amintim cãsentimentul nostru naþional, adicã cel prin carene-am afirmat ºi menþinut ca popor, a fost timp desecole credinþa; ea a fost conºtiinþa noastrãnaþionalã; Biserica a fost marea creatoare ºipromotoare a culturii naþionale, care a fãcuteducaþia poporului, a colaborat bucuros la toatemarile acte naþionale ºi a dat sânge martiric pentrucauza neamului. S-au identificat cu aceasta pânã ºiierarhi de alt neam: Sf. Antim Ivireanul a muritpentru români ca românul Brâncoveanu, aºa cumun ierarh român, Petru Movilã, trezea pe ruºi la viaþã culturalã; apoi au fost greci, care au iubit neamulacesta ºi l-au servit. De la Roma papalã au venitinvitaþii la unire ºi târzii teorii latiniste, dar n-a venitnimeni sã moarã pentru cauza creºtinilor ºi latinilorde la Dunãre ºi cu atât mai puþin pentru cauzacreºtinã de la Constantinopol, lãsatã pradã turcilor,cãrora iezuiþii le fãceau victimã patriarhi ca ChirilLucaris în sec. XVII.

Trebuie chiar recunoscut cã Bisericile Ortodoxe s-au devotat prea mult cauzelor naþionale ºi aceastaa fãcut sã se rãceascã uneori dragostea ce trebuie sãle uneascã între ele ca Biserici, peste graniþe de stat,ºi sã sufere interese care nu sunt politice. Dinpunctul de vedere al idealului creºtin este un reproºîndreptãþit, din punctul de vedere al intereselornaþionale este un merit. Dacã au greºit, BisericileOrtodoxe au fãcut-o, cel puþin, pentru a-ºi servi

21

popoarele, nu pentru a servi un om, închipuit vicaral lui Dumnezeu, ca papa, care se vrea suveranabsolut al lumii.

Dar lucrurile s-au schimbat demult la alþii, decurând la noi. Ideea de stat s-a modificat. Statulmodern are o constituþie în spirit nou, liberal, oorganizaþie pur civilã, socoteli ºi rosturi profane.Prin acest spirit nou, el se ºtie o fãpturã ieºitã de-adreptul din capul zeiþei – pe cât de frumoase, pe atâtde perverse – numitã Revoluþia Francezã. Iarcapricioasa ºi cruda zeiþã parizianã a decretat cã nuexistã altã divinitate decât raþiunea. Alt Dumnezeueste ºi inutil. De aceea, nici o justificare pentrureligie, nici o consideraþie pentru Bisericã.

De unde nedumerirea ce presupuneam laînceput: se mai poate atribui Statului de azi omisiune creºtinã, ºi, în general, preocupãrireligioase? Mai este loc pentru aceasta în politica luiºi le mai poate satisface, chiar voind s-o facã? Maieste posibilã acþiunea religioasã a unui stat carenu-ºi recunoaºte o misiune creºtinã, ºi mai enecesarã, când structura ºi orientarea lui sunt alteledecât ale statului medieval?

Semnele sunt potrivnice ºi nesigure. Cãci, iatã,suveranii nu se mai ung bisericeºte ºi abia dacã semai încoroneazã; cartea bisericeascã nu mai este înmarea cinste de altãdatã, misiune ortodoxã nu semai face, izvorul multelor danii ºi milostenii a secat,iar de cruciade nu poate fi vorba. Sub ochii noºtri, ai

22

Europei ºi ai Americii cu sute de milioane decreºtini, cu diplomaþi celebri, ºi cu cele maiputernice armate din lume, turcii, înfrânþi înrãzboiul mondial, au masacrat dupã aceea pânã lasaturaþie ºi dezgust de sânge mii ºi mii de creºtiniarmeni ºi greci, pãstrând ºi Sfânta Sofia, cuconsimþãmântul binevoitor al aliaþilor noºtricreºtini, iar în Rusia nebunã se comite contracreºtinismului ºi contra umanitãþii cea mai odioasãcrimã din câte cunoaºte istoria; se comite cu ºtirea ºicu nepãsarea lumii întregi, preocupate totuºi sã-ºiasigure pentru alte interese prietenia criminalilor cu mâinile pline de sângele neomartirilor creºtini.

Statul modern nu mai are o conºtiinþãcreºtinã. El recunoaºte libertatea conºtiinþei ºi lasãcu aceasta cetãþenilor dreptul de a avea o religie. Sub acest pretext, statul oficial este indiferent în materiereligioasã, nu mai are sau poate sã nu mai aibã, înprincipiu, nici o obligaþie religioasã ºi-ºi face dinaceasta chiar un merit.

Religia unui individ poate fi o chestiuneparticularã ºi indiferentã, religia unui popor însã nu. Se face de aceea o greºealã mare cât un pãcat de statcând se concepe ºi se trateazã religia poporului ca ochestiune particularã, de conºtiinþã individualãnumai, ºi, de aceea, indiferentã. Cã Statul se declarãtolerant, este just ºi necesar. Dar când indiferenþa lui este doar un pretext ca sã se dezintereseze de religieºi sã o neglijeze, eventual chiar sã o loveascã sau sã o

23

jigneascã, nu mai poate fi toleranþã. Pentru cã nueste mai întâi înþelegere pentru obiectul tolerat.Religia este a poporului, nu este totdeauna ºi aconducãtorilor. Mulþi din aceºtia îºi rezervã dreptulde a fi necredincioºi: sceptici, atei, ºi aceasta neintereseazã foarte mult pe toþi, ca popor ºi ca Stat.Cãci nu mai poate fi înþelegãtor ºi tolerant cu religiapoporului conducãtorul care are un echivalentreligios într-o concepþie potrivnicã, rãu dispusã faþãde religie ºi care poate fi chiar o aberaþie strãinãistoriei ºi firii noastre ºi periculoasã pentru Bisericãºi pentru popor. Nu tolerezi un lucru pe care nu-lapreciezi, pe care din contra, îl urãºti ºi-l vreidistrus. Nu se suportã necredinþa ºi credinþa, rãul ºibinele, întunericul ºi lumina. Sunt lucruri contrariiprin firea lor, fãcute sã se opunã, sã se concureze ºideci sã se combatã. Toleranþa politicii moderne nueste deci decât o justificare amabilã a indiferenþeireligioase ºi nu rareori o mãnuºã albã, care îmbracão mânã ce ar vrea sã sugrume Biserica.

