POLUAREA CU NITRAŢI

Unul dintre nutrientii cu rol esential în functionarea mediului acvatic este

azotul. Azotul poate exista sub forma gazoasa (N2 atmosferic, NO2-), dizolvat

(NO2-, NO3-, NH4+) sau sub forma "solida" în materia organica.

Poluarea cu nitrati provine mai ales din agricultura. Azotul e element

esential pentru viata si în ape sufera foarte multe procese chimice si biochimice.

Apare mai ales ca azotat, azotit, amoniu, azot gazos si 434y241e cel fixat în

compusii organici, grupe între care exista continue transformari/tranzitari,

formandu-se "ciclul azotului". Excesul duce la eutrofizare, contaminarea

acviferelor, posibila afectare a sanatatii umane: methemoglobinemie la copii,

cancer gastric.

Sursele de azotati in ape sunt naturale si antropice. Sursele naturale sunt :

        Din precipitatii: Oxizi de azot din atmosfera, produsi de fulgere si de

arderea combustibililor fosili; Aportul prin spalarea din roci si cenusa

de vegetatie arsa ajunsa in ape;

        Din nitrificarea amoniului (prin microorganismele nitrosomonas si

notrosococcus) si a nitritilor (prin nitrobacter);

        Din izvoare în urma dizolvarii lor la adancime în roci (nitratul având

solubilitate crescuta în ape);

        Din eroziunea solurilor ce contin azotat. Aceste surse "naturale" sunt

adesea indirect tot antropice. Surse antropice "directe" sunt cele

punctiforme (deversari de ape uzate continând azotati) si difuze, în

principal azotatii proveniti din agricultura, din îngrasamintele chimice

si din îngrasamintele naturale - gunoi de grajd - aplicate pe câmpuri,

sau de la latrine.

Dejectiile contin de fapt uree si amoniu, care se transforma în azotat de catre

microorganisme prin nitrificare. Pentru zootehnie putem calcula echivalenta

aproximativa de productie de dejectii 1,5 vite adulte = 7 porci = 100 gaini

ouatoare.

Apare frecvent exces pe camp de azotat pe care plantele nu-l pot absorbi, fie

pentru ca pe ansamblu cantitatea e prea mare, fie pentru ca a fost aplicata la

momentul gresit, în afara perioadei de vegetatie. Acest fapt se întampla frecvent

prin împrastiatul toamna sau iarna a gunoiului de grajd pe camp. (Multe tari

interzic gunoirea în perioada 15 octombrie - 15 februarie). Astfel excesul de nitrati

ajunge în sol si în ape, pe care le polueaza.

Îndepartarea nitratilor din apa potabila este scumpa si complicata. S-au

experimentat tehnici chimice (schimbatori de ioni) si biochimice sau se recurge la

amestecarea apelor contaminate cu altele cu concentratie mai redusa de azotati.

Dar e mult mai usor si ieftin sa previi. În plus, pentru surse individuale (fântani)

preventia e singura sansa, altfel trebuie abandonate. Exista posibilitatea tehnica de

a masura de rutina azotul din sol înainte de însamântare în timpul si dupa recolta,

ceea ce permite aplicarea dozei exacte necesare, fara exces. Trebuiesc analize

periodice, nu ajunge ca ai studiat o data acel sol si "stii ce tip este".

În apa subterana, NO3 este modificat, transformat de microorganisme,

reactioneaza cu fier, sulfati sau bicarbonati etc. Astfel solul este un "filtru" bun dar

daca i se depaseste capacitatea, concentratia de azotat va creste brusc. În apele de

suprafata sau subterane sau nu va creste azotatul ci sulfatul pe care îl dezlocuieste

din combinatii azotatul! In plus nitratii pe care îi tot deversam actualmente în sol

vor ajunge în unele acvifere peste doar ani sau decenii, cand ne putem trezi brusc

cu o prabusire a calitatii multor ape.6.

Azotatii au asupra organismului animal efect de toxicitate prin multe

mecanisme, direct sau prin alti compusi pe care îi formeaza (azotiti, nitrozamine

etc.)