Post on 19-Jan-2016
description
V. Modific�rile fonetice
V. MODIFIC�RILE FONETICE
Mo�tenirea latineasc� a inventarului de foneme indo-europene indic� un caracter
relativ conservator. Este departe de modificarea fundamental� a sistemului
oclusivelor pe care au suferit-o germanica �i armeana, ca urmare a ansamblului de
legi fonetice cunoscute sub numele de muta�ie consonantic�. A p�strat triunghiul
vocalic, a�a cum numai greaca a mai f�cut-o (cu opozi�ia complet� a /o, � / �),
a�ezându-se la polul opus uniformiz�rii vocalice a limbilor indo-iranice. Pe de alt�
parte, consonantismul p�streaz� doar urme ale aspiratelor, iar diftongii manifest� o
clar� tendin�� spre monoftongare.
Inventarul fonetic este rezultatul unor legi fonetice, altfel spus al unor schimb�ri
necondi�ionate, care afecteaz� fonemele indiferent de ambientul fonetic.
Compararea termenilor din limbile indo-europene dezv�luie îns� numeroasele
efecte ale unor schimb�ri condi�ionate de fonemele din preajm� sau de plasarea în
cuvânt.
Conservatorismul relativ al inventarului fonetic al latinei în ansamblu este în parte
anulat de situa�ia vocalelor din silabele non-ini�iale: cu excep�ia vocalelor din
silabele ini�iale, care �i-au p�strat cu destul� fidelitate timbrul �i cantitatea,
vocalele limbii latine reflect� un stadiu îndep�rtat de cel al limbii de origine.
Istoria lor poate fi reconstituit� numai prin compara�ie indo-european�.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Vocalismul
Particularitatea vocalismului latin nu poate fi explicat� decât inductiv, deoarece
lipsesc datele precise din interiorul limbii latine �i, mai ales, al celorlalte limbi
italice. Explica�ia se bazeaz� pe dou� elemente:
1. conservarea diferit� a vocalelor scurte din silaba ini�ial� fa�� de
celelalte, care prezint� tendin�a de a se închide sau chiar de a
disp�rea;
2. constatarea faptului c� în alte limbi indo-europene tendin�a de
„sl�bire” (reducerea articul�rii manifestat� prin închidere sau chiar
dispari�ie) a vocalelor coincide cu absen�a accentu�rii silabei
respective.
Din aceste dou� observa�ii s-a dedus existen�a unei faze accentuale a limbii latine
pentru care nu exist� dovezi directe: o faz� în care accentul era fixat pe prima
silab� �i, dup� toate probabilit��ile, era un accent de intensitate.
Aceast� ipotetic� accentuare pe silaba ini�ial� se plaseaz� cronologic în faza pre-
latin�, el nefiind o mo�tenire indo-european�. O accentuare similar� se constat� în
proto-germanic� �i proto-celtic�, ceea ce ar sus�ine prin compara�ie o retragere
accentual� proto-italic�. Celelalte limbi italice îns� nu ofer� nici un fel de
informa�ii referitoare la locul accentului, astfel încât datele se bazeaz� în
exclusivitate pe m�rturiile latinei1.
1 Vide supra p. Error! Bookmark not defined..
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Existen�a unei faze în care pre-latina prezenta un accent de intensitate ini�ial
complic� tabloul mo�tenirii accentuale în acest spa�iu indo-european. De la
accentul muzical liber al proto-indo-europenei se putea trece relativ u�or, ca �i în
alte familii de limbi, la un accent muzical limitat, a�a cum este definit accentul
latinei clasice. Prezen�a unei faze accentuale complet diferite, pe o întindere
temporal� restrâns�, este impus� de necesitatea de a explica situa�ia vocalismului
non-ini�ial, dar nu este sus�inut� de m�rturii directe. Probabilitatea îns� ca aceast�
faz� (eventual datorat� influen�ei substratului) s� fie real� este bine sus�inut� de
constat�rile f�cut� prin observarea direct� a mecanismului accentu�rii: opozi�ia
dintre accentul muzical �i cel dinamic este una gradual�, de vreme ce nu exist�
accentuare exclusiv muzical� sau exclusiv dinamic�. Raportul dintre cele dou�
componente, nefiind rigid, poate prezenta fluctua�ii în istoria unei limbi, eventual
pân� la inversare. Pre-latina este posibil s� fi fost caracterizat� printr-un echilibru
fragil între accentul muzical �i cel dinamic; a�a s-ar putea explica succesiunea
relativ rapid� a unor faze diferite de accentuare, de la proto-indo-european� pân�
în faza clasic� �i, mai departe, o nou� r�sturnare în mo�tenirea romanic� (pentru
care rezultatul extrem este cel al accentu�rii fixe din francez�).
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Vocale scurte în silabe mediale
Vocalele scurte din silabele mediale au o evolu�ie care le face s� se confunde
aproape: p.ital. *a, *e, *o, *u au devenit e; acesta s-a men�inut ca atare în silab�
închis�, dar s-a închis la i în silab� deschis�; *i se conserv� apoape în toate
situa�iile (vide infra p. 6) chiar �i în silabele închise.
Aceast� tendin�� general� are trei situa�ii particulare privitoare la rezultatul e al
modific�rii vocalice:
1. e medial devine o (închizându-se mai departe la u) atunci când
este urmat de l pinguis sau de *w;
2. e medial se conserv� când este urmat de r (indiferent de originea
sa);
3. e medial se închide la i atunci când urmeaz� o nazal� velar� (id est
nazal� urmat� de o velar�).
Schimb�rile1 acestea afecteaz� nu numai mo�tenirea proto-italic� a latinei,
ci �i împrumuturile timpurii din greac�, ceea ce plaseaz� grani�a temporal� într-o
faz� apropiat� de latina arhaic�.
*e
leg�: *eks-leg� > �lig�.
tene��: *ad-ten�� > attine�; *ad-tentos > attentus. 1 Sihler §66.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
reg�: *com-reg� > corrig�.
genus: gen. sing. *genes-es > generis.
sed��: *ad-sed�� > asside�; *ad-sed-tos > assessus.
gr. ��������������������������������: lat. Sicilia; gr. ����������������������������: lat. *sicolos >
siculus.
ger�: *com-ger��> conger�.
fer�: refer�
*o
nouus: *nowo-tats > nouitas.
gr. ����� ������ ������ ������ �: lat. ang�na (mai târziu: ang�na).
gr. � ������� �� ������� �� ������� �� ������� �: lat. Proserpina.
*-foro (gr. *-��������������������) > -fero: furcifer-, l�cifer-.
aurum: *auro-fac-s > aurifex.
gr. ���������������������������������� ��: lat. epistula.
*a
faci�: *re-faci� > refeci� > refici�; *re-faktos >
refectus.
ag�: *ex-ag� > exig�.
cad�: *ce-cad-ay > cecid�.
arma: *in-armis > inermis.
gr. dor. ����� ������ ������ ������ �����: lat. m�china.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
gr. ����� �� ����� �� ����� �� ����� �� : lat. *talantom > talentum.
pari�: *pe-par-ay > peper�.
tang�: *ad-tang� > *atteng� > atting�.
taberna: contubernalis.
salt�: *en-salt� > *inselt� > �nsolt� > �nsult�.
gr. ������������������������������������: lat. cr�pula.
dom�re: *doma-way > domu�.�
lau�: *eks-law� > �lu�.
*i
e�: i-tus: ad-i-tus.
cinis: gen. sing. cineris.
Faliscus: Faleri�.�
linqu�: re-lictus.
*u
caput: gen. sing. *caput-es >capitis.
augur: v.lat. auger, augeratus.
cornu: *cornu-can > cornicen.
rump�: surreptus.
arcus: arculus.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
În pozi�ie medial�, atunci când urmeaz� o consoan� labial� (p, b, f, m),
exist� o confuzie de timbru între i �i u, explicabil� eventual printr-o pronun�are
intermediar�, de sonus medius:
cap-: occup� / occipi�, anticipi�.
rap-: surrupuit / surripuit.
mancupium / mancipium.
possumus / legimus etc.
aurufex, pontufex / aurifex, pontifex.
proxumus, optumus / proximus, optimus.
Aceast� articulare oscilant� sau intermediar� a fost explicat� în mai multe
feluri. Recurgerea la definirea sa ca sonus medius este argumentat� de m�rturiile
gramaticilor (Quintilian1, printre al�ii) �i de reforma ortografic� a lui Claudius,
care impusese un semn grafic distinct pentru acest sunet (fapt ce poate fi
interpretat îns� �i ca rezultat al influen�ei exercitate de pronun�ia atic�). Ca
tendin�� general�, se contureaz� limitarea grafiei u la textele vechi (sau arhaizante)
ale latinei �i fixarea ca norm� clasic� a grafiei i, ceea ce poate fi interpretat �i ca o
evolu�ie fonetic� de la u la i. P�strarea unor cuvinte cu grafia u s-ar putea explica
fie ca urmare a ambientului fonetic (imprecis definit îns�) fie, mai plauzibil, ca un
conservatorism selectiv: possumus (sub presiunea lui sumus), uolumus (poate cu
vocala tematic� originar� *o > u, conservat� numai la câteva verbe foarte uzuale),
postumus (�i numele propriu Postumus). 1 Institutio oratoria I, 4, 8.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Diftongi în silabe mediale
Vocala component� a diftongilor are cel mai adesea un comportament care este
compatibil cu cel al vocalelor scurte în silabe mediale; diftongii în e �i o se
monoftongheaz� cu acela�i rezultat ca în silabele ini�iale.
*ey > �
*ew, *oy, *ow > �
*en-deyk� > ind�c�.
*en-dewk� > *in-douc� > ind�c�.
poena: imp�ne.
Diftongii în a au un comportament diferit fa�� de silabele ini�iale, rezultatul fiind
îns�, de asemenea, monoftongarea la unul din timbrele vocalice închise (� sau �).
*ay > ei > �
*aw > �
caed�: *ke-kayd-ay (perf.) > cec�d�.
gr. ������������������������������������: ol�ua.
claud�: *en-klawd� > incl�d�.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Prezen�a diftongilor ai sau au în silabe mediale este explicabil� prin analogie, mai
ales când este vorba de men�inerea transparen�ei unui compus: inaequalis,
incautus.
Vocale scurte în silabe finale
Vocalele scurte din silabele finale se comport� diferit în func�ie de caracterul
deschis sau închis al silabei. În final� absolut� (silab� deschis�), vocalele scurte
*e, *o, *i devin e; *a �i, mai ales, *u, nu sunt bine sus�inute de exemple. În silab�
final� închis�, vocalele rotunde *o �i *u au acela�i rezultat (u), iar *e �i *i devin e,
care se închide la i înainte de orice consoan� singur�, cu condi�ia s� nu fie nazal�:
e se men�ine a�adar atunci când este urmat de grup consonantic sau de consoan�
nazal�.
*e
vocativul sing. al numelor tematice: lupe (cf. gr. ��������������������).
imperativul verbelor tematice: age, agite (cf. gr.
������������������������������������������������).
*dekm: decem
genitivul sing. a temelor consonantice: -is < *-es.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
pers. II �i III sing. ale verbelor tematice: -is < *-esi, -it
< *eti.
*o
imperativul sing. mediu: *-so > -re (cf. gr. ��������������������).
pron. masc. iste < *is-to.
termina�iile de nom. �i ac. sing. ale declin�rii tematice:
-us < -os, -um < -om.
*H2lyod: aliud (cf. gr. ��������������������, ved. anyát).
pers. III pl. a verbelor tematice: -unt (cf. gr. dor. -� ��� ��� ��� ��,
gr. at. ��������������������, ved. -anti).
*a
*prismo-kap-s: pr�nceps (capi�).
*cornu-kan: cornicen (can�).
*i
*H2enti: ante (cf. gr. � ��� ��� ��� ���� ��, ved. ánti).
*mori: mare.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
*kwim: quem.
*m¡tim: mentem.
*u
termina�iile de nom. �i ac. sing. ale temelor în u: -us, -
um.
Observa�ii:
Unele cuvinte latine�ti par s� contrazic� aceste reguli de modificare a vocalelor din
silaba final�; ele sunt îns� doar excep�ii aparente:
- o final� latineasc� -� poate ap�rea ca urmare a unei scurt�ri iambice, ca
în quasi.
- la fel se explic� finala –o �� ��, ca în cedo, modo (< -�d).
- forma adverbial� partim, cu un vocalism final diferit de cel al
substantivului corespunz�tor, ar putea fi explicat� pornind de la o form�
izolat� part�m.
- -a în final� absolut� nu este clar atestat�; adverbul ita sau nom. sing. al
declin�rii I, ori nom. pl. neutru sunt divers explicate.
- în latin� finala -�s provine dintr-o form� terminat� în grup consonantic,
e.g. hospes < *hospets < *hostpetis < *hosti-potis sau ades < *adess,
care este �i sus�inut de analogie.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
- �ndecim etc. are finala –im ca rezultat al unei metateze (< *�ndicem <
*oyno-dekm).
Diftongi în silabe finale
PIE *-ey: v.lat. -ei > lat. –�; dat. sing. al temelor
consonantice: m�tr�.
PIE *-oy: v.lat. -ei > lat. �; nom. pl. al declin�rii
tematice: u�c�, ali� (cf. gr. �� ����� ����� ����� �����������������������������������), dat. pl. al
declin�rii tematice: uir�s (cf. gr. ������������).
PIE *-ew, *-ow: lat. �; gen. sing al temelor în u:
man�s.
PIE *-ay: lat. �; pers. I sing. perf.: peper� (cf. fal.
peparai); în monosilabice (care au de obicei un
fonetism aparte) se poate conserva ca diftong ae: prae
(cf. gr. ���������������������� ��); aqu�s < *aquais.
Observa�ii asupra schimb�rilor fonetice condi�ionate: analogia
Modific�rile fonetice pot fi împiedicate sau anulate de sentimentul lingvistic al
vorbitorilor, care încearc� s� men�in� transparen�a compuselor �i coeren�a
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
paradigmelor. Analogia este frecvent responsabil� pentru situa�iile în care
fonetismul nu poate fi explicat etimologic. De pild�, alternan�a dintre e �i i,
conform� fonetismului latinesc, din substantivele compuse cu radicalul -cap-
(pr�nceps / pr�ncipis) sau -fac- (artifex / artificis) �i în multe altele (m�les /
m�litis etc.) a condus la constituirea unui model de declinare, în care nominativul
are vocala predesinen�ial� -e-, iar celelalte cazuri au vocalismul -i-. Pe baza acestui
model s-a operat modificarea analogic� a compuselor lui d�c�: i�dex, index etc.,
pentru care etimologia ar fi impus nominativul *i�dix, *indix. Direc�iile în care
ac�ioneaz� aceste aranj�ri analogice nu pot fi întotdeauna urm�rite cu precizie. Un
exemplu îl constituie paradigma �i compusele verbului gradior atest�
inconsecven�e ale vocalismului care pot fi puse în seama analogiei: participiul
a�teptat ar fi fost *grassus, cel în uz este îns� gressus – poate sub influen�a
participiului compuselor, e.g. pr�gressus; tot participiul cu vocalismul (a�teptat) –
e- ar explica tema de prezent a compuselor (e.g. pr�-gredior), pentru care evolu�ia
fonetic� a vocalei –�- în silab� medial� ar fi dus la �.
Sincopa �i apocopa
Vocalele scurte din silabele mediale �i finale sufer� o reducere în latin�,
concretizat� în articularea lor cu o apertur� restrâns�. Situa�ia extrem� de reducere
a vocalei este amu�irea sa; dispari�ia unei vocale este un accident fonetic, care
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
poate fi constatat, dar care nu se produce obligatoriu atunci când se îndeplinesc
anumite condi�ii fonetice. Termenii folosi�i pentru dispari�ia unei vocale scurte
precizeaz� locul din cuvânt în care se produce: sincopa este dispari�ia unei vocale
mediale, apocopa este dispari�ia vocalei aflate în final� absolut�; afereza,
pierderea vocalei ini�iale, este un accident fonetic bine atestat de limbile romanice,
dar care nu este prezent în latin�.
Amu�irea vocalelor scurte s-a produs în faze diferite ale istoriei limbii latine. În
perioada preistoric�, cea în care se presupune c� accentul marca puternic silaba
ini�ial�, dispari�iile vocalice au afectat masiv vocabularul latin. Sincoparea
reprezint� în sine un argument în favoarea existen�ei unei rostiri proeminente a
silabei ini�iale, pentru c� altfel nu s-ar putea explica dispari�ia unor vocale care,
prin compara�ie lingvistic� sau pe baza m�rturiilor latinei clasice, era accentuat�.
sincop�
*kwinkwe-dekm > *qu�ndicem: qu�ndecim.
*deksiteros > dexter (cf. gr. !�"������!�"������!�"������!�"������).
v.lat. balineum > lat. balneum (cf. gr. #��� ��$#��� ��$#��� ��$#��� ��$ov).
*partis > pars.
Cele mai multe dintre cuvintele sincopate sunt alc�tuite dintr-un num�r mare de
silabe. La aceast� structur� silabic� se refer� o lege fonetic� (a�a-numita „lege a lui
Exon”), care constat� c�, în latin�, în cuvintele tetrasilabice cu silabele mediale
deschise scurte se produce sincoparea vocalei din silaba secund�. Legea cunoa�te
numeroase excep�ii (dintre care unele sunt doar aparent excep�ii, explicabile
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
printr-o cronologie relativ�) �i, în orice caz, se aplic� luând în considera�ie
ansamblul paradigmei.
Cu regularitate se produce sincoparea, în silab� final�, în unele cuvinte care s-au
constituit ca tipuri morfologice. Ele au în comun faptul c� vocala scurt� care se
sincopeaz� sunt precedate de o lichid� (mai ales r): tipul ager (< *agros, cf. gr.
��������������������) – Alexander (cf. gr. % ���"� !��% ���"� !��% ���"� !��% ���"� !��), tipul acer (< *akris); similar se explic�
exemplul de mai sus: fers < *feres.
apocop�
*eti > et (cf. gr. ��������ti, ved. áti).
ab: cf. gr. ����&����&����&����&����
sub: cf. gr. �'��&��'��&��'��&��'��&��
voc. sing. al tematicelor în -r-: uir, puer (cf. Plaut
puere).
imp. tematice: d�c, d�c, fac.
Se deduce din exemplele de mai sus faptul c� apocopa a avut urm�ri morfologice
demne de semnalat. Întreaga flexiune verbal� este marcat� de apocop�: desinen�ele
personale primare *-si, *-ti, *-nti au devenit în latin� –s, -t, -nt; dat fiind
caracterul spontan al dispari�iilor de vocale, aceast� apocop� consecvent� poate fi
intrepretat� mai mult ca element morfologic, ini�iat de un accident fonetic. În
domeniul numelui, clasa neutrelor cu tema în –i atest� de asemenea consecvent
apocoparea cuvintelor mai lungi de trei silabe: animal < v.lat. anim�le.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Caracterul accidental al dispari�iilor vocalice este bine pus în eviden�� de
men�inerea unor forme originare al�turi de cele trunchiate. Situa�iile de felul acesta
caracterizeaz� mai degrab� sincop�rile sau apocop�rile de dat� relativ târzie.
Asemenea perechi de termeni pot ap�rea ca variante ale unui cuvânt (cal(i)dus,
sol(i)dus, sur(ri)g�, atque / ac, neque / nec) sau în cadrul mai larg al unei familii
de cuvinte: ualidus / ualde (la Plaut exista înc� forma nesincopat� a adverbului:
ualide); superus / supr�, supr�mus;.��nferus / �nfr�.
Anaptixa
Fenomenul contrar dispari�iilor de vocale este anaptixa, apari�ia unei vocale într-
un grup consonantic1 intervocalic (-cl-, -bl sau -pl-). Vocala este, în mod firesc,
scurt�; timbrul s�u (i sau u) este determinat de tipul lichidei: l exilis impune
timbrul i, l pinguis impune timbrul o, care evolueaz� la u. Cum cele dou� tipuri de
l sunt la rândul lor determinate de fonemul urm�tor, rezultatul anaptixei este în
armonie cu acesta. În greac� (unde, de altfel, grupurile consonantice sunt bine
tolerate), fenomenul este rar.
PIE *peH3-tlo-: p.ital. *p�tlom > *p�clom >lat.
p�colom > p�culum.
1 Vide infra p. 20 alte modalit��i prin care latina dizolv� grupurile consonantice.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
PIE *fak-l-: lat. facilis; facul; facultas.
gr. '( �������'( �������'( �������'( �������: v.lat. HERCLE > *Hercol�s >
Hercul�s.
Vocala anaptictic� poate ap�rea �i în interiorul altor grupuri consonantice:
drachuma < gr. !������!������!������!������, v.lat. techina < gr. ���� ����� ����� ����� �.
În latin� nu este atestat un fenomen vocalic frecvent în greac�, cunoscut sub
numele de „protez� vocalic�” (dar bine cunoscut limbilor romanice): ruber –
���)������)������)������)���, n�men – �* ����* ����* ����* ���, mulge� - ������+������+������+������+ .
Contragerea vocalelor
Contragerea este un fenomen fonetic bine atestat în ansamblul limbilor indo-
europene; const� în tendin�a de a rosti împreun� dou� foneme al�turate care au o
tr�s�tur� comun�. Dou� vocale aflate în contact se contopesc într-una singur�, a
c�rei durat� acoper� ambele more ale voclelor ini�iale. Dac� cele dou� sunt de
acela�i timbru, rezultatul este în întregime previzibil. Dac� cele dou� vocale sunt
distincte, contragerea trebuie v�zut� în dou� etape: etapa de aducere la un timbru
comun a celor dou� vocale �i etapa contopirii lor. Cele dou� etape nu sunt
recognoscibile în atest�rile termenilor, dar procesul pare unul natural.
Comportamentul vocalelor aflate în contact are o paralel� în asimilarea
consonantic� (id est articularea asem�n�toare a consoanei învecinate).
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Greaca atest� faze distincte de contragere vocalic�. Limba
homeric� nu cunoa�te aproape deloc contragerile; dialectul atic
rezolv� îns� prin contrageri întâlnirile de vocale provocate de
dispari�ia unei sonante sau a siflantei (e.g. gr.at. ��� ����� ����� ����� ��, gr.hom.
��� ����� ����� ����� �� < *genesos).
În latin� principala surs� a secven�elor vocalice o constituie dispari�ia unui *-y-
intervocalic; frecvent au disp�rut �i *-h-, *-s- sau *-w- între dou� vocale identice.
Contragerea se produce uneori �i în cazul compuselor cu d�-, pro- sau co- �i un
cuvânt care începe cu o vocal�.
Vocalele indentice se contrag având ca rezultat vocala lung� corespunz�toare.
*treyes: tr�s (cf. gr.at. ����$����$����$����$, ved. tráyas).
*lawa-tr�na-: l�tr�na.
*ko-opia: c�pia.
*ne-hem�: n�m�.
nihil / n�l.
aud�u�t: aud�t
Diftongul ae absoarbe vocala posterioar� (e, i) care urmeaz� (direct sau dup�
dispari�ia unui fonem intervocalic).
*pray-emiom (em�): praemium.
*pray-habe�: *praehibe� > praebe�.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Vocalele u �i i nu se contrag în aceast� succesiune: tenuis (trisilabic); monu�; în
schimb, biga(e) < *dwi-yuga, poate fi considerat rezultat al contragerii –iu-
(Sihler §88) sau un caz de sincopare (Ernout-Meillet s.u. iugum) a lui u.
Rezultatul contragerilor de vocale diferite favorizeaz� uneori vocala aflat� pe
primul loc:
laud�s < *laud�-es < *lawda-yesi.
m�l� < *m�ol� < maguol�.
qu�rtus < *quaortos < *kwawortos.
d�g� < *d�-ag�.
d�be� < *d�hibe� < *d�-habe�.
c�g� < *co-ag�.
c�m� < *co-em�.
Alteori este favorizat� vocala lung� sau contragerea se supune analogiei:
laud�s < *lauda�s < *lawd�y�s.
laud� < *lauda� < *lawd�y�.
Lungirea vocalelor în latin� În afara situa�iilor de contragere vocalic�, în latin� vocalele se modific� în sensul
sporirii duratei lor ca urmare a unui fenomen fonetic cunoscut sub numele de
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
„lungire compensatorie”. Acest fenomen poate fi în�eles numai din punctul de
vedere al structurii silabice a cuvântului:
- grupurile consonantice, în general greu de pronun�at, au tendin�a de a se
simplifica, reducându-se numeric;
- reducerea uneia sau a mai multor consoane are urm�ri asupra silabei
precedente, care devine deschis� (având a�adar cantitatea vocalei pe
care o con�ine);
- transformarea unei silabe din închis� (id est lung�) în deschis� (id est
poten�ial scurt�, în cazul în care centrul s�u este o vocal� scurt�) este
împiedicat� prin lungirea („compensatorie”) a vocalei.
Grupurile consonantice care tind s� se simplifice con�in o siflant� sau o
nazal�; ele pot fi mediale sau finale.
�dem < *is-dem.
s�d� < *si-sd�.
m�l� < *mag(i)s-uol�.
ah�nus cf. umbr. ahesnes.
c�na cf. v.lat. cesnas, osc. kerssn�-.
c�mis cf. v.lat. cosmis.
equ�s ac.pl. < *equons.
m�nsis (dar ital. mese, sp. mes, fr. mois): s�-mestris
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Procesul fonetic de simplificare consonantic� poate fi împiedicat sau anulat
(prin revenire la forma ini�ial�) de analogie sau de nevoia de a p�stra transparen�a
cuvântului. Restabilirea grupului consonantic nu aduce întotdeauna dup� sine
revenirea vocalei la cantitatea scurt�:
*consol > v.lat. c�sol > lat. c�nsul (abreviat îns� cos.).
De altfel, autorii antici observ� lungirea vocalelor înainte de un grup consonantic
alc�tuit din nazal� �i fricativ� (ns, nf): �ns�nus, c�nsu�uit, �nf�l�x, c�nf�cit.
Lungirea se produce �i înainte de grupurile nct �i nx: i�nctus, s�nctus, c�nctus,
coni�nxit.
Lungirea înaintea grupului mpt (plauzibil� ca evolu�ie paralel� a nazalei n) este
practic limitat� la radicalul *em-: �mptus, �mti�, s�mptus etc.
Sursele antice indic� �i cantitatea lung� a vocalei i în finalele: -�gnus, -�gna, -
�gnum. Aceast� informa�ie este sus�inut� de m�rturia epigrafic� a unor termeni cu
i longa, care aveau etimologic i scurt: SIGNVM, PRIVIGNVS, DIGNVS1.
M�rturiile epigrafice coroborate cu complexele lexicale latine�ti care permit
stabilirea cantit��ilor vocalice par s� indice o tendin�� de lungure vocalic� înainte
de r + consoan�. A�a grafia AARMIS indic� vocala ini�ial� scurt�, împotriva
etimologiei dezv�luite de tratamentul lui -� în silab� medial�: inermis < *in-
�rmis.
1 Despre transferul tr�s�turilor de închidere asupra vocalei scurte -i-, cu efectul unei aparente
lungiri, vide G. Cre�ia, Dignus et ses dérivés. Contribution à l’étude diachronique du lexique latin
(I). În: Revue Roumaine de Linguistique, XXXI, 1986, 5; p. 429-438.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Paradigmele verbale de tipul �g� / �ctus par s� dezv�luie o lege fonetic� („legea
lui Lachmann”) care indic� lungirea vocalei atunci când oclusiva urm�toare î�i
pierde sonoritatea. Aceast� lege a fost formulat� pe baza unui set larg de exemple
(l�g� / l�ctus, r�g� / r�ctus, t�ng� / t�ctus, u�de� / u�sus, c�d� / c�sum), f�r� a
oferi îns� explica�ii mul�umitoare pentru numeroasele excep�ii. Este mai plauzibil�
interpretarea din punctul de vedere al morfologiei verbale, prin opozi�ia de
cantitate vocalic� la teme diferite1.
Scurtarea vocalelor în latin�
• Vocalele s-au scurtat înc� din preistoria latinei atunci când erau urmate de
un grup alc�tuit dintr-o sonant� �i o consoan�. Pentru domeniul grecesc, acest tip
de scurtare este cunoscut ca „legea lui Osthoff”. În latin� se aplic� limpede numai
în dou� secven�e, ambele implicând nazala n: -nt- �i -nd-.
laudant < *laud�nt < *lawd�yonti.
mon�nt < mon�nt <*moneyonti.
participiu: am�nt-, uid�nt-.
gerundiv: am�nd-, uid�nd-.
1 Vide Leumann §435.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Este posibil ca tot prin legea lui Osthoff s� se explice evolu�ia desinen�ei folosite
în latin� pentru dat. pl. al declin�rii tematice: *-�ys > *-oys > *-eys > -is.
• Vocalele lungi se scurteaz� în general înainte de orice alt� vocal� (uocalis
ante uocalem corripitur), r�mânând în contradic�ie cu aceast� lege un num�r
relativ mic de exemple (unele forme din paradigma verbului f�����i genitivul
pronominal -�us).
pius < p�us; fuit < f�it.
Chiar dac� pozi�ia antevocalic� este mascat� de prezen�a unui h, scurtarea se
produce, demonstrând înc� o dat� slaba articulare a acestuia.
dehinc < d�hinc; deh�sc� < d�h�sc�.
Scurtarea poate afecta �i diftongii.
prehend� < praehend�.
• Vocalele din silaba final� închis� se scurtez� cu o singur� excep�ie: atunci
când consoana final� este -s. Aceste scurt�ri s-au produs în etape diferite ale
istoriei limbii latine. Cea mai veche este scurtarea înainte de -m, ceva mai târziu
producându-se scurtarea înainte de -t �i, în fine (cu excep�ia monosilabicelor, care
întotdeauna au tendin�a de a nu se supune legilor fonetice), scurtarea înainte de -r
�i -l.
Aceste scurt�ri finale au remodelat flexiunea latinei: e.g. ac.sing. al temelor în –�,
poate gen. pl. (care avea în limba de origine desinen�a -�m sau -om), termina�iile
de pers. III sing. ale verbelor etc.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Vocalele din silaba final� deschis� s-au scurtat �i ele; exemplele de vocale lungi în
final� absolut� din latina clasic� sunt explicabile prin cronologia relativ� a ac�iunii
legilor fonetice: ablativul (�i formele adverbiale provenite de aici) avea în latina
arhaic� marca vocal� lung�+d, iar în momentul în care a disp�rut consoana final�
nu mai ac�iona legea scurt�rii vocalelor finale.
• În latin� arhaic� începe s� ac�ioneze o lege de scurtare a vocalei finale din
cuvintele disilabice cu prima silab� lung�; legea este cunoscut� ca „scurtare
iambic�” (correpti� iambica). Aceast� scurtare este înc� în curs de realizare în
textele vechi, dup� cum dezv�luie scandarea plautin�. Este probabil o tr�s�tur� de
limb� vorbit� care a p�truns în latina clasic�, extinzându-se chiar de la cuvintele de
form� iambic� (disilabice) la perechi de silabe iambice în cuvânt (pud�citia:
pudicitia)1.
Scurt�rii iambice i se datoreaz� numeroase forme clasice:
duo (cf. gr.hom. !��+!��+!��+!��+ , ved. d(u)v�).
ego (cf. gr. ��+��+��+��+ ����).
cedo < *ke-d�.
nisi < nis� < v.lat. ne sei.
quasi < quas� < v.lat. qua sei.
bene, male, modo < ben�, mal�, mod�.
1 Leumann §121.
V. Modific�rile fonetice: Vocalismul
Tot prin scurtare iambic� se explic� formele pronominale mihi, tibi, sibi �i cele
adverbiale ubi, ibi, , care sunt folosite al�turi de vechile forme iambice, întâlnite
mai ales la poe�i (probabil din necesit��i metrice).
Teatrul timpuriu atest� aplicarea scurt�rii iambice �i la cuvinte care s-au fixat în
latina clasic�, probabil sub presiunea analogiei, în alt� form�: bonis ab.pl. (clasic
bon�s), boni gen. sing. (clasic bon�), amo pers. I sing. (clasic am�).
Acest tip de scurtare nu afecteaz� niciodat� cuvintele cu structur� spondaic�: oct�,
alt�, pr�m�.
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Consonantismul
Relativa fidelitate cu care latina clasic� reflect� consonantismul indo-european,
chiar din punctul de vedere al grupurilor consonantice sau al consoanei din finalul
cuvântului, este în parte rezultatul presiunii exercitate de norma gramatical�
asupra limbii care evoluase deja în direc�ia simplific�rii consonantice �i a pierderii
finalelor. M�rturiile latinei arhaice coincid din acest punct de vedere cu m�rturiile
mult mai târzii ale latinei postclasice, fapt explicabil numai prin continuitatea –
f�r� întreruperi �i f�r� reversii – a latinei vorbite. Atest�rile epigrafice de tipul
COSOL sau SCIPIONE pentru termeni care apar în latina normat� în forma
c�nsul �i Scipi�nem trebuie interpretate ca not�ri exacte ale pronun��rii cu un
consonantism simplificat, în care nazala nu este rostit� ca fonem de sine st�t�tor,
ci const� de fapt într-o simpl� nazalizare a vocalei precedente. Aceast� evolu�ie,
coerent� cu mersul limbii latine �i reg�sit� în m�rturiile de limb� colocvial� �i
tîrzie, a fost oprit� �i supus� unui proces de reversie de c�tre gramatici. Caracterul
reversibil al procesului fonetic probabil c� este îns� o simpl� aparen�� a limbii
scrise sau, cel mult, rezultatul unui efort lingvistic. Claritatea morfologic�,
simetria paradigmelor, transparen�a compuselor sunt bine servite de grafia normat�
a latinei clasice. Pronun�area latinei culte probabil c� era îns� mai apropiat� de
firescul articul�rii, care este împlinit mai degrab�, de pild�, în forma atestat�
epigrafic OPSIDES �i sus�inut� de tratamentul grecesc al grupului #### + ���� ca ,,,, (=
ps), decât de forma impus� de norm� obsides.
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Asimilarea Cele mai multe dintre schimb�rile care afecteaz� grupurile de consoane se
datoreaz� asimil�rilor. Asimilarea este un fenomen fonetic bine reprezentat în
toate compartimentele foneticii �i, nu mai pu�in, bine reprezentat în ansamblul
limbilor indo-europene. Asimilarea const� în rostirea cât mai asem�n�toare a
fonemelor al�turate. Ca fenomen general, poate fi recunoscut �i în rândul
vocalelor, ori de câte ori acestea ajung s� fie învecinate – din acest punct de
vedere, contragerea este situa�ia extrem� de asimilare; vocala anaptictic� de timbru
i sau u este �i ea impus� de fonemul care urmeaz�; monoftong�rile ai > �, au > �,
pot fi de asemenea interpretate ca articulare asem�n�toare a dou� foneme al�turate,
încheiat� prin contopirea lor la acela�i timbru vocalic, pe durata a dou� more.
Asimilarea grupurilor consonantice este cu mult mai limpede, dat� fiind
complexitatea simetric� a sistemului de oclusive. Într-o secven�� de dou� oclusive,
în care fiecare se caracterizeaz� prin locul de articulare �i prin modul de articulare,
orice modificare datorat� asimil�rii poate fi definit� ca direc�ie de ac�iune �i ca
grad de realizare. Din punctul de vedere al direc�iei, asimilarea poate ac�iona
dinspre prima consoan� spre a dou�, men�inând tr�s�turile de articulare (asimilare
progresiv� sau „de întârziere”) sau, dimpotriv�, poate afecta prima consoan�, într-
o preg�tire a aparatului fonator pentru articularea celei de a doua (asimilare
regresiv� sau „de anticipa�ie”). Asimilarea se poate realiza total, apropiind cele
dou� consoane atât ca loc de articulare cât �i ca mod de articulare, situa�ie în care
rezultatul este o consoan� geminat�; sau se poate realiza par�ial, ducând apropierea
în articulare numai pân� într-un punct – �i în acest caz cele dou� consoane coincid
fie ca loc de articulare, fie ca mod de articulare.
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Privit� din aceste dou� unghiuri, asimilarea suferit� de scriptus < -bt- este o
asimilare regresiv� par�ial� (în modul de articulare, având ca rezultat dou�
oclusive surde), iar accipi� < -dc- este o asimilare regresiv� total�, implicând atât
locul de articulare cât �i modul; aggredior < -dg- este un caz particular de
asimilare regresiv�, în care cele dou� consoane se caracterizeaz� prin acela�i mod
de articulare, iar asimilarea locului de articulare, pe care o putem considera
par�ial�, are ca rezultat o consoan� geminat�. În fer-si > ferre, pe de alt� parte, se
constat� o asimilare progresiv� total�.
Efectele asimil�rii pot fi împiedicate sau, mai adesea, ascunse de recompunerea
termenilor, reflectat� în grafie. A�a se explic�, de pild�, grafia bine atestat�
epigrafic (�i „corect�” gramatical) pân� târziu adsum �i conloc�, cu toate c� este
de a�teptat o pronun�ie asimilat�: *assum, *colloc�, sugerat� de altfel de textul lui
Plaut.
Nu se pot stabili reguli pe baza c�rora s� se determine fonemul care î�i impune,
într-un proces de asimilare, articularea, �i nici gradul în care se realizeaz� aceasta.
În general, latina atest� un num�r mai mare de asimil�ri regresive.
• secven�e de oclusive:
oclusive diferite
scr�b�: scriptus
ag�: actus
ueh�: uectus
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
coqu�: coctus
ungu�: unctus
sitis: *sitikos > siccus
*ad-kapi� > accipi�
*ad-kways� > acquir�
*ad-ges� > agger�
*kwid-pe > quippe
*ob-kayd� > occid�
*sub-ges� > sugger�
dou� dentale
patior: (*pat-to-s >) passus
sede�: (*sed-to-s >) sessus
iube� (<*ieudh-): iussus
uert�: uersus
sall� (< *sald-): salsus
r�d�: r�sus
�tor: �sus
claud�: clausus
tonde�: *tond-tr�- > tonstrix
• secven�e cu o siflant�:
oclusiv� �i siflant�
scr�b�: scr�ps� (cf. gr. �����+�����+�����+�����+ : ����,+����,+����,+����,+ )
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
d�c�: d�x� (cf. gr. !���� ���!���� ���!���� ���!���� ���: !���"+!���"+!���"+!���"+ )
iube� (<*ieudh-): iuss�
l�d�: l�s�
siflant� �i consoan�
*is-dem > �dem
*funes-ri- > funebris
• secven�e cu o nazal�:
*supmos > summus (cf. umbr. somo, gr. �'���'���'���'������)
*swepnos > somnus (cf. gr. �*� ��*� ��*� ��*� �)
decet: dignus (< *dek-no-)
sec�: segmentum (< *sec-mnto-)
nosc�, v.lat. gnosc� (cf. gr. ���� + ���+���� + ���+���� + ���+���� + ���+ )
*H2etnos > annus
• secven�e cu o lichid�:
*sed-la (sede�) > sella
*p�t-lom > p�clom > p�colom > p�culum
*fer-si > ferre
*kom-rump� > corrump�
*in-reg� > irrig�
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
• secven�e de trei sau mai multe consoane:
*eks-dewk- > *esdewk� > �d�c�
*aps-port� > asport�
torque�: *torkw-mentom > tormentum;
*torkw-say > tors�;
*torkw-tos > tortus.
qu�ntus / qu�nctus
Disimilarea În greac�, disimilarea este un fenomen fonetic atestat cu regularitate în cazul
succesiunilor de aspirate („legea lui Grassmann”); aceea�i evolu�ie este prezent� �i
în vechea indian�.
În latin�, disimilarea apare ca fenomen sporadic1:
mer�di�s < *medyo-diy�s
cr�dus < *krowros
Unele fenomene de disimilare sunt atestate în faza preliterar�, de pild�2
transformarea sufixului -�li-s în -�ri-s atunci când în radical se mai afl� o lichid� -
l-: c�nsul�ris, m�lit�ris, singul�ris (dar mort�lis, n�u�lis, r�g�lis). Alte
disimil�ri sunt proprii limbii vorbite �i apar în limbile romanice, mai ales ca forme
populare (e.g. proprius, propriet�s: propius, propiet�s – atestate dialectal în
spaniol� �i italian�, proprio, �i în franceza popular�, propiétaire).
1 Vide supra p. Error! Bookmark not defined.. 2 Vide Väänänen p. 70.
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Epenteza Grupurile consonantice nu sunt bine tolerate în latin� (spre deosebire de greac�).
Ele sunt rezolvate fie prin simplificare în sensul reducerii lor numerice sau în
sensul asimil�rii (vide supra p.27 sqq.), fie prin inserarea unei consoane
sumplimentare, neetimologice, într-o manier� care aminte�te fenomenul vocalic al
anaptixei (vide supra p. 16 sqq.). Acest fenomen – epenteza – se produce
îndeosebi în grupurile –ms-, -mt-, -mn-: comps�, sumps�, comptus, sumptus; în
latina popular�: dampnum, hiemps, sompnus, columpna pentru damnum,
hiems, somnus, columna1.
Metateza Metateza este de asemenea un fenomen fonetic slab atestat în latin�. În
ansamblul s�u, metateza este un tip de schimbare care se datoreaz� unui accident
de rostire �i, în consecin��, nu se poate încadra în tipare limpezi. Greaca atest� o
schimbare regulat� a oclusivelor din succesiune dental� + velar� în succesiunea
velar� + dental�: �����+�����+�����+�����+ < *titk� (cf. ����� � ����� � ����� � ����� � ). În latin� nu exist� o metatez�
consecvent� similar�. Un exemplu (comun cu greaca) îl constituie poate termenul
„lup”:
*wlkwos > *lukwos > lupus (gr. ��������������������).
Fenomene de metatez� sunt atestate în mo�tenirea romanic�, de pild�2
1 Vide Väänänen, p. 62. 2 Vide Väänänen, p. 71.
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
paludem: pad�le(m) în latina târzie, padule în
toscan�, p�dure în român�, paule în sard�.
Lungirea consoanelor Consoanele lungi sunt reprezentate grafic prin dublarea literei corespunz�toare, de
aceea se folose�te �i termenul „consoane duble” „sau „consoane geminate”).
Lungirea consoanelor este un fenomen sporadic în latin� �i pare s� fie înso�it de o
scurtare a vocalei precedente (respectându-se �i de aceast� dat� economia silabei):
littera < l�tera (v.lat. LEITERA)
Iuppiter < I�piter < *dyew-pHter
Scurtarea consoanelor În latin� se produce cu regularitate scurtarea consoanelor lungi (id est
simplificarea geminatelor) atunci când sunt precedate de o vocal� lung� sau de un
diftong, precum �i în pozi�ie final�.
*haussay (perf.) > haus�, dar *gessay (perf.) > gess��
mamma: mamilla
canna: canalis
*farr- (< *fars-): far�na
Singura consoan� lung� care se men�ine chiar dup� un element vocalic lung este ll
(cu observa�ia c� grafia ll ar putea nota de fapt un l palatal): n�llus, m�lle. Acest
din urm� termen a cunoscut o scurtare (de dat� relativ târzie), în forma de plural:
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
m�lia < m�llia (grafie atestat� înc� în Monumentum Ancyranum); la fel paulum <
paullum, u�licus / u�lla.
Scurtarea în pozi�ie medial� este de data târzie, fiind înc� men�inut� grafia cu
consoan� dubl� în perioada augustan�; Monumentum Ancyranum atest� CAVSSA,
dar �i inconsecven�a CLAVSSVM / CLAVSUM. Cronologia relativ� indic� f�r�
echivoc faptul c� scrutarea consoanelor a fost ulterioar� rotacismului (causa <
caussa fiind un argument clar).
Consoanele finale Consoana final� a unui cuvânt este în latin� într-o pozi�ie slab�, fiind cel mai
adesea incomplet articulat�. Inscrip�iile arhaice dezv�luie bine aceast� tendin�� a
consoanei finale de a disp�rea complet, f�r� a l�sa în urma sa nici un reflex care s�
motiveze notarea grafic�. Nefiind îns� proprie unei singure consoane finale,
aceast� dispari�ie putea s� afecteze considerabil în�elegerea limbii. Prin presiunea
normei gramaticale, consoanele finale (ca �i unele dintre grupurile consonantice)
sunt restabilite în latina cult� a perioadei clasice. Dispari�ia lor este înregistrat�
îns� în latina colocvial� �i devine definitiv� în faza târzie a limbii, cu importante
urm�ri asupra morfologiei (fiind unul dintre factorii care au condus la sincretismul
cazurilor �i, în ansamblu, la trecerea de la un sistem morfo-sintactic sintetic la unul
analitic).
-m
Nazala în pozi�ie final� probabil c� era reprezentat� doar de o nazalizare a vocalei
precedente, ceea ce a putut conduce la absen�a sa din m�rturiile epigrafice ale
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
latinei arhaice, chiar în cele mai îngrijite. La aceast� m�rturie grafic�, se adaug�
cea oferit� de scandare: nazala final� nu conteaz� ca element consonantic atunci
când cuvântul urm�tor începe cu o vocal�, permi�ând eliziunea vocalei de dinainte
sa; pe de alt� parte îns�, nu se poate presupune dispari�ia total� a nazalei finale, de
vreme ce tot scandarea dezv�luie faptul c�, atunci când cuvântul urm�tor începe cu
o consoan�, nazala are darul de a închide silaba precedent� („face pozi�ie”, având
rolul obi�nuit al unei consoane). �i comentariile anticilor sugereaz� rostirea slab� a
nazalei finale. Dispari�ia sa este acceptat� în latina clasic� în unele forma�ii
rigidizate: animaduert� (< animam aduert�), u�ne� (u�num e�).
-s
Siflanta final�1 era sl�bit� în latina arhaic�, dup� cum reiese bine din frecventa sa
omitere din inscrip�iile timpurii �i din faptul c� în poezia arhaic� adesea nu
conteaz� ca element consonantic. În vremea lui Cicero î�i rec�p�tase îns� valoarea
consonantic�, dup� cum reiese din observa�iile pe care acesta le face. Probabil c�
nu este lipsit de semnifica�ie pentru istoricul dispari�iei �i restaur�rii siflantei
faptul c�, dintre toate limbile romanice, italiana �i, cu prec�dere, dialectele sale
care se afl� geografic cel mai aproape de Roma nu prezint� nici o urm� a siflantei
finale, ceea ce ar putea fi interpretat ca o continuare a stadiului arhaic, considerat
subrusticum de Cicero.
-t 1 Vide supra p. Error! Reference source not found.Error! Bookmark not defined..
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Dentala surd� se sonorizeaz� (> -d) în faza italic�, dup� cum dovedesc formele
verbale cu desinen�e secundare: FECED, SIED c�rora li se opun desinen�ele
primare evoluate prin apocop� (*-ti > -t): IOVESAT, MITAT. În latin� aceast�
distribu�ie originar� a desinen�elor verbale este atestat� numai de inscrip�iile
arhaice; ulterior, sistemul verbal se modific� în sensul generaliz�rii desinen�elor
primare, în forma lor apocopat�.
-d
C�tre sfâr�itul sec. al III-lea a disp�rut dentala sonor� în pozi�ie final�, atunci când
era precedat� de o vocal� lung�; aceast� modificare fonetic� a fixat forma clasic� a
ablativului singular (-�d > -�, -�d > -�, -�d > -�, -�d > -�); formele pronominale
monosilabice au supravie�uit vreme mai îndelungat�, �i apar la Plaut în cuvinte cu
dental� final�: m�d, t�d. Pentru raportul dintre conservatorismul grafiei (mai ales
în cazul textelor oficiale) �i realitatea lingvistic�, este gr�itor textul inscrip�iei
Senatus consultum de Bacchanalibus, a�a cum a ajuns pân� la noi: toate formele
de ablativ singular din text prezint� finala –d (SENTENTIAD, PREIVATOD,
MAGISTRATVD), în schimb încheierea ad�ugat� de me�terul care a executat
lucrarea indic� un ablativ evoluat fonetic: IN AGRO TEVRANO.
grupuri consonantice finale
Grupul consonantic final -ns s-a simplificat prin dispari�ia nazalei, cu lungirea
compensatorie a vocalei precedente.
Unele consoane au disp�rut în final� f�r� urme asupra asupra fonemelor
învecinate: cor < *cord (gen. cordis), lac < *lact (gen. lactis).
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul
Consoanele finale lungi s-au scurtat: es < ess, m�les < m�less < *m�lets (la Plaut
scandarea indic� înc� ess, m�less).
Observa�ii asupra fenomenelor de fonetic� sintactic�
Transform�rile fonetice dezv�luite de evolu�ia formelor pe care le atest� cuvintele
latinei, luate independent, se întregesc prin modific�rile fonetice produse la
întâlnirile dintre cuvinte. Aceste modific�ri, percepute de vorbitori, nu sunt
consemnate în grafia normat� a latinei. Unele indicii pot fi oferite de poezie, altele,
mai numeroase, de grafiile sincere ale persoanelor necultivate.
Greaca atic� accept� diverse situa�ii de modificare fonetic� la grani�a dintre
cuvinte, dintre care cele mai limpezi sunt formele nega�iei obiective
(������������������������������������������������, în func�ie de fonemul urm�tor), ale prepozi�iei ������������"����"����"����", � � � � mobil.
Cu mult mai bogate sunt m�rturiile limbii sanscrite asupra fenomenelor de
fonetic� sintactic�, denumite curent în gramaticile limbilor indo-europene chiar
prin termenul sanscrit: sandhi.
În latin� sunt doar exemple izolate, din afara limbii normate: IM BALNEVM,
CVN SVIS, QVAN NVN
V. Modific�rile fonetice: Consonantismul