La noi, Statul acordã încã bunãvoinþã Bisericii,voi recunoaºte. O acordã însã din obiºnuinþã, dinnecesitate sau de formã – dintr-un fond, un fel defond al milelor, care pare a se apropia de sfârºit, ºiaceasta trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã ce Biserica afost lipsitã de unele din bunurile ºi drepturile ce-iaparþin, se aºteaptã poate exproprierea ei totalã dinprogramul politicii de stat, pentru a se cultivaprobabil în schimb, pe locul rãmas liber, superbe

24

plante exotice, care nu vor fi cred aduse nici de laIerusalim, nici de la Sf. Munte, din nici unul dinlocurile sfinte, unde au înscris cu cinste ºi glorienepieritoare numele lor ºi al neamului românesccredincioºii voievozi ºi boieri de altãdatã.

Mintoºii ideologi ai laicismului ateu, care auinspirat ºi mai inspirã aceastã tendinþã anticreºtinã,fãcându-se la noi ecoul absurd al curentuluianticlerical de aiurea, au comis o greºealã care arputea sã atingã fiinþa Statului nostru ca un pãcatoriginar, ce devine ereditar ºi se ispãºeºte pânã lamoarte.

N-au înþeles cã, în definitiv, Statul datoreazãpoporului, ºi nu doar Bisericii, pe care ei n-o iubesc,sau lui Dumnezeu, în care nu cred, o preocuparereligioasã ºi realizãri religioase. Cu sau fãrãasistenþa Statului, Biserica are ºi trebuie sãîndeplineascã misiunea sa. Statul i-a fost de folos ºi-i mai poate fi, desigur. Dar dacã în loc de ajutorBiserica ar întâmpina indiferenþa, reaua-voinþa sauduºmãnia lui, ea ar accepta situaþia ºi s-ar afirma cuatât mai conºtient ºi mai eroic în statul antireligiosde astãzi, ca ºi în cel pãgân de altãdatã.

Indiferent chiar, Statul este totuºi obligat prinînsãºi constituirea ºi prin rostul sãu sã promovezeopera creºtinã alãturi de Bisericã ºi, în primul rând,prin Bisericã. O datoreazã poporului. Pentru cãBiserica este a poporului, aºa cum este ºi Statul, maidemult ºi mai mult încã decât Statul. Iar poporul,

25

fiind creºtin, ºi în mare majoritate ortodox, Statultrebuie sã-ºi impunã ºi o misiune creºtinã, cuprecãdere ortodoxã.

Nu voi risca definiþii juridice sau filosofice, darcred cã nu greºesc afirmând cã Statul este poporulorganizat într-un teritoriu propriu, cu o conducere,autoritãþi, instituþii, legislaþie, cu tot ce trebuiepentru a apãra ºi servi interesele comune ºinaþionale ale cetãþenilor sãi, a pãstra ºi a garantapatrimoniile materiale ºi spirituale ale poporului, afavoriza dezvoltarea lui normalã integralã, a permite fiinþei lui etnice sã aibã tot ce i se cuvine ºi sã dea totce poate, poporul cu toate nevoile, aspiraþiile ºiposibilitãþile lui, ºi acestea nu sunt numai culturale,politice, sociale, economice, ci ºi religioase ºimorale.

Este imposibil de conceput viaþa unui poporfãrã trebuinþele, tradiþiile ºi instituþiile lui religioase, în orice formã de stat, în orice loc, în orice timp. Ar fibanal sã insist a dovedi. ªi este imposibil deconceput viaþa istoricã a poporului nostru fãrãcredinþa lui creºtinã. Un popor nu este deci numaiun numãr de oameni cu drepturi ºi datoriicetãþeneºti, ci este ºi un suflet colectiv, cu cerinþe ºidrepturi spirituale, ºi acestea sunt primordiale înviaþa lui, permanente ºi sunt una cu destinelelui.

Statul este chemat sã le cunoascã, sã le respecte, sã le promoveze ºi pe acestea, în mãsura în care cere

26

interesul poporului, pentru cã Statul, cu toateinstituþiile lui, este al poporului, ºi poporul este alStatului cu toatã zestrea sa materialã ºi moralã, deciºi cu cea religioasã. Dacã poporul formeazã politicStatul, religios el formeazã Biserica. ªi dacã religiaeste un bun ºi un drept al poporului, cel mai marebun sufletesc, Biserica este o necesitate naþionalã,cea mai mare necesitate în ordinea celor spirituale.De aceea, Biserica este un drept sacru al poporului,ca însuºi dreptul la credinþã ºi la viaþã: este dreptullui la viaþã spiritualã. Ar fi deci o crimã naþionalã aignora sau a contrazice cerinþele religioase alepoporului ºi este exclus a putea rupe viaþa luireligioasã de restul vieþii lui; este exclus a-l deposeda de Bisericã. Conducãtorii poporului pot sã facã, înparticular, abstracþie pentru ei înºiºi de o credinþãreligioasã, dar de a poporului însã niciodatã. Ei suntliberi, ca indivizi, sã nu creadã; poporul crede. ªipentru cã nu poporul existã pentru conducãtori, ciconducãtorii pentru popor, oricare le-ar ficonvingerile personale, este o imprescriptibilãdatorie de conducãtori ai poporului a respecta ºi aajuta sã se menþinã acea mãreaþã ºi irezistibilãconvingere ºi tradiþie colectivã care se numeºte„legea strãmoºeascã”, în care poporul s-a nãscut ºi acrescut. Credinþa poporului nu este credinþa unuiom, liber sã o aibã sau nu; este credinþa milenarã aunui neam care o are, care nu poate sã nu o aibã, care trãieºte ºi moare cu ea.

27

Biserica îi aparþine, ca ºi Statul, ºi-i estenecesarã mai mult încã decât Statul, pentru cãpoporul a putut sã existe fãrã stat naþional, ºi la noi,în vremuri mai vechi, ºi la alþi ortodocºi în vremurimai noi, cum a putut exista fãrã ºcoli, fãrã cãi ferate,fãrã regii autonome, fãrã vot universal, fãrãparlament ºi, mai ales, fãrã o duzinã ºi jumãtate departide politice, toate gata sã-l fericeascã, dar n-aputut sã existe ºi sã reziste fãrã credinþã, fãrã preot,fãrã Biserica Ortodoxã. De aceea, când au voit sã-ireducã rezistenþa etnicã ºi sã-i atingã specificulnaþional, stãpânitorii strãini au fãcut presiuniasupra credinþei ortodoxe: turcii islamizând, iarViena îmbiind pe românii din Ardeal la unire cuRoma papalã. Unirea nu era un serviciu fãcutneamului nostru – cine mai poate fi atât de naiv s-ocreadã? – ci a fost un atentat la fiinþa ºi la aspiraþiilelui naþionale. A fost încercarea înstrãinãrii princredinþã, o convertire de la ortodoxia naþionalã, laromano-catolicismul internaþional, austrofil, unga-rofil, turcofil, dupã interes. ªi unirea a rãmas deaceea o ranã dureroasã ºi o patã ruºinoasã pesufletul neamului românesc.

Dacã Biserica reprezintã în viaþa poporuluinostru nu o instituþie oarecare, de azi pe mâine, cicea mai veche, cea mai sfântã ºi cea mai respectabilãdintre toate, Statul nu înþelege ºi nu serveºteinteresele poporului dacã ignorã sau loveºte pe aleBisericii, mai ales pentru cã este, cum îi place sã se

28

creadã, stat laic ºi democrat, statul poporuluisuveran, cãci laic înseamnã tocmai popular. Când statul laic ar recunoaºte ºi ar satisface toa-te cerinþele poporului, afarã de cele religioase, el arcomite o flagrantã contrazicere între vorbe ºi fapte,pentru cã poporul se ºtie ºi se vrea religios. Statullaic ºi democrat, statul drepturilor omului, trebuiesã realizeze, pentru a fi consecvent cu principiilesale, suveranitatea poporului, sã satisfacã deci maimult ºi mai bine decât orice altã formã de statinteresele legitime ale „naþiunii, de la care emanãputerea”. ªi ar rezulta deci, dacã principiile ar fifãcute ca sã se aplice cu consecvenþã, cã religia ºiinstituþia menitã s-o reprezinte ºi sã o cultive,Biserica, au nu numai dreptul de a nu fi ignorate cuindiferenþã ºi cu nimic atinse, ci ºi pe cel de a þine înpreocupãrile statului oficial locul pe care-l þin înviaþã ºi în respectul poporului: cel dintâi, pentru cãpoporul nu cunoaºte stãpân mai mare ca Dumnezeu, nici aºezãmânt mai sfânt ca Biserica.

Aceasta este logica ºi a trecutului istoric alneamului românesc ºi a ideii de stat modern, dacã,binenþeles, aceasta din urmã este conºtientã ºisincerã.

Sã recunoaºtem cã politica noastrã de stat nu apierdut cu totul înþelegerea acestui interes naþional.Biserica este încã o instituþie de stat ºi i se maiacordã unele atenþii. Avem prilejul, cu fiecarecongres preoþesc, cu fiecare campanie electoralã, cu

29

fiecare înscãunare de guvern ºi cu fiecare mesajregal de deschidere a Sfântului Sinod sau aCorpurilor legiuitoare, sã auzim frumoase ºipromiþãtoare declaraþii de preþuire a Bisericii ºi deadeziune la nãzuinþele ei. Statul subvenþioneazãBiserica, are un minister care este ºi al Cultelor,întreþine ºcolile teologice, acordã ierahilor cinsteade senatori ai þãrii, cere jurãmânt pe Sfânta Cruceautoritãþilor judecãtoreºti, admite învãþãmântreligios în ºcolile primare ºi secundare, a datajutoare pentru ridicare sau înzestrare de biserici, aîmproprietãrit mitropoliile ºi episcopiile, are unserviciu preoþesc pentru trebuinþele religioase alearmatei, iar înaltele autoritãþi respectã frumosulobicei ortodox de a cinsti sãrbãtorile naþionale ºicâteva mari zile creºtine prin participare oficialã laslujba bisericeascã.

Altele încã s-ar putea spune spre cinsteastatului român. Cred totuºi cã-mi este permis sãafirm, ºi aceasta o ºtiþi cu toþii, cã unele atitudini ºiacte sunt simple forme ºi cã se face simþit ºi temut înorientarea mai nouã a politicii de stat un anumitspirit strãin ºi contrar intereselor religioase alepoporului, un spirit care s-a ºi manifestat brutal ºiprovocator de câþiva ani, lovind în sentimentelecreºtine ale neamului, în drepturile ºi în prestigiulBisericii ºi, în special, al celei ortodoxe.

S-au produs declaraþii ºi acte de guvernãmânt,din care rezultã cã Biserica este consideratã ca o

30

sarcinã de prisos, suportatã încã de nevoie, fiindsocotitã o instituþie perimatã, incomodã, inutilã,servind nu Statului, ci, s-a zis, superstiþiei. ªi poatesunt români care au inconºtienþa sã se bucure derãul Bisericii, neºtiind cã acesta ar fi ºi rãul statului.

Se întrevede ostilitate, rea-voinþã sau neglijenþã faþã de interesele religioase. Tânjesc ºi se ruineazãsub ochii noºtri monumente bisericeºti, în frunte cumãnãstirile-ctitorii voievodale. Se lasã, sau poate seºi vrea ºtirbitã, autoritatea clerului ºi sunt atinsedrepturile lui legale prin unele mãsurineconvenabile. S-au desfiinþat seminarii, se lasã sate fãrã preoþi, iar pe mormântul de erou, scumpneamului, nu s-a putut pune încã o cruce, pentrucare s-a vãrsat sânge ºi pentru care s-au fãcut ºi s-auuitat promisiuni oficiale...

ªi, mai ales, se nesocoteºte ºi se impieteazãsfântul domeniu al instituþiei lui Hristos, introdu-cându-se în el, în statul laic, care cugetã separaþia deinstituþii ºi de atribuþii, introducându-se ºiagitându-se spre marea pagubã a intereselorBisericii acea funestã patimã, care este politica; nupolitica idealã ºi legitimã a intereselor de stat ºi aelitei partidelor politice, ci politica obiºnuitã ºimeschinã a intereselor de partid ºi a clienteleipolitice, pentru care Biserica mai are doar valoareelectoralã.

Biserica trebuie preþuitã ºi ajutatã pentru cãeste Biserica lui Hristos ºi a poporului. Ar putea ºi ar

31

trebui sã nu aibã nici o valoare politicã, sã stea maipresus de partide, de patimile ºi de interesele lorlumeºti: ar trebui cu atât mai mult respectatã ºisusþinutã, ca un azil al sufletului nostru, în care neregãsim, ne împãcãm, ne unim, ne îndreptãm ºi neasigurãm de tãria noastrã sufleteascã ºi prin carerenaºtem, ca dintr-un izvor al vieþii ca instituþia carene-a scos din barbarie ºi ne-a ridicat ºi ne menþine larangul de oameni mai mult ca oricare alta. Cãci ce arajunge poporul fãrã Bisericã ºi fãrã preot? Ar fi deajuns un singur ceas de nebunie, adicã de necredinþã ºi de lipsã de frâu moral, pentru ca poporul sã secompromitã ºi sã ne nenoroceascã pentru multãvreme.

