Legislaţia românească privind siturile contaminate:

investigare şi remediere

AGENTIA AGENTIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUINAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI

DIRECŢIA GENERALĂ IMPLEMENTARE POLITICI DE MEDIU

Direcţia Conservarea Naturii, Biodiversităţii, Protecţie Sol şi Subsol Birou Protecţie Sol şi Subsol

SINAIA25.03.2009 - 27.03.2009

Legislaţia natională în domeniul protecţiei solului şi subsolului include:

OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări

prin Legea 256/2006

OUG 68/2007 privind privind răspunderea de mediu cu referire la

prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului;

HG 1408/2007 privind modalită ile de investigare ț şi evaluare a

poluării solului şi subsolului;

HG 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul,

subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;

Ordinul 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind

evaluarea poluării mediului;

Ordinul 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a

Bilanţurilor de mediu;

ORDIN Nr. 242/197/ 2005 pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi.

OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări prin Legea 256/2006

• prevede la cap. 11- Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre, art.65:” Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu orice titlu;

• printre principiile care stau la baza acestei ordonanţe de urgenţă, enunţate la art. 3, este şi principiul “ poluatorul plăteşte”, care stă la baza tuturor prevedereilor legislative referitoare la stabilirea responsabilităţilor privind prejudiciile aduse mediului.

OUG 68/2007- transpunerea Directivei 2004/35/CE- privind privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului prevede, în esenţă, următoarele:

• defineşte noţiunea de prejudiciu asupra calităţii elementelor de mediu;• stabileşte măsurile preventive , compensatorii sau reparatorii care sunt obligatorii în cazul

producerii unui prejudiciu;• stabileşte competenţele autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului , referitoare la luarea

măsurilor preventive şi reparatorii, pecum şi la evaluarea caracterului semnificativ al

prejudiciului asupra mediului;• stabileşte obligaţiile operatorilor economici şi ale autorităţilor competente pentru protecţia

mediului în cazul unei ameninţări iminente cu un prejudiciu asupra mediului ;• stabileşte cui revine responabilitatea suportării costurilor operaţiunilor de prevenire şi

remediere a prejudiciilor aduse mediului;• în cazul prejudiciilor aduse solului sunt stabilite măsurile necesare pentru eliminarea,

controlul, izolarea sau diminuarea concentraţiilor poluanţilor relevanţi, astfel încât solul

poluat să nu prezinte un risc semnificativ asupra sănătăţii umane.

Ordinul 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea

poluării mediului;

stabileşte procedurile şi normele tehnice privind identificarea prejudiciilor aduse mediului, în scopul determinării responsabilităţilor pentru remedierea acestora

sunt definite noţiunile: autoritate competentă, emisii, tipurile de contaminari, respectiv contaminarea potenţial semnificativă şi contaminare semificativă, pragurile de alertă, pragurile de intervenţie, tipurile de folosinţe ale terenurilor, respectiv folosinţe sensibile şi mai puţin sensibile, obiectivele remedierii, evaluarea impactului, evaluarea de risc;

sunt precizate reglementării în domeniul poluarii solului , aerului , apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, referitoare la modul de evaluare a contaminării acestor elemente de mediu, la măsurile de remediere în cazul unor contaminări semnificative ale acestor elemente, resposabilitatea suportării costurilor acestor măsuri de remediere solului, precum şi valorile de referinţă ale concentraţiilor diferitelor elementechimice/substanţe care se iau în considerare la evaluarea contaminării elementelor de mediu precizate.

Ordinul 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a

Bilanţurilor de mediu: reglementează procedura de realizare a bilanţurilor de mediu cerute în procedurile de de emitere a actelor de autorizare şi a avizelor de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu în cazurile schimbării proprietarului, a destinaţiei terenurilor sau la încetarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător;

defineşte tipurile de bilanturi de mediu de nivel 0, I şi II, scopul, domeniile, normativele de conţinut ale acestor studii, precum şi responsabilităţile privind corectitudine informaţiilor cuprise de studiile menţionate;

stabileşte modalităţile de prelevare a probelor de sol de la suprafaţa acestuia şi din adâncime, de gaze şi vapori din sol, de streamsediment şi din apele de suprafaţă/ subterane, precum şi a probelor necesare evaluării poluării atmosferei ;

stabileşte condiţiile în care este necesară realizarea studiului de evaluare a riscului, modul de realizare a acestuia, precum şi responsabilităţile autorităţii competente pentru protecţia mediului referitoare la analiza şi evaluarea studiului şi a stabilirii măsurilor care se impun.

HG 1408/2007 privind modalită ile de investigare ț şi evaluare a poluării solului şi subsolului;

Art. 1. — Prezenta hotărâre reglementează modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, în scopul identificării prejudiciilor aduse acestora şi stabilirii responsabilităţilor pentru refacerea mediului geologic.

Art. 3. — Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică în cazul contaminărilor cu organisme modificate genetic sau cu substanţe radioactive ce sunt supuse altor prevederi legale.

Art. 4. — (1) Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează prin metode specifice geologice şi pedologice.

(2) Metodele prevăzute la alin.(1) se stabilesc în funcţie de caracteristicile geologice ale formaţiunilor poluate, de natura poluantului şi de distribuţia acestuia în suprafaţă şi în plan vertical.

(3) Pachetul minimal obligatoriu de metode cuprinde investigarea geologică şi/sau hidrogeologică, geochimică i geofizică.ș

Art. 5. — (1) Investigarea şi evaluarea poluării solului şisubsolului reprezintă obligaţia şi responsabilitatea operatorului economic sau deţinătorului de teren care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare pentru mediul geologic.

(2) Investigarea şi evaluarea poluării solului şi subsolului se realizează în următoarele cazuri:

a) la constatarea unei poluări poten ial periculoasă pentruț sănătatea oamenilor i pentru mediu;ș

b) la elaborarea bilan ului de mediu;ț

c) la stabilirea obliga iilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic țal terenurilor pe care s-a desfă urat o activitateș cu impact asupra mediului;

d) la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;

e) periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de remediere de lungă durată;

f) la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică;

g) la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după îndepărtarea sursei şi poluanţilor deversaţi în mediul geologic.

Art. 6. — La încetarea activităţii cu impact asupra mediulu igeologic, la schimbarea activităţii sau a destinaţiei terenului, operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic.

Art. 7. — (1) Finan area lucrărilor de investigare ț şi evaluarea poluării mediului geologic este suportată de operatorul economic sau de deţinătorul de teren, în cazul poluărilor actuale şi istorice.

(2) Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public al statului, lucrările de investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic sunt finanţate de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrează sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.Art. 8. — (1) Evaluarea intensităţii poluării într-un sit contaminat se efectuează prin comparaţie cu fondul natural din zonele adiacente şi cu valorile de prag de alertă şi prag de intervenţie.

2) Valorile de fond natural se stabilesc în funcţie de zonă şi de formaţiunea geologică existentă.

(3) Valorile de prag de alertă şi de prag de intervenţie sunt prevăzute în reglementările specifice.

Art. 9. — (1) Operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să completeze şi să transmită chestionarele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, la solicitarea autorităţii competente pentru protecţia mediului, în termen de 3 luni de la primirea acestora.

(2) Identificarea preliminară a siturilor contaminate se realizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin instituţiile din subordine, pe baza chestionarele prevăzute în anexele nr. 1 i 2, a documentaș ţiei existente pentru actul de reglementare emis şi a rapoartelor anuale efectuate de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice, în termen de 5 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 10. — (1) Se aprobă prin ordin comun al conducătorilor autorită ii publice ț

centrale pentru protecţia mediului, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor publice şi autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, următoarele:

a) lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate;b) lista siturilor contaminate actual.(2) Listele prevăzute la alin.(1) se actualizează anual.

Art. 11. — (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin

unităţile din subordine şi în baza rapoartelor anuale efectuate de oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile contaminate identificate şi identifică siturile potenţial a fi contaminate, precum şi sursele de poluare sau poten ial poluatoare.ț

(2) Pentru siturile contaminate incluse în lista prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului decide ț

efectuarea investigării şi evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate şi stabileşte condiţiile de investigare.

(3) Pentru siturile contaminate incluse în lista prevăzută la art. 10 alin.(1) lit. b) şi pentru siturile potenţial a fi contaminate, Agenţia Naţională pentru Protec ia Mediului, prin instituț ţiile din subordine, decide şi notifică operatorul economic sau deţinătorul de teren asupra efectuării investigării şi evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate şi avizează programele de investigare.

Art. 12. — (1) Lucrările de investigare se execută de persoane fizice sau juridice, posesoare ale unui document de calificare care atestă calitatea şi competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiin elor geologice ț şi pedologice.

Art. 13. — Investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic pentru amplasament şi zonele adiacente parcurg următoarele etape:

a) analiza şi interpretarea datelor existente;

b) investigarea şi evaluarea preliminară;

c) investigarea şi evaluarea detaliată.

Art. 14. — (1) Operatorul economic sau deţinătorul de teren care se încadrează în unul dintre cazurile prevăzute la art. 5 alin.(2) este obligat să întocmească, prin compartimente proprii de specialitate ori prin persoane fizice sau juridice atestate conform art. 12, un raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, care este înaintat autorităţii competente pentru protecţia mediului

2) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului analizează raportul geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, decide şi notifică declararea zonei ca sit contaminat sau potenţial a fi contaminat ori ca zonă necontaminată şi nici potenţial a fi contaminată, după caz.

Art. 15. — Metodologiile şi con inutul raportului geologic de investigare ț şi

evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic se publică sub formă de ghid tehnic, aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protec ia mediului, autorităț ţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor publice şi autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 16. — Autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în urma analizei informaţiilor cuprinse în chestionarele prevăzuteîn anexele nr. 1 şi 2 şi a documentaţiei pe baza căreia s-a emis actul de reglementare, decide şi notifică operatorul economic sau deţinătorul de teren asupra trecerii la etapa de investigare şi evaluare preliminară, în cazul în care există un risc potenţial pentru sănătatea oamenilor şi mediu.

Art. 17. — Scopul investigării şi evaluării preliminare este stabilirea existenţei şi intensităţii poluării mediului geologic prin prelevări de probe, analize geologice, geochimice şi măsurători geofizice.

Art. 18. — Raportul geologic de investigare şi evaluare preliminară a poluării mediului geologic se înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului care a stabilit necesitatea realizării etapei prevăzute la art. 13 lit. b).

Art. 19. — (1) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi se situează peste pragul de alertă, dar nu atinge valorile pragului de intervenţie, operatorul economic şi/sau deţinătorul de teren sunt obligaţi să asigure monitorizarea periodică a evoluţiei concentraţiilor de poluanţi în mediulgeologic, stabilită de către autoritatea competentă pentru protec ia mediului.ț

(2) În cazul în care concentraţia unuia sau a mai multor poluanţi depăşeşte valorile pragului de intervenţie, operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să realizeze etapa de investigare şi evaluare detaliată, la solicitarea şi în condiţiile stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 20. — Scopul investigării şi evaluării detaliate este delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi intensităţii poluării identificate, relaţia poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic, căile de migrare şi transport al poluanţilor şi evaluarea riscului geologic, date necesare elaborării programelor sau proiectelor de refacere a mediului geologic.

Art. 21. — Rezultatele investigării şi evaluării detaliate sunt cuprinse în raportul geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, care se depune la autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 22. — În urma analizei raportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide dacă poluarea mediului geologic din amplasament are un impact semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului şi solicită operatorului economic sau de inătorului de teren elaborarea studiuluiț evaluării de risc, conform legislaţiei specifice în vigoare.

Art. 23. — (1) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului negociază cu operatorul economic şi/sau cu deţinătorul de teren programele de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic, studiul evaluării de risc şi termenele de execuţie a acestora, pe baza concluziilor şi recomandărilor rezultate în urma realizării etapelor prevăzute la art. 13.

Art. 24. — Raportul geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic împreună cu evaluarea de risc se analizează de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

Art. 25. — În urma analizei, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide, dacă este cazul, refacerea mediului geologic şi notifică operatorul economic sau deţinătorul de teren asupra condiţiilor generale de realizare a acesteia.

Art. 26. — În baza deciziei prevăzute la art. 25, operatorul economic sau deţinătorul de teren elaborează studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică sau de minimizare a riscurilor existente în zona afectată, în termenul stabilit de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.

HG 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;

Art. 1. — Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.

Art. 3. — Prezenta hotărâre se aplică:a) poluării mediului geologic, produsă de activităţi cu impact semnificativ, care prezintă un risc real sau poten ial pentru sănătatea oamenilor ț şi a mediului;b) terenurilor în care ecosistemele terestre au fost afectate.

Art. 4. — Siturile contaminate radioactiv şi cele contaminate cu organisme modificate genetic nu constituie obiectul prezentei hotărâri.

Art. 5. — (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin unită ile ț

din subordine, stabileşte necesitatea măsurilor de refacere a zonelor în care mediul geologic şi ecosistemele terestre au fost afectate.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin unită ile ț

din subordine, monitorizează şi controlează aplicarea măsurilor cuprinse în proiectul tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protec ia mediului elaborează ț

ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(4) Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide prioritizarea

zonelor afectate care necesită refacerea mediului geologic, conform criteriilor stabilite prin ghidul tehnic prevăzut la alin. (3).

(5) Autoritatea competentă pentru protec ia mediului aprobă proiectul ț

tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică.

Art. 6. — Orice persoană, fizică sau juridică, afectată sau susceptibil a fi afectată de o poluare a mediului geologic are dreptul să fie informată şi să se adreseze autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru luarea măsurilor de prevenire sau refacere a mediului geologic.

Art. 7. — Refacerea mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate constă în aducerea acestora cât mai aproape de starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de curăţare, remediere şi/sau reconstruc ie ecologică, complementare ț şi compensatorii, precum şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de folosinţă a terenului.

Art. 8. — Procesul de refacere a mediului geologic constă în îndepărtarea surselor de contaminare de pe amplasament, în izolarea şi decontaminarea ariilor contaminate, limitarea şi eliminarea posibilită ilor de răspândire a poluan ilor în ț ț

mediul geologic şi în atingerea valorilor limită admise pentru concentraţiile de poluan i.ț

Art. 9. — Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competentă pentru protec ia mediului în urma analizei țraportului geologic final de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi, după caz, a studiului evaluării de risc, luând în considerare următoarele:

a) caracteristicile şi funcţiile solului, ale formaţiunilor geologice şi ale apelor subterane;

b) tipul şi concentraţia, gradul de risc pe care îl prezintă poluanţii, organismele sau microorganismele nocive;

c) distribuţia poluan ilor în mediul geologic;ț

d) volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea, adâncimea şi accesibilitatea acestuia;

e) obiectivele refacerii mediului geologic şi intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;

f) raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;

g) destinaţia terenului după refacerea mediului geologic şi posibilitatea utilizării acestuia, având în vedere potenţialul de dezvoltare al zonei sau folosinţa terenului preconizată pentru viitor.

Art. 10. — Autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide asupra opţiunii aplicării conceptului de atenuare naturală a poluării solului şi subsolului.

Art. 11. — Operatorul economic sau deţinătorul de teren este obligat să execute măsurile cuprinse în proiectul pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică la încheierea activităţii şi/sau la schimbarea destina iei terenuluiț

Art. 12. — Măsurile de refacere pot fi realizate concomitent sau separat cu alte activităţi care se desfăşoară în mediulgeologic.

Art. 13. — În cazul în care, ca urmare a refacerii mediuluigeologic, pe un amplasament sunt identificate noi situri contaminate, care nu au fost inventariate ini ial, pentru acesteaț se aplică prevederile legale privind modalită ile de investigareț şi evaluare a poluării solului şi subsolului.

Art. 14. — (1) Restricţia de utilizare a terenului pe care este localizat situl contaminat, stabilită de către autoritateacompetentă pentru protecţia mediului, se înregistrează în documentele cadastrale de către autorităţile administraţieipublice locale.

Art. 15. — În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Agen ia Na ională pentru Protec ia Mediului organizează, prin ț ț ț

institu iile subordonate, baza de date pentru gestionarea siturilor ț

contaminate, sub coordonarea autorită ii publice centrale pentru ț

protec ia mediuluiț .

Art. 16. — La solicitarea autorită ii competente pentru protec ia mediului, ț ț

operatorul economic sau de inătorul de teren este obligat să furnizeze ț

datele privind situa ia siturilor contaminate necesare bazei de date ț

prevăzute la art. 15.

Art. 17. — (1) Monitorizarea siturilor după încheierea proiectului tehnic pentru cură are, remediere i/sau reconstruc ie ecologică este ț ș ț

asigurată prin mijloace specifice de investigare i evaluare a poluării ș

solului i subsolului.ș

(2) Perioada de monitorizare se stabileşte prin ghidul tehnic prevăzut la art. 5 alin. (3), în func ie de categoria de folosinț ţă a terenului.

(3) Rezultatele monitorizării sunt stocate în baza de date prevăzută la art. 15.

Art. 19. — (1) Poluatorul are obliga ia de a suporta costurile măsurilor de ț

refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre, ce fac obiectul unui studiu de fezabilitate şi al unui proiect tehnic, elaborate după realizarea investigării şi evaluării poluării solului şi subsolului.

2) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unită ilor industriale ț

sau agricole de stat aflate în funcţiune, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din surse proprii ale acestor unită i.ț

(3) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole de stat aflate în procedură de faliment, închise sau abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovede te că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a ș

mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul autorită ii publice centrale în a cărei ț

subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de stat din domeniul agricol sau industrial, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finan are în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.ț

(4) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unită ilor ț

industriale sau agricole de stat aflate în conservare, în cazul reînceperii activită ii, costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii ț

ale acestor unită i.ț

(5) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului aflate în administrarea institu iilor publice, cu excepț ţia situaţiilor de vecinătate prevăzute la alin. (6) şi (7), costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din veniturile proprii ale acestora şi/sau de la bugetul de stat, în funcţie de modul de finan are, prin bugetul autorităț ţii publice centrale în subordinea/coordonarea căreia funcţionează acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(6) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unită ilor industriale ț

sau agricole private care au fost privatizate cu obliga ii de mediu, precum ț şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale deţinătorului unită ilor industriale sau agricole, conform principiului „poluatorul ț

plăteşte”.

(7) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor industriale sau agricole private care au fost privatizate fără obligaţii de mediu, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură din sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole care a produs poluarea, conform principiului „poluatorul plăte te”, sau din fonduri structurale ș şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

(8) Costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre includ şi costurile monitorizării prevăzute la art. 17 alin. (1), care se suportă de administratorul terenului.

Art. 20. — În cazul în care poluarea mediului geologic este cauzată de mai mul i țoperatori economici, ponderile de participare la costul total al refacerii se stabilesc în cadrul studiului de fezabilitate şi/sau al proiectului tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică.

Art. 21. — (1) În cazul poluării cu substanţe şi preparate periculoase, datorată nerespectării regimului acestora, costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre sunt suportate, după caz, de producătorul, transportatorul sau utilizatorul substanţelor şi preparatelor periculoase.

(2) Litigiile generate de poluarea solului i subsolului vor fiș

soluţionate de instanţele judecătoreşti competente potrivit legii.

Teodor ŞILEAMteodor.sileam@anpm.ro