Post on 01-Dec-2015
description
Capitolul I
Istoria medierii
1.1 Scurte consideratii istorice
1.2 Aplicatii
1.3 Rezumat
1.4 Bibliografie
Obiective
Intelegerea necesitatii medierii de-a lungul istoriei si aplicarea acesteia.
Cunoasterea specificului medierii.
Cunoasterea aprofundata a unor modele de aplicare a medierii; modelul francez si
modelul american.
Intelegerea functionarii acestor modele.
1.1 Activitatea de mediere exista din cele mai vechi timpuri. Istoricii prezuma ca, cele
mai timpurii cazuri de mediere au avut loc pe timpul fenicienilor.
Practica medierii s-a dezvoltat in Grecia Antica, apoi in timpul civilizatiei romane
(Digestele lui Justinian recunosteau medierea). Romanii denumeau mediatorii folosind o
varietate de nume si anume: Internuncius, Medium, Intercessor, Philantropus, Interpolator,
Conciliator, Interlocutor, Interpres, Mediator.
In cursul Evului Mediu medierea a fost privita diferit. Uneori era interzisa practicarea
medierii in relatiile cu autoritatile centrale.
Multe civilizatii au privit mediatorul ca fiind o persoana sacra, demna de un anumit
respect.
Medierea si arbitrajul sunt metode traditionale de rezolvare a disputelor intre indivizi,
corporatii si tari. Partile pot fi de acord sa utilizeze o metoda alternativa de solutionare a
1
conflictului dupa ce acesta a aparut, sau pot solicita utilizarea unei astfel de metode in viitor,
prin introducerea unei clauze obligatorii de mediere/arbitraj in contractul lor.
In mediere, o a treia parte neutra se intalneste cu protagonistii conflictului, fie ca acestia
sunt persoane fizice sau juridice si le face sugestii neobligatorii referitor la modalitatea in care
isi pot rezolva controversa.
Din timpuri indepartate, istoria si medierea au fost folosite pentru solutionarea
diferitelor tipuri de dispute. Aceste dispute au fost fie dispute internationale, fie comerciale,
fie de dreptul muncii. Un exemplu recent de mediere internationala este cel condus de
presedintele Jimmy Carter in Bosnia.
In plus sunt numeroase exemple de conflicte internationale care au fost solutionate prin
metode alternative (papii catolici care actionau ca arbitri in cadrul conflictelor dintre tarile
europene in timpul Renasterii).
In afara de domeniul politic, arbitrajul si medierea au fost folosite de oamenii de afaceri
din toata lumea pentru rezolvarea disputelor lor comerciale.
In S.U.A. arbitrajul si medierea sunt adesea folosite pentru rezolvarea disputelor de
dreptul muncii rezultate din interpretarea conflictuala a clauzelor contractelor de munca,
dispute in domeniul constructiilor in general intre contractori si subcontractori referitor la
clauzele de plata a despagubirilor sau intre constructori si proprietari referitor la clauzele de
plata a contractelor, dispute in domeniul dreptului comercial si al societatilor comerciale
referitor la evaluarea activelor, a partilor sociale in cadrul corporatiilor inchise.
Introducerea unei dispute comerciale pentru a fi solutionata pe calea medierii si/sau
arbitrajului poate fi facuta in mod voluntar de catre parti sau la initiativa unei agentii
guvernamentale.
In S.U.A. Guvernul federal a promovat arbitrajul comercial inca din 1887, cand a fost
adoptata o lege in acest sens. Acest document stipula un mecanism de prezentare voluntara a
disputelor din cadrul dreptului muncii din domeniul cailor ferate catre arbitraj.
In timp ce in cele mai multe cazuri decizia de a se angaja sau nu o mediere/arbitraj este
o problema ce este decisa de parti. Exista cateva ocazii in care Guvernul a intervenit in a
solicita medierea/arbitrajul unei dispute comerciale atunci cand s-a simtit ca disputa ameninta
nevoile nationale. De exemplu in 1926 Guvernul S.U.A. a emis RAILWAY LABOUR ACT
2
pentru a monitoriza relatiile de management al muncii atat in domeniul cailor ferate, cat si in
domeniul cailor aeriene.
Sub incidenta acestui document Bordul National de Mediere (National Mediation
Bord ) poate interveni intr-o disputa si poate solicita medierea.
In 1994, pornind de la violentele etnice din Balcani, Centrul Carter a fost un mediator
neutru care a determinat o incetare a focului timp de patru luni. Fostul presedinte al S.U.A. si
sotia sa s-au deplasat in Iugoslavia, in decembrie 1994 pentru a sustine eforturile de a pune
capat luptelor de acolo.
Personalul din cadrul Centrului Carter a avut un deplin succes in sensul incheierii unui
acord de incetare a focului pe o perioada de patru luni. Programul Centrului de solutionare a
conflictelor a monitorizat dezvoltarea in regiune incepind cu luna februarie 1993. In Balcani,
presedintele Carter a avut discutii extinse cu presedintele Bosniei, Croatiei si Serbiei, cu
reprezentantul O.N.U. din fosta Iugoslavie, cu liderii bosniacilor sirbi, etc. Dupa doua zile de
discutii, liderii gruparii musulmane bosniace si bosniacii sirbi au semnat un acord de incetare
a focului. Desi lupta a reinceput dupa incetarea acordului in mai 1995, personalul Centrului
Carter a mentinut liniile de comunicare deschise intre partile din Bosnia, Departamentul de
Stat din S.U.A. si O.N.U.
Guvernul S.U.A. a avut convorbiri in noiembrie 1995 timp de douazeci si una de zile in
urma carora a rezultat un acord intre Croatia, Bosnia si Serbia, acord care a pus capat la
patruzeci si trei de luni de razboi si a condus la aducerea a 60.000 de militari NATO in Bosnia
in vederea pregatirii alegerilor programate pentru luna septembrie 1996. Centrul Carter, in
cadrul programului de solutionare a conflictelor continua sa monitorizeze situatia in Bosnia si
au loc frecvente deplasari la fata locului.
U.S.A.
The quakers au o lunga istorie in practicarea medierii, cat si a arbitrajului. Modelul
american de mediere a fost in proportie de 80% munca celor de la Quakers. In New York City
comunitatea evreilor si-a stabilit un forum de mediere. Imigrantii chinezi au stabilit Societatea
Chineza de Benevolenta pentru a rezolva disputele prin mediere, dispute legate de viata de
familie si de comunitate. In S.U.A. procesele de solutionare alternativa a disputelor au fost
3
transformate ca alternativa la instanta incepand cu anul 1913, cand Departamentul de Stat al
Muncii din Statele Unite a elaborat un panel de “comisionari ai concilierii”, care sa rezolve
disputele de drept al muncii. Acesti comisionari au devenit Serviciul de Conciliere al Statelor
Unite, iar in 1947 aceasta entitate s-a transformat in Serviciul Federal de Conciliere si
Mediere.
In anul 1926, Asociatia Americana de Arbitraj a infiintat un serviciu comercial pentru
rezolvarea disputelor in sectorul privat. Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie a fost
fondata in 1963 pentru a promova concilierea in familie ca o alternativa la procesele de
dreptul familiei. Medierea in dreptul familiei a devenit un domeniu extrem de bogat pentru
mediere si au aparut Asociatia de Mediere in Dreptul Familiei si Academia Mediatorilor in
Dreptul Familiei.
In 1980, Congresul S.U.A. a emis actul de rezolvare a disputelor (Disput Resolution
Act) in care se stipula ca toate programele nationale pentru ADR sa fie administrate de
Ministerul Justitiei. Pe plan local guvernele locale si statele au finantat programe de mediere
in scopul rezolvarii disputelor din dreptul familiei, mediului, contracte guvernamentale, etc.
Constitutia statului Texas stipuleaza inca de la 1845 nevoia de adoptare a unor metode
alternative de solutionare a conflictelor. Si totusi, acest lucru nu s-a intamplat decat in 1878,
atunci cand presedintele Curtii Supreme din Texas, Joe Greenhill s-a intalnit cu seful primei
Curti de Apel, Frank Evans pentru a discuta modalitatea de reducere a numarului imens de
dosare in instanta. In final, Baroul din Houston a infiintat un Comitet ADR si a solicitat
finantare din surse guvernamentale si private pentru infiintarea unui Centru de solutionare a
conflictelor. Un astfel de centru a fost deschis in luna octombrie 1940.
In 1887, Baroul din Texas – ADR a recomandat o noua legislatie care sa sustina ADR,
legislatie referitoare la taxe, modalitati, etc.
Marea Britanie
Medierea a fost institutionalizata in secolul al XIX-lea fiind recunoscuta cu rol de sine-
statator. A fost emis Actul concilierii in 1896 care reglementa relatiile industriale.
In anii 1980-1990, medierea a cunoscut o perioada de dezvoltare, rolul primordial
avandu-l reformele din justitie, respectiv: in anul 1996 – English Arbitration Act si in anul
4
1999- Civil Procedure Rules. Domeniile in care se aplica medierea in Marea Britanie sunt
urmatoarele:
- medierea problemelor familiale in parteneriat cu centrele de asistenta sociala mai ales in
cazurile care implica un minor;
- medierea disputelor comerciale;
- medierea in scoli;
- medierea comunitara, in cazul disputelor care se ivesc in interiorul comunitatilor datorate
zgomotului, disputelor privind spatiul sau comportamentelor anti-sociale;
- medierea victima-atacator, mai ales in cazul tinerilor aflati la prima sau la a doua infractiune,
cazurile variind de la furt la crima. In unele zone din Marea Britanie membrii ai Politiei sunt
antrenati si pregatiti pentru medierea de acest gen.
Olanda
Medierea ca proces asistat de solutionare a conflictelor a existat de secole sub nume
diferite. Aceste activitati de rezolvare a disputelor erau practicate de judecatori, primari sau
alti functionari.
Istoria ne arata ca medierea era cunoscuta cu secole in urma. In secolul al XVI-lea exista
o practica bine documentata in mediere cunoscuta sub numele de Leydn Peacemakers.
Voltaire si-a familiarizat publicul sau francez cu aceasta institutie, iar oamenii legii in timpul
Revolutiei Franceze au reintrodus “Biroul de Pace” si ulterior judecatorii de pace in Franta si
in Olanda. Dupa introducerea judecatorilor de pace, acestia se comportau ca mediatorii in
salile de judecata. Aceasta era o practica folosita in disputele de familie, particular in cazurile
de divort, cu scopul de a salva casatoria.
In Olanda si in alte state europene Codurile de Procedura Civila stipulau incercarea de
mediere a cazului inainte de audierea in instanta. Astfel de concilieri preliminare au fost
abolite aproape peste tot in Europa in perioada anilor 1950-1960.
In anul 1923, guvernul olandez a introdus institutia Mediatorului Guvernamental care nu
a mai existat dupa al doilea razboi mondial.
In anii 1970-1980 cetatenii olandezi au devenit extrem de nemultumiti de gradul de
accesibilitate al instantelor, de supraaglomerare, de formalism excesiv, de durata foarte mare a
5
proceselor si de costuri ridicate. In plus se simtea faptul ca instantele de judecata erau de cele
mai multe ori nepregatite in a rezolva esenta problemelor.
Astfel un grup de academicieni si practicieni ai dreptului au luat ca model tehnicile moderne
de mediere din S.U.A. Cel care va combina practica si studiul academic al medierii incepand
cu anul 1974 va fi profesorul de dreptul familiei din Rotterdam, Peter Hoefnagels.
Asa cum am mentionat medierea moderna s-a nascut in S.U.A., unde aceasta procedura
s-a aplicat in numeroase domenii la sfarsitul anilor ’70. Entuziasmul americanilor pentru
medierea profesionala si institutionalizata s-a raspandit in Europa la sfarsitul anilor ’80 si
inceputul anilor ’90. In Olanda, initial reprezentantii sectorului privat au devenit interesati si
implicati in metode alternative de rezolvare a disputelor inspirati de modelul american si
britanic. In 1993 s-a infiintat Institutul Olandez de Mediere care avea ca principal scop
organizarea de campanii de informare a populatiei despre mediere si stimularea practicarii
medierii. Infiintarea acestei institutii a fost primul semn de institutionalizare a medierii in
Olanda. Aceasta structura detine un registru al mediatorilor acreditati si are legaturi cu alte
institutii si departamente guvernamentale. Pentru a fi inregistrat ca mediator, persoana trebuie
sa participe la cursurile de pregatire profesionala organizate de institut si sa absolve examenul
final. In acest moment sunt inregistrati peste 2000 de mediatori acreditati. Institutul Olandez
de mediere a reprezentat un stimulent pentru guvern, in particular pentru Ministerul Justitiei
care s-a angajat in procesul medierii. Una dintre primele actiuni derulate de Ministerul
Justitiei a fost instalarea platformei ADR in luna august 1996. Principalul obiectiv era acela de
a investiga aplicabilitatea si viitorul medierii in cadrul procedurilor de instanta.
Canada
Serviciul de Mediere si Conciliere este o agentie guvernamentala canadiana. Agentia
este responsabila pentru furnizarea serviciilor de rezolvare si prevenire a disputelor pentru
sindicate si angajatori sub jurisdictia Codului canadian al Muncii.
6
Franta
In prezent ADR este promovat de autoritati ca o modalitate de degrevare a instantelor si
de rezolvare a disputelor intr-o modalitate mai simpla, mai rapida si mai ieftina.
In Franta exista o lunga traditie in ceea ce priveste solutionarea alternativa a disputelor.
Principiul concilierii optionale sau obligatorii ca o faza preliminara a procesului a aparut in
legislatia franceza la intervale variate de timp si in forme diferite in ultimii 200 de ani. Totusi,
exista o practica lunga in Franta de folosire a medierii pentru rezolvarea disputelor.
Concilierea a fost pentru prima oara institutionalizata in Franta in timpul Revolutiei Franceze.
Ganditorii acestei perioade au considerat concilierea ca fiind metoda ideala de rezolvare a
disputelor. Decretul din 16-24 august 1789 stipuleaza concilierea obligatorie pentru toate
problemele care cad sub jurisdictia Curtilor Civile Ordinare. Judecatorii de pace propuneau
concilierea ca o metoda preliminara. Obligatia judecatorului civil era aceea de a solicita
concilierea fiind o obligatie subsecventa introdusa in 1886 in Codul de Procedura Civila
francez.
La inceputul secolului XX, obligativitatea concilierii a cunoscut un declin fiind
abandonata ca cerinta legala in 1940-1950. Totusi, in practica, concilierea era inca folosita de
sistemul judiciar francez atat de mult incat era inclusa ca una dintre misiunille judecatorului
civil in noul cod francez de procedura civila la art. 21. Legislatia recenta doreste sa intareasca
concilierea juridica si permite judecatorului sa delege functiile sale de conciliator unei
persoane sau unei entitati sub supravegherea lui. Astfel legea din februarie 1995 si decretele
conexe autorizeaza un judecator sa numeasca o a treia parte pentru a incerca concilierea
partilor sub supravegherea judecatorului. Legea din 1995 se refera pentru prima oara in
legislatia franceza la mediere. Medierea juridica sub aceasta dispozitie legala este complet
optionala si este necesar consimtamantul partilor pentru numirea unui mediator sa le asiste in
rezolvarea disputelor.
Din momentul adoptarii legii in 1995 si a decretului conex in 1996 Curtile de Apel din Paris si
Grenoble au decis in mod sistematic sa recomande numirea unui mediator. Acestea sugereaza
interventia unui mediator chiar din momentul stabilirii primei infatisari in cauza respectiva.
Modelul francez de mediere are un procent ridicat de reusita – 80%. Centrul de Mediere
si Arbitraj din Paris specializat in medierea comerciala a dezvoltat tehnici, reguli si standarde
pentru diferite tipuri de ADR.
7
1.2 Aplicatii
A) Completati spatiile punctate:
In timpul romanilor mediatorii purtau urmatoarele denumiri:........................
Cele mai timpuri exemple de mediere dateaza de pe timpul..........................
Notiunea “quakers” apartine modelului..........................de mediere.
In Anglia medierea a fost institutionalizata in secolul..........................
Institutia Mediatorului Guvernamental este introdusa in statul..............................si se
refera la …...........................................
In anul 1996 in Marea Britanie s-a emis actul......................., iar in anul 1999 s-a emis
actul......
.
B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:
1. Mediatorul purta la romani urmatoarele denumiri:
a) – internunucius;
b) – mediator;
c) – interpolator.
2. La romani medierea este aminitia in lucrarea numita
a) – Digestele lui Iustin;
b) – Digestele lui Justinian;
c) – Digestele lui Marc Aureliu.
3.Asociatia Curtilor de Conciliere si Familie in America pentru a promova concilierea in
familie ca o alternativa la procesele de dreptul familiei a fost fondata in anul:
a) - 1963;
b) – 1954;
c) – 1962.
4. In anul 1993 in Olanda s-a infiintat:
a) – Institutul National de Mediere;
b) – Consiliul National de Mediere;
c) – Bordul national de Mediere.
8
5. In Franta secolului XX medierea este prevazuta in legi speciale aparute in anii:
a) – 2000-2001;
b) – 1995, 1996;
c) – 1993.
6. In anul 1923, guvernul olandez a introdus:
a) - institutia Mediatorului Guvernamental;
b) – institutia Conciliatorului National;
c) – institutia Mediatorului National.
7. In Paris exista:
a) – Centrul de Mediere si Arbitraj;
b) – Centrul de Conciliere;
c) – Centrul de Arbitraj.
1.3 Rezumat
Medierea a functionat inca din cele mai vechi timpuri. Este recunsocuta de Digestele lui
Justinian, practicata inca din timpul fenicienilor. Desi interzisa apoi o perioada medierea s-a
dezvoltat in stransa legatura cu istoria omenirii, dar mai ales in folosul omenirii.
Exemplul scurt de mediere nu face alteva decat sa confirme si imprtanta si necesitatea
medierii pentru rezolvarea conflictului armat.
Dar medierea este folosita si pentru rezolvarea altor tipuri de dispute de natura
comerciala, civila, chiar si pentru dispute de dreptul muncii. Cele mai cunoscute si mai
aplicate modele de mediere sunt modelul american si modelul francez care pe langa conceptul
de mediere introduc si conceptul de arbitraj. Se mai mentioneaza notiunea de “birou de pace”.
1.4. Bibliografie:
- www.wikipedia.org;
- www.ultrasilvan.ro;
- www.mediere.ro.
9
Capitolul II
Principiile etice ale medierii
2.1 Aspecte generale
2.2 Cum functioneaza medierea?
2.3 Principiile etice ale medierii.
2.4 Aplicatii.
2.5 Rezumat.
2.6 Bibliografie
Obiective
- Cunoasterea principiilor medierii; particularitati
- Intelegerea functionarii procedurii de mediere prin insusirea principiilor si a regulilor etice
ale medierii.
2.1 Aspecte generale
Medierea este folosita in toate tipurile de dispute de la divorturi si situatii de drept civil,
la probleme de politica publica si conflicte internationale.
Multe dispute care nu au reusit sa fie rezolvate pe calea negocierii, isi gasesc solutia pe
calea medierii.
10
In cadrul Natiunilor Unite, actul medierii implica abilitati politice si eforturi depuse de
Secretarul General al O.U.N. si reprezentantii sai, prin intermediul oficiilor specializate,
pentru a nu se utiliza forta si a fi respectate principiile Cartei O.N.U.
2.2 Cum functioneaza medierea?
Desi mediatorul nu poate forta rezultatul, procesul medierii este adesea eficient. Cheia
consta in abilitatea mediatorului de a determina discutii productive pentru ambele parti,
discutii care nu ar fi avut loc fara Mediator.
In acest scop mediatorul ajuta partile sa determine faptele; manifesta empatie si
impartialitate fata de parti; ajuta partile sa genereze idei noi.
Mediatorul isi foloseste abilitatile politice, diplomatice si foloseste persuasiune pentru a
determina partile sa-si imbunatateasca pozitiile. Adesea, dar nu intotdeauna, mediatorul
cunoaste foarte mult despre problemele disputei. Desi multi mediatori sunt foarte bine
pregatiti cu expertiza, nu toti sunt buni profesionisti si provin din foarte multe segmente
profesionale.
Avocatii considera adesea ca scopul medierii este acela de a ajunge rapid si eficient la o
rezolvare a unui caz particular. Cateodata scopul medierii este mai mult de a imbunatati
relatiile interpersonale ale partilor implicate sau sa le invete pe acestea modalitati mai bune si
eficiente de a se adresa pe viitor situatiilor conflictuale.
Adesea mediatorul trebuie sa stie care din aceste scopuri servesc cel mai bine interesul
partilor. Mediatorii tind sa se specializeze in acest sens:
(i) - medierea care se focuseaza pe rezolvarea situatiei → Medierea tip rezolvarea problemei.
(ii) - medierea care se focuseaza mai mult pe relatii/relationare → medierea transformativa
In timp ce unii mediatori vorbesc despre neutralitate, alti observatori considera ca a fi
neutru este uman imposibil. Altii au concluzionat ca si mediatorii biosed sunt utili , atata timp
cat inclinarea lor catre o parte nu este ascunsa si astfel parttile au posibilitatea de a se proteja
impotriva partialitatii mediatorului.
11
Mediatorii internationali sunt adesea mediatori partiali (subiectivi) deoarece un mediator
eficient international este adesea un ministru sau presedintele unei tari, chiar daca toata lumea
intelege ca tara mediatorului are interesele proprii.
Medierea Presedintelui Carter dintre Egipt si Israel a fost un exemplu.
2.3 Principiile etice ale medierii
Medierea este un proces voluntar, in care exista intreventia celei de-a treia parti pentru a
ajuta partile implicate in solutionarea disputei.
Mediatorul ajuta partile sa-si rezolve disputa, facilitand dialogul si comunicarea
promovand intelegerea, asistand partile pentru identificarea problemelor, intereselor si
posibilelor baze pentru a intelege si in anumite situatii sa ajute partile sa evalueze un ipotetic
rezultat in tribunal sau la arbitraj daca nu reusesc a se intelege la mediere.
Medierea, prin natura sa, este un proces cursiv si flexibil.
1. Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile sunt incunostiintate de rolul mediatorului si natura
procesului de mediere si ca partile implicate au inteles conditiile acordului.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca toate partile inteleg si sunt de acord cu procesul
medierii, rolul mediatorului in proces si relatiile mediatorului cu partile.
* Partile trebuie sa inteleaga procedurile particulare pe care mediatorul intentioneaza sa
le utilizeze.
* Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile au inteles termenii acordului, si, daca e
cazul, sa sfatuiasca partile in vederea angajarii unui avocat.
* In situatia in care mediatorul realizeaza ca una dintre parti nu isi poate da in mod
valabil consimtamantul pentru participarea in procesul de mediere, medierea nu trebuie sa
continue/inceapa numai dupa obtinerea acordului in mod legal.
12
2. Mediatorul trebuie sa protejeze participarea voluntara a fiecarei parti.
Dreptul partilor de a ajunge la un acord voluntar reprezinta centrul procesului de
mediere. Pe cale de consecinta, mediatorul trebuie sa actioneze si sa conduca procesul de
mediere in sensul maximizarii voluntariatului.
In majoritatea cazurilor care nu au ajuns in instanta, partile vin voluntar si doritoare a
procesului de negociere asistata. In situatia in care mediatorul considera ca una dintre parti a
fost fortata sa participe la acest proces de mediere ( de exemplu de catre familie sau de catre
reprezentantul legal ), mediatorul are obligatia profesionala de a analiza in limitele
confidentialitatii daca procesul de mediere trebuie sa inceapa si daca incepe atunci trebuie sa
se asigure ca partea fortata a inteles exact procesul.
Medierile obligatorii cuprind un aspect de nevoluntariat. Mediatorul trebuie sa fie atent
la acest aspect si sa se asigure de faptul ca, desi medierea a fost dispusa de catre instanta de
judecata, totusi un acord se va semna numai daca va fi in avantajul reciproc al partilor.
3. Mediatorul trebuie sa fie competent in a media conflictul.
Mediatorul trebuie sa aiba suficiente cunostinte referitoare la aspectele procedurale si
substantiale pentru a le da eficienta si asistenta.
Este obligatia mediatorului de a-si pregati inainte de sesiunea de mediere documentele si
declaratiile partilor.
4. Mediatorul trebuie sa mentina confidentialitatea procesului.
Este vital ca mediatorul si toate partile implicate sa aiba o imagine clara referitoare la
confidentialitate inainte ca procesul de mediere sa inceapa. Inainte ca sesiunea de mediere sa
inceapa, mediatorul trebuie sa explice tuturor partilor implicate, legile aplicabile in materia
dezvaluirii informatiilor si sanctiunile aferente.
13
Mediatorul nu trebuie sa nu divulge informatiile confidentiale fara permisiunea partilor
implicate sau daca este solicitat in conditiile legii.
Mediatorul nnu trebuie sa foloseasca informatiile confidentiale din timpul procesului de
mediere pentru a obtine avantaje personale sau pentru terti sau pentru a prejudicia interesele
altora.
Daca medierea este guvernata de legi care stipuleaza dezvaluirea anumitor informatii, in
atare conditii, mediatorul trebuie sa notifice partile in acest sens inca de la inceputul
procedurii de mediere.
De asemenea, actele, documentele, notele si alte documente in legatura cu cauza dedusa
medierii trebuie a fi depozitate intr-o locatie sigura si pot fi distruse la 90 de zile dupa
finalizarea procesului de mediere sau mai devreme, daca toate partile solicita si isi dau
consimtamantul in acest sens.
5. Mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod neutru, impartial
Mediatorul trebuie sa ramana impartial pe toata durata procesului de mediere. Mediatorul
trebuie sa fie obiectiv, sa evite subiectivismul. Mediatorul trebuie sa depuna toate diligentele
pentru derularea unui proces corect in care fiecare parte are drepturi/obligatii egale.
Daca mediatorul nu mai poate asigura impartialitatea, acesta trebuie sa se retraga imediat.
6. Mediatorul trebuie sa se abtina de la furnizarea unei opinii legale.
Mediatorul trebuie sa se asigure ca partile inteleg ca rolul sau este unul neutru, impartial si nu
este avocatul sau reprezentantul vreunei parti. Un mediator nu trebuie sa ofere opinii legale
partilor. Daca mediatorul evalueaza juridic situatia partilor, eventualitatea unui proces arbitral
sau in instanta de drept comun, atunci acesta trebuie sa se asigure ca partile au inteles ca nu
actioneaza ca avocat pentru nici una dintre parti si nici nu exprima pareri legale.
14
7. Mediatorul trebuie sa se retraga in anumite circumstante
Mediatorul trebuie sa se retraga din procesul medierii daca:
- medierea este folosita pentru activitati ilegale;
- lipsa consimtamantului;
- conflict de interese;
- imposibilitatea mediatorului de a fi neutru/impartial;
- incapacitate psihica/mentala a mediatorului.
8. Mediatorul nu trebuie sa ofere rezultatul medierii.
2.4 Aplicatii:
A) Completati spatiile punctate:
Medierea este un proces........................
Mediatorul ajuta partile sa.................
Mediatorul trebuie sa ramana ….......................fata de partile din mediere.
Mediatorul nu.................rezultatul medierii.
Mediatorul se retrage in urmatoarele circumstante:.................................
B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:
1. Medierea este un procedeu:
a) – secret;
b) – confidential;
c) – flexibil si cursiv.
15
2.Mediatorul manifesta calitati:
a) – diplomatice;
b) – de persuasiune;
c) – de orator.
3. Mediatorul are obligatia sa se retrga din procedura medierii daca:
a) – nu s-a pregatit;
b) – nu poate fi impartial si obiectiv;
c) – se afla intr-o incapacitate psihica.
4. Mediatorul are obligatia:
a) – sa fie neutru si impartial;
b) – sa fie obiectiv;
c) – sa pastreze confidentialitatea procedurii.
5. La mediere partile pot veni:
a) – prin reprezentant;
b) – personal si in cunostinta de cauza;
c) – cu avocatii.
6. Mediatorul trebuie sa discute cu partile pentru:
a) – a le furniza rezultatul medierii;
b) – a le indruma sa ajunga la un rezultat pe care il vede avantajos pentru parti;
c) – a le facilitta comunicarea.
16
2.6 Rezumat:
Se prezinta cateva aspecte generale ale procedurii de mediere. Sunt prezentate si
dezbatute pe larg principiile medierii.
Se detaliaza regulile medierii. Fiecare regula este analizata sub aaspectul aplicabilitatii
sale de-a lungul procedurii de mediere astfel: cum pregateste un mediator procedura, cum
conduce acesta procedura, cand este obligat sa se retraga, dar mai ales ce nu trebuie sa faca, ce
este interzis sub aspectul nerespectarii procedurii.
Mediatorul trebuie sa stie sa foloseasca si alte instrumente de exemplu notificarile.
Sub aspectul proceedurii mediatorului i se incredinteaza de catre parti anumite inscrisrui
pe care are obligatia ca dupa incheierea sedintei sa le inapoieze sau sa le distruga.
2.7 Bibligrafie:
Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008.
Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atesatare Standardul ocupational al
Mediatorului, Bucuresti 2000
17
Capitolul III
Medierea si legea
3.1 Consideratii legislative.
3.2 Mica Reforma in justitie.
3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort.
3.2.2. Medierea in Noul Cod de Porcedura Civila.
3.2.3. Medierea in Noul Cod de Procedura Penala.
3.3 Consiliul de Mediere.
3.4. Directiva 2008/52/CE.
3.5 Aplicatii.
3.6 Rezumat.
3.7 Bibliografie.
Obiective
- Cunoasterea cadrului legslativ al desfasurarii procedurii de mediere in Romania.
- Analizarea modificarilor legislative conform legii nr. 202/210.
- Cunoasterea activitatii Consiliului de Mediere, for tutelar.
- Directiva 2008/52/CE – particularitati.
18
3.1 Consideratii legislative
Cadrul legislativ pentru exercitarea profesiei de mediator este stabilit de Legea nr.
192/2006, modificata si completata prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului
13/2010; de Hotararea nr. 12/2007 a Consiliului de Mediere privind Standardul de Formare a
Mediatorului; Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat
prin Hotararea nr.5/13.05.2007, modificat prin Hotararea nr. 963/2008 a Consiliului de
Mediere unde se modifica articolele: 19, 20, 37, 41, 43, 44, 45, 46, 48; Norme de raspundere
disciplinara a mediatorilor autorizati; Standardul Ocupational al Mediatorului, Procedura de
Autorizare a mediatorilor adoptata prin Hotararea nr.351/06.04.2008; Directiva 2008/52/C.E.
a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008 privind anumite aspecte
ale medierii in materie civila si comerciala.
Medierea este activitatea reglementata prin Legea nr.192/2006, modificata si completata
prin Legea nr. 370/2009 si Ordonanta Guvernului nr. 13/2010. Ea este o procedura ce se
bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului ca persoana apta sa faciliteze
negocierile dintre ele sprijinindu-le pentru solutionarea conflictului. Conflictele ce pot fi
deduse medierii, sunt conflicte din materie civila, comerciala, dreptul familiei, in materie
penala, din domeniul protectiei consumatorului in situatia in care consumatorul invoca
existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau serviciu, daca clauzele
contractuale nu sunt respectate sau exista clauze abuzive cuprinse in contractele dintre
consumatori si furnizorii de servicii sau in situatia incalcarii drepturilor prevazute de legislatia
U.E. in domeniul protectiei consumatorului.
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale referitoare la statutul persoanei
sau drepturi de care partile nu pot dispune prin conventie.
In orice conventie in care partile pot dispune se poate introduce o clauza de mediere a
carei valabilitate este independenta de validitatea contractului din care face parte.
Medierea este o activitate de interes public; poate avea loc intre doua sau mai multe
parti; se poate realiza de catre unul sau mai multi mediatori. Poate fi mediator persoana cu
19
deplina capacitate de exercitiu, are studii superioare, are o vechime in munca de cel putin trei
ani sau a absolvit un program de nivel post- universitar, master avizat in domeniu, este apta
din punct de vedere medical, nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni
intentionate, a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, a fost autorizata ca mediator in
conditiile legii.
Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene, posesori ai unei diplome de mediatori
obtinute in unul dintre aceste state dobandesc accesul la profesia de mediator in Romania dupa
recunoasterea documentelor de catre Consiliul de Mediere.
Mediatorii autorizati sunt inscrisi in tabloul mediatorilor intocmit de Consiliul de
Mediere care are obligatia sa actualizeze tabloul periodic si cel putin o data pe an punandu-l la
dispozitia Instantelor Judecatoresti, al Autoritatilor Admnistratiei Publice Locale, precum si la
sediul Ministerului Justitiei.
Calitatea de mediator se suspenda de drept, in cazul in care impotriva mediatorului s-a
luat masura arestarii preventive pana la solutionarea procesului penal. Fapta savarsita de
mediator prin care sunt incalcate dispozitiile legii, ale R.O.F., Codului de Etica si
Deontologie Profesionala si Hotararea Consiliului de Mediere, constituie abatere disciplinara
si se sanctioneaza conform art. 39 din lege, in raport cu gravitatea abaterii putandu-se dispune
observatia scrisa, amenda de la 50-500 lei, suspendarea calitatii de mediator de la o luna la
sase luni sau incetarea calitatii de mediator.
Raspunderea disciplinara a mediatorului este atrasa de neindeplinirea obligatiilor
profesionale stabilita prin actele normative enumerate mai sus. In acest sens Consiliul de
Mediere se poate sesiza din oficiu cu privire la neindeplinirea obligatiilor profesionale ale
mediatorilor. Raspunderea disciplinara a mediatorului nu exclude raspunderea civila, penala
sau administrativa. Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de cel mult un an de zile
de la data abaterii. In cadrul Consiliului de Mediere functioneaza Comisia de Disciplina care
cerceteaza abaterea si sesizeaza Consiliul, fiind constituita ca instanta diciplinara.
20
Orice persoana interesata poate sesiza Consiliul de Mediere in legatura cu savarsirea de
catre mediator a unei abateri prevazute la art.38 respectiv:
a) –Incalcarea obligatiei de confidentialitate, impartialitate si neutralitate;
b) – Refuzul de a raspunde cererilor formulate de autoritatile judiciare in cazurile prevazute de
lege;
c) – Refuzul de a restitui inscrisurile incredintate de partile aflate in conflict;
d) – Reprezentarea sau asistarea uneia dintre parti intr-o procedura judiciara sau arbitrala
avand ca obiect conflictul supus medierii;
e) – Savarsirea altor fapte care aduc atingere probitatii profesionale.
Plangerea se va face in scris, va cuprinde toate datele de identificare ale petentului, lipsa
acesteia ducand la respingerea cererii. In termen de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii,
va fi desemnata in conditiile legii Comisia de disciplina, fiind instiintat mediatorul de
respectiva sesizare pentru a-si putea formula apararea.
Atat mediatorul cat si reclamantul vor fi convocati pentru a se prezenta in fata Comisiei
in vederea cercetarii disciplinare. In urma cercetarii se va intocmi un dosar al abaterii
cercetate, dosar ce va cuprinde un referat scris, probele administrate, pozitia celui cercetat,
propunerea de sanctionare sau neaplicarea unei sanctiuni. Dosarul intocmit va fi inaintat
Consiliului de Mediere care in termen de 30 de zile de la primirea lui care va hotari cu privire
la raspunderea disciplinara a mediatorului. Hotararea Consiliului de Mediere prin care s-a
aplicat una din sanctiunile prevazute de lege poate fi atacata la Instanta de Contencios
Administrativ competenta de la domiciliul sau resedinta mediatorului, in termen de 15 zile de
la data comunicarii acesteia. Actiunea in instanta suspenda executarea hotararii atacate.
Mediatorul sanctionat se reabiliteaza in termen de 1 an de la data terminarii executarii
sanctiunii aplicate.
Raspunderea civila a mediatorului poate fi angajata in conditiile legii civile pentru
cauzarea de pejudicii prin neindeplinirea obligatiilor profesionale.
21
3.2. Mica reforma in justitie. Legea nr. 202/2010
Instituirea unor norme procedurale cu efecte imediate pentru a facilita eficientizarea
procedurilor judiciare; s-au introdus masuri de simplificare si sporire a solutionarii cererilor in
instanta;
3.2.1 Medierea in cazul procedurii de divort:
judecatorul recomanda medierea, iar daca partile o accepta, se vor prezenta la
mediator in vederea informarii cu privire la avantajele medierii.
dupa informare partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin
mediere;
mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru sedinta de informare;
pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile
depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de
informare.
3.2.2 Medierea in noul Cod de Procedura Civila
Noul Cod de procedura civila a fost adoptat prin Legea 134/2010;
Inscrierea medierii in acest act normativ contribuie la recunoasterea acestei metode
alternative de rezolvare a disputelor si la cresterea credibilitatii eficientei medierii;
Se inlatura astfel teama ca acordul de mediere poate sa nu fie valabil;
Art. 20(1) “Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului
prin mediere, potrivit legii speciale.”
Art. 428 “Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul in
care tranzactia partilor este urmare a procedurii de mediere.”
22
3.2.3 Medierea in noul Cod de Procedura Penala:
Modificari referitoare la Codul de procedura penala:
Legea 135/2010 a adoptat viitorul Cod de Procedura Penala;
Art. 10 lit. h prevede drept cazuri in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii
penale este impiedicata, pe langa retragerea plangerii prealabile ori impacarea partilor, si
situatia in care a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii medierii.
Art. 16 intitulat Tranzactia, medioerea si recunoasterea pretentiilor civile…….. In
vederea solutionarii laturii civile a fost reglementata expres posibilitatea tranzactiei, medierii
si recunoasterii pretentiilor civile.
Art. 15 se introduce drept caz care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii
penale incheierea uunui acord de mediere
Art. 396 alin 6: incheierea unui acord de mediere ce intervine in faza de judecata
atrage pronuntarea unei solutii de incetare a procesului penal.
Art. 22 alin 1: in cursul procesului penal cu privire la pretentiile civile, inculpatul,
partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de
mediere potrivit legii.
Art. 312 alin 3: se dispune suspendarea urmaririi penale si pe perioada desfasurarii
procedurii de mediere.
3.3 Consiliul de Mediere
Este organism autonom cu personalitate juridica de interes public; se organizeaza si
functioneaza potrivit Legii nr. 192/2006 cu modificari si R.O.F. Este format din 9 membri
alesi prin vot deschis, validati de Ministerul Justitiei pe o perioada de 2 ani. Mandatul fiecarui
membru poate fi prelungit pentru aceeasi durata o singura data. Consiliul de Mediere se
intruneste lunar sau ori de cate ori este necesar la convocarea presedintelui. Lucrarile
23
Consiliului de Mediere sunt publice si se desfasoara in prezenta a cel putin sapte dintre
membri.
Hotararile sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor care il compun. Consiliul de
Mediere reprezinta interesele mediatorilor autorizati, promoveaza activitati de mediere,
elaboreaza standardele de formare in domeniul medierii, autorizeaza mediatorii, intocmeste si
actualizeaza tabloul mediatorilor autorizati, adopta codul de etica profesionala a mediatorilor,
elaboreaza codul de etica si deontologie preofesionala etc.
Conform dispozitiilor legale, mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unei
societati profesionale, al unui birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori
autorizati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale.
Conform legii, medierea se aplica si in cauzele penale care privesc infractiuni pentru
care, potrivit legii retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea
penala. In cauzele penale medierea trebuie sa se desfasoare incat sa fie garantat dreptul
fiecarei parti la asistenta juridica si daca este cazul, la serviciile prin interpret.
In cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si
aceasta se inchide prin impacarea partilor, persoana vatamata nu mai poate sesiza organul de
urmarire penala pentru aceeasi fapta.
Daca procedura de mediere a fost declansata in termenul prevazut de lege pentru
introducerea plangerii prealabile acest termen se suspenda pe durata desfasurarii medierii.
Suspendarea dureaza pana cand procedura medierii se inchide, dar nu mai mult de 3 luni
de la data semnarii contractului de mediere.
Medierea conflictelor de munca ramane supusa dispozitiilor propuse de legile speciale.
24
3.4 Directiva 2008/52/ CE
La data de 21.05.2008 Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene avand in
vedere tratatul de instituire a Comisiei Europene a adoptat Directiva 2008/52/CE privind
anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala.
In mai 2000 Consiliul U.E. a adoptat concluzii privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala, metode care sunt menite sa duca la
simplificare si imbunatatirea accesului la justitie.
In aprilie 2002 Comisia a prezentat o Carte Verde privind metodele alternative de
solutionare a litigiilor in materie civila si comerciala initiind o consultare cu statele membre
privind posibile masuri de incurajare a utilizarii medierii. Scopul este acela de a asigura un
acces mai bun la justitie ca parte a politicii U.E. de instituire a unui spatiu de libertate,
securitate si justitie.
Prezenta directiva ar trebui sa contribuie la buna functionare a pietei interne in special in
ceea ce priveste disponibilitatea serviciilor de mediere.
Dispozitiile prezentei directive ar trebui sa se aplice numai medierii in cazriule litigiilor
transfrontaliere, dar nimic nu poate sa impiedice statele in a aplica aceasta norma si procedura
interna de mediere. Prezenta directiva se aplica procedurii in care doua sau mai multe parti ale
unui litigiu transfrontalier incearca din proprie initiativa sa ajunga la un acord amiabil cu
asistenta unui mediator. Aceste dispozitii nu aduc atingere legislatiei nationale. Pentru a
asigura securitate juridica. Prezenta directiva trebuie sa indice modalitati de determinare daca
un litigiu este transfrontalier sau nu.
In domeniul protectiei consumatorului, Comisia a adoptat o recomandare
nr.2001/310/CE care stabileste criteriile minime de calitate pe care organenle extrajudiciare
implicate in solutionarea amiabila a litigiilor ar trebui sa le ofere justitiabililor.
Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si
comerciala; sunt exceptate acele drepturi si obligatii de care partile nu pot dispune in
conformitate cu legislatia aplicabila corespunzatoare; directiva nu se aplica chestiunilor fiscale,
25
vamale, sau administrative si nici raspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale in
exercitarea actiunilor autoritatii publice.
Conform dispozitiilor directivei litigiul transfrontalier este acel litigiu in care cel putin
una dintre parti isi are domiciliul/resedinta intr-un alt stat membru decat cel al oricarei alte
parti la data la care:
1- partile decid sa recurga la mediere dupa aparitia litigiului;
2- medierea este impusa de instanta;
3 - exista o obligatie de a recurge la mediere care rezulta din dreptul national;
4- este adresata partilor o invitatie in acest sens conform articolului 5.
Statele membre asigura partilor sau uneia dintre parti cu consimtamantul expres al
celeilalte, posibilitatea de a solicita dobandirea caracterului executoriu al continutului acordului
scris rezultat in urma medierii. Acordul de mediere poate dobandi caracter executoriu printr-o
hotarare, decizie, act autentic emis de o instanta sau de o alta autoritate competenta in
conformitate cu dreptul statului membru in care a fost facuta medierea.
Nu mai tarziu de 21.05.2011, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului
si Comitetului Economic si Social European un raport privind aplicarea prezentei directive
pentru a analiza evolutia medierii in U.E. si eventualele modificari ale prezentei directive.
Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege necesare pentru a
conforma prezentei directive pana la 21.05.2011.
3.5 Aplicatii:
A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele:
Mentionati cadrul legislativ al desfasurarii medierii in Romania ( reglementari legale).
Evidentiati activitatea Consiliului de Mediere din punct de vedere legislativ.
Directiva 2008/52/CE – necesitate si aplicabilitate.
Modificarile propuse de Mica Reforma – necesiate si importanta.
26
B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:
1. Medierea este o procedura voluntara reglementata in Romania de:
a) – lege;
b) – statututl profesiei;
c) – codul de procedura civila.
2. Consiliul de Mediere este alcatuit din:
a) – 4 membri;
b) – 7 membri;
c) – 9 membri.
3. Sedintele Consiliului de Mediere sunt:
a) – publice;
b) – anuale;
c) – trimestriale.
4. Cea mai recenta modificare a Legii 192/2006 legea medierii s-a produs in anul:
a) - 2008;
b) – 2009;
c) – 2010.
5. Medierea conflictelor de munca este supusa:
a) – codului civil;
b) – codului muncii;
27
c) – legilor speciale.
6. Directiva 2008/52/CE pentru tara noastra este:
a) – obligatorie;
b) – facultativa;
c) – se aplica din mai 2011.
3.6 Rezumat:
- Descrierea cadrului legislativ in care functioneaza medierea in Romania ( Legea 192/2006
cu modificarile suferite; enuntarea legilor de modificare respectiv Legea 370/2009 si
Ordonanta Guvernului 13/2010.
- Prezentarea Micii reforme in justitie. Descrierea modificarilor propuse prin mica reforma.
- Prezentarea modificarilor propuse pentru Noul Cod de Procedura Civila si Noul Cod de
Procedura Penala.
- Detalierea activitatii Consiuliului de Mediere din perspectiva Legii si a regulamentelor care
guverneaza activitatea acestui for;
- Prezentarea Directivei 2008/52/CE; obligativitatea acestei directive; continutul ei.
3.7. Bibliografie:
Legea nr. 192/ 2006 – privind organizarea si exercitarea profesiei de mediator;
Legea nr.370/2009 – care modifca si completeaza Legea 192/2006;
OG nr. 13/2010 de modificare si completare a Legii 192/2006;
Legea 202/2010 – privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor;
28
Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin
Hotararea nr.5/13.05.2007;
Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati;
Standardul Ocupational al Mediatorului;
Hotararea nr.351/06.04.2008 – privind procedura de autorizare a mediatorilor;
Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din
21.05.2008.
29
Capitolul IV
Conflictul
4.1 Definitia conflictului.
4.2 Tipuri de conflicte.
4.2.1. Conflictul relational.
4.2.2 .Conflictul structural.
4.2.3 Conflictul informational.
4.2.4. Conflictul de evaluare.
4.2.5. Conflictul de interese.
4.3 Aplicatii.
4.4 Rezumat.
4.5 Bibliografie.
Obiective:
- Cunoasterea notiunii de conflict; definirea notiunii de conflict, intelegerea notiunii din
perspectiva psihologica.
- Cunoasterea specifica a tipurilor de conflict.
- Intelegera tipurilor de conflict si a modalitatiii de remediere a fiecarui tip de conflict.
4.1 Ce este conflictul?
Conflictul este expresia unor interese opuse; este caracteristic societatii si este endemic
in societatile moderne. Un conflict exista atunci cand doi oameni doresc sa duca la indeplinire
actiuni care sunt incompatibile reciproc; ambele persoane vor sa faca aceleasi lucruri sau vor sa
30
faca lucruri diferite care sunt incompatibile reciproc. Conflictul prin urmare, poate fi definit ca
fiind un dezacord in care partile implicate percep o amenintare la adresa nevoilor, intereselor si
preocuparilor lor. Un conflict este rezolvat atunci cand se ajunge la identificarea unui set
complet de actiuni, compatibile reciproc, avantajoase reciproc.
Conflictul se refera intotdeauna la ceea ce dorim sa facem; el mai poate fi definit ca fiind
doua vointe opuse astfel incat satisfacerea uneia dintre ele este in detrimentul satisfacerii
celeilalte. Definirea conflictului poate fi extinsa de la persoane fizice la grupuri, la persoane
juridice, state, si natiuni si pot fi implicate in conflict mai mult de doua parti. Principiile
conflictului raman aceleasi.
Pentru a rezolva starea conflictuala trebuie incercata crearea unei situatii convenabile
ambelor parti; sa se obtina multumire reciproca, cooperare, deschidere la dialog; este practic o
relatie de tip “win – win”.
Analiza, prevenirea, managementul si solutionarea conflictelor nu au ca tinta eliminarea
conflictului si nici eliminarea intereselor opuse. Scopul consta in cautarea acelor forme de
comportament conflictual care permit o abordare non-violenta a intereselor opuse intr-un
proces organizat, aranjat a carei desfasurare si rezultat sunt acceptate de toate partile
implicate.
Participantii intr-un conflict tind sa raspunda in baza perceptiilor lor asupra situatiei si
nu in urma unei revizuiri obiective a ei. Ca in orice problema, conflictele contin dimensiuni de
substanta, de procedura si psihologice care pot fi negociate. Pentru a intelege cat mai bine
dimensiunea conflictului trebuie sa luam in calcul aceste elemente.
4.2 Tipuri de conflict:
1. Conflict relational;
2. Conflict structural;
3. Conflict informational;
4. Conflict de evaluare;
5. Conflict de interese.
31
4.2.1 Conflictul relational – poate fi determinat de:
- emotii puternice;
- intelegeri gresite, stereotipuri culturale;
- slaba comunicare;
- neintelegeri in comunicare;
- comportament negativist repetitiv.
Cum ne adresam unui conflict relational? Care ar fi remediile posibile?
A – Controlul expresiilor negative prin proceduri si reguli.
B – Promovarea unui proces care legitimeaza trairile, sentimentele.
C – Clarificarea perceptiilor – construirea unor perceptii pozitive.
D – Imbunatatirea calitatii si cantitatii comunicarii.
E – Blocare unei atitudini negativiste repetitive.
F – Incurajarea unor atitudini pozitive de solutionare a problemelor.
32
Emotiile sunt puternice. Intotdeauna ele sunt prezente si este dificil a le gestiona. Ce este
emotia? Psihologii Fehr si Russell observau ca: “toata lumea stie ce este o emotie pana cand
ii ceri sa-ti dea o definitie. Atunci se pare ca nimeni nu mai stie nimic”.
Asa cum folosim noi termenul, o emotie este o experienta traita, simtita; de regula simti
emotia si nu o gandesti. Emotiile pot fi pozitive sau negative. Intr-o negociere o emotie
pozitiva indreptata catre cealalta persoana este foarte probabil sa reuseasca a crea o relatie de
bunavointa, intelegere si o stare de bine. Contrar, furia, frustrarea si alte emotii negative sunt
considerate ca incapabile de a genera un raport de colaborare intre parti. Desi emotiile sunt
adesea un obstacol intr-o negociere, totusi sunt situatii cand emotiile pot constitui un mare
beneficiu.
De exemplu, presedintele Carter a folosit in timpul istoricelor negocieri dintre Israel si
Egipt, puterea emotiilor. I-a invitat pe primul ministru israelian – Menachim Begin si pe
presedintele Egiptului – Anwar Sadat la Camp David. Scopul lui era acela sa-i ajute pe cei doi
lideri in a negocia acordul de pace. Dupa treizeci de zile de discutii, procesul de negociere s-a
intrerupt, iar israelienii erau destul de circumspecti ca s-ar putea junge la un acord.
Carter investise foarte mult timp si energie in procesul de pace. Ar fi putut foarte usor sa
manifeste frustrare, poate chiar sa-l abordeze pe primul ministru israelian cu o avertizare de a
accepta ultima sa propunere sau orice altceva. Dar o astfel de abordare agresiva l-ar fi putut
determina pe Begin sa abandoneze complet procesul de negociere si totodata s-ar fi riscat
avarierea relatiilor personale dintre cei doi lideri.
Carter a facut un gest de un mare impact emotional. Begin a solicitat niste picturi
autografiate ale lui Carter si Sadat pentru a le da nepotilor sai. Carter a personalizat fiecare
poza cu numele unuia dintre nepotii lui Begin. In momentul in care convorbirile de pace se
aflau intr-un mare impas, Carter a inmanat aceste fotografii lui Begin care a fost vadit
emotionat; discutia s-a mutat intre Carter si Begin despre nepotii acestuia din urma si despre
razboi. Acesta a fost momentul decisiv, cheie in negociere. Putin mai tarziu in acea zi Begin,
Sadat si Carter semnau acordul la Camp David . Discutia deschisa dintre Carter si Begin nu s-
ar fi putut intampla daca relatia dintre cei doi ar fi fost una saracacioasa. Pentru a construi o
33
relatie interpersonala solida este necesar timp si munca. Carter si Begin au inceput sa
stabileasca raporturile dintre ei cu un an inainte de a incepe negocierile de pace. S-au intalnit
la Casa Alba unde primul ministru al Israelului a fost invitat la o discutie deschisa, privata
referitoare la conflictul din Orientul Mijlociu. Ulterior, dupa cateva luni, Carter si sotia sa l-au
invitat pe Begin si sotia sa la o cina privata vorbind despre lucruri personale.
Carter nu si-a dorit ca negocierile sa esueze, nici Begin, nici Sadat. Toti aveau un interes
in rezolvarea problemelor. Iar emotiile pozitive pe care Carter le-a folosit in negociere cu cei
doi lideri i-a ajutat sa ajunga la un acord.
In negocieri, emotiile pozitive pot fi benefice din cel putin trei puncte de vedere:
a)– emotiile pozitive te pot ajuta sa identifici mai usor interesele celorlalte persoane;
b)- emotiile pozitive pot accentua o relatie;
c)- emotiile pozitive nu sporesc riscul ca una dintre parti sa fie exploatata.
Cunoastem faptul ca emotiile ne pot ajuta sau dauna intr-o negociere; ceea ce trebuie sa
cunoastem este modalitatea in care le putem manageria si cum putem sa extragem beneficiile.
Nu putem ignora emotiile.
4.2.2 . Conflictul structural
Este un conflict datorat unor cauze ce sunt dincolo de parti si anume:
- modele distructive de comportament sau actiune ;
- control inegal, distribuirea resurselor;
- autoritate, putere inegala;
- modificari legislative;
- constrangeri temporale;
- modificare unor factori de mediu, geografici, fizici.
34
Atunci cand am identificat conflictul ca fiind un conflict structural COOPERAREA
este singura modalitate prin care se va rezolva conflictul. Acest lucru presupune ca mediatorul
va trebui sa deruleze actiuni prin care sa defineasca nevoile, sa indeplineasca tiparele de
atitudine destructiva, sa determine, sa stabileasca o acceptare corecta si reciproca a procesului
decizional din partea partilor, sa transforme negocierea dintr-o negociere asupra “pozitiei”
intr-o negociere asupra “intereselor”, sa schimbe relatii de mediu si fizice.
4.2.3 . Conflictul informational
Va exista ori de cate ori o parte nu va avea suficienta informatie sau ii va lipsi o
informatie initiala pentru solutionarea diferendului.
Conflictul informational se datoreaza:
1. – lipsei de informatie;
2. – dezinformarii;
3. – consideratii diferite asupra a ceea ce este relevant;
4. – interpretari diferite ale informatiei;
5. – surse diferite de informatie.
Ceea ce este important este ca informatia trebuie sa fie data intr-un mod legitim ambelor
parti; trebuie ca partile sa fie de acord asupra procesului de obtinere a informatiei.
Cum putem remedia un conflict informational?
1.– cel mai important remediu il constituie identificarea;
2.– obtinerea unui acord intre parti asupra informatiei care este cel mai important;
3. – acordul partilor asupra procesului de strangere a informatiilor;
4. – acordul partilor asupra procesului de evaluare a informatiilor.
35
4.2.4 Conflict de evaluare
Exista in situatia inc are partile au criterii diferite de evaluare a obiectului conflictului.
Ce poate sa determine un conflict de evaluare?
- emotii puternice;
- informatie incorecta sau lipsa informatiei;
- diferente de viata, ideologie, religie, pozitie sociala, cultura;
- constrangeri externe.
Cum rezolvam un conflict de evaluare?
- identificarea;
- identificarea unor criterii comune de evaluare;
- identificarea unor valori comune;
- evitarea definirii problemei in termen de valori.
4.2.5 Conflictul de interese
Se datoreaza intereselor diferite ale partilor.
Posibile cauze ale nasterii unui conflict de interese:
- competitia;
- interese psihice;
- schimbarea survenita in interesele existente;
- continuturi diferite ale intereselor.
36
Cum se poate solutiona un conflict de interese?
- identificarea;
- separarea intereselor de pozitii;
- cautarea unor criterii obiective;
- cautarea unor solutii care satisfac nevoile tuturor partilor;
- cautarea unor metode de extindere a optiunilor/resurselor.
Definim interesul ca acea nevoie care trebuie sa fie indeplinita ( interest=deep need ).
Intr-o situatie conflictuala este foarte important sa stim cum comunicam.
Mediatorul trebuie sa faciliteze comunicarea intre parti sa construiasca o strategie pentru
a initia comunicarea si pentru a asigura procesul comunicarii pe toata procedura medierii. Este
important a se crea intr-o stare conflictuala o anumita relatie care sa permita negocierea.
O comunicare eficienta presupune sa asculti si sa intelegi cealalta parte. Fara dorinta de
a asculta cealalta parte procesul nu poate sa fie eficient. Trebuie sa existe o balanta intre
afirmatie si ascultare; ele dureaza in timp si trebuie sa fie de calitate implicand discutii
complexe si dificile. Atunci cand partile unui conflict isi pot pune in balanta afirmatiile si
conceptiile si pot asculta cealalta parte, atunci sansele de a se ajunge la o mediere si o
negociere a conflictului cresc.
4.3 Aplicatii:
A) Formulati raspunsuri pentru urmatoarele:
Definiti conflictul.
Cate tipuri de conflict cunoasteti?
37
Ce este emotia? Are vreun rol in conflicte? Care este rolul ei intr-un conflict?
Conflictul structural. Remedierea acestuia.
Conflictul de interese. Remedierea acestuia.
Conflictul de evaluare. Remedierea acestuia.
Conflictul informational. Remedierea acestuia.
Conflictul relational. Remedierea acestuia.
B) Incercuiti varianta pe care o considerati corecta din urmatoarele enunturi:
1. Conflictul apare in societate:
a) – intre doi sau mai multi oameni;
b) – intre persoane juridice;
c) – intre o persoana juiridca si o persoana fizica.
2. Sunt deduse medierii urmatoarele tipuri de conflict:
a) – informativ, structural, relational si de interese;
b) – structural, relativ si de evaluare;
c) – structural, relational, de evaluare, de interese.
3. Un conflict de interese poate aparea din cauza:
a) – intereselor diferite ale partilor;
b) – intereselor financiare;
c) – competitiei.
38
4. Conflictul de interese se solutioneaza prin:
a) – colaborare;
b) – intelegere;
c) – identificare.
5. Conflictul de evaluare este determinat de :
a) - constrangeri externe;
b) - emotii puternice;
c) – lipsa informatiei.
6. Conflictul relational poate fi determinat de:
a) - emotii puternice;
b) - intelegeri gresite, stereotipuri culturale;
c) - comportament negativist repetitiv.
4.4 Rezumat
- Definitia conflictului. Prezentarea notiunii din perspectiva psihologica. Mentionarea
tipurilor de conflict, descrierea fiecarui tip de conflict in detaliu.
- Identificarea posibilitatile de remediere a fiecarui conflict in functie de tipul sau.
- Emotia, aspecte psihologice;
39
4.5 Bibliografie:
Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008
Roger Fisher, Daniel Shapiro, Beyond reason, Random House, 2005;
Roger Fisher, William Ury, Getting to yes, negotiating an agreement without giving in,
Random House, 1981,1991;
William Ury, Getting past no, Random house, 1991;
Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen, Difficult conversations, Penguin Group, 1999;
Christopher W. Moore, The mediation process, Jossey Bass, 2003
40
Capitolul V
Negocierea
5.1 Scurte consideratii
5.2 Negocierea principiala
5.2.1. Criterii de negociere
5.2.2.Posibile metode de negociere
5.3 Aplicatii
5.4 Rezumat
5.5 Bibliografie
Obiective
- Cunoasterea specifica a notiunii de negociere.
- Intelegerea si aprofundarea notiunii de negociere principiala.
5.1 Scurte consideratii
Care este modalitatea cea mai buna pentru ca oamenii sa-si rezolve diferendele?
De exemplu care este sfatul cel mai bun pe care cineva poate sa-l dea sotului si sotiei
care vor sa divorteze, cum sa ajunga la o intelegere reciproc avantajoasa fara a se termina totul
intr-un amar si mare scandal?
5.2 Negocierea principiala
Cartea lui Fisher trateaza problematica intelegerii si a limitelor negocierii “ principiale”:
41
- cum sa tratezi cu cineva care pare sa fie irational sau care are un sistem diferit de valori/ stil
de negociere;
- care este rolul puterii in negociere.
Fiecare negociere este diferita, dar elementele de baza nu se schimba. Ideea fundamentala în
orice negociere este: „dă-mi ceea ce vreau şi-ţi voi da ceea ce vrei”. Secretul negocierii
constă în a reuşi să-l antrenezi pe partener într-un joc de-a „hai să câştigăm împreună”.
Indiferent daca negocierea priveste un contract, o cearta de familie sau stabilirea pacii
intre natiuni, de regula, oamenii se situeaza in proces de negociere asupra pozitiilor pe care le
detin. Ei adopta o anumita pozitie, se cearta pentru ea si fac concesii pentru a ajunge la un
compromis sau nu.
5.2.1. Criterii de negociere
Indiferent de metoda de negociere aplicata, aceasta trebuie sa urmeze trei criterii:
a) – sa produca in final un acord intelept (daca acest lucru este posibil);
b) – trebuie sa fie eficienta ;
c ) – trebuie sa imbunatateasca sau cel mult sa nu strice relatia dintre parti.
“Un acord intelept” poate fi definit ca fiind acel acord care intruneste/contine interesele
legitime ale fiecarei parti, rezolva interesele conflictuale in mod corect, este durabil si ia in
calcul interesele comunitatii.
Discutand in contradictoriu asupra pozitiilor se vor produce acorduri/ intelegeri
neintelepte.
In aceasta situatie, partile tind sa vada numai propria lor situatie. Cu cat incerci mai
mult sa convingi partea cealalta despre imposibilitatea schimbarii atitudinii/pozitiei cu atat
mai dificil devine. Este foarte important sa poti fi mai deschis la negocieri; ego-ul tau se
identifica cu pozitia ta.
42
Cu cat mai multa atentie este acordata pozitiilor, cu atat mai putina atentie este acordata
prezentei probleme care se disputa, iar ajungerea la un acord este din ce in ce mai putin
infaptuibila.
Discutand in contradictoriu asupra pozitiei este ineficienta si afecteaza relatia dintre
parti.
Negocierea asupra pozitiilor devine o intrecere de orgolii si vointe. Fiecare parte va
incerca sa determine cealalta parte sa isi schimbe pozitia.
Atunci cand sunt implicate mai multe parti in procesul de mediere, discutiile asupra
pozitiilor devin si mai periculoase.
A fi amabil, “soft” intr-o negociere nu este o solutie.
Intr-o negociere “soft”, standardele difera de negocierea dura si anume sa se faca
concesii, oferte, sa se aiba incredere in partea adversa, etc. Negocierea “soft” pune accentul pe
importanta construirii si mentinerii unei relatii.
Daca ar fi sa alegi intre negocierea “soft” si cea dura ar trebui sa alegi negocierea de
mijloc, cea care va conduce la rezultate intelepte, eficiente si amiabile. Aceasta metoda de
negociere este denumita negocierea principiala sau negocierea asupra valorilor/meritelor.
5.2.2. Posibile metode de negociere
Metoda negocierii principiale se focuseaza asupra a patru puncte importante care pot constitui
metode de negociere si poate fi folosita in aproape toate circumstantele:
1. Separa oamenii de probleme.
2. Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei.
3. Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut.
4. Insista ca rezultatul sa aiba la baza standarde obiective.
43
Separa oamenii de probleme.
Cu totii cunoastem cat de greu poate sa fie a negocia o problema atunci cand partile nu
se inteleg, devin nervoase si iau lucrurile in maniera personala.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca negociatorii sunt in primul rand oameni. Un aspect de
baza intr-o negociere usor de uitat in cazul tranzactiilor cooperatiste sau internationale este
aceea ca avem de a face nu cu niste persoane reprezentative abstracte a celeilalte parti, ci
avem de-a face cu fiinte umane. Acestia au emotii, valori la care tin, puncte de vedere diferite
etc si de aceea pot fi imprevizibili. De aceea, trebuie sa luam in calcul sentimentele personale
ale celor cu care negociem, sentimente care vor avea un mare impact asupra rezultatului final.
Acest aspect uman al negocierii poate sa fie folositor sau extrem de daunator.
Procesul condus de mediator si care are ca drept final ajungerea la un acord poate
determina o angajare psihologica si un rezultat benefic tuturor partilor implicate.
Oamenilor le place sa se simta bine in pielea lor, iar grija lor referitor la ceea ce gandesc
altii despre ei ii pot determina adesea sa devina mai atenti si sensibili la interesele celuilalt. Pe
de alta parte oamenii au ego-uri, pot fi furiosi, frustrati se pot simti jigniti sau amenintati.
Daca nu se acorda suficienta atentie aspectului sensibil al persoanei, acest lucru se va
rasfrange negativ asupra procesului de mediere.
A intelege cum gandeste cealalta parte nu este o activitate doar folositoare care te va
ajuta sa rezolvi problema. Tocmai modul lor de gandire este problema. Indiferent ca inchei o
afacere sau rezolvi o disputa, diferente exista.
Având în vedere că cei implicaţi în procesul de negociere sunt întâi de toate oameni
dominaţi de sentimente şi emoţii, este foarte important în orice proces de mediere ca problema
dedusă medierii să fie separată de oamenii implicaţi.
Relaţia contractuală existentă între părţi şi supusă procedurii medierii nu trebuie să fie
îmbunătăţită cu orice preţ prin concesii referitoare la substanţa problemei. Relaţia partenerială
trebuie să se bazeze pe:
- Percepţii adecvate/corecte.
- Emoţii adecvate.
44
- Comunicare clară.
Să luăm în calcul situaţia unui contract de închiriere şi percepţiile diferite ale
proprietarului şi ale chiriaşului referitor la negocierea contractului de închiriere:
Percepţiile chiriaşului Percepţiile proprietarului
1. Chiria este deja prea mare. 1 Chiria n-a mai fost mărită de
mult timp.
2. Nu-mi permit să plătesc mai mult. 2 Îmi trebuie un venit mai mare din chirie.
3. Apartamentul trebuie să fie zugrăvit. 3 A distrus/ a avariat apartamentul.
4. Cunosc oameni care plătesc mult mai
puţin pentru un apartament asemănător.
4 Cunosc oameni care plătesc mai mult
pentru un aparatament asemănător.
5. Sunt un bun chiriaş fără copii sau
animale.
5 Muzica lui mă înnebuneşte.
Iată un exemplu de percepţii diferite unde dacă se înţelege punctul de vedere al fiecărei
părţi nu înseamnă că părţile vor fi şi de acord în acest sens. Este adevărat că o mai bună
înţelegere a modului de gândire ar putea determina părţile să-şi revizuiască punctele lor de
vedere, iar aceasta reprezintă beneficiul înţelegerii situaţiei.
Conflictul are la bază percepţiile diferite ale părţilor asupra problemei dedusă mediereii.
Problema conflictului este aceea a neînţelegerii de către părţi a obiectului disputei.
“ Realitatea obiectivă” – nu este punct de discuţii în procesul medierii.
Problema constă în cum este percepută realitatea de către părţi. Adevărul şi legea nu sunt
puncte de discuţie pentru că aceste două elemente nu vor schimba modul de percepţie al
părţilor.
Emoţiile stau la baza comportamentului uman, iar din cercetările medicale s-a tras
concluzia că lipsa emoţiilor determină imposibilitatea luării unei decizii. Acţiunile noastre
sunt rezultatul emoţiilor pe care le reprezentăm, iar gândirea logică este o piedică în calea
45
emoţiilor liber exprimate. Emoţiile în timpul procesului de negociere au un rol bine stabilit.
Mediatorul trebuie:
1. - să prevină/elimine emoţiile negative.
2.- să creeze/încurajeze emoţii pozitive.
3. – să menţină toate emoţiile în limite acceptabile.
Emoţiile sunt consecinţele percepţiilor părţilor asupra faptelor. Emoţiile aduc în prim-
planul atenţiei ceea ce părţile vor să fie, vor să se întâmple. O dată recunoscute şi înţelese
reciproc de către părţi, emoţiile corect manageriate pot determina un succes al negocierii.
Roger Fischer şi Daniel Shapiro în cartea lor „Beyond Reason”, referindu-se la emoţii
fac precizarea că noi alegem ceea ce vrem să fim şi că ne construim emoţiile ca rezultat al
celor cinci elemente:
1) – apreciere,
2) – afiliere,
3) – autonomie,
4) – statut social,
5) - rol.
Emoţiile negative pe care le experimentăm provin din ignorarea celor cinci elemente, iar
emoţiile pozitive sunt generate din contră de cele cinci elemente.
Mediatorul trebuie să încurajeze comunicarea non-verbală.
Ce este comunicarea non-verbală?
Este acea comunicare care se bazează pe o atitudine non-agresivă, pe exprimarea şi
împărtăşirea emoţiilor.
Conceptele comunicării non-verbale:
1 – procesul negocierii se bazează pe emoţii, emoţii ce determină înaintarea în negociere.
2- părţile trebuie să-şi exprime emoţiile pentru ca procesul de negociere să funcţioneze.
3- pentru a înţelege emoţiile părţile trebuie să înţeleagă faptele care au stat la baza emoţiilor,
fapte care trebuiesc a fi explicate, descrise.
4- descrierea faptului generator al emoţiei nu trebuie să ridice obiecţii.
5- o dată ce nevoia este exprimată se poate sugera şi o soluţie.
46
Există patru etape ale comunicării non-verbale:
1.- descrierea observaţiei.
2 - exprimarea sentimentelor.
3 - exprimarea nevoilor.
4 - exprimarea solicitărilor.
Fara comunicare nu exista negociere. Negocierea este un proces de comunicare
continuu, cu scopul de a se ajunge la o decizie comuna. Nu este niciodata un lucru usor sa
comunici, chiar intre persoane care au un anumit fundament de valori si experienta.
Exista trei probleme in comunicare:
1 – partile nu-si vorbesc una alteia, sau cel putin nu-si vorbesc in sensul de a se face intelese;
2 – partile par a nu da atentie la ceea ce spun ;
3– neintelegerea/ intelegerea gresita – cand partile vorbesc limbi diferite sansa de a se
intelege/interpreta gresit este foarte mare
Ce putem face atunci cand ne confruntam cu probleme de comunicare?
Ascultarea activa si cunoasterea a ceea ce se discuta.
Ascultarea iti da posibilitatea sa intelegi perceptiile, sentimentele. Daca nu acorzi
atentie la ceea ce se spune si nu demonstrezi ca intelegi ceea ce se spune partile pot
intelege/crede ca nu-i auzi si atunci cand vei incerca sa le explici un punct de vedere diferit,
partile vor considera ca nu ai inteles nimic din ceea ce au spus.
Reformularea este foarte importanta si trebuie sa fie pozitiva si clara. A intelege ce se
discuta nu insemna a agrea. ( a fi de acord ).
Vorbeste pentru a fi inteles.
Negocierea nu este o dezbatere, nici un proces. Nu incerci sa convingi a treia parte.
47
Daca comparam negocierea cu un proces legal, atunci situatia se aseamana cu aceea a
doi judecatori care discuta pentru a decide asupra unui caz.
Vorbeste cu un scop.
Cateodata problema tine de prea multa comunicare.
Prevenirea este mai buna.
Este foarte important ca discutiile sa fie structurate si sa aiba loc in asa fel incat sa nu fie
afectate ego-urile persoanelor, sa se separe problema substantiala de relatia ce trebuie
construita.
Construirea unei relatii functionale.
Cu cat mai repede reusesti sa transformi un strain intr-o persoana apropiata, cu atat
negocierea are sanse foarte mari de reusita.
Ne intereseaza problema si nu persoanele implicate.
Separarea oamenilor de probleme este un proces continuu; trebuie sa lucrezi mereu la el.
Lucrul cel mai important este sa tratezi persoanele ca pe fiinte umane si problemele la
valoarea si importanta lor.
Negociaza asupra interesului si nu asupra pozitiei
Sa luam in calcul povestea a doua persoane care se cearta intr-o biblioteca daca
fereastra sa fie deschisa sau sa fie inchisa. Bibliotecarul, incercand sa gaseasca o solutie ii
intreaba pe fiecare imparte de ce este pentru fereastra deschisa – ptr aer curat, iar fereastra
48
inchisa impotriva curentului. Dupa un minut, bibliotecarul deschide o fereastra in camera
alaturata pentru aer curat si fara current in acelasi timp.
Pentru o solutie inteleapta trebuie sa reconciliem interesele si nu pozitiile.
Exemplul dat constituie o situatie extrem de frecventa multor negocieri. Din momentul
in care problema partilor apare ca un conflict de pozitii, si din moment ce scopul lor este acela
de a conveni asupra pozitiei, in mod natural partile vor tinde sa creada si sa gandeasca numai
despre pozitie. In acest moment orice proces de negociere ajunge in impas.
Interesele definesc problema
Intr-o negociere, problema de baza se gaseste nu in conflictul pozitional, ci in
conflictul nevoilor, dorintelor, temerilor si preocuparilor fiecarei parti.
Dorintele si preocuparile sunt interese. Interesele motiveaza oamenii. Interesele sunt
locomotiva actiunilor noastre. Pozitia pe care o avem este ceva asupra careia decidem iar
interesele noastre sunt cele care ne determina sa ne decidem de un anumit fel pozitia.
Tratatul de pace dintre egipteni si israelieni care s-a blocat la Camp David in 1978
demonstreaza utilitatea analizarii pozitiilor. Israelul a ocupat Peninsula egipteana Sinai in
timpul razboiului din 1967. Cand Egiptul si Israelul s-au pus la masa negocierilor in 1978,
pozitiile lor erau incompatibile. Israelul insista sa mentina Sinai. Egiptul dorea, pe de alta
parte retrocedarea Sinai complet.
Analizand interesele si nu pozitiile se poate dezvolta o solutie acceptata de ambele
parti. Interesul Israelului era legat de securitatea si securizarea zonei; nu se doreau tancurile
egiptene la granita. Interesul Egiptului era sa detina suveranitatea provinciei Sinai; Sinai a fost
parte a Egiptului de pe vremea faraonilor.
La Camp David, Presedintele Egiptului si primul ministru al Israelului au cazut de
acord asupra planului de returnare a provinciei Sinai si demilitarizarea zonei.
49
Reconcilierea intereselor fuctioneaza mult mai bine decat reconcilierea pozitiilor din
doua motive:
1. pentru fiecare interes exista de regula mai multe posibile pozitii care l-ar satisface.
De regula sa adopta pozitia care este cea mai evidenta, asa cum s-a intamplat cu Israelul care a
anuntat ca vrea sa pastreze o parte din provincie.
2. reconcilierea intereselor functioneaza mai bine decat compromisul pozitional
deoarece in pozitii opuse regasim mai multe interese comune decat conflictuale.
Cum identifici interesele?
Interesele sunt pentru părţi întotdeauna legitime şi se află la baza conflictului dedus spre
soluţionare medierii.
Poziţiile reprezintă ce anume solicită o parte celeilalte pentru satisfacerea intereselor.
Întotdeauna poziţiile sunt greu de satisfăcut, va priva cealaltă parte de un lucru anume care se
opune interesului său.
Ori de câte ori problema părţilor va fi considerată ca fiind un conflict de poziţie, părţile
în mod firesc vor tinde să discute despre poziţiile lor ajungându-se adesea într-un impas.
Întrebarea care se pune în negocierea principială este:” Dacă poziţiile exprimate de părţi
sunt soluţiile potrivite pentru satisfacerea intereselor lor?” „ Dacă putem să găsim o
modalitate ca fiecare parte să-şi vadă interesul satisfăcut şi dacă se poate găsi o modalitate, o
soluţie ca satisfacerea interesului uneia dintre părţi să nu fie frustrant pentru cealaltă parte?”
Mediatorul trebuie sa ajute părţile în identificarea intereselor reciproce, să le determine
să discute despre interese o data identificate.
Mediatorul va întreba părţile de ce au o anumită poziţie, de ce nu pot accepta şi o altă
poziţie, care le sunt interesele, reuşind astfel să determine părţile să diminueze adevărata
problemă supusă medierii.
Tratatul de pace egipteano-israelian blocat la Camp David în anul 1978 demonstrează
necesitatea de a privi dincolo de poziţii. Israelul a ocupat Peninsula Egipteană Sinai în anul
1967. În anul 1978 Egiptul şi Israelul s-au aşezat la masa tratativelor de pace, iar poziţiile lor
erau incompatibile. Israelul insista în păstrarea provinciei Sinai, iar Egiptul insista ca această
50
provincie să le fie returată. Au fost trasate hărţi cu posibile graniţe care împărţeau provincia
Sinai între Egipt şi Israel. Pentru Egipt un astfel de compromis era inacceptabil, iar pentru
Israel era de-a dreptul inacceptabil să returneze în întregime provincia.
Atunci când problema a fost abordată din perspectiva intereselor şi nu a poziţiilor s-a
putut dezvolta o soluţie. Interesul Israelului era acela de securizare a graniţelor, iar interesul
Egiptului consta în suveranitatea provinciei având în vedere că Sinai fusese provincie
egipteană încă din timpul faraonilor.
La Camp David preşedintele Egiptului şi primul ministru al Israelului au fost de acord în
final la un plan de returnare a provinciei Sinai şi de demilitarizare a zonelor de frontieră care
să asigure securitatea Israelului.
Reconcilierea intereselor este de preferat compromisului poziţional. Determinaţi părţile
să discute despre interesele lor, să şi le exprime, punându-le astfel într-o situaţie de negociere
asistată în care interesele sunt identificate şi gestionate în interesul părţilor.
Putem considera în mod greşit că atunci când părţile au poziţii opuse poziţiilor noastre
înseamnă că au şi interese opuse. Dacă interesul nostru este să ne apărăm înseamnă că ei vor
să ne atace. Dacă interesul nostru este să reducem costul chiriei înseamnă că interesul lor
trebuie să fie mărirea costului chiriei etc.
În multe negocieri o examinare atentă a intereselor va scoate la iveală existenţa multor
interese comune ale părţilor aflate în procedură de mediere.
O eroare care se săvârşeşte în mod frecvent în diagnosticarea unei situaţii de negociere
este asumarea de către fiecare parte a faptului că au aceleaşi interese. Cele mai puternice
interese sunt nevoile umane şi anume: securitate, bunăstare economică, apartenenţă,
recunoaştere, control asupra vieţii.
În multe negocieri se consideră că singurul interes ar fi de natură financiară. Să luăm în
discuţie stabilirea unei pensii de întreţinere în cazul unui divorţ, pensie pe care soţul trebuie să
o plătească soţiei. De ce şi-ar dori o astfel de pensie? Pentru a se simţi în siguranţă economică,
psihologică, pentru recunoaştere şi anume să simtă că a fost tratată corect şi egal.
În scopul identificării şi discutării diferitelor interese ale fiecărei părţi este indicat ca
mediatorul să facă o listă pentru interesele fiecărei părţi, stimulând astfel părţile să genereze
idei pentru a-şi satisface aceste interese.
51
Scopul negocierii asistate este de a servi intereselor părţilor, prin facilitarea comunicării
de către mediator. Cealaltă parte poate să nu cunoască ce interese are o parte lucru ce
funcţionează reciproc.
Atunci când părţile vorbesc despre interese înseamnă că vor un viitor reconciliant
ajutându-le să găsească soluţii.
În timpul procesului de negociere în condiţiile în care părţile reuşesc să respecte câteva
elemente cheie şi anume:
1 – să-şi facă cunoscute interesele;
2 – să privească spre viitorul relaţiei parteneriale şi nu în trecut;
3- să analizeze întâi problema dedusă negocierii şi ulterior să caute răspunsul;
4- să fie concreţi şi flexibili – conceptul cheie este acela de specificitate ilustrativă care
presupune gândirea unor mai multe opţiuni care să satisfacă interesul;
5 – să analizeze cu profunzime problema şi să devină agresivi cu partea implicată în problemă
negocierea va fi una de succes, iar părţile vor ajunge la reconciliere.
Cum ajungem sa identificam interesele?
1. De ce? – o tehnica de baza este aceea de a te pune in situatia celuilalt. Analizeaza fiecare
pozitie pe care ei o adopta si intreaba-te de ce. De exemplu de ce proprietarul prefera sa-ti
stabileasca chiria an de an intr-un contract de inchiriere pe cinci ani. Raspunsul pe care poti sa-
l obtii reprezinta probabil unul dintre interesele proprietarului. De asemenea poti sa-l mai
intrebi pe proprietar de ce adopta aceasta pozitie particulara daca faci acest lucru asigura-te ca
nu-i ceri o justifcare, ci doresti doar sa-i intelegi nevoile, sperantele, temerile si dorintele.
2. De ce un? – ia in calcul alegerea lor. O modalitate extrem de folositoare pentru a descoperi
interesele este aceea de a identifica ce asteapta partea adversa de la tine in primul rand si sa
descoperi ce anume i-a impiedicat sa ia acea decizie.
3. Discuta despre interese; fiecare parte are multiple interese – in aproape orice negociere
fiecare parte are mai multe interese. O greseala comuna care poate sa apara intr-o situatie de
negociere este aceea sa presupui ca fiecare persoana are acelasi interes. Scopul negocierii este
de a servi intereselor tale. Ele trebuie sa fie comunicate. Daca vrei ca partea cealalta sa ia in
calcul interesele tale trebuie sa le explici. Ia in calcul transparenta si veridicitatea celor
afirmate.
52
4. Cele mai puternice interese sunt nevoile umane de baza. Nevoile umane de baza includ :
securitate, bunastare economica, apartenenta, recunoastere, controlul asupra vietii unei
persoane.
5. Constientizeaza faptul ca interesele partii celeilalte sunt parte a problemei negociate.
Fiecare tinde sa fie preocupat mai mult de interesele sale decat sa acorde atentie intereselor
celeilalte parti. Oamenii tind sa creada ca aceia care-i inteleg sunt inteligenti si simpatici sunt
oameni a caror opinie merita sa fie ascultata. Asa ca daca doresti ca cealalta parte sa ia in
calcul interesele tale, atunci incepe prin a demonstra ca tu apreciezi si intelegi interesele lor
6. Fii concret, dar flexibil. Intr-o negociere vrei sa stii incotro te indrepti si sa fii deschis la
ideile novatoare. De regula, partile vin la o negociere fara un alt plan decat acela de a astepta
ofertele partii celeilalte. Cum poti sa treci de la etapa identificarii intereselor la etapa
dezvoltarii unor optiuni specifice si sa ramai in continuare flexibil referitor la aceste optiuni.
Pentru a-ti converti interesele tale in optiuni concrete intreaba-te:” Daca maine partea cealalta
agreaza optiunea mea, care ar fi aceea”. Pentru a-ti mentine flexibilitatea trateaza fiecare
optiune pe care o formulezi ca fiind o optiune simplu ilustrativa. Gandeste-te la mai mult de o
optiune care sa serveasca interesele tale. Specificitatea ilustrativa este conceptul cheie.
7. Fii dur asupra problemei si gentil cu oamenii. Poti sa fii cat de dur vrei, atunci cand vorbesti
despre interesele tale. De regula, se recomanda sa fii dur. Aici este momentul intr-un proces de
negociere sa-ti consumi toate energiile agresive. Pe de alta parte trebuie sa acorzi un suport
pozitiv omului direct proportional cu taria vigorii cu care-ti aperi interesele. O negociere de
succes implica fermitate si deschidere.
Creeaza o varietate de posibilitati inainte de a decide ce e de facut.
Generarea opţiunilor / posibilităţilor.
53
În majoritatea negocierilor există patru obstacole majore care împiedică procesul de
inventare/generare a opţiunilor
1 – judecarea prematură.
2 – căutarea unui răspuns singular.
3 – supoziţia greşită că situaţia este neflexibilă.
4– aplicarea în mod eronat a principiului că: ”rezolvarea problemei este doar problema
celeilalte părţi.”
Pentru ca părţile să reuşească în procesul de identificare a mai multor opţiuni,
mediatorul trebuie:
1 – să separe identificarea opţiunilor de judecarea acestora.
2 – să nu se limiteze la răspunsul singular.
3 – să caute avantaje comune.
4 – să identifice modalitaţi mai uşoare de luare a deciziilor.
54
(ii) Analiza (iii) Abordare
Diagnosticare Posibile strategii
Simptome. Clasificare Solutii teoretice de rezolvare
Cauze Identificare idei/optiuni
Se identifica ce anume lipseste
Piedici pentru rezolvare
(i) Problema (iv) Idei practice
Identificare Ce trebuie facut?
Factori perturbatori Cum trebuie procedat?
Utilizarea unor criterii obiective
Deoarece negocierea principiala are drept scop si finalitatea ajungerea la acorduri
amiabile si eficiente, folosind criterii obiective, reusim sa identificam standarde si posibile
solutii.
Pentru a dezvolta criterii obiective ne raportam la 2 intrebari:
1. cum le dezvoltam?
2. cum le folosim intr-o negociere?
Indiferent de metoda de negociere pe care o folosesti, trebuie ca procesul in sine sa fie
pregatit. Astfel, este oportun sa dezvolti anumite standarde alternative si sa analizezi modul in
care ele se pot aplica situatiei concrete.
Standarde Concrete
In functie de analiza si specificitatea cazului trebuie luate in considerare urmatoarele
criterii pentru identificarea standardelor obiective:
- valoarea pietei;
- precedentul;
- analiza stiintifica;
- standarde profesionale;
- eficienta;
- costuri;
- eventualitatea unui proces, rezultatul dat de o instanta de judecata.
O dată identificată şi analizată, problema va avea o rezolvare având în vedere faptul că
părţile identificând-o în mod corect au generat şi o serie de opţiuni în rezolvarea ei.
Atunci când discutăm despre luarea unei decizii părţile trebuie să cunoască şi să aibă o
imagine clară asupra a ceea ce este acceptabil şi ceea ce nu este acceptabil. Aflarea acestui
lucru se realizează prin aplicarea metodei denumita BATNA (Best alternative to a
negociated agreement).
55
Prin aplicarea BATNA partea calculeaza in mod corect pana unde poate negocia ca
solutia finala sa fie acceptabila.
5.3 Aplicatii:
Definiti negocierea;
Conceptul comunicarii non-verbale. Ce este comunicarea non-verbala?
Criterii de negociere.
Etapele comunicarii non verbale.
Probleme in comunicare.
Cum se dezvolta criteriile obiective?
Definiti BATNA.
5.4 Rezumat :
- Consideratii despre negociere;
- Recunoasterea fiecarui tip de negociere; prezentarea pe larg a fiecarei modalitati de
negociere.
- Prezentarea notiunii de “emotie“ si “interes” . Integrarea notiunilor in procesul de negociere
Evidentierea psihologica a acestor notiuni.
5.5 Bibliografie:
Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008
Roger Fisher, Daniel Shapiro, Beyond reason, Random House, 2005;
Roger Fisher, William Ury, Getting to yes, negotiating an agreement without giving in,
Random House, 1981,1991;
William Ury, Getting past no, Random house, 1991;
Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen, Difficult conversations, Penguin Group, 1999;
Christopher W. Moore, The mediation process, Jossey Bass, 2003
56
Capitolul VI
Contractul de mediere
6.1 Consideratii generale
6.2 Contractul de mediere si acordul de mediere
6.3 Procesul verbal de inchidere a mediere.
6.4 Aplicatii
6.5 Rezumat.
6.6 Bibliografie
Obiective
Cunoasterea specifica a notiunilor de contract de mediere, proces verbal de inchidere a medierii
si acord de mediere.
6.1. Consideratii generale
Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:
a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
b) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;
c) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele
acesteia şi regulile aplicabile;
d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea
confidenţialităţii, după caz;
e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
57
f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile
efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de
avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a
procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este
cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către
părţi în mod egal;
g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma
scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
i) obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de
modul în care se va încheia medierea.
De mentionat ca fara exsietnta acestui contract de mediere incheiat asa cum s-a specificat nu
se va putea incepe nicio procedura de mediere.
Legea 192/2006 cu modificarile pe care le-a suferit pana in prezent prevede de asemenea, in
art. 46 urmatoarele:
(1) în contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care
contravin legii sau ordinii publice.
(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în
interesul părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.
Conditiile de forma sub sanctiunea nulitatii sunt prevazute la art.47 si anume forma
scrisa. Nerespectarea acestei conditii atrage sanctiunea nulitatii absolute. Legea prevede si
numarul exemplarelor in care se intocmeste contractul. Este vorba despre atatea exemplare
cate parti se afla in conflict. Toate exemplarele sunt originale. Partile aflate in conflict pot da
procura speciala unei alte persoane in conditiile legii pentru a incheia contractul de mediere
(art. 47 alin. 1 si 2 din Legea 192/2006 cu modificari).
Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita
onorariul scadent cuvenit mediatorului.
58
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se
suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de
mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.
6.2 Contractul de mediere si acordul de mediere
Nu trebuie sa apara confuzii intre cele doua notiuni. Acordul de mediere se incheie la
finalul procedurii de mediere in conditiile in care s-a ajuns la un rezultat comun, adica la o
intelegere. Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris,
care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub
semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în
care părţile şi mediatorul convin altfel.
În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind
bunurile imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau
instanţei de judecată pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, sub
sancţiunea nulităţii absolute. Obligaţia astfel prevazuta se aplică în toate situaţiile în care legea
impune, sub sancţiunea nulităţii, îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă.
În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau instanţa
de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătoreşti în
Cartea Funciară.
6.3 Procesul verbal de inchidere a medierii
La inchiderea procedurii de mediere se redacteaza de regula un proces verbal de
inchidere a medierii. Acest document se redacteaza in mod obligatoriu indiferent de rezultattul
procedurii de mediere. La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute
de Legea 192/2006 cu modificari , mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de
către părţi, personal sau prin reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar
original al procesului-verbal.
59
6.4 Aplicatii:
Pornind de la consideratiile legislative redactati unui contract de mediere.
Redactati un proces verbal de inchidere a medierii.
Definiti no/tiunea de acord de mediere, contract de mediere.
6.5 Rezumat :
- Prezentarea contractului de mediere conform Legii 192/2006 cu modificari; conditii de
obligativitate.
- Descrierea clauzelor contractuale;
- Precizari cu privire la termenul de prescriptie.
- Recunoasterea diferentelor dintre contractul de mediere si acordul de mediere;
- Intelegerea notiunilor discutate;
- Descrierea procesului verbal de inchidere a medierii conform dispozitiilor Legii 192/2006.
- Evitarea confuziei intre cele trei notiuni.
6.6 Bibliografie:
Legea nr. 192/2006, Legea nr. 370/2009, Ordonanta Guvernului nr. 13/2010
60
BIBLIOGRAFIE
1. Roger Fischer, William Ury – Getting to Yes, negotiating an agreement without giving in 1991
2. William Ury – Getting Past No – negotiating with difficult people, 1991
3. Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen – Difficult Conversation, 1999.
4. Roger Fisher, Daniel Shapiro – Beyond Reason, 2005.
5. Jim Camp – Start with no, 2002.
6. Christopher W. Moore – The mediation process, 2003.
7. Legea nr. 192/16.05.2006 privind medierea si organizarea profesiei cu modificarile aduse
prin Legea nr. 370/2009 si OG. nr. 13/2010.
8. Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor
9. www.wikipedia.org;
10. www.ultrasilvan.ro;
11. www.mediere.ro
12. Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere, adoptat prin Hotararea
nr. 5/13.05.2007;
13. Norme de raspundere disciplinara a mediatorilor autorizati;
14. Standardul Ocupational al Mediatorului;
15. Hotararea nr.351/06.04.2008 – privind procedura de autorizare a mediatorilor;
16. Directiva 2008/52/C.E. a Parlamentului European si a Consiliului European din 21.05.2008.
17. Thierry Garby, curs Union Internationale des Avocats, Baroul Bucuresti, 2007-2008.
61