Biserica trebuie respectatã ºi îngrijitã ca ogaranþie a vieþii sufleteºti a neamului, pentru cãreligia este aspectul lui cel mai solid ºi mai durabil,fiind aspectul lui spiritual. Spiritul este mai mare ºimai puternic decât orice formã materialã. Omultrãieºte câteva decenii, ideea trãieºte secole ºimilenii sau poate cât pãmântul. Biserica esteafirmarea noastrã spiritualã, este de aceea siguranþa continuitãþii ºi a permanenþei noastre, aº zice aveºniciei noastre. Biserica naþionalã este neamulromânesc sub specie aeternitatis, ceea ce evident nu este Statul. Cãci dacã prin vreo catastrofã politicãStatul ar dispãrea, Biserica ar supravieþui ºi ar duracât poporul însuºi.

Ea poate sã aibã lipsuri ºi insuficienþe, sã fie rãu

32

servitã de cler sau de credincioºi, sã decadã, sã fiesub nivelul cerinþelor evanghelice, sã fie defãimatã ºi prigonitã; ea rãmâne prin chemarea ºi prin idealulsãu ceea ce a fost ºi va fi totdeauna: Sfânta Bisericã.O atitudine pãgubitoare ei, este pãgubitoare Statului ºi poporului, iar o politicã de stat care ar mergeîmpotriva intereselor poporului ar fi un nonsens.

Pentru ceea ce Biserica reprezintã în viaþaneamului, Statul, fiind al poporului, datoreazã deci o acþiune religioasã, interesatã nu politic, ci social ºinaþional: datoreazã Bisericii o misiune creºtinã,pentru cã o datoreazã poporului ºi-o datoreazã adicã sie însuºi.

Ajuns aici, eu nu voi expune, cum aºteptaþi,programul acestei misiuni, ci învederez numaiîndreptãþirea ºi necesitatea ei, accentuând cã Statultrebuie sã acorde toatã atenþia ºi tot sprijinul sãuproblemei creºtinismului român, în fruntea cãruiastã Ortodoxia, pentru a plãti o veche datoriebisericeascã ºi a satisface o înaltã cerinþã a poporului ºi, deci, a Statului. Biserica este o instituþie de ordine ºi de edificare; ea face, cum am spus, dinrecunoaºterea ºi din respectarea statului o obligaþiereligioasã ºi moralã; ea este campioana ordinii destat ºi a legalitãþii. Este un mare interes al statului casã aibã cetãþeni buni ºi nici o instituþie nu contribuiela aceasta cât Biserica. Ajutând Biserica, statul seajutã deci pe sine.

Statul este dator astfel, prin reciprocitate, sã

33

susþinã Biserica material ºi moral, pentru a o pune în situaþia de a-ºi îndeplini cât mai bine misiunea carenu se reduce la obligaþiuni de ordin ritual, deºiindispensabile, numite totuºi de neînþelegãtoriînalþi demnitari de tristã amintire „descântece”, iatãcea mai periculoasã erezie a timpului nostru ºi iatãcea mai gravã jignire adusã nu numai Bisericii, ci ºipoporului; este ºi o largã misiune moralã, socialã ºiculturalã, care îmbrãþiºeazã toate nevoile,nãzuinþele, manifestãrile ºi virtualitãþile sufleteºtiale fiecãrui individ ºi ale poporului întreg, de lanaºtere pânã la moarte.

Statul trebuie sã promoveze ºi sã uºureze lucrulBisericii, creând condiþiile în care Biserica sã poatãlucra mai bine ºi mai cu folos pentru obºte.

Trebuie recunoscut ºi pãstrat Bisericii, întreinstituþiile de stat, locul de cinste pe care-l meritãprin rostul sãu. Statul modern însã preþuieºte ºisusþine instituþiile sale dupã criteriul rentabilitãþii,al oportunitãþii momentane ºi concrete, nu ºi dupãcel al valorii lor ideale ºi permanente. Statulproclamã primatul economicului. Conducãtoriinoºtri cred în venituri, etaloane, recolte, devize, înexport, în petrol, în alcool – toate bune ºi necesare,desigur, dar þara pãtimeºte rãu ºi nu se mântuieºtecu atât. Averea naþionalã cea mare nu este ceamaterialã. Sunt atâtea popoare, care nu o au ºitrãiesc poate mai bine ca noi. ªi nici al nostru n-aºtiut atâtea secole cã are petrol ºi alte comori

34

pãmânteºti, pe care i le exploateazã azi strãinii. El aavut un suflet, o credinþã, o nãdejde de viaþã ºi a trãitîntâi cu acestea. ªi tot cu ele este avizat sã trãiascã înprimul rând ºi de acum înainte. ªi de ar fi statul celpuþin logic ºi consecvent cu preferinþele sale! Darcine nu ºtie cã repartizarea atenþiilor ºi subvenþiiloroficiale este departe de a fi, nu idealã desigur, darmãcar conformã cu logica de stat a utilitarismului.

Ani de zile, de exemplu, s-a plãtit cu milioanebune firma unui teatru particular din capitalã, s-aplãtit un nume, a cãrui talentatã purtãtoare nutrãieºte mãcar în þarã; ani de zile, de asemenea, otrupã particularã de spectacole scandaloase ºi-aplimbat, cu tren gratuit, imoralitatea în lungul ºi înlatul þãrii. Se încuraja probabil arta. S-a fãcut, edrept, ºi filantropie de stat, acoperindu-se cu averenaþionalã ruºinea, înþeleg falimentul unei maribãnci de legea veche. Mã întreb însã dacã, în acelaºitimp, Statul ajutã cu ceva admirabila operãnaþionalã a Societãþii Ortodoxe a Femeilor Române,cãci ºtiu cã Bisericii i s-a redus considerabilsubvenþia legalã, preoþii sunt cei mai nedreptãþiþicetãþeni la stabilirea salariilor ºi cei mai jigniþi lastabilirea impozitelor, oficiile bisericeºti s-audesfiinþat, slujitori bisericeºti s-au suprimat,învãþãmântul seminarial nu mai este gratuit,mãnãstirile, lipsite în favoarea statului de imenseleaveri ce le-au aparþinut, vegeteazã în mizerie ºidesconsiderare, ierarhii cer milã ca sã poatã termina

35

catedrale; în Cadrilaterul colonizat, onorat probabilcu sucursalele tuturor cluburilor politice, mergi zecide kilometri, citeam, fãrã sã vezi o bisericã de sat, iaro parohie ruralã, din sutele ºi miile ce mai suntnecesare, se înfiinþeazã, fãrã nici o exagerare, maigreu decât un subsecretariat de stat.

Sã mai vorbim de utilitatea naþionalã ºicreºtinã, umanã chiar, a unei misiuni ortodoxeexterne ºi a operei de ajutorare a Bisericilorortodoxe aflate în suferinþã, este ceva din altevremuri, un deziderat anacronic pentru timpulnostru. ªi totuºi, preocuparea aceasta a intrat înpolitica mai veche a românilor ºi n-ar trebui sãlipseascã din cea a unui stat modern, care este azi celmai mare stat ortodox. Am putea vorbi însã cel puþin de necesitatea unei politici de stat, care sã protejezeefectiv elementul creºtin naþional, sãrac în þara luibogatã.

Nu înþeleg sã deschidem aici un proces de totmai tristã actualitate, privitor la atitudinea statuluioficial faþã de problemele ºi nevoile bisericeºti, darcred cã se poate conchide din aceste câteva fapte cãinteresul de stat pentru Bisericã este în disproporþiecu importanþa ºi cu rostul acestei instituþii, ºi elscade continuu, ceea ce trebuie sã ne îngrijoreze petoþi, ca români ºi creºtini. ªi nu numai pentru laturamaterialã a problemei, ci mai ales pentru ceamoralã. Eu nu pledez aici pur ºi simplu pentrubugetul Bisericii ci afirm întâi respectul ce i se

36

cuvine.Biserica este dezavantajatã faþã de celelalte

instituþii ºi probleme de stat. Se poate chiar zice cã arãmas cea din urmã în preocupãrile lui. Este doarºtiut cã sportul, turismul, vânatul, fumatul suntprobleme de stat mai urgente ºi mai importantedecât orice problemã bisericeascã, ºi o expoziþie decâini, un spectacol hipic sau un concurs defrumuseþe meritã mai multã atenþie oficialã decât onevoie sau o realizare religioasã.

ªi, ce e mai trist, tocmai Biserica naþionalãdominantã, cea ortodoxã, se bucurã de mai puþinãconsideraþie ºi bunãvoinþã.

Printr-o politicã de mari greºeli a fost sporitãimportanþa, puterea ºi averea Bisericii unite,asimilate prin concordat cu cea romano-catolicã,într-o mãsurã nejustificatã de nici un drept logic sauistoric ºi de nici un interes naþional. De n-ar fi decâtchestiunea semnificativã a favorizãrii politice ºibugetare din ultimii ani ºi cea a aºa-numitului„status romano-catolic ardelean”, imens scandalnaþional, ºi încã este destul ca sã se vadã cã înpolitica noastrã de stat, atât cât ea priveºte Biserica,s-au comis greºeli grave în dauna prestigiului ºi aintereselor Bisericii Ortodoxe „dominante” ºi chiarîn dauna intereselor de stat.

S-au creat deci privilegii confesionale provoca-toare, la baza cãrora stã poate superstiþia cã, dacã nu satisfacem dezideratele papale, ne aºteaptã nu ºtiu

37

ce catastrofã la Societatea Naþiunilor, unde, de numã înºel, Vaticanul dicteazã ºi cã târgul iezuit de laBlaj are în destinele românismului nu ºtiu ce rolprovidenþial. Parcã România aceasta a creat-oVaticanul ºi parcã au fost uniþi cu Roma ºiîntemeietorii principatelor române ºi marii noºtrivoievozi ºi vlãdici. ªi parcã Biserica Ortodoxã ºi nucea unitã a lipsit de la încoronarea regalã de laAlba-Iulia.

O Bisericã are, desigur, prestigiul pe care ºi-lface ºi pe care-l meritã. Dar când sunt mai multeconfesiuni în stat, acesta le datoreazã consideraþie ºiajutor în mãsura legãturii lor cu Statul, a serviciilorºi lealitãþii lor. Biserica Romano-Catolicã se afirmãºi se laudã a fi internaþionalã ºi-i imputã BisericiiOrtodoxe cã este naþionalã. Biserica Ortodoxãnaþionalã a fost totuºi nedreptãþitã prin politicanoastrã de stat faþã de Biserica internaþionalã, carese bucurã ºi de înalta cinste a unei reprezentanþeromâne pe lângã Vatican ºi a unei reprezentanþepapale la Bucureºti. Pentru un cãmin românesc laIerusalim, locul mântuirii noastre, spre carenãzuiesc toþi creºtinii pãmântului, adunãm ºi azi,fãrã mare spor, bani cu talerul, noi, românii, care am umplut câteva secole Orientul cu atâtea cãminecreºtine pentru alþii.

Baptiºtii ºi adventiºtii ameninþã uneori sã nepunã sub suzeranitatea Americii, iar secte indigene,ca partizanii vechiului calendar, s-au întãrit în

38

concursul autoritãþii de stat, care a avut pentru eicândva o slãbiciune interesatã. Un creºtin nu sepoate atinge de locaºurile de cult sau de perii capului unui necreºtin fãrã a primi, cum e ºi drept,sancþiunea cuvenitã. Un preot român ortodox poatefi jignit, arestat sau ºi lovit în veºmintele saleliturgice în exerciþiul unei funcþiuni sacerdotale decãtre autoritãþi de stat. Sã nu mai vorbim denerespectarea duminicii ºi sãrbãtorilor bisericeºtilegale, de profanãri ºi blasfemii, care ating Bisericaºi pe Dumnezeu, fãrã a interesa ºi a miºca pe nimeni. Existã o crimã a ofensei maiestãþii regale ºi sepedepseºte prompt ºi aspru; existã ºi o crimã aofensei maiestãþii politice, de asemenea pedepsitã.Nu existã ºi nu se sancþioneazã o crimã a ofenseimaiestãþii divine, deºi cel mai bun mijloc de aasigura respectul pentru oameni este a asigura întâirespectul pentru Dumnezeu. Cãci de la Dumnezeu,învaþã Biserica, vine ºi autoritatea stãpânirii. ªi nupoate sã aibã ruºine de oameni cine nu are fricã deDumnezeu.

Dar acestea toate privesc numai o laturã amisiunii creºtine a Statului. Atitudinea de înþelegereºi de respect faþã de Bisericã ºi ajutarea ei pentru a fipusã în condiþiile cele mai favorabile realizãriiscopului ei, corespunzãtoare fiinþei ºi menirii ei:colaborarea la opera Bisericii prin Bisericã.

Misiunea creºtinã a Statului nu este însã numaio chestiune de atitudine religioasã ºi de acþiune prin

39

Bisericã, ci ºi de acþiune proprie, paralelã cu lucrulBisericii: Statul îndeplineºte o misiune indirectãprin Bisericã, ºi una directã, prin sine însuºi.Aceasta intereseazã îndeosebi ca operã de stat,pentru cã aceasta mai ales aratã principiile ºi liniaconducerii Statului.

Chiar dacã s-ar arãta Bisericii în general, ºi celei ortodoxe în special, toatã atenþia ºi grija pe care ea lemeritã în viaþa de stat nu este îndeplinitã cu întreaga datorie de stat a unui popor creºtin. Statul esteobligat ca atare la o operã moralã continuã ºimultilateralã, operã de educare a poporului, curespectul preceptelor morale ale credinþei luicreºtine.

ªi chiar dacã Statul n-ar avea plãcerea sauposibilitatea unei colaborãri cu Biserica, el rãmânedator poporului cu aceastã operã de îndreptare, deridicare, de ameliorare sufleteascã cu atât mai multcu cât dã mai puþin Bisericii putinþa de a-ºi face eadatoria. Dacã statul nu-ºi recunoaºte ºi nu înþelegeacest rol pedagogic-moral, raþiunea lui de a fi poatepusã la îndoialã.

Statul nu-ºi poate justifica existenþa decâtcorespunzând cerinþelor care l-au creat, ºi acesteasunt mai ales morale. Statul este o necesitate umanã, moralã. Teritoriu, putere militarã, bogãþii, elementede organizaþie ºi de civilizaþie aveau ºi popoarelebarbare, iar simpla viaþã fizicã poate sã ducã omul ºiîn alte condiþii. Organizaþia de stat a fost un postulat

40

al omului ridicat la un nivel oarecare de viaþãsocialã, culturalã ºi moralã, este realizarea omuluiconvertit la ideea de ordine, de dreptate, desolidaritate. Statul este expresia acestor virtuþi ºieste totodatã garanþia lor. El are astfel, în ordineamoralã, un sens înalt ºi un rol mare ºi, de aceea,ideea moralã are în rosturile Statului o importanþãcovârºitoare.

Statul fãrã preocupãri morale ar fi o gloatã fãrãdevizã ºi fãrã coeziune, fãrã idealuri ºi fãrã scop, osumã de indivizi, care nu-ºi sunt legaþi prinîndatoriri reciproce. El trebuie sã fie realizatormoral: sã asigure nu numai condiþiile materiale, ci ºipe cele morale ale vieþii poporului. Altfel, el nu-ºiajunge scopul, nu corespunde menirii sale celei maiînalte, care este moralã.

Statul are posibilitatea ºi datoria sãîndeplineascã operã moralã prin toate organele ºimanifestãrile sale: prin guvern ºi prin administraþie, prin legi, prin justiþie, prin învãþãmânt, prin armatã, prin toate autoritãþile ºi actele de stat.

Acest aparat complicat, de la ºeful statului pânã la ultimul lui slujitor, reprezintã ºi satisfaceinteresele ºi nãzuinþele noastre legale comune. În cel mai înalt grad, le reprezintã Suveranul însuºi. Elpersonificã oarecum Statul ºi este cea mai înaltãnecesitate de stat, este expresia autoritãþii supremesacrosante. Este, la figurat, un „uns al Domnului”.

Statul oficial este reprezentativ ºi pilduitor. El

41

trebuie, de aceea, sã înfãþiºeze tot ce este maichemat, mai indicat pentru conducere. Calitãþile, caºi defectele lui sunt exemplare ºi contagioase. El nepoate edifica, el ne poate ºi demoraliza. Conducereaeste pentru tot poporul o ºcoalã, conducãtorii suntîn mod firesc educatori prin concepþiile ºi prinfaptele lor. Acestea nu sunt consideraþii teoretice, cisunt observaþii fireºti, care decurg din funcþiaStatului ºi din viaþa lui zilnicã.

Necesitatea unei opere morale de stat reiese nunumai din rostul Statului, ci ºi din stãrile de fapt.Aceastã necesitate este la noi deosebit de mare.Întreg organismul Statului este în suferinþã moralã,sub diferite forme. El suferã de ilegalitãþi,nedreptãþi, favoritism, necinste, incorectitudine, delipsa sau de neaplicarea criteriilor morale înconducere ºi administraþie, de multe pe care nuavem timpul ºi libertatea sã le spunem.

Cã se comit însã abuzuri, nedreptãþi,incorectitudini pe seama Statului ºi deci a noastrã atuturor, în toate ramurile mecanismuluiadministrativ, cã se practicã risipa ºi frauda, cã sesacrificã interese publice ºi se calcã de atâtea oridreptatea, cã se comit diverse nesocotinþe ºi greºeli,sustrageri de la datorie ºi de la rãspundere ºi cãlipsesc sancþiuni pentru multe din acestea, este cevaobiºnuit ºi neignorat de nimeni. Statul se lasãpãgubit, rãu servit, rãu apãrat, spre scandalizarea ºidemoralizarea cetãþenilor. Statul însuºi nu-ºi þine

42

angajamentele, nu respectã drepturi recunoscute,lipseºte de la datorie ºi învaþã ºi pe cetãþeni sãlipseascã. Avem trista reputaþie a unei þãri unde sepoate totul contra legii ºi moralei.

Statul oficial devine astfel un exemplu rãupentru popor. În loc ca el sã fie corectivul defectelorpoporului ºi servul intereselor lui, în loc sãpromoveze fãrã slãbiciuni ºi fãrã abateri binelecomun ºi sã îndrepteze ºi sã conducã poporul pe cale bunã, în loc sã creeze disciplina vieþii sociale ºi oatmosferã moralã sãnãtoasã, Statul devine o marescenã, pe care se dã spectacolul imoralitãþii publice,o ºcoalã a viciului politic, cãci ceea ce este criticabilnu este statul sau conducerea în sine, ci politica, aºacum se face. Statul trage consecinþele lipsei deprincipii morale în conducere. Suferã în propriulsãu organism, neputând sã-ºi satisfacã normalnevoile ºi funcþionând în general greu ºi suferã înnoi, cetãþenii. Criza prin care trecem este urmareaacestui deficit moral; criza economicã este în fonduna moralã. Morale sunt de aceea în primul rând ºiremediile ei. Aºa cum omul nu trãieºte numai cupâine, ci ºi cu cuvântul lui Dumnezeu, Statul nu seîntreþine numai cu venituri ºi nu se apãrã numai cuarme, ci ºi cu prestigiu, mai ales cu prestigiu, ºiStatul nostru se aflã într-o crizã de prestigiu, internºi extern.

Ceea ce-i trebuie îndeosebi pentru a se reabilitaºi pentru a se impune este autoritatea moralã.

43

Aceasta este cea mai bunã siguranþã a Statului,pentru cã Statul care nu respectã ºi nu impune prinexemplu dreptatea, ordinea, legalitatea, ca un fel dedogmã, nu-ºi îndeplineºte misiunea; este o negaþie aideii de stat. Poate poporul sã fie cât de religios – afost ºi în Rusia þaristã – cetãþeanul pierde încrederea ºi respectul faþã de aparatul ºi de autoritatea de stat,ºi autoritatea pierde puterea, pentru cã o autoritatecompromisã este slabã.

Iar aceastã situaþie poate constitui oriunde unpericol pentru liniºtea Statului, putându-se producetendinþe excesive, simptomatice, care sã exprimeprin metode nefericite nevoia convertirii vieþii destat la principiile morale creºtine, ca fireºti ºiindispensabile pentru un popor creºtin.

În alte laturi ale vieþii încã se cuvine sã seîndrepteze grija de stat, cercetãtoare ºi împlinitoarede lipsuri morale. Morala este desconsideratã nunumai în viaþa politicã, ci ºi în cea publicã, domeniucare cade în competenþa ºi rãspunderea legii ºiautoritãþii de stat.

Imoralitatea ºi îndemnul la corupþie se rãsfrâng în atâtea spectacole scandaloase: pe stradã, pe carenu pot merge fãrã pericol copiii, în literaturapornograficã, aruncatã în public ca imense valuri, înprostituþia ce defileazã fãrã ruºine în ochii tuturor,în vagabondaj, în cerºetoria profesionalã, în câte alte aspecte ale imoralitãþii sociale, dupã cum a înfãþiºataici, în conferinþa precedentã, d-l profesor dr. N.

44

Minovici.Mijloacele Bisericii nu ajung ca sã poatã urmãri

ºi îndrepta toate aceste rele sociale; existã însãdispoziþii legale ºi o poliþie de moravuri, care suntchemate sã constate ºi sã împiedice aceastãdegradare a vieþii sociale. Asemenea manifestãricare distrug suflete, pregãtesc delincvenþi, creeazãanarhie moralã ºi mizerii sociale, devin o mareproblemã de stat, pentru cã intereseazã directsãnãtatea fizicã ºi moralã a poporului. Statul are deaceea ºi interesul ºi datoria sã intervinã cu energiepentru a le preîntâmpina ºi îngrãdi. Menirea lui nueste sã accepte ºi sã patroneze viciul, ca înfaimoasele cazinouri, sau sã-l tolereze ca în cluburi,unde se ruineazã familii, averi ºi suflete, ci sã-lcombatã ca pe un adevãrat pericol social ºi naþional,cãci decadenþa popoarelor începe cu morala, iarcultura, oricât ar strãluci, înseamnã ceva numaidacã are valoare moralã.

Interes ºi datorie imperioasã are de asemeneaStatul de a se gãsi alãturi de Bisericã în marea operãcreºtinã ºi umanã a asistenþei sociale. Ca ºiimoralitatea, mizeria este un spectacol public ºi unpericol social. Este multã lipsã ºi multã suferinþã. Seirosesc în mizerie, cunoscutã ºi necunoscutã, mii desemeni, fãpturi omeneºti, nenorocite sau decãzute,cu acelaºi chip ºi cu acelaºi drept la viaþã ca noi toþi,roase ºi abrutizate de foame, de frig, de vicii, deboalã.

45

Aºezãmintele care pot sã le vinã în ajutor suntpuþine ºi puþin susþinute. Spitalele îndurã lipsuri,sanatorii, azile, ºi orfelinate, nu avem atâtea ºi aºacum trebuie nevoilor sociale ale þãrii.

Dacã Biserica are o datorie moralã mai maredecât Statul, de a se interesa de toþi nefericiþiisocietãþii, Statul are posibilitatea materialã maimare decât Biserica, de a organiza ºi susþine operaajutorãrii lor. Statul este de altfel ºi moral obligat são facã. Secularizând imensele averi mãnãstireºti ºiexpropriind instituþii de mare utilitate socialã, caeforia spitalelor civile, Statul a luat asupra saîndatoriri sociale creºtine pentru cã a pus aceleinstituþii în situaþia de a nu le mai putea satisface.

O politicã de stat chibzuitã ºi prevãzãtoarepoate ºi trebuie sã gãseascã programul ºi mijloaceleunei asistenþe sociale eficace. Eu nu ºtiu cãrei înaltenecesitãþi de stat corespundea teatrul particular,subvenþionat generos de Stat, ca ºi alte întreprinderifavorizate, dar am stat într-un spital ºi am vãzut cãnu-ºi poate îndeplini mulþumitor menirea socialã de fiecare zi, pentru cã i s-au luat ºi nu i se dau celenecesare: când un teatru particular este subvenþio-nat ºi un spital obºtesc este expropriat, SfântaScripturã ar zice cã s-a luat de la gura fiilor ºi s-aaruncat câinilor.

Iatã nu un program, ci câteva motive ºi laturiale unei misiuni religioase ºi morale de stat creºtin.ªi iatã de ce politica ºi viaþa de stat trebuie sã þinã

46

seamã de credinþa poporului ºi de preceptelemoralei creºtine. Acestea, mai ales, pot sã aducãordine, încredere, siguranþã ºi bunãstare în casapoporului, care este Statul. ªi pentru cã aceastã casãeste încã nouã, trebuie sã ne preocupe cu atât maiserios problema construcþiei ºi înzestrãrii eiinterioare.

Ne trebuie o idee conducãtoare, constantã, caresã inspire ºi sã lumineze lucrul nostru de stat. Netrebuie un principiu ºi un program al vieþii de statcare sã asigure continuitatea, stabilitatea ºisoliditatea operei româneºti. Ne trebuie oconvingere ºi o metodã, adicã o acþiune conºtientãde scopul ºi de mijloacele sale, consecventã,statornicã. Misiunea este convingere, devotament ºimetodã.

Politica noastrã de stat este însã schimbãtoare,efemerã, este ceva de azi pe mâine. Îngrãmãdim fãrãun þel diriguitor legi peste legi, reforme pestereforme, dregem ºi stricãm cu o uºurinþã careamuzã, dar care ºi pune pe gânduri. Lucrãm capentru o zi ºi luãm de fiecare datã lucrul de laînceput. Nu suntem obiºnuiþi sã prelungimstrãduinþele noastre în viitor, sã proiectãm în elrealizãrile noastre de azi, sã lucrãm pentru mâine,pentru urmaºi.

Nu ne simþim destul de solidari cu viitorul,pentru cã nu suntem destul de solidari cu trecutul.Modernizarea Statului a întrerupt brusc o linie de

47

viaþã, a frânt o tradiþie ºi a tulburat cu idei strãinegândurile ºi viaþa poporului.

Dar guvernele trec, poporul rãmâne. Viaþa luieste secularã ºi milenarã. Oricât ar progresa, elnecesitã anumite norme valabile pentru totdeauna,normele firii ºi nãzuinþelor lui, de aceea îºi creeazãlegi fireºti. Prin fire ºi prin menirea sa istoricã,poporul nostru este creºtin ortodox. Aºa se ºtie ºi aºa se vrea. Creºtinismul ortodox i-a fost cerinþa ºinorma de viaþã, impuls ºi sprijin, i-a fost voinþã, i-afost „lege”, legea strãmoºeascã. Aceastã lege trebuiesã rãmânã ceea ce a fost: ideea care unificã viaþapoporului, îi dã o temelie ºi un sens moral, îigaranteazã viaþa sufleteascã, o potenþeazã.

Guvernele trebuie sã þinã seama de ea ºi sãconducã, privindu-se pe linia istoricã a vieþiimilenare a poporului. Conducerea poporului ºi toate formele noi trebuie sã se integreze astfel în istorialui, sã se alinieze între trecut ºi viitor, unindu-le înclipa prezentului, cãci viitorul unui popor stã petrecutul sãu. Prezentul nu este decât legãtura lor momenta-nã, e un moment de tranziþie. El trebuie sãînlesneascã viitorului aºezarea solidã ºi fireascã petrecut. Viitorul nu se improvizeazã; el nu rãsare cusoarele de mâine, ci se zãmisleºte azi din ziua de ieri.Învãþãtura cea bunã a trecutului este cea carecãlãuzeºte pe drumul chemãrii lui pe lume poporulromân, pentru cã ea reprezintã suma experienþei ºi a

48

înþelepciunii acumulate de poporul român în cursulexistenþei sale.

Neamul românesc nu suntem numai noi, cei înviaþã. Generaþia noastrã, chiar dacã ar fi una mare,este numai un inel într-un lanþ lung. Neamulromânesc sunt ºi milioanele fãrã numãr de morþi –strãmoºi ºi pãrinþi – care au trãit ºi au murit încredinþa creºtinã ºi în frica lui Dumnezeu, sunt ºimilioanele ce vor mai veni dupã noi. Noi suntemnumai un moment al neamului românesc,momentul actual. În urma noastrã stã deci un lungºir de generaþii, înaintea noastrã stã altul. Eleîncadreazã ºi covârºesc pe a noastrã ºi numai cu eleîmpreunã formãm neamul românesc.

ªi dacã, supuºi istoriei, noi ne schimbãm prinimitaþii ºi adaptãri cu timpul, devenind continuualþii, este un lucru pe care nu-l mai putem schimba:este credinþa noastrã strãmoºeascã ºi toatã tradiþianaþionalã concentratã în jurul ei, prin care,schimbându-ne altfel, rãmânem noi înºine.

Credinþa noastrã nu este un articol de import,ca merele de California, ca articolele de toaletã sauca cele mai nobile ale constituþiei. Ea este sufletul cucare s-a nãscut poporul român. Este temelia vieþiinoastre sufleteºti, e centrul ei de greutate, estesiguranþa noastrã în faþa neprevãzutului istoric. ªinu avem noi dreptul ºi nici o generaþie nu-l are, de aînstrãina sau profana dupã gustul timpului aceststrãvechi ºi sfânt patrimoniu naþional al tuturor

49

veacurilor ºi generaþiilor româneºti.Atât cât statul înþelege ºi vrea sã-ºi asigure o

viaþã normalã ºi rodnicã ºi un drept de a sta cu cinste ºi rost în rândul lumii, el este instruit de trecutul sãuºi avizat de semnele timpului, ca sã susþinã operaBisericii ºi sã-ºi impunã o misiune paralelãcorespunzãtoare, compatibilã cu credinþa poporuluiºi cu cerinþele ei morale. Nu poate fi condus fãrãcriterii religioase ºi morale Statul unui poporcreºtin, iatã într-un cuvânt totul. Cãci ar fi aproapezadarnic ca Biserica sã înveþe poporul dogme ºiprecepte creºtine dacã Statul le-ar ignora sau le-arcãlca. El este chemat în însuºi interesul sãu sãlucreze alãturi de Bisericã la opera consolidãrii ºiameliorãrii sufleteºti a neamului. El are o misiunecreºtinã, care este însãºi misiunea poporului. ªieste o fericitã împrejurare cã tradiþia mai are încãatâta putere cât sã lege Biserica de Stat ºi Statul deBisericã ºi sã facã posibilã colaborarea lor cu foloscomun la o operã, care este ºi creºtinã ºi naþionalã.

ªi termin fãrã a fi terminat.Într-o cuvântare þinutã la radio în sãptãmâna

Unirii, în ianuarie trecut, am auzit un fost ºef departid ºi de guvern spunând acest mare lucru,surprinzãtor de la un om politic, ca o revelaþie:„Trebuie sã ridicãm la rangul de principiu de statmorala creºtinã”1. Trebuie, într-adevãr, suntem toþi de acord. Morala creºtinã are cu atât mai mult drept

50

1 D-l Iuliu Maniu, în seara de 25 ianuarie 1934.

la aceastã înaltã consideraþie ºi reparaþie, cu cât afost mai mult ignoratã sau dispreþuitã în pagubaStatului, cu cât Statul se resimte mai mult deaceasta. Spusa marelui nostru om este o adevãratãmãrturisire de pãcate politice.

În situaþia specialã în care ne gãsim, ca þarã delimitã între douã lumi strãine ºi adverse, întreEuropa cu o credinþã ºi o culturã creºtinã încã ºiîntre Asia de peste Nistru, cu infernul ei ateu, nu neeste permisã ºi nu ne este posibilã, nici mãcar unceas, viaþã de popor fãrã credinþã creºtinã ºi viaþã destat fãrã busolã moralã. Experienþa socialã ºipoliticã vecinã este pentru noi ºi pentru lumeaîntreagã o mare lecþie care ne învaþã deocamdatã peseama altora, ce poate fi un organism de stat fãrãDumnezeu. Sã luãm aminte!

Dacã alãturi, în Rusia bolºevicã, creºtinismuleste combãtut cu cea mai mare înverºunare,înseamnã cã el este cel mai temut principiu alordinei sociale normale ºi este de aceea cel maiserios motiv ca noi sã-l pãstrãm ºi sã-l apãrãm la noicu toatã convingerea ºi puterea sufleteascã.

ªi chiar dacã în luminate þãri europene, pe carene grãbim sã le imitãm cu o uºurinþã condamnabilã,Biserica a fost scoasã cu duºmãnie ºi dispreþ dinprogramul preocupãrilor de stat, este ºi acesta unmotiv ca noi s-o menþinem ºi s-o preþuim pe anoastrã, care este Bisericã naþionalã, ºi sã ajutãmlucrul ei, care este o necesitate de stat.

51

Sã nu se uite niciodatã ºi sã nu uite în primulrând conducãtorii noºtri cã stema acestei þãri poartãcea mai mare ºi mai frumoasã devizã ce poate fi:„Nihil sine Deo”. Aceastã devizã rezumã istorianeamului nostru ºi este sensul ei. Ea este pentrutrecut o constatare, pentru prezent ºi viitor unimperativ creºtin ºi naþional. Aceasta este formulavieþii noastre de stat, pentru cã aceasta este poruncafirii, a trecutului ºi a destinelor poporului român:„Nimic fãrã Dumnezeu”.

52

Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava