Post on 25-Jun-2015
LISTA CU TERMENI
A.
ABSORBANTE INTESTINALE - trecerea medicamentelor de la locul
de administrarii in circulatia generala (sanguina).
ADSORBANTE INTESTINALE - Medicamentele adsorbante sunt
produse insolubile in apa si in lichidele din tubul digestiv, adsorb toxine
microbiene, microorganisme, etc. Se etalează pe mucoasa gastrica,
formând un strat protector.
Ex.: NORIT (cărbune medicinal), SMECTA, Silicatul de magneziu
ACIDOZA - cestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange,
din cauza unor tulburari functionale in organism.
ACIDOZA METABOLICA - aceasta dereglare a echilibrului acidobazic
al organismului poate fi provocata de o productie crescuta de acizi in
organism sau printr-o pierdere de baze (bicarbonatul de sodiu, de
exemplu). Acidocetoza, o forma de acidoza metabolica, survine intr-un
diabet zaharat prost stapanit si, intr-o masura mai mica, in post. O acidoza
metabolica poate, de asemenea, sa fie provocata de o pierdere de
bicarbonati in caz de diaree severa sau de intoxicatie cu aspirina. Dar
cauza principala a acidozei metabolice o constituie eliminarea insuficienta
a acidului prin urina: atunci se vorbeste despre o acidoza renala.
ACIZI BILIARI - favorizează absobţia grăsimilor colesterolului, a
vitaminelor liposolubile, au efect coleretic si colecistokinetic, activează
1
lipaza pancreatica (enzima pancreatica), contribuie la menţinerea unui
tranzit intestinal normal
Ex.: URSOFALK, URSOSAN, LITHOFALK
AEROSOLII – sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau
particulele foarte fine, dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive
speciale. Sunt intrebuintati in diferite afectiuni ale cailor respiratorii, in
tratamentul complicatiilor pulmonare pre- si postoperatorii, astm, traheite,
laringite, bronsite, pneumonii.
AGENTI DE DIAGNOSTIC – produse ce ajuta la stabilirea exacta a
diagnosticului
Ex: ANTIGENE – pentru IDR – se foloseste in diagnosticul
tuberculozei
THYROTROPIN ALFA (THYROGEN) – pentru diagnosticul
tiroidei
HELICOBACTER TEST INFAI – pentru diagnosticul in ulcer HP
ALCALOIZI – Sunt substante organice produse de plante utilizate deseori
in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra
organismului
ALERGENI - Substanta care antreneaza o reactie alergica la unii
subiecti:
- pneumalergenele , care patrund pe cale respiratorie in organism,
sunt continute in acarienii din praful de casa, in polenuri, peri,
scuame si pene de animale, in mucegaiuri si in poluantii industriali.
- trofalergenele , care patrund pe cale digestiva, sunt prezente in
lapte, oua, carne, peste, unele fructe si legume. Unele alimente sunt,
de fapt, pseudoalergene, adica ele produc simptome care simuleaza
2
alergia deoarece sunt bogate in histamina, substanta care
declanseaza efectele alergiei (branzeturi, bauturi fermentate, varza
murata, carnati, conserve), sau pentru ca provoaca eliberarea
acesteia de catre celulele organismului (oua, crustacee, nuci,
arahide, capsuni, rosii, ciocolata, peste, alcool).
- alte alergene afecteaza omul pe alte cai, foarte variate, calea
sangvina, de exemplu; ele se gasesc in medicamente, in veninuri, in
microbi.
ALOPECIE - Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului
caracterizate prin caderea difuza sau localizata a parului.
Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala
de cca.50 de fire de par pe zi.Unele caderi ale parului sunt
fiziologice (caderea parlui lanugo la nou nascut si cea zisa
seboreica la sexul masculin).
Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati,
responsabila de calvitia comuna, cu predispozitie ereditara-
dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai ales in regiunea
temporala si este dependenta de atitudinea afectiva a
subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie
la o femeie trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de
virilizare.Tratamentul acestui tip de alopecie este deceptionant
si reprezinta o sursa importanta de profit pentru comertul cu
produse medicale si para-medicale.
Efluvium telogen ( alopecia difuza de stress ) ,este datorat
sincronizarii a numeroase fire de par in faza telogena, dupa un
episod febril, o nasere dificila, o interventie chirurgicala sau un
episod negativ psiho-afectiv.Refacerea completa dupa un
astfel de episod se realizeaza in 4 pina la 6 luni.
3
Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-
canceroase, antitiroidienelor de sinteza, anticoagulantelor,
anticonvulsivantelor sau derivatilor de vitamina A.
Alopeciile difuze dobindite se observa in cazul
mixedemului, insuficientei pituitare,hipertiroidiei,
hipoparatiroidiei, diabetului sever, colagenozelor, carentelor
alimentare, sindroamelor de malabsorbtie, sifilisului .
Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata,
asociata cu vitiligo, cu auto-anticorpi anti-stomac, anti-tiroida,
ereditate, diabet, atopie, traume psihice.Limita zonei fara par
este neta,pielea este stralucitoare, punctata de orificiile
foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm,
deformate in forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre
crestere spontana sau capricioasa, spre generalizare.
Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau
alopecii create de diverse tipuri de coafura.
Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge
foliculul pilos: traumatism, arsura, afectiuni congenitale, lupus,
foliculite, modificari date de tratamente radioterapice, cancere
epiteliale primitive, metastaze, etc.
AMINOACIZI - Compus organic care contine o grupare amino si o
grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor.
Ex: L-TIROSINA (TIROZINA)- Aminoacid pur, ALANINA, ACID
GLUTAMIC, CITRULINA, E 920, ACID GAMMA-AMINOBUTIRIC
AMINOGLICOZIDE – grup de antibiotice active pe numeroase tipuri de
bacterii. Datorita toxicitatii lor (afectarea auzului si a rinichilor) sunt
folosite doar in cazul cand alte antibacteriene mai putin toxice sunt
ineficace; se administreaza cel mai frecvent injectabil.
Ex: GENTAMICINA, NEOMICINA, STREPTOMICINA
4
ANABOLICE SISTEMICE - Steroizi anabolizanti
Ex: ANDROLI, ROYALTROPIN
ANABOLISM - este totalitatea reactiilor chimice care conduc la o sinteza
sau la o fabricare, el necesita, in general, un consum de energie.
ANALGEZICE - Substanta capabila sa suprime sau sa atenueze
durerea prin actiune centrala. Medicament destinat suprimarii sau
atenuarii durerii. Analgezicele sunt fie periferice, actionand la locul durerii,
fie centrale, actionand asupra sistemului nervos central (maduva spinarii,
creier).
Analgezicele periferice, intre care unele sunt eficace si impotriva febrei,
sunt reprezentate, in principal, de paracetamol si de aspirina. Analgezicele
centrale sunt, in general, derivati de morfina. Analgezicele sunt prescrise
adesea in completarea tratamentului privind cauza durerii. Ele sunt
asociate uneori unor medicamente mai specifice simptomelor
(antispastice, antiinflamatoare, antimigrenoase etc.), care pot chiar sa le
inlocuiasca in mod avantajos. In caz de durere intensa si rebela,
prescriptiile se fac in ordinea crescanda a toxicitatii: paracetamol, apoi alte
analgezice periferice, apoi morfinice minore si la sfarsit morfinicele majore.
Administrarea poate fi orala, rectala, intramusculara, intravenoasa sau
locala (prin cateter).
Efecte nedorite - Foarte numeroase si uneori grave, ele sunt specifice
fiecarui tip de produs si sunt favorizate de automedicatie. Analgezicele
centrale trebuie sa constituie obiectul unei prescriptii medicale.
Ex: PARACETAMOL, ACID ACETILSALICILIC, ANTINEVRALGIC,
FASCONAL,
ANDROGENI – hormoni sexuali masculini produsi de testicule si ovare.
Stimuleaza dezvoltarea si functia organelor genitale masculine si aparitia
5
caracterelor sexuale secundare. Principalul androgen este
TESTOSTERONUL, secretat de testicul, la care se adauga androgenii
secretati de corticosuprarenala si in cantitati foarte mici de ovar.
Ex: TESTOSTERON, PROGESTERON, ANAPOLON, ANAVAR /
OXANDROLON, DANABOL / NAPOSIM
ANEMIE FERIPRIVA - sau anemia prin carenta de fier se
caracterizeaza prin nivelul scazut de hemoglobina din sange si este tipul
de anemie cel mai des intalnit in toate categoriile de varsta. Asa cum
indica si numele sau, anemia feripriva are drept cauza lipsa de fier din
organism. Fierul este necesar producerii de hemoglobina -substanta care
se gaseste in globulele rosii si joaca un rol important in transportul
oxigenului.
Anemia feripriva este frecventa in special la femei. Una din 5 femei si
jumatate din gravide sufera de anemie feripriva. Lipsa de fier din dieta
este una din cauzele acestui tip de anemie.
Ex: FERRUM HAUSMANN
ANESTEZICE - generale sau narcoticele sunt substanţe care provoacă
deprimarea funcţiilor SNC.
a. Anestezice generale inhalatorii
1. Lichide volatile : HALOTAN, METOXIFLURAN, ENFLURAN,
IZOFLURAN, ETER DIETILIC.
2. Gazoase : PROTOXID DE AZOT, CICLOPROPAN.
b. Anestezice generale intravenoase
Ex.: BARBITURICELE, BENZODIAZEPINELE (DIAZEPAMUL şi
MIADZOLAMUL), OPIOIDELE (KETAMINA)
c. Anestezice locale
1. Anestezice locale cu potenţă crescută şi acţiune
prelungită ( mai mare de 3 ore) : BUPIVACAINA,
ETIDOCAINA , TETRACAINA, CINEOCAINA.
6
2. Anestezice locale cu potenţă şi durată de acţiune medii
(1-2 ore): LIDOCAINA, MEPIVACAINA, PRILOCAINA
3. Anestezice cu structură esterică – au durată de acţiune
mai scurtă (20-60 min.) şi potenţă scăzută; sunt rapid
inactivate de colinesterazele plasmatice. PROCAINA,
CLORPROCAINA.
ANEVRISM - este o dilatatie a peretelui vascular sau a unui organ
cavitar, circumscrisa, cu tendinta la crestere, care comunica cu lumenul
vasului/organului.
ANGINA PECTORALA - este un sindrom dureros toracic, determinat
de ischemia miocardica tranzitorie (o insuficienta a debitului coronarian
fata de nevoile miocardului). Simptomele apar la efort sau la emotii,
dureaza cateva minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea
unor compusi nitrici (Nitroglicerina, Nitrit de amil).
ANOREXIGENE - medicamente - reduc pofta de mâncare acţionând
la nivel SNC prin inhibarea centrului foamei din hipotalamus. Au acţiuni
stimulante asupra SNC (cefalee, insomnie, excitabilitate). Pot da
dependenta.
Ex.: - REGENON, REDUCTIL,XENICAL, GASTROFIBRAN, Dr.
THEISS NOVA FIGURA
ANTIACIDE - Medicamentele antiacide sunt medicamentele care reduc
cantitatea de acid clorhidric din stomac
a) Antiacide alcalinizante sistemice (intra in circulaţia
sanguina)
Bicarbonat de sodiu - ULCEROTRAT
Citrat de sodiu
Fosfat de sodiu
7
b) Antiacide neutralizante parţial sistemice
Carbonat de calciu - Ca CO3 , NOVALOX – produs de electie
ANTACID;
Oxid de magneziu - Mg O => MAGNESIA USTA – produs de
elecţie; Derivaţii de magneziu in general sunt medicamente
antiacide caracterizate prin efecte:
- Neutralizante - Oxidul de magneziu
- Carbonatul de magneziu
- Trisilicatul de magneziu
- Adsorbant - Silicatul de magneziu
- Laxativ – Sulfatul de magneziu ( Sarea
amara)
Hidroxid de aluminiu - Al (OH)3 – EPICOGEL - suspensie
c) Antiacide adsorbante (aduna gazele)
Carbonat bazic de bismut
Silicat de magneziu si aluminiu
Bentonitele
d) Antiacide neutralizante nesistemice
Fosfatul de Aluminiu
ANTIANGINOASE (Angina pectorala) Produce veno- si arteriolo-
dilatatie, diminua munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si
diminua presiunea ventriculara endodiastolica.
Ex.: NITROGLICERINA, NITROPECTOR, ISODINIT, CORDIL,
DINITER, OLICARD RETARD,
ANTIARITMICE - Reduc si regularizeaza ritmul cardiac, prelungesc
durata potentialului de actiune.
Ex.: Clasa I – PROPAFENONA, RYTMONORM, CHINIDINA,
MEXITIL, MEXILETIN
Clasa III – AMIODARONA (Ro), CORDARONE
8
ANTIANEMICE - sunt medicamentele care se administrează ca
tratament împotriva anemiilor. Sunt preparate care conţin fier bivalent,
trivalent singur sau în asociere cu: Acid folic, Vitamina B12, Vitamina C,
Eritropoetină, etc. În funcţie de calea de administrare acestea pot fi:
Pe cale orală
sub formă de săruri feroase (Fe 2+ ):
- Sulfat feros (conţine 20 % Fe), Glutamat feros (conţine 21-22 %
Fe), Fumarat feros (conţine 33 % Fe)
preparate cu Fe 3+ :
- Complex de hidroxid de Fe polimaltoză, Colinat de Fe,
Proteinsuccinilat feric
Fier în combinaţii: Fumarat feros şi Acid folic, Sulfat feros şi
Acid folic, Gluconat feros şi Acid ascorbic
Pe cale parenterală
complexe coloidale neionizate: Dextriferon, Fier polimaltozat,
Fier dextran, Complex de hidroxid de Fe3+ sucroză
ANTIASMATICE – sunt medicamentele ce reduc crizele de astm in
ceeace priveste frecventa si intensitatea lor.
Există două grupe de medicamente antiastmatice:
- Bronhodilatatoarele, care relaxează musculatura netedă
contractată a căilor respiratorii. Acestea vă vor ameliora
simptomele. Betastimulentele, teofilina şi bromura de
ipratropiu sunt bronhodilatatoare.
- Antiinflamatoarele sunt medicamente care reduc inflamaţia
căilor respiratorii, prevenind apariţia episoadelor de astm.
Corticosteroizii, cromoglicatul, nedocromilul şi inhibitorii de
leucotriene sunt medicamente antiinflamatoare.
Ex: SALBUTAMOL, VENTOLIN INHALER, BEROTEC, ASTMOPENT
9
ANTIBIOTICE - sunt substante chimice organice produse de
microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze
foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se deosebesc:
- Antibiotice cu spectrul larg – Bacteriostatice – Tetraciclina,
Cloramfenicolul, Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina,
Lincomicina, Acid nalidixic, Nitrofurani, Sulfamide
- Antibiotice cu spectrul limitat – Bactericide – Penicilina (G, V, sau
semisintetice), Cefalosporine, Aminoglicozide (Streptomicina,
Kanamicina, Gentamicina, Monomicina, Framicetin )
ANTIDEPRESIVE - medicamente eficace în psihozele afective,
ameliorând dispoziţia afectivă alterată, înlatură inhibiţia depresivă şi
pesimismul.
Ex.: - ANTIDEPRESIVE SEDATIVE - AMITRIPTILINA, TRIPTILINA,
DOXEPINA
- ANTIDEPRESIVE PSIHOTONE - PROTRIPTILINA
- ANTIDEPRESIVE ATIPICE – au acţiune antidepresivă, fără a avea
efecte sedative şi vegetative importante, nu sunt toxice pentru
cord. mecanismul de acţiune - inhibarea recaptării serotoninei.
TRAZODONA, FLUOXETINA, MIANSERINA.
- ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE ALE MONOAMINOXIDAZEI (IMAO)
- sunt medicamente care au proprietăţi antidepresive şi inhibă o
serie de enzime, mai ales monoaminoxidazele şi oxidazele
microzomiale hepatice. Efectul antidepresiv este mai slab decât al
compuşilor triciclici. – TRANILCIPROMINA, FENELIZINA,
CLORGILINA, MOCLOBEMIDA, SELEGILINA.
ANTIDIABETICE – medicamente ce intervin in metabolismul glucidelor,
inhiba absorbţia glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.
10
ANTIDIAREICE au actiune adsorbanta si protectoare a mucoasei
intestinale, reduc numarul si frecventa scaunelor, actionand fie asupra
motilitatii intestinale, fie asupra mucoasei si continutului intestinal.
Ex.: - diaree acuta – FURAZOLIDON, SMECTA, SAPROSAN,
BIOCTIS
- diaree cronica – LOPERAMID, IMODIUM
ANTIEMETICE – medicamente care inhiba starea de voma, actionand
simtomatic la nivel central sau periferic in arcul de reflux al vomei.
Ex.: METOCLOPRAMID, ZOFRAN, EMETIRAL
ANTIFUNGICE - substanta medicamentoasa utilizata in tratamentul
infectiilor cu fungi (ciuperci).
ANTIEPILEPTICE (anticonvulsivantele) - sunt capabile să oprească
convulsiile şi să scadă frecvenţa de apariţie a convulsiilor, indiferent dacă
apar în epilepsie sau în alte condiţii (convulsii febrile, meningitice, etc.).
Ex.: FENITOINA, CARBAMAZEPINA, FENOBARBITALUL,
PRIMIDONA, Acidul VALPROIC, BENZODIAZEPINELE
(Diazepamul)
ANTIFLATULENTE - sunt medicamente capabile sa uşureze eliminarea
gazelor din stomac şi intestin.
Ex.: Dimeticona (Ceolat) sau Simeticona are proprietati
antiflatulente datorita modificarii tensiunii active a continutului
intestinal gazificat, cu consecinte antispumante.
Carbunele medicinal este putin eficace pentru combaterea
flatulentei.
11
Carminativele – favorizeaza eliminarea gazelor din tubul digestiv.
Anason, Menta
ANTIGLAUCOMATOASE – produse ce reduc tensiunea intraoculare
(TIO) la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau cu hipertensiune oculară
care nu răspund suficient la beta-blocante sau la analogi de prostaglandină
cu administrare topică.
Ex: TIMOLOL, TIMOPTIC, TIMO-GAL
ANTIGUTOASE - produse care inhiba formarea de acid uric.
Ex: MILURIT
ANTIHELMINTICE - medicamente care se folosesc pentru combaterea
viermilor intenstinali.
Ex: ZENTEL, ESKAZOLE, MINTEZOL
ANTIHEMORAGICE - medicamente care opresc sau care combat
hemoragiile
Ex: VITAMINA K, ETAMSILAT, ADRENOSTAZIN, GELASPON
ANTIHEMOROIDALE - preparate continand corticosteroizi.
Medicamentul asociaza intr-o combinatie galenica efectul antiinflamator si
decongestiv al hidrocortizonei cu proprietatile anestezice locale ale
novocainei si anestezinei actionand eficient in criza hemoroidala acuta pe
factorul inflamator si dureros.
Ex: DOXIPROCT PLUS, DOXIPROCT PLUS, ULTRAPROCT,
HEMORZON
12
ANTIHIPERTENSIVE Med. antihipertensive sunt capabile sa scada
presiunea arteriala actionand la nivelul mecanismelor fiziologicecare
controleaza aceste valori:
- debitul cardiac
- rezistenta vasculara periferica
- volumul circulant
1. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE CENTRALA - ALCALOIZI DIN
RAUWOLFIA (HIPAZIN), DOPEGYT, CLONIDINA, CYNT,
MOXOGAMA,
2. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE PERIFERICA - PRAZOSIN,
MINIPRESS, CARDURA, KAMIREN, HYTRIN, KORNAM,
EBRANTIL
3. ANTIHIPERTENSIVE SI DIURETICE IN COMBINATII - BRINERDIN,
NEOCRYSTEPIN
ANTIHISTAMINICE sunt substanţe de sinteza care inhiba efectele
histaminei, acţionând prin blocarea receptorilor specifici ai celulelor
efectoare. Existe doua tipuri de receptori antihistaminici
H1 - se găsesc in marea majoritate a organelor si sunt blocaţi de
medicamente antihistaminice clasice (antialergice)
Ex.: PROMETAZINA, CLEMASTINA, CETIRIZINA,
ASTEMIZOL, LORATADINA ( CLARITINE ), TERFENADINA
H2 - sunt localizaţi la nivelul glandelor mucoasei gastrice si sunt
implicaţi in mecanismul secreţiei de acid clorhidric si pepsina.
Medicamentele antihistaminice H2 blochează aceşti receptori
deci secreţia acida gastrica scade.
Ex.: CIMETIDINA, HISTODIL, RANITIDINA, ULCORAN,
ZANTAC, ARNETIN, FAMODAR, QUAMATEL
13
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS): sunt substanţe
care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care
predomină efectul antiinflamator. Înlatură sau diminuează unele simptome
şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice.
1. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaţia I)
Acizi carboxilici:
Derivaţi de acid salicilic: ACID ACETILSALICILIC,
DIFLUNISAL, BENORILAT.
Derivaţi de acid acetic:
derivati de acid fenilacetic: DICLOFENAC,
ALCLOFENAC
derivaţi de acizi carbociclici şi heterociclici
acetici: INDOMETACIN, SULINDAC,
LONAZOLAC, KETOROLAC
Derivaţi de acid propionic: IBUPROFEN,
FLURBIPROFEN, NAPROXEN, KETOPROFEN,
DEXKETOPROFEN.
Derivaţi de acid fenamic : ACIDUL FLUFENAMIC,
ACID MEFENAMIC, ACID NIFLUMIC.
Acizi enolici
Pirazolone: FENILBUTAZONA
Oxicami: PIROXICAM, TENOXICAM,
LORNOXICAM.
2. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau
specifice de COX2 (generaţia a II-a)
Blocante selective: MELOXICAM, NIMESULID
Blocante specifice (coxibi): ROFECOXIB(retras de pe
piaţă), CELECOXIB, PARECOXIB, ETORICOXIB,
VALDECOXIB, LUMIRACOXIB
Antireumatice specifice :au acţiune lentă fără efect
antiinflamator, ele modifică evoluţia procesului reumatic
14
o Compuşi de aur: AURANOFIN, AUROTIOMALAT DE SODIU
o Antimalarice de sinteză: HIDROXICLOROCHINA (Plaquenil)
o Derivaţi tiolici: PENICILAMINA
o Imunodepresive: METOTHREXAT, CICLOSPORINA
o Sulfasalazina
ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE - reprezintă o grupă de
antiinflamatoare din care fac parte hormoni steroidieni (glucocorticoizi şi
mineralocorticoizi) atât fiziologici - secretaţi de glandele suprarenale cât şi
de sinteză.
Ex: Glucocorticoizi: CORTIZON, HIDROCORTIZON, PREDNISON,
PREDNISOLON, METILPREDNISOLON, TRIAMCINOLON,
BETAMETAZONA, DEXAMETAZONA
ANTIMICOBACTERIACEE - medicamente pentru tratamentul
tuberculozei.
Ex: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDA
ANTIMICOTICE – produse folosite in tratamentul micozelor pielii si
mucoaselor provocate de dermatofiti, mucegaiuri, levuri si
microorganisme ca Malassezia furfur si infectii dermice provocate de
Corynebacterium minutissimum.
Ex: LAMISIL, CANESTEN, CLOTRIMAZOL
ANTIPARKINSONIENE (NO4) – medicamente eficace în boala
Parkinson şi în alte tulburări motorii extrapiramidale. Medicaţia
antiparkinsoniană acţionează fie prin potenţarea activităţii dopaminergice,
fie prin reducerea activităţii colinergice centrale.
Ex.: BROMOCRIPTINA, AMANTADINA, SELEGINA,
TRIHEXIFENIDIL (ROMPARKIN)
15
ANTIPIRETICE - Produse folosite pentru scaderea febrei.
Ex: AINS cum ar fi IBUPROFEN, NAPROXEN SODIU, si
KETOPROFEN.
ASPIRINA, PARACETAMOL, METAMIZOL, NIMESULIDA,
FENAZONA
ANTIPROPULSIVE – (Inhibitori ai peristaltismului)- medicamente care
sunt folosite în tratamentul diareei
Ex: IMODIUM, LOPAMIDE, NEO-ENTEROSEPTOL, DISSENTEN
ANTIPRURIGINOASE - medicamente utilizate in tratamentul pruritului
(mancarimi).
Ex: ELOCOM, TRIDERM, VIPSOGAL, SOVENTOL, SODERMIX
ANTIPSIHOTICE (Neuroleptice) - In tratamentul psihozelor - unele
neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul
extrapiramidal; acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta
relativ mica. Alte neuroleptice sedeaza putin, dar au efect extrapiramidal
intens; se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta
crescuta). In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele
colinergice centrale.
Ex: HALOPERIDOL, FLUPENTIXOL, CLORPROTIXENUL,
TIOLIDAZINA, CLORPROMAZINA
ANTIRAHITICE – medicamente ce combat rahitismul
Ex: VIGANTOL, VITAMINA D
ANTIREUMATICE - medicamente care inlatură sau diminuează unele
simptome şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice..
16
Ex: FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, PIROXICAM,
TENOXICAM, LORNOXICAM, MELOXICAM, NIMESULID
ANTISEPTICE - Medicament - care combate infectiile microbiene.
Antiseptice pentru uz extern - In functie de structura lor
chimica si de proprietatile lor, se deosebesc numeroase
substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu
cuaternar, dorhexidina, derivatii fenolului, oxidanti, acizi,
derivati metalici (mercur, argint, cupru, zinc), coloranti
(eozina, albastru de metilen), hexetidina, hexomedina,
iod. Criteriile de alegere sunt numeroase si complexe:
toxicitatea, probabilitatea de a declansa o alergie, puterea
iritanta interzicand aplicarea pe mucoase sau pe plagi,
rapiditatea de actiune, necesitatea de a elimina in mod radical
germenii sau doar a impiedica proliferarea lor.
Antiseptice pentru uz intern - Unele medicamente
neantibiotice sunt prescrise pe cale orala in tratarea infectiilor
intestinale sau urinare (sulfamide).
ANTISPASTICE se impart in 2 grupe :
ANTISPASTICE PARASIMPTOLITICE – impiedica influentele
excitomotorii vegetative.
Ex.: ATROPINA – este un parasimpatolitic neselectiv, cu efect de 3-
5 ore. BUTILSCOPOLAMINA BROMURA - este un derivat cuaternar
de amoniu al scopolaminei si se absoarbe putin.
SCOBUTIL COMPUS asociaza butilscopolamina cu un analgezic
NORAMIDOPIRINA METANSULFONAT.
OXIFENONIUL şi PROPANTELINA - sunt compuşi cuaternari de
amoniu ce efecte mai elective decat atropina
17
ANTISPASTICE MUSCULOTROPE – actioneaza direct asupra
musculaturii netede.
Ex.: PAPAVERINA este un alcaloid izochinolonic din opiu, ce are
proprietati antispastice şi vasodilatatoare prin actiune musculotropa.
MEBEVERINA este antispastic de sinteza
ANTITROMBOTICE – medicamente care diminua sau impiedica
procesul coagularii sangelui.
Ex: TROMBOSTOP, SINTROM, ORFARIN, ASPENTER,
HEPARINA, VESEL DUE, IPATON, PLAVIX,
ANTITUBERCULOASE - medicamente (antibiotice) utilizate in
tratamentul tuberculozei. Antituberculoasele sunt intotdeauna asociate
intre ele (de la doua la patru produse) si administrate pe durata a cel putin
6 luni, pe cale orala.
EX: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDL
ANTITUSIVE Mdicamente care deprima centrul tusei si receptorii
sensitivi din mucoasa respiratorie
ANTITUSIVE OPIOIDE
Ex.: CODEINA (Metilmorfina) – CODENAL, CODEINA FOSFAT,
TUSIN, HUMEX, TUSAN
ANTITUSIVE NEOPIOIDE
Ex.: CLOBUTINOL – TABCIN, TUSSAMED, BUTAMIRAT –
SINECOD, TUSOSEDAL, OXELADINA – PAXELADINE,
ANTIVARICOASE medicamente folosite in tratarea afectiunilor
venoase, tromboze, varice, ulcer varicos, tromboflebite.
Ex: LIOTON, HEPATROMBIN, FENILBUTAZONA, DOXIVENIL
18
ANTIVIRALE – substante ce au efect impotriva unui sau mai multor
virusi Dintre numeroasele antivirale cunoscute au intrat in practica curenta
numai urmatoarele:
AMANTADINA (Viregyt), cu actiunea antivirala pe tipul A2 al
virusului gripal in doze de 100 - 200 mg zilnic, cu efect preventiv (in
primele 2 zile de gripa).
IDOXURIDINA (Idu, Iduviran, Emanil), este activ in terapia locala
a herpesului corneean, sub forma de instilatii oculare. Unele
rezultate se obtin si in encefalita herpetica, in administrare i.v.
CYTARABINA, activa fata de virusurile A.D.N. Unele rezultate se
obtin in varicela severa si in zoster.
RIBAVIRINA, ISOPRINOSINA si INTERFERONUL sunt
anteantivirale.
ACICLOVIR, GANCICLOVIl, TRIFLARIDINA, ZIDOVUDINA, si
INTERFERONII sunt alte antivirale cu spectru larg.
ANXIOLITICE (Tranchilizante) - inlatura anxietatea si simptomele care o
insotesc: emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari digestive.
Ex: DIAZEPAM, IMOVANE, HIDROXIZIN, MEPROBAMAT,
NAPOTON
AORTA - vas de sange important care preia sangele pompat de inima si
din care pleaca vase mari catre intreg organismul. Principala artera a
organismului, formandu-se de la baza ventriculului stang si distribuind
sangele oxigenat de catre plamani in intreg corpul.
Patologie - se pot observa diferite anomalii: o ingustare congenitala
la nivelul istmului (coarctatie); o atingere a peretelui, in general de
catre o placa de aterom, ducand la o dilatare (anevrism) sau la o
ingustare a vasului. In ambele cazuri, formarea de cheaguri este
frecventa si raspunzatoare de emboliile creierului si ale membrelor.
19
O alta leziune ateromatoasa este disectia, clivajul producandu-se in
grosimea peretelui. Toate aceste atingeri justifica un tratament
chirurgical.
APA DISTILATA – este solventul cel mai important din punct de vedere
cantitativ si cel mai utilizat pentru prepararea formelor farmaceutice
lichide, dar se foloseste si pentru unele forme semisolide sau chiar solide.
APELE AROMATICE – sunt solutii apoase de uleiuri volatile destinate a
fi utilizate ca atare sau ca vehicole la prepararea unor medicamente de uz
intern. (FR IX)
ARITMIE CARDIACA - aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al
inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie
sub ambele.
Se pot distinge:
extrasistolele (contractiile premature),
tahicardiile (accelerarile bruste si trecatoare ale ritmului cardiac),
bradicardiile,
fibrilatiile ventriculare (contractiile anarhice si ineficace).
Cauze - Toate cardiopatiile, indeosebi cardiopatiile ischemice
(arterioscleroza, ateroscleroza) si chiar simpla imbatranire a
inimii sunt cauze ale aritmiei. Printre alte origini, trebuie sa
citam: embolia pulmonara, brohopneumopatiile, tulburarile
hidroelectrolitice, anumite medicamente (diuretice, unele
antiaritmice etc.), abuzul de tutun, excitantele precum
cafeaua, alcoolul.
Simptome si semne - Acestea sunt variate. Cel mai frecvent
este vorba de sincope, de o gafaiala, de palpitatii, stari de rau,
de o cadere a tensiunii arteriale, de angor (angina pectorala)
sau de semnele unei insuficiente cardiace. In caz de palpitatii,
20
este important sa se repereze daca bataile sunt regulate sau
neregulate, daca aparitia tulburarii este progresiva sau brutala
si care a fost durata sa, si sa se noteze frecventa cardiaca,
atunci cand este posibil.
Diagnostic - Este asigurat prin electrocardiograma in
perioada de criza, de unde interesul monitorizarii prin
inregistrarea de lunga durata (Holter). In acest caz, un
receptor si un inregistrator sunt purtate timp de una sau mai
multe zile de catre pacient. Uneori, o electrocardiograma
endocavitara (inregistrare cu un electrod urcat prin calea
venoasa pana in cavitatile cardiace drepte) este indicata. Este
vorba de un examen specializat practicat in mediu spitalicesc.
Tratament - Acesta face apel la medicamente antiaritmice
care diminueaza excitabilitatea inimii, accelerand sau
incetinind frecventa ritmului sau influentand sistemul nervos
simpatic. Stimularea cardiaca, temporara sau permanenta
(pacemaker), este posibila de asemenea. In unele cazuri, este
practicata o electroterapie (soc electric). De asemenea, poate
fi avuta in vedere o distrugere foarte localizata, prin energie
electrica, sau radiofrecventa, a zonei de origine a tulburarii.
Unele tulburari de ritm, in particular in absenta cardiopatiei,
nu necesita nici un tratament.
ARTERIOLA - vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu
capilarul, cel mai mic vas de sange.
ATRIU - una dintre cele patru cavitati ale inimii - sangele vine din
organism si plamani in atrii. Atriul stang primeste sange din plaman iar
atriul drept sangele intors din restul corpului. Din atrii trece in ventriculi si
21
este pompat de acestia in arterele aorta (ventriculul stang) si pulmonara
(ventriculul drept).
ASTRINGENTE - Substanță sau medicament folosit pentru combaterea
secrețiilor organice exagerate.
B.
BACTERICIDE – medicamente care distrug microbul patogen.
Ex: Penicilina (G, V, sau semisintetice), Cefalosporine,
Aminoglicozide
BACTERIOSTATICE – medicamente care impiedica imultirea
bacteriilor.
Ex: Tetraciclina, Cloramfenicolul, Eritromicina,
Spiramicina, Oleandomicina, Lincomicina, Acid nalidixic,
Nitrofurani, Sulfamide
BADIJONARE – a unge cu o solutie medicamentoasă (în scopuri curative
sau preventive)
BETABLOCANTE – sunt medicamente care inhiba competitiv
stimularea receptorilor beta-adrenergici produsi de mediatorii adrenergici
de la nivelul viscerelor. Sunt specifice beta-1 pentru inima, beta-2 pentru
bronhii, fibre musculare striate si muschiul uterin.
- SELECTIVE - METOPROLOL, BETALOC, BETALOC ZOK, EGILOK,
VASOCARDIN, ATENOLOL, ATECOR, VASCOTEN,
22
LOKREN, BETAXA, CONCOR, BISOBLOCK,
BISOGAMMA, NEBILET, LOGIMAX
(FELODIPINA+METOPROLOL)
- NESELECTIVE – PROPANOLOL (reduce TA pe vena porta),
SOTALOL SOTAGAMMA, DAROB, DISTONOCALM
(contine alcaloizi de Belladona + alcaloizi din cornul
secarei ERGO +Propanolol + Amital)
- CU ACTIUNE ALFABLOCANTA - CORYOL, DILATREND,
CARVEDILOL
BIOFLAVONOIDE ( Medicatia capilarelor) - cresc rezistenta
capilarelor, reglandu-le permeabilitatea si se opun formarii de varice si de
hemoroizi. De asemenea, bioflavonoidele au un efect antianginos, tonic
cardiac, antiaterosclerotic de prima mana si antitrombotic. Bioflavonoidele
preintampina ridarea si imbatranirea pielii, mentinandu-i elasticitatea si
tineretea.
Ex: QUERCITINA, RUTINA, HESPERIDINA, NARIGINA,
BAICALINA si PICNOGENOLUL
BIOFOSFONATI (MO5) - sunt analogi sintetici ai pirofosfatului care se
leaga de hidroxiapatita din structura osului.
Ex: AREDIA, BONEFOS, FOSAMAX , SEPTOPAL, SKELID 200
mg,
BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU - Vasodilataţia produsă
este datorată blocării pătrunderii ionilor de Ca în celulele musculare netede
ale arteriolelor, determinând relaxarea fibrelor musculare.
Ex.: AMLODIPIN, AMLOHEXAL, NORVASC, NIFEDIPINA,
VERAPAMIL, ISOPTIN, DILTIAZEM, AURONAL, FELODIPIN,
DIACORDIN, DILZEM, CARZEM
23
BOALA MENIERE – afectiunea urechii interne care se manifesta printr-
un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri
in urechi. Boala Meniere afecteaza urechea interna, responsabila de auz si
de echilibru. In general, ea nu afecteaza decat o ureche, dar poate fi si
bilaterala. Boala survine, in crize, la persoanele de varste cuprinse intre 20
si 50 de ani.
Cauze -Cauza precisa a bolii lui Meniere nu este cunoscuta.
Simptome si semne - Cu 30 de minute pana la o ora inaintea
crizei, semne vestitoare, ca o senzatie de ureche plina, permit
subiectului sa opreasca orice activitate care poate deveni
periculoasa pe timpul crizei. Acesta are impresia ca se invarteste sau
ca totul se invarteste in jurul lui: el trebuie sa se aseze la orizontala.
Acestui vertij i se asociaza transpiratii, o stare de rau, greturi si
varsaturi, dureri de cap si o senzatie de bazaituri in ureche.
Acuitatea auditiva scade, mai ales cea pentru frecventele grave.
Criza dureaza mai multe ore si epuizeaza subiectul bolnav. Frecventa
acestor crize este imprevizibila. Dupa 10-15 ani, crizele de vertij se
estompeaza, dar functia auditiva este atunci foarte alterata.
Tratament - In timpul crizelor, subiectul trebuie sa stea in repaus.
Tratamentul de fond este permanent si face apel la mai multe
mijloace: o viata echilibrata este recomandata, precum si
respectarea unui regim alimentar sarac in sare si excluderea
tutunului si alcoolului. Medicamentele prescrise sunt: anxiolitice,
diuretice, antihistaminice si antivertiginoase.
BRONHODILATATOARE – medicamente care ajuta la reducerea
efortului depus pentru a respira. Rolul lor este de a deschide conductele
respiratorii din plamanii tai. Astfel, se reduc sau chiar pot sa dispara
dispneea si wheezingul.
24
Exista 3 tipuri de medicamente bronhodilatatoare:
Anticolinergice:
Durata scurta de actiune: Ipratropium bromid
Durata lunga de actiune: Tiotropium bromid
Efectul advers cel mai frecvent este uscarea mucoasei bucale (gura
uscata). Alte efecte adverse pot sa includa infectii urinare sau
aritmii.
Beta2-agonisti
Durata scurta de actiune: Salbutamol
Durata lunga de actiune: Salmeterol
Efectele adverse cele mai frecvent intilnite sunt aritmia, tahicardia,
tremorul
Metilxantine
Teofilina
Efectele adverse cele mai frecvente sunt greata si pirozisul (senzatia
de arsura la nivelul stomacului). Sunt medicamente care au
interactiuni cu alimentele si cu alte medicamente.
C.
CANDIDOZA – este o micoza frecventa a mucoaselor si tegumentelor,
este determinata de variate specii de candida care in conditii de
imunodeficienta a gazdei, pot deveni invazie cu localizari organice si
tisulare.
Ex.: CLOTRIMAZOL, MICONAZOL, BUTOCONAZOL
CAPSULE – sunt preparate farmaceutice formate din invelisuri care
contin doze unitare dew substante active asociate sau nu cu cu substante
auxiliare. Sunt destinate administrarii pe cale orala.
CAPSULE PAPIRACEE (capsule de hartie)
25
CAPSULE AMILACEE (casete sau buline)
CAPSULE OPERCULATE (gelatinoase tari)
CAPSULE PERLE (gelatinoase moi)
CARDIOPATIE ISCHEMICA - este boala care afecteza arterele
coronare si datorita careia acestea isi micsoreaza calibrul. Drept urmare,
are loc o scadere a cantitatii de sange care iriga muschiul inimii care nu
detine in aceste conditii cantitati optime de oxigen, acizi grasi si glucoza.
Acest fenomen de reducere a fluxului de sange prin arterele coronare a
fost numit in limbaj medical ischemie. Modificarile cardiace produse de
ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie.
CARDIOTONICE – medicamente care stimuleaza inima, intarindu-i forta
de contractie si normalizandu-i ritmul batailor.
Ex.: DIGITALINA (extras din Degetelul Rosu), SOYFEM,
DIGOXIN, LANOXIN (extras din Degetelul Lanos)
CATABOLISM - este totalitatea reactiilor care conduc la o degradare; el
antreneaza, in general, o eliberare de energie.
CEFALOSPORINE – antibiotice cu actiune bactericida, au spectru larg,
actioneaza prin modificarea peretelui bacterian. Cefalosporinele actioneaza
in faza de multiplicare a bacterilorprin inhibarea sintezei peretelui celular
bacterian.
Ex: BIODROXIL, CEC, CECLODYNE, CECLOR,
CEDAX ,CEFALEXIN, CEFALEXINA, FORTUM, KEFLEX, SPIROSINE,
ZINACEF, ZINNAT,
CHIMIOTERAPICE - substanțe de sinteză chimică cu acțiune
bacteriostatică.
26
Ex: SULFAMIDELE, SULFONELE, TRIMETROPRIMUL, Acidul
AMINOSALICILIC, ETAMBUTOLUL, IZONIZIDA,
CHINOLONELE, NITROFURANTOINA, CLOTRIMAZOLUL,
MICONAZOLUL, TALNAFTOLUL si METRONIDAZOLUL.
CHIMIOTERAPIA ANTIPROTOZOARELOR – medicamente care
inhiba sau distrug protozoarele. Specii:
a) chimioterapice antimalarice ( Plasmodium).
Ex: Clorokina, Primakina, Rhinina
b) Chimioterapice active pt Triphanosoma ( boala somnului).
Ex: Pentamidina
c) Chimioterapice active fata de Giardia intestinalis, Trihomonas vaginalis.
Ex: Nitroimidazol.
d) Chimioterapice active fata de Pneumocistis carini.
Ex: Biseptol; Pentamidina
e) Chimioterapice active fata de Toxoplasma.
Ex: Biseptol asociat cu Claritromicina
CHINOLONE - sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu reactii
adverse reduse.
Ex: OFLOXACINA, CIPROFLOXACINA, PEFLOXACINA,
NORFLOXACINA.
CICLOPLEGICE – sunt substante parasimpatolitice care inhiba actiunea
nervoasa, producand midriaza, ciclopegie si cresterea presiunii
intraoculare.
MIDRIAZA – este folosita in scopul examinarii fondului de ochi
CICLOPEGIA – paralizia acomodarii – fiind necesara pentru
masurarea viciilor de refractie in cadrul examenului oftalmologic mai
ales la copii.
27
Ex: HAPITROPIN, CYCLOGIL, TROPICAMIDA, MYDRUM,
TROPIXAL, MYDRIACYL
CIRCULATIE PERIFERICA – circulatia periferica slaba sau deficitara
se traduce prin a avea maini, picioare si nas rece.
CLORAMFENICOLII (Cloranfenicol si Tiamfenicol) - AB cu
spectru larg de actiune; se utiliz rar datorita risculuii de reactii adverse
hematologice.
Ex: CLORAMFENICOLUL, TIAMFENICOLUL
COLECISTOKINETIC (Colagog) - stimulează contracţiile vezicii
biliare si relaxarea sfincterului Oddi (este un inel muscular ce înconjoară
porţiunea terminala a ductului biliar comun care se deschide in duoden )
COLERETIC - stimulează secreţia de bila, respectiv cresc cantitatea de
bila.
COLESTEROL - Compus organic din grupa lipidelor care are multiple
roluri in organism:
este un constituent important al membranelor celulare unde are rol
in reglarea permeabilitatii acestora fata de diverse substante
este implicat in sinteza corticosteroizilor, hormonilor sexuali si a
acizilor biliari
rol metabolic.
Cand este in exces se depune pe peretii vaselor sangvine sub forma
de placi de aterom sau sub forma de calculi in vezicula biliara.
Cea mai mare parte a colesterolului din organism este de origine exogena,
fiind introdus prin alimentatie, el provenind din alimentele de origine
animala. Dupa absorbtie la nivel intestinal, ajunge in sange de unde este
28
preluat de catre ficat si metabolizat, fiind apoi eliberat in circulatie legat de
lipoproteine (LDL colesterol, VLDL colesterol, HDL colesterol).
COLICA BILIARA – litiaza biliara este o afectiune provocata de
dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau
intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate
sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa (dureroasa).
COLICA RENALA - litiaza renala este determinata de prezenta unor
calculi in basinet si caile urinare, ce se produc prin precipitarea si
cristalizarea substantelor care se gasesc in mod normal in urina; prezenta
calculilor este asimptotica in unele cazuri; cand exista tendinta de migrare
apar crize dureroase pornind din regiunea lombara (regiunea salelor) spre
radacina coapsei, urinari dese, urine rosii (care arata prezenta sangelui in
urina)
COLUTORII – forme farmaceutice lichide mai mult sau mai putin
vâscoase, antiseptice sau antibiotice, folosite în stomatologie, pentru
badijonarea gingiilor şi a pereţilor interni ai gurii.
COMPRIMATE – preparate farmaceutice solide care contin doze unitare
din una sau mai multe substante active – se obtin prin comprimarea unui
volum constant de substante active asociate sau nu cu substante auxiliare
si sunt destinate administrarii orale.
CORTICOSTEROIZI - sunt medicamente care pot fi inhalate,
administrate pe cale orala sau prin injectare intravenoasa sau
intramusculara. Acestia sunt hormoni produsi sintetic, care sunt foarte
asemanatori cu cortizolul. Ei impiedica globule albe sa mai atace tesutul si
micsoreaza capacitatea celolelor imune de a produce substante
29
inflamatorii. Corticosteroizii sunt frecvent utilizati in tratarea tulburarilor
inflamatorii si autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos
sistemic, precum si anumite tulburari respiratorii.
D.
DECOCT - soluţie apoasă obţinută prin fierberea anumitor plante
alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din
acestea.
DECONTRACTANT MUSCULAR – care ajuta la relaxarea
musculaturii.
Ex: MYDOCALM
DERMATITA – poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa
aceasta afectiune este caracterizata printr-o multitudine de simptome
precum: piele uscata, hiperemie (piele rosie), prurit (mancarime), cruste si
alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule
(leziuni cu continut lichidian). Exista mai multe tipuri de dermatita, in
functie de factorul declansant, insa tratamentul acestora este oarecum
asemanator.
Dermatita de contact - aceasta forma de dermatita este
caracterizata prin aparitia unor pete roz-rosietice, pruriginoase (cu
mancarine) sau nepruriginoase, determinate de contactul cu anumite
obiecte, plante, animale sau substante. Plantele sunt cel mai
frecvent incriminate in determinarea leziunilor de dermatita (iedera
sau stejarul otravitor). Unele legume, fructe, ierburi sau chiar
pamantul pot determina iritatia tegumentului. Iritantii chimici cel mai
frecvent incriminati in aparitia dermatitei de contact sunt:
detergentii, sapunul, clorul, materialele cu fibre sintetice, lacul de
30
unghii, acetona, antiperspirantele, formaldehida (folosita in industria
chimica).
Dermatita numulara – este o forma de dermatita care prezinta
leziuni sub foma unor placarde eritematoase (de marimea unor
monede mici), localizate la nivelul membrelor superioare, mainilor,
membrelor inferioare si torsului. Este mai frecventa in randul
barbatilor cu varste cuprinse intre 55 si 65 de ani. Dintre factorii care
predispun la aparitia acestei forme de dermatita sunt:
- ambientul cald si uscat
- dusurile si baile calde
- stresul
- afectiunile asociate ale pielii.
Dermatita atopica – cunoscuta de asemenea si sub numele de
eczema, este o forma frecventa de dermatita care provoaca leziuni
tegumentare pruriginoase (cu mancarime), care pot evolua catre
leziuni eritematoase si chiar pustuloase (cu continut lichidian).
Dermatita atopica este o afectiune cu transmitere genetica, familiala
si este asociata de asemenea cu alergenii, astmul bronsic sau cu
stresul.
Dermatita seboreica – este o forma de dermatita care prezinta
leziuni tegumetare eritematoase sau de culoare galbuie, care sunt
localizate la nivelul pielii bogate in glande sebacee (scalpul, pielea
regiunii genitale, axila, regiunea submamara sau pielea fetei).
Dermatita seboreica este determinata de o secretie excesiva a
glandelor seboreice cu blocarea canalelor excretoare si acumularea
subtegumentara de sebum. Aceasta forma de dermatita este mai
frecvent intalnita in randul sugarilor, la adult fiind legata de
modificarile hormonale generale si de stres.
Dermatita de staza – aceasta forma de dermatita apare in randul
persoanelor cu insuficienta circulatorie periferica (varice hidrostatice,
arterite, insuficienta cardiaca, renala, ciroza hepatica, diabet
31
zaharat). Insficienta circulatorie determina edem local (acumulare de
lichid in tesuturile subcutanate), care pot evolua spre eritem si
ulceratii.
DEZINFECTANTE - sunt substanţe antimicrobiene care fie distrug toate
microorganismele dăunătoare de pe un material, fie le aduc la un nivel
sigur. Foarte puţine dezinfectante sunt capabile să sterilizeze materialul pe
care sunt aplicate, dar acest lucru depinde şi de modul cum sunt aplicate
dezinfectantele.
DIABET ZAHARAT – este o afectiune cronica, caracterizata prin
cresterea in sange a glucozei peste valorile normale, cu sau fara
eliminarea acesteia in urina.
DISPEPSIE – senzatie de disconfort digestiv, aparand dupa masa. O
dispepsie poate constitui simptomul unei boli organice: gastrita, tumora,
boala a intestinului subtire sau a colonului. In absenta oricarei cauze
organice, este un simptom de natura functionala, al carui mecanism este
necunoscut. Dispepsia se traduce prin dureri abdominale, printr-o senzatie
de greutate, printr-o incetineala a digestiei. Tratamentul este cel al cauzei,
atunci cand ea este cunoscuta. In cazul frecvent al dispepsiei functionale,
un tratament simptomatic (pansamente gastrice, antispasmodice) este
adesea deceptionant.
DISPNEEA – este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea
ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii. Dispneea are la baza o
patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare) insuficienta de
catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere
consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul
CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la
32
lipsa de oxigen si acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzatia
"lipsei de aer", prin prezenta constienta a unui "disconfort respirator".
Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o
dispnee de tip obstructiv, restrictiv si mixta.
Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale
cailor aeriene superioare (stenoze laringiene si traheale), procese
obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar astm bronsic,
bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui
bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare
(emfizem pulmonar, (pneumoconioze), precum si afectiuni care au
drept urmare scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii
cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.
Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice
care intereseaza portiuni intinse din plaman (pneumonii,
bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene
pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si
hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).
Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea
unor componente din dispneea obstructiva cu elemente de dispnee
restrictiva.
Dispneea poate proveni si din insuficienta respiratorie de origine
extrapulmonara.
Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o
simptomatologie care include si dispneea.
Afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienta
cardiaca hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare,
pericarditele au printre altele ca important mod de manifestare
dispneea.
Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari
ale excitabilitatiicentrului respirator (psihoze, distonii neuro-
vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale,
33
hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta
suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta si prin dispnee.
Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura
functia de transportor al oxigenului (anemii, hemoglobinopatii,
atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu dispnee.
Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri
sunt factori care duc la scaderea continutului de oxigen al
atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea dispneei.
Caracteristicile dispneei
Polipneea (hiperpneea) – este dispneea ce se caracterizeaza
prin accelerarea ritmului respirator.
Tahipneea – este o respiratie rapida si superficiala foarte putin
eficace.
Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea
poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata
(patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir
prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare)
sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar,
bronsiolita capilara).
Respiralia neregulata este expresia unei iritajii a centrului
respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:
Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin
alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu
apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in
ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana,
hemoragii cerebrale, tumori.
Respiratia Biot - se manifesta prin miscari
respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de
5-30 de secunde. Este intalnita in meningite,
septicemii, stari de agonie.
34
Respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi,
profunda, zgomotoasa. Din punct de vedere al
raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir)
dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie
(inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie
(expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt
afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de
efort.
Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un
debut lent - progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer
bronho-pulmonar).
Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul
bronsic), permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe
fondul unei dispnei permanente pot surveni accese paroxistice (ex. astmul
bronsic intricat).
DIURETICE – medicamente care produc sau maresc diureza.
Diuretice de ansă - Acţionează la nivelul segmentului ascendent al
ansei lui Henle inhibând reabsorbţia de Na+, K+, Cl-. Au un efect
diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare şi
apă. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de
urgenţă în edem pulmonar acut şi criza hipertensivă (pe cale
intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficienţa cardiacă,
edeme.
Ex: FUROSEMID, Acid ETACRINIC, BUMETANID, TORSEMID
35
Diuretice tiazidice - Acţionează la nivelul ansei lui Henle
împiedicând reabsorbţia de Na+ şi Cl- cu o creştere consecutivă a
eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puţin
intens decât cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca
tratament cronic al insuficienţei cardiace, hipertensiunii arteriale,
edemelor cardiace, renale sau hepatice.
Ex: HIDROCLOROTIAZIDA, BUTIZIDA, METOLAZONA
Diuretice antialdosteronice - Acţionează prin blocarea
receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau ca
antagonişti ai aldosteronului(Triamteren şi amilorid) ca urmare,
scade reabsorbţia tubulară de Na+ şi scad eliminarea urinară de K+.
Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.
Ex: SPIRONOLACTONA, AMILORID, TRIAMTEREN
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice - Scade formarea
de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen
pentru schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal şi la
nivelul canalului colector.
Ex: ACETAZOLAMIDA
Diuretice osmotice - Substanţe care filtrează glomerular, rămân în
urină şi reţin echivalentul osmotic de apă. Provoacă eliminarea unei
cantităţi mari de apă. Sarea eliminată este uşor crescută faţă de o
eliminare normală.
Ex: MANITOL, UREE, IZOSORBIT
DISCOPATIE LOMBARA – este o afectiune a coloanei vertebrale
manifestata prin modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din
zona lombara.
DRAJEU – medicament în formă de pilulă învelit cu un strat protector
(făcut din zahăr sau din ciocolată) pentru a-i masca gustul sau mirosul.
36
E.
EDEM PULMONAR – invadare a alveolelor de catre plasma sangvina
care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este
cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor
in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari
a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei
hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar
poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de
catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.
EMBOLISM PULMONAR – reprezinta obstructia unei artere
pulmonare. Odata ce artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi
emboli, nivelul de oxigen din sange scade iar presiunea pulmonara creste.
Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate determina moarte
subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de
dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si
plamanilor.
EMOLIENTE SI LUBREFIANTE – formeaza un filtru protector la
suprafata mucoasei intestinale, avand un efect lubrefiant si favorizand
astfel evacuarea continutului intestinal.
Ex.: ULEI DE PARAFINA, CIOCOLAX, OXIDUL DE MAGNEZIU,
CEAIURI (FRUNZE DE NUC, CRUSIN)
EMULSIA – sistem dispers alcatuit din cel putin 2 faze lichide nemiscibile
dintre care una este dispersata sub forma de picaturi in cealalta .
37
ENTEROCOLITA – este o afectiune a tractului digestiv determinata de
diverse infectii cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti.
Enterocolita infectioasa - Este o inflamatie a mucoaselor
intestinului subtire si a colonului care poate fi cauzata de o bacterie,
de un virus sau de un parazit. Contaminarea se face prin ingestia
alimentelor infectate sau prin transmisie intre indivizi. Simptomele ei
sunt o diaree apoasa sau sangvinolenta, crampe abdominale,
varsaturi, asociate sau nu cu febra.
o Enterocolita bacteriana poate fi cauzata de o bacterie vie
care distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu
Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxina
responsabila de o hipersecretie hidroelectrolitica (holera,
intoxicatii alimentare). Tratamentul consta, in principal, in
rehidratare si in administrarea de antibiotice in caz de afectare
severa sau prelungita.
o Enterocolita cauzata de o tuherculoza intestinala, sau
tuberculoza digestiva, este inca si azi o cauza relativ frecventa
a enterocolitei infectioase; ea priveste mai frecvent pacientii
imunodeprimati (SIDA). Tratamentul este cel al diareei
(rehidratare, antibiotice) si al tuberculozei.
o Enterocolita virala, cauzata, in particular, de retrovirusuri,
afecteaza, in principal, copiii si evolueaza de la sine catre
vindecare. Citomegalovirusul, care afecteaza subiectii
imunodeprimati si bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere
uneori grava a colonului si a rectului, cu leziuni de tip ischemic
(intreruperea circulatiei sangvine).
o Enterocolita parazitara poate fi de origine variata.
Parazitozele cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea
duodenojejunaIa); evolutia este favorabila sub tratament
antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate
38
pot fi subiectii unor infestari intestinale grave (criptosporidioza
sau anguililoza).
Enterocolita inflamatorie - Este o inflamatie de origine
neinfectioasa a mucoaselor intestinului subtire si a colonului. Boala
lui Crohn reprezinta forma principala a acestui tip de enterocolita. In
acesta boala cronica a carei origine este inca necunoscuta, orice
segment al tubului digestiv poate fi afectat si, indeosebi, ileonul si
colonul.
ENZIME DIGESTIVE - sunt enzime pancreatice, proteolitice (digera
proteinele), glicolitice (digera glucidele), lipolitice (digera lipidele).
Ex.: DIGESTAL, FESTAL, MEZIN FORTE, PANZCEBIL,
TRIFERMENT, ZYMOGEN, COTAZYM FORTE (enzime cu conţinut
de extract de bila de bou)
EPISTAXIS - (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la
copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor
mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate
apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia
de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenintator de viata,
in special la persoanele invarsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau
aspirina, anticoagulante (medicamente care impiedica coagularea sangelui
in vase) sau la pacientii cu boli hematologice. Daca epistaxisul apare
frecvent (mai des de o data pe saptamana) poate fi un indiciu al unei alte
probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala. Se recomanda
consultarea medicului de familie pentru masurarea tensiunii arteriale si
prescrierea unui tratament potrivit. De asemeni, medicul poate preciza
daca medicamentele pe care le ia pacientul pot determina aparitia
epistaxisului.
39
Daca se suspecteaza o problema mai serioasa, se recomanda consultarea
unui ORL-ist pentru efectuarea unor teste suplimentare.
ERITEM - inrosire a pielii care paleste la apasare. Eritemele sunt
urmarile unei dilatari a vaselor sangvine cutanate.
Eritemele generalizate au drept cauza fie o alergie la un
medicament, fie o boala infectioasa (scarlatina, rujeola, rubeola,
megaleritem epidemic, sifilis exantem subit).
Eritemele localizate pot avea o cauza fizica (insolatie), chimica
(dermita artificiala), medicamentoasa (eritem pigmentat fix),
infectioasa (intertrigo, erizipel, erizipeloid, pasteureloza, trichinoza)
sau dermatologica (dermatomiozita, lupus eritematos diseminat).
ESTROGENI – nume generic dat hormonilor de tipul foliculinei, care
provoacă fenomene caracteristice estrului
EXPECTORANTE – medicament, care uşurează expectoraţia, calmeaza
tusea, fluidificand expectoratia.
F.
FLUOCHINOLONELE – sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu
reactii adverse reduse. Sunt bacteriostatice si actioneaza asupra
streptococilor, pneumococilor, stafilococilor, gonococilor, hemofililor,
colibacililor, meningococilor> enterobacteriilor, salmonelelor, shigelelor,
mycoplasmelor, rickettsiilor, micobacteriilor. Indicate in septicemii,
endocardite meningite, tuberculoza, infectii ORL (otite cu piocianic), boli
respiratorii, hepatobiliare, urogenitale, osteoarticulare, gastrointesinale,
febra tifoida, boli de piele etc.
40
Ex: OFLOXACINA (Meneflox, Novecin), CIPROFLOXACINA
(Aristin, Ciprinol, Ciprocin etc), PEFLOXACINA (Abactal),
NORFLOXACINA (Nolicin, Norflox, Spectrama), FLEROXACINA,
LOMEFLOXADINA, ENOXACINA etc.
FRAGILITATE CAPILARA – este o diminuare a rezistentei vaselor
capilare consecutiva alterarii peretelui lor.
G.
GARGARISME – sunt preparate lichide destinate spalarii si
tratamentului cavitatii bucale si a laringelui prin barbotarea cu aer
(gargara) evitand inghitirea solutiei.
GIARDIOZA (Lambliaza) - este cea mai frecventa parazitoza
umana.Giardia lamblia este cel mai comun agent al diareilor epidemice si
endemice din intreaga lume. Protozoarul contamineaza lacurile, iazurile,
chiar si cele curate. Majoritatea oamenilor se infesteaza prin consumul de
apa contaminata, dar si prin transfer fecal –oral, de obicei intre copii,
parteneri sexuali sau persoane care calatoresc. Unele persoane infectate
sunt asimptomatice, altele debuteaza dupa 2 saptamini cu: diaree apoasa,
flatulenta, crampe abdominale. Putine persoane dezvolta diaree
persistenta. Simptomele indica diagnosticul, dar cea mai sigura metoda de
al certifica este testul de detectie a proteinelor giardiei in scaun.
Prevenirea infestarii cu parazitul consta in fierberea apei, dezinfectarea
piscinelor alaturi de filtrarea apei. Tratamentul utilizeaza antibiotice cu
spectru larg de actiune:
EX: METRONIDAZOL, NITAZOXANIDE, TINIDAZOLE.
41
GLANDELE SUPRARENALE - sunt o parte a sistemului endocrin, care
regleaza nivelul hormonilor din organism. Ele sunt glande mici, in forma de
piramida care se gasesc in partea de sus a fiecarui rinichi. Glandele
suprarenale produc un hormon numit cortizol. Cortizolul are mai multe
functii dar cel mai important este extra cortizolul care se produce pentru a
ajuta la tratarea infectiilor, traumelor si stresului emotional. Spre exemplu,
tesutul sanatos din genunchi este vazut ca fiind infectat si este atacat de
catre propriile globule albe ale organismului, provocand o inflamatie
dureroasa. Uneori, chiar si cu o extra productie de cortizol, raspunsul
sistemului imunitar nu este controlat in mod adecvat.
GLAUCOMUL – cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se
produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic),
rezultand in final pierderea vederii. La inceput, se pierde campul vizual
periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza pierderea acuitatii vizuale,
ducand in timp la orbire definitiva.
Exista 3 forme de glaucom:
Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de
glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de
obicei provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii
ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat decat
celalalt. De obicei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual
pentru a se observa modificarea
Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 10%
din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului
ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele
globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel
sa comprime sistemul de drenare (sistemul de trabecule) al ochiului.
Acest lucru poate cauza pierderea brusca a vederii insotita de
durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi.
42
Alte simptome care apar sunt greata si varsaturi. Un anume subtip
de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de
urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni lezarea
definitiva a ochiului
Glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la
unii copii la nastere. Glaucomul care apare in primii ani de viata se
numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au
de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la
lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa varsta de
6 luni chiar un an dupa nastere. Daca problema nu este detectata
precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale
sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 3 ani si adultul tanar pot
prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom juvenil.
GLICOPEPTIDICE - AB cu structura glicopeptidica si spectru ingust;
sunt considerate AB de rezerva si de inlocuire ale beta lactaminelor la
pacientii alergici.
Ex: VANCOMICINA, TEICOPLANINA/ TARGOCID
GLICOZIZI CARDIOTONICI (Digitalici) Medicamente de origine
vegetala capabile sa amelioreze cordul insufficient. Trateaza insuficienta
cardiaca.
Ex.: DIGOXIN, LANOXIN (extras din Degetelul Lanos) (medicament
de prima alegere in insuficienta cardiaca) SOYFEM
43
GLOMERULONEFRITA - orice boala renala caracterizata printr-o
atingere a glomerulilor (unitatile filtrante ale rinichiului).
Gomerulonefritele acute - Glomerulonefritele acute sunt, tngeneral,
de origine infectioasa (cauzate de un streptococ), cel mai des
consecutive unei angine netratate, mai rar unei infectii cutanate ca
impetigo. Glomerulonefritele acute se manifesta printr-un sindrom
nefritic caracterizat printr-o atingere renala care survine la 10-15 zile
dupa angina: se dezvolta foarte rapid edeme ale pleoapelor, in
regiunea lombara si la glezne; urina este inchisa la culoare si putina,
continand sange si proteine, aparand si o hipertensiune arteriaia;
exista uneori o insuficienta renala moderata. Tratamentul este cel al
siptomelor: restrictii la aportul de apa si de saruri, administrarea de
diuretice pentru disparitia edemelor. Atunci cand aceste masuri se
dovedesc insuficiente, se recurge la un tratament cu medicamente
hipotensoare. Vindecarea survine aproape intotdeauna in 10-15 zile
fara a lasa sechele.
44
Glomerulonefritele cronice - Glomerulonefritele cronice pot fi
primitive, fara cauza cunoscuta, sau secundare consecutive unor boli
ca lupusul eritematos diseminat, purpura reumatoida, amiloza,
diabetul, paludismul, sau actiunea unor medicamente ca sarurile
biliare sau D-penicilamina. Glomerulonefritele cronice se traduc
printr-o proteinurie (prezenta de proteine in urina) uneori foarte
abundenta, care provoaca un sindrom nefrotic (aparitia de edeme).
Acesta poate, in forma sa majora, sa duca la anasarca, edem
generalizat care se dubleaza prin efuziuni pleurale si ascita
(acumularea de lichid intre cele doua foite ale peritoneului). In grade
variabile, toate glomerulonefritele cronice sunt susceptibile sa
evolueze catre o insuficienta renala cronica. Atunci cand se
manifesta printr-o simpla anomalie urinara, glomerulonefritele
cronice nu justifica nici un tratament, dar ele trebuie supravegheate
cu regularitate. In anumite varietati mai grave ale bolii, principalele
medicamente utilizate sunt corticosteroizii intrebuintati singuri sau
asociati cu imunosupresoarele. Tratamentul simptomelor se
dovedeste intotdeauna necesar: regim strict fara sare, tratamentul
hipertensiunii arteriale, ingrijirea in mediu specializat in caz de
insuficienta renala cronica. Intr-un stadiu foarte evoluat,
glomerulonefritele cronice necesita o dializa si, eventual, un
transplant renal.
GLUCOCORTICOIZI - Hormoni secretati de glanda corticosuprarenală,
cu rol în reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor și protidelor, precum
și în cel al apei și al electroliților.
Ex: BECLOFORTE, BUDIAIR, FLIXOTIDE, ASMANEX
GRANULE – particule solide mici care intră în componența unui corp
solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc.
unui corp solid.
45
H.
HEMATURIE – prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în
unele afecțiuni renale, vezicale, ureterale etc..
HEMOSTATICE – medicamente capabile sa opreasca sangerarile si
hemoragiile.
Ex.: FITOMENADIONA, ADRENOSTAZINA,
HEPARINA Substanta anticoagulanta naturala care este continuta de
catre toate tesuturile organismului. Heparina este indicata pentru actiunea
ei foarte rapida asupra trombozei (formarea cheagurilor in vasele
sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop preventiv intr-
o flebita - de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari
si pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o
tromboza. Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect
al unor hemoragii (boala de coagulare) sau daca este alergic la heparina.
Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte
anticoagulante (aspirina, antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa.
Pot surveni unele efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea
nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza (fragilitate osoasa cu risc de
fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate
HEPATITA CRONICA – prin hepatita cronica se intelege o leziune
sistemica a ficatului, este hepatita cu o durata mai mare de 6 luni.
46
HEPATITA VIRALA - inflamatie a ficatului legata de o infectie virala.
Leziunile ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri
de atingene care se conjuga: o atingere directa prin virus si o atingere
indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru a
apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat.
1. Virusuri responsabile - Doua feluri de virusuri sunt in cauza: virusurile
hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care
atingerea hepatica nu constituie un element al bolii. Printre primele,
cele hepatotrope, se deosebesc virusurile A, B, C, D si E.
Virusul A, cauzatorul hepatitei A, cel mai anodin, nu duce
la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe
cale digestiva prin apa, materii fecale si contaminarea
fructelor de mare.
Virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de
asemenea, de cele mai multe ori, in mod favorabil, trecerea
la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din cazuri.
Modul de transmisie este sexual, sangvin (in cursul
transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate indeosebi
de catre toxicomani) sau feto-matern (de la mama la fetus).
Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de
hepatita C, care pare mai grava decat formele A si B, cu
trecerea la cronicizare intr-un anumit numar de cazuri Modul
de transmisie, sexual, sangvin si transplacentar, este
asemanator celui al hepatitei B.
Virusurile D, E sunt individualizate inca si mai de curand
decat virusul C.
47
Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci
decat unul dintre polii infectiei, sunt virusul lui Epstein-Barr,
agentul mononucleozei infectioase, si citomegalovirusul,
care infecteaza celulele sangvine. Diverse virusuri (ai gripei,
rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele,
hepatite.
2. Simptome si semne - Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15
la 45 zile pentru hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B.
Perioada zisa de invazie, care dureaza intre doua si sase zile, se
caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra, dureri
articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o senzatie
puternica de oboseala. Faza zisa icterica se traduce prin aparitia unei
ingalbeniri de o intensitate variabila cu urine inchise la culoare si
scaune decolorate, oboseala persistenta, pierdere a poftei de
mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total neremarcate.
3. Diagnostic - Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine.
Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a
transaminazelor (enzime hepatice), dovedind distrugerea celulelor
ficatului. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de
limfocite fara cresterea numarului altor globule albe, polinuclearele.
In sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza.
4. Evolutie si tratament - Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu
vindecare completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva
forme sunt grave, fie dintr-o data (rare forme fulminante), fie de cele
mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare cu riscul cirozei si
cancerizarii. In formele obisnuite, faza de regresie este inaugurata
printr-o crestere importanta a volumului urinar. Toate simptomele
dispar spontan fara nici o sechela. Tratamentul consta in esenta in
masuri de igiena si de dietetica (odihna la pat; exclus consumul de
alcool); starea de oboseala generala poate totusi sa persiste timp de
cateva luni.
48
- Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in
aproximativ 4 cazuri din 1000, si indeosebi in ce priveste
virusul B si virusul C, o evolutie severa cu semne de
insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie,
hemoragii) necesitand transferarea intr-un serviciu de
reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul distrugerii
totale a ficatului.
- Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga,
simptomele subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o
supraveghere particulara a functiilor hepatice si a markerilor
sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi posibila. Orice
tratament este inutil; bauturile alcoolice si medicamentele
metabolizabile de catre ficat sunt interzise.
- Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai
mult de 6 luni si prin caracteristici histologice, ca cele cu
virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din
hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei
insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al
ficatului. Tratamentul consta in administrarea de antivirale
(vidarabina, interferon). In cele din urma poate fi necesara
grefa.
49
5. Prevenire - Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct.
Cel contra hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este
recomandabil ca persoanele expuse riscului (personalul sanitar,
politransfuzatii, drogatii, hemodializati, homosexualii etc.) sa se
vaccineze. Depistarea hepatitei B a devenit obligatorie la femeia
gravida la 6 luni de sarcina din cauza riscului de transmisie a
virusului la copil. Respectarea regulilor de igiena permite de
asemenea prevenirea aparitiei hepatitelor virale: spalarea mainilor,
verificarea prospetimii fructelor de mare (hepatitele A si E); utilizarea
prezervativelor, a seringilor de unica intrebuintare de catre drogati
(hepatitele B si D). In sfarsit, incalzirea in prealabil a produselor
sangvine si cautarea anticorpilor la donatorii de sange au redus
drastic riscul de transmisie sangvina a hepatitei C.
HEPATOPROTECTOARE – produse care au un efect de protectie a
ficatului.
Ex: SILIMARINA, LIV 52, HEPAVIT, VITAMINA B 12, ESENTIALE
HIPERTENSIUNE ARTERIALA – este un sindrom caracterizat prin
cresterea presiunii sistolice si diastolice peste valorile normale. Se
considera hipertensiune arteriala cresterea presiunii maxime peste 140 si
minime peste 90 mmHg.
Tensiunea arteriala are doua componente:
tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta
presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre
celelalte organe
tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta
presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu
sangele venit din restul corpului.
50
HIPERTONIE MUSCULARA - exagerare permanenta a tonusului
muscular (gradul de rezistenta a unui muschi striat in stare de repaus), de
origine neurologica. Hipertonia este consecutiva unei leziuni a sistemului
nervos central, a carei cauza poate fi diversa (tumorala, vasculara,
degenerativa). Ea poate lua doua forme:
Hipertonia piramidala, numita si hipertonie spastica sau spasticitate,
este consecinta unei leziuni a caii piramidale (fasciculul de fibre
nervoase care comanda miscarile voluntare).
Hipertonia extrapiramidala, sau hipertonia plastica, este consecinta
unei proaste functionari a sistemului nervos extrapiramidal, care
comanda tonusul muscular si posturile corpului. Ea face parte dintr-
un ansamblu de semne denumit sindrom extrapiramidal, a carui
cauza tipica este boala lui Parkinson.
HIPOGLICEMIANTE – intervin in metabolismul glucidelor, inhiba
absorbţia glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.
Clasa BIGUAMIDE -
Ex.: SIOFOR, MEGUAN, DIGUAN, METFORMIN, SILUBIN
RETARD
Clasa SULFONAMIDE
Ex.: MANINIL GLIBENCLAMID, TOLBUTAMID, MINIDIAB ,
GLIPIZID, DIAPREL, AMARIL
Combinatii : BIDIAB, GLIBOMED, GLIFORMIN, AVANDAMENT,
GLUCOBAY AVANDIA, ACTOS, NOVONORM,
Produse din plante pe baza de pulberi vegetale
- frunze de afin
- frunze de dud FITODIAB
- frunze de mesteacan NORMADIAB
- teci de fasole
51
HIPOLIPEMIANTE - sunt medicamente care scad lipidele din serul
sanguin sau numai anumite fractiuni si sunt indicate in profilaxia sau
tratamentul arterosclerozei si al complicatiei acesteia.
1. STATINE - sunt inhibitori ai enzimei care intervine in sinteza
colesterolului in ficat, stabilizeaza placile de arteroscleroza, exercita
un efect direct asupra peretelui vascular.
Ex.: SIMVASTATIN, SIOVOR, VASILIP, SIMVAXESAL, ZOCOR,
LOVASTATIN, MEDOSTATIN, SORTIS, CRESTOR
2. FIBRATI - scad trigliceridele, reduce riscul evenimentelor coronariene
la bolnavii cu HDL mic si trigliceride mari
Ex.: BENZAFIRAT, REGARDIN, LIPANTHYL, FENOFIBRAT,
LIPANOR
3. ACIDUL NICOTINIC – OLBETAM, NIASPAN
4. ALTE HIPOLIPEMIANTE - ACID OMEGA 3 – OMACOR, EZETROL,
INEGY, CADUET
52
HIPOTALAMUS - Regiune centrala a diencefalului situata la baza
creierului, sub talamus si deasupra hipofizei, care este legata de el cu o
tija, tija pituitara. Hipotalamusul asigura un dublu rol de control al
secretiilor hormonale hipofizare si de control al activitatii sistemului nervos
vegetativ.
Functionare - Hipotalamusul secreta doi hormoni care sunt stocati in
hipofiza inainte de a fi eliberati in sange: hormonul antidiuretic sau
vasopresina, care impiedica apa din organism sa fie pierduta in prea
mare cantitate in urina, si ocitocina, care stimuleaza contractiile
uterine in cursul nasterii. Hipotalamusul secreta, de asemenea,
liberine, hormoni care controleaza secretiile antehipofizei. Alt rol al
hipotalamusului consta in a actiona asupra functionarii viscerelor
(viata vegetativa), de exemplu intervenind aspra ritmului cardiac sau
respirator. Hipotalamusul controleaza, de asemenea, senzatiile de
foame si de satietate, deci prizele alimentare, precum si
termoreglarea.
Patologie - Patologia hipotalamusului este legata de cea a hipofizei si
poate sa se traduca prin tulburari diverse ale functionarii hormonale.
Simptomele revelatoare ale unei opriri a secretiilor hipotalamice sunt
legate de marimea tumorii sau de deficitul hormonal (ca paloarea,
astenia, absenta scurgerilor menstruale, depilarea). Tratamentul este
rareori chirurgical cand atingerea hipotalamica este importanta, ci
mai curand medicamentos sau radioterapic. In toate cazurile, un
tratament hormonal substitutiv este necesar pentru a corecta
hipopituitarismul.
HIPOTENSIUNE ARTERIALA este un sindrom caracterizat prin
scaderea presiunii sistolice si diastolice sub valorile normale.
53
HIPNOTICE {sau somniferele} – sunt substante deprimante ale SNC,
care induc, produc sau prelungesc somnul.
HIPNOTICELE BARBITURICE (HB ) – sunt derivati ai acidului barbituric
Ex.: – FENOBARBITAL, AMOBARBITAL, CICLOBARBUTAL,
SECOBARBITAL, BARBITAL.
HIPNOTICE NEBARBITURICE (HN) – compusi cu structuri chimice
diferite: benzodiazepine, piperidindione, chinazolone, ureide, alcooli,
aldehide, eteri, compusi cu proprietati hipnotice asemanatoare celor
ale barbituricelor
Ex.: - NITRAZEPAM, FLURAZEPAM, FLUNITRAZEPAM
(benzodiazepine, inrudite cu tranchilizantele), ZOLPIDEM,
ZOPICLONA, GLUTETIMIDA, METAQUALONA, BROMIZOVAL,
CLORALHIDRAT PARALDEHIDA (sunt utilizatemai ales ca si sedative,
dar in doze mai mari pot avea si efect hipnotic).
HORMONI – secretie a glandelor endocrine si exocrine care contribuie la
dezvoltarea si functionarea normala a organismului
I.
IMUNOGLOBULINE – globulina plasmatica dotata cu proprietati
imunitare si avand un rol de anticorpi in organism.
Ex: TETAGAM, TETIG, IVHEBEX, BERIRAB, FAVIRAB
IMUNOSERURI – se folosesc ca terapie de stimulare a imunitatii
organismului impotriva virusilor
IMUNOSTIMULANTE – stimuleaza proliferarea si diferentierea
neutrofilelor, bazofilelor, mastocitelor.
54
IMUNOSUPRESOARE- medicamente care deprima imunitatea fiind
folosite in urmatoarele cazuri:
Boli autoimune: - Lupus eritematos,
- Poliatrita reumatoida,
- Tiroida,
- Diferite forme de hepatita
In profilaxia rejetului de grefa
INFUZIE - Soluție apoasă obținută dintr - o plantă prin opărirea ei cu apă
clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține
INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI – Pompa de protoni are rolul
de a transfera ionul proton din celula secretorie gastrica in lumenul gastric.
Medicamente antiulceroase, inhibitoare foarte active ale secretiei – acide.
Ex.: OMEZ, OMERAN, HELICID, ULTOP, LOSEC
INHIBITORI AI CENTRULUI TUSEI – Fosfatul de codeina este un
inhibitor al centrului tusei de 3 ori mai mare decat morfina
INHIBITORI AI ACE – (inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei)
Ex.: CAPTOPRIL, CAPOCARD, ENAP, PRESTARIUM, MONOPRIL,
LISINOPRIL, RAMIPRIL, ACCUPRO, QUINALAPRIL, GOPTEN
INSUFICIENTA VENOASA – slăbiciunea circulaţiei venoase de la
nivelul membrelor inferioare de a-şi îndeplini rolul, adică reîntoarcerea
sângelui venos din membrele inferioare spre inimă şi toate consecinţele
anatomice, funcţionale, subiective şi obiective determinate de această
stare de boală.
55
INSULINA este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Are
structura proteica si este secretata de celule β ale pancreasului endocrin.
Insulina folosita ca medicament este preparata din extract din pancreasul
de porc sau de bou. Insulina nu este activa administrata oral!
Ex.: ACTRAPID, HUMULIN, HUMALOG, APIDRA, INSUMAN
RAPID, EXUBERA, INSULATARD,
L.
LAXATIVE – medicamente care aduc la normalitate tranzitul intestinal,
ele produc un scaun normal cu aspect si consistenta moale si format.
Laxative de volum –maresc continutul intestinal, sunt puternic
hidrofile, se imbiba cu apa din continutul intestinal si favorizeaza
alunecarea acestuia.
Ex.: Painea integrala, mucilagiile, prunele, smochinele,
curmalele, fibrele vegetale, ISPANGULA (seminte de PSYLLA),
TRITICUM (tarate de grau)
Laxative osmotice – retin apa in intestin fluidizand astfel continutul
intestinal.
Ex.: LACTULOSE, DUFALAC, MACROGOLI, FORLAX, FORTRANS,
SICOLAX
Laxative de contact – maresc peristaltismul intestinal, dar irita
mucoasa
Ex.: DULCOLAX, BISACODIL, SENNA, REGULAX, DULCOPIC,
ANGIOLAX, EUCARBON, HERBOLAX, RHAMONLAX (crusin),
MICROLAX
LINCOSAMIDE - sunt o clasă de antibiotice. Lincosamidele sunt
inhibitori ai sintezei de proteine care se leagă de partea a 23S 50S
56
subunitate a bacteriene ribozomii şi cauza disociere prematură a peptidyl-
tARN de la ribozomului.
Ex: VANCOMICINA, CLINDANMICINA, LINCOMICINA
LIMONADELE – sunt solutii apoase obtinute prin dizolvarea de diferiti
acizi minerali organici sau saruri in apa, edulcorate si aromatizate,
destinate administrarii interne cu rol laxativ, purgativ, antiemetic sau ca
bauturi racoritoare, in stari febrile si in intoxicatii cu substante chimice.
LIPOTIMIE (lesin) - este o senzatie de pierdere iminenta a constientei.
O lipotimie se observa mai curand la subiectii hipersensibili, cu ocazia unei
emotii, unei contrarietati, cand nervul pneumogastric este stimulat. Poate
surveni in cursul unei dureri subite, al unei luari de sange, a unei mese
copioase luate intr-o atmosfera inchisa sau atunci cand sinusul carotidian,
sediul baroreceptorilor, este comprimat. O lipotimie este un rau treptat in
care subiectul are o impresie de cap gol, de incetosare a vederii, are
nevoie sa se intinda. El are tulburari trecatoare ale constientei, este palid,
transpira. In cateva minute, de cele mai multe ori, subiectul revine la
starea normala incercand, eventual, impresia unei oboseli. In anumite
cazuri, lipotimia poate fi urmata de o sincopa (pierderea constientei). In
general, este vorba de o tulburare benigna. Subiectul trebuie sa se intinda,
sa nu i se dea bauturi alcoolizate si sa fie sustras, daca e posibil, din
circumstantele declansante. Daca raul se reproduce, este preferabil sa fie
consultat un medic.
M.
MACERAT Dizolvarea partilor solubile ale unui aliment prin tinerea
indelungata intr-un solvent
57
MACROLIDE sunt un grup de medicamente (de obicei antibiotice),
Antibiotice macrolide sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor, cum ar fi
ale tractului respirator şi infecţii ale ţesuturilor moi. Macrolidele sunt
inhibitori ai sintezei de proteine. Mecanismul de acţiune al macrolidelor
este de inhibare a biosintezei proteinelor bacteriene.
Ex: AZITROMICINA, CLARITOMICINA, DIRITROMICINA,
ERITROMICINA, JOSAMICINA, OLEANDOMICINA, ROXITROMICINA,
SPIRAMICINA, TROLEANDOMICINA
MEDICATIA NEUROTROPA - neurotropele, nootropele, activatoarele
metabolismului cerebral pot ameliora procesele metabolice neuronale şi
pot proteja creierul de agresiuni, pot îmbunătăţi procesele cognitive,
uşurând învaţarea şi memorizarea, mărind performanţele psihice ca
urmare a ameliorării funcţionalităţii conexiunilor intercorticale şi
corticosubcorticale...
Ex.: PIRACETAMUL, PIRITINOLUL
MEDICATIA PROKINETICA - stimuleaza motilitatea
gastrointestinala, fiind utile in sindromul de hipomotilitate gastrica, in
esofagita de reflux şi pentru examenul radiologic al tubului digestiv.
Actioneaza prin antagonism central şi periferic fata de dopamina şi/sau
prin mecanism colinergic periferic, la nivelul plexului mienteric.
Ex.: METOCLOPRAMIDA – este un antagonistdopaminergic, care are
şi proprietati stimulante colinergice. Grabeşte golirea stomacului şi
creşte peristaltismul intestinului subtire.
DOMPERIDON (Motilium) şi CISAPRIDA sunt alte medicamente
prokinetice.
MEDII DE CONTRAST - pentru ultrasunete
Ex: LUMINITY, SONOVUE
58
- pentru SNC si sistemul osos
Ex: IZOTOPI DE TECNETIU SI IOD, COMPUSI
RADIOACTIVI
MICROORGANISME ANTIDIAREICE - sunt celule vii care apar
foarte rapid in stomac si duoden după administrarea orala, si după 6 ore
de la administrare apar in colon, fiind rezistente la acţiunea sucului gastric,
a bilei si a sucului pancreatic. Inhiba creşterea diferitelor bacterii si a
candidei. Sintetizează vitaminele B1, B2, B6, acidul pantotenic si acidul
nicotinic.
Ex.: ENTEROL 250, HIDRASEC
MIDRIATICE - medicamente care provoacă midriaza (dilatarea pupilei).
Ex: ATROPINA, CYCLOPENTOLATE, PHENYLE-PHRINE
MIOTICE – medicament care produce mioză (contractia/micsorarea
pupilei)
MIORELAXANTE - capabile să relaxeze musculatura striată spastică.
Au şi efect sedativ sau tranchilizant, unele sunt analgezice. Utilizate pentru
combaterea spasmelor musculare de cauză locală, consecutive iritaţiei,
inflamaţiei sau traumatismului, ca şi a spasmalor de origine reflexă
segmentară, declanşate de unele stări patologice viscerale sau somatice.
Unele sunt eficace în stările de spasticitate spinală. Eficacitatea
terapeutică este crescută prin asocierea cu analgezice antipiretice.
Ex.: DIAZEPAMUL, BACLOFEN, CLORZOXAZONA
MUCILAGII – sunt preparate farmaceutice lichide, vascoase.
MUCOLITICE – medicamente fluidifiante ale secretiilor bronsice.
59
Ex.: AMBROXOL
N.
NEUROLEPTICELE - produc scăderea agresivităţii; efectul antiagresiv
este utilizat în psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi,
înlătură manifestări psihopatologice ce apar în psihoze, indiferent de
psihoza respectivă, produc o stare asemănătoare bolii Parkinson: rigiditate
musculară cu lipsa supleţei mişcărilor şi tremurături caracteristice ale
membrelor.
Ex.: Clorpromazina, Tiolidazina, Trifluoperazina, Flufenazina,
Flupentixolul, Clorprotixenul, Haloperidolul, Clozapina,
Olanzapina
NEUROPATIA DIABETICA - reprezinta disfunctii sau modificari
patologice ale sistemului nervos central, periferic si autonom, afectand mai
ales sistemul nervos vegetativ, activitatea motorie si membrele inferioare.
La baza neuropatiei diabetice stau in primul rand tulburarile metabolice ale
tesutului nervos, cu alterarea functionala si morfologica a fibrelor
sistemului nervos. Neuropatia diabetica este cea mai comuna complicatie
a diabetului zaharat afectand aproximativ 65% din bolnavi si se datoreaza
persistentei cronice a hiperglicemiei.
• Neuropatia periferica rezulta din afectarea sistemului nervos
periferic. Aceasta duce la scaderea sensibilitatii dureroase, tactile,
termice si vibratorii in anumite parti ale corpului si poate uneori sa
afecteze capacitatea de miscare si forta musculara. Cel mai frecvent
afecteaza picioarele (laba piciorului si gambele) si poate contribui la
aparitia unor probleme serioase cum ar fi ulcerele, infectiile sau
deformari osoase si articulare. Este cea mai frecventa forma de
neuropatie diabetica.
60
• Neuropatia autonoma (vegetativa) este rezultatul afectarii
sistemului nervos autonom. Acesti nervi sunt implicati in controlul
functiilor involuntare ale corpului cum ar fi bataile inimii, tensiunea
arteriala, transpiratia, digestia, functia renala si cateva aspecte
legate de functia sexuala. Si aceasta este o forma frecventa de
neuropatie diabetica.
• Neuropatia focala afecteaza un singur nerv, cel mai frecvent la
nivelul incheieturii mainii, coapsei sau piciorului. De asemenea poate
afecta nervii de la nivelul spatelui si toracelui anterior precum si pe
aceia care controleaza musculatura oculara. Adesea se produce in
conditii de comprimare sau strivire (pensare) a nervilor, ca de
exemplu sindromul de canal carpian (consecinta a comprimarii
nervului median la nivelul incheieturii mainii). Totusi sindromul de
tunel carpian apare frecvent la persoanele care au diabet dar nu au
neuropatie focala. Neuropatia focala de obicei apare brusc si este cea
mai rara forma de neuropatie diabetica.
NEVRALGIE - durere provocata de o iritatie sau de o leziune a unui nerv
senzitiv. Durerea evolueaza, in general, prin crize destul de intense, dar
intre crize poate persista un fond dureros. Diferitele tipuri de nevralgie se
clasifica dupa localizarea lor in:
Nevralgia faciala provoaca o durere supraacuta in zona controlata
de catre nervul trigemen. Ea afecteaza, in principal, obrazul,
pleoapele superioare si, de cele mai multe ori, maxilarul superior. Ea
se produce de o singura parte si este adesea provocata de o
stimulare a unei zone particulare a fetei.
Nevralgia interstitiala intervine de ambele parti, dar urmeaza
traiectul de inervatie cutanata care taie oblic coastele.
Nevralgiile prin iritaria nervilor membrelor coboara in lungimea
unei benzi stramte pana la extremitatea membrului: nevralgia
61
cervicobrahiala in membrul superior, nevralgia crurala si sciatica in
membrul inferior.
NITRATI ORGANICI - Nitraţii organici sunt esteri organici ai acidului
azotic. Produc coronarodilataţie, vasodilataţie venoasă cu scăderea
presarcinii, vasodilataţie arterială (efect mai puţin semnificativ) cu
scăderea postsarcinii; munca inimii este uşurată şi diminuează consumul
de O2 al miocardului; alte efecte: inhibă funcţiile plachetare (scade
formarea de trombi), iar în infarctul miocardic împiedică remodelarea
patologiei cardiace postinfarct.
Ex.: NITROGLICERINA, IZOSORBIT MONONITRAT, IZOSORBIT
DINITRAT, MOLSIDOMINA, NITRATUL DE AMIL,
NITROFURANII - chimioterapice cu spectru de actiune ingust si utilizare
redusa,doar in infectii localizate; nu se utilizeaza in infectii sistemice.
a) nitrofurani cu actiune intestinala;
Ex: FURAZOLIDON, NIFUROXAZIDA
b)nitrofurani cu actiune urinara.
Ex: NITROFURANTOINA
NITROIMIDAZOLII - chimioterapice de sinteza cu actiune intensa
asupra germenilor anaerobi si a protozoarelor. mecanism de actiune:
patrund prin difuziune in interiorul microorgansimului, se transforma in
niste compusi intermediari care au efect toxic asupra ADN-lui, membranei
celulare si proteinelor; efectul e bactericid.
Ex: METRONIDAZOL, TINIDAZOL
O.
62
OCITOCICE – sunt stimulatoare ale contractiei uterine. Sunt alcaloizi din
ERGOT sau CORNUL SECAREI
Ex: OCITOCINA S, ERGOMETRIN
OCITOCINA – este un hormon eliberat de hipofiza posterioara care
controleaza activitatea uterului si a glandei mamare.
OREXIGENE - anabolizante sistemice care cresc apetitul si greutatea
corporala, stimulează osteogeneza (formează celula osoasa) si
eritropoieza.
Ex.: NAPOSIU (Ro), DECANOFORT, PERITOL
OTOGUTTAE – forme farmaceutice, lichide semimisolide, solide
destinate a fi instilate, pulverizate sau aplicate in conductul auditiv extern
pentru tratamentul afectiunilor urechii sau pentru completarea
interventiilor chirurgicale.
Ex: NIFUCIN, OTALGAN
P.
PANARITIU – infectie acuta a unui deget de la mana sau, mai rar, de la
picior. Panaritiul este o afectiune frecventa, ce decurge din inocularea intr-
un deget a unui germene, de cele mai multe ori un stafilococ, de catre o
aschie, o intepatura sau printr-o plaga.
Panaritiu superficial, cel mai obisnuit, este amplasat pe
pulpa degetului sau pe conturul unghiei (turniola), uneori si
la inaltimea primei sau celei de a doua falange. El se
traduce printr-o inflamatie care evolueaza in cateva ore sau
in cateva zile, antrenand o crestere in volum a degetului, o
63
inrosire, o durere in general zvacnitoare si responsabila de
insomnie si de febra.
Panaritiu profund survine dintr-odata, dupa inocularea
directa a germenului in teaca tendoanelor flectoare ale
degetelor, ori constituie complicatia unui panaritiu
superficial. Infectia poate atinge osul unei falange (osteita),
unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor
(tenosinovita), o articulatie dintre doua falange (artrita) sau
chiar intreaga mana (flegmon). Se observa atunci o
inflamatie intensa, eventual o imposibilitate de a misca
degetele in cauza, care survine atunci cand este afectata
teaca tendonului flector si antreneaza o deformare
dureroasa a degetului, in carlig.
PENICILINE - Medicament antibiotic bactericid (care omoara bacteriile),
apartinand familiei betalactaminelor, este una dintre primele antibiotice.
Ea acţionează în special asupra bacteriilor gram positive. Sunt două forme
uzuale de penicilină: PENICILINA F (forma injectabilă) şi PENICILINA V
(forma acidorezistentă) care se poate admnistra oral. Penicilinele au un
spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a
determinat obţinerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru
bactericid contra gramnegativilor şi grampozitivilo.
Penicilinele sunt indicate in tratamentul infectiilor cu germeni
sensibili, ca: faringita, bronsita, pneumonia, amigdalita, endocardita
bacteriana (infectia uneia dintre tunicile inimii, endocardul), sifilisul,
blenoragia si angina lui Vincent, si in prevenirea crizelor de reumatism
articular acut. Spectrul penicilinelor este, in general, ingust. Bacteriile
sensibile la aceste medicamente sunt putin numeroase: bacilul difteriei,
gonococul, listeria, meningococul, pneumococul, stafilococul, streptococul
etc. De altfel, bacteriile devin din ce in ce mai rezistente la peniciline;
64
unele secreta o enzima, penicilinaza, capabila sa distruga mai multe
varietati de penicilina.
PILULA - preparat farmaceutic dozat, solid, de forma unui disc, care se
administrează pe cale bucală
POLIMIXINE - AB cu structura lipopetidica; au spectru de actiune ingust;
sunt active asupra bacteriilor Gram-. mecanism de actiune: actioneaza
similar detergentilor cationici, molecula lor intercalandu-se intre
fosfolipidele membranelor citoplasmatice microbiene; efectul este
bactericid.`
Ex: BANEOCIN, COLISTIN/POLIXIMINA E
PREPARATE ANTIVERTIGO - preparate pentru tratamentul
tulburarilor de echilibru.
Ex: BETASERC, CINNASAN, MICROSER, STUGERON,
PRODUSE ALOPATE - tratament medical constând în administrarea
unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte
contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată.
PRODUSE HOMEOPATIE - metodă de tratament care întrebuințează
doze foarte mici de medicamente care ar putea produce o boală analoagă
bolii care se combate.
PRODUSE RADIOFARMACEUTICE – sunt preparate dozate care
contin unu sau mai multi radionuclizi, destinate administrarii umane in
scop terapeutic sau de investigatie.
Ex: IZOTOPI RADIOACTIVI I131
65
PROGESTOGENI – hormoni secretati si de barbati si de femei
Ex: PROGESTERONUL – secretat de testicol, glanda
corticosuprarenala (CSR), placenta, corpul galben
PROPULSIVE – stimulatoare ale motilitatii (miscarii) gastro-intestinale,
cresc tonusul sfincterului esofagian accelerand golirea stomacului, sunt
utile in refluxul gastro-esofagian, in greturi si vome de diferite etiologii,
sughit, balonari, tulburari de tranzit intestinal la copii
Ex: MOTILIUM, COORDINAX, PERