Post on 03-Feb-2016
description
POLUAREA CU NITRAŢI
Unul dintre nutrientii cu rol esential în functionarea mediului acvatic este
azotul. Azotul poate exista sub forma gazoasa (N2 atmosferic, NO2-), dizolvat
(NO2-, NO3-, NH4+) sau sub forma "solida" în materia organica.
Poluarea cu nitrati provine mai ales din agricultura. Azotul e element
esential pentru viata si în ape sufera foarte multe procese chimice si biochimice.
Apare mai ales ca azotat, azotit, amoniu, azot gazos si 434y241e cel fixat în
compusii organici, grupe între care exista continue transformari/tranzitari,
formandu-se "ciclul azotului". Excesul duce la eutrofizare, contaminarea
acviferelor, posibila afectare a sanatatii umane: methemoglobinemie la copii,
cancer gastric.
Sursele de azotati in ape sunt naturale si antropice. Sursele naturale sunt :
Din precipitatii: Oxizi de azot din atmosfera, produsi de fulgere si de
arderea combustibililor fosili; Aportul prin spalarea din roci si cenusa
de vegetatie arsa ajunsa in ape;
Din nitrificarea amoniului (prin microorganismele nitrosomonas si
notrosococcus) si a nitritilor (prin nitrobacter);
Din izvoare în urma dizolvarii lor la adancime în roci (nitratul având
solubilitate crescuta în ape);
Din eroziunea solurilor ce contin azotat. Aceste surse "naturale" sunt
adesea indirect tot antropice. Surse antropice "directe" sunt cele
punctiforme (deversari de ape uzate continând azotati) si difuze, în
principal azotatii proveniti din agricultura, din îngrasamintele chimice
si din îngrasamintele naturale - gunoi de grajd - aplicate pe câmpuri,
sau de la latrine.
Dejectiile contin de fapt uree si amoniu, care se transforma în azotat de catre
microorganisme prin nitrificare. Pentru zootehnie putem calcula echivalenta
aproximativa de productie de dejectii 1,5 vite adulte = 7 porci = 100 gaini
ouatoare.
Apare frecvent exces pe camp de azotat pe care plantele nu-l pot absorbi, fie
pentru ca pe ansamblu cantitatea e prea mare, fie pentru ca a fost aplicata la
momentul gresit, în afara perioadei de vegetatie. Acest fapt se întampla frecvent
prin împrastiatul toamna sau iarna a gunoiului de grajd pe camp. (Multe tari
interzic gunoirea în perioada 15 octombrie - 15 februarie). Astfel excesul de nitrati
ajunge în sol si în ape, pe care le polueaza.
Îndepartarea nitratilor din apa potabila este scumpa si complicata. S-au
experimentat tehnici chimice (schimbatori de ioni) si biochimice sau se recurge la
amestecarea apelor contaminate cu altele cu concentratie mai redusa de azotati.
Dar e mult mai usor si ieftin sa previi. În plus, pentru surse individuale (fântani)
preventia e singura sansa, altfel trebuie abandonate. Exista posibilitatea tehnica de
a masura de rutina azotul din sol înainte de însamântare în timpul si dupa recolta,
ceea ce permite aplicarea dozei exacte necesare, fara exces. Trebuiesc analize
periodice, nu ajunge ca ai studiat o data acel sol si "stii ce tip este".
În apa subterana, NO3 este modificat, transformat de microorganisme,
reactioneaza cu fier, sulfati sau bicarbonati etc. Astfel solul este un "filtru" bun dar
daca i se depaseste capacitatea, concentratia de azotat va creste brusc. În apele de
suprafata sau subterane sau nu va creste azotatul ci sulfatul pe care îl dezlocuieste
din combinatii azotatul! In plus nitratii pe care îi tot deversam actualmente în sol
vor ajunge în unele acvifere peste doar ani sau decenii, cand ne putem trezi brusc
cu o prabusire a calitatii multor ape.6.
Azotatii au asupra organismului animal efect de toxicitate prin multe
mecanisme, direct sau prin alti compusi pe care îi formeaza (azotiti, nitrozamine
etc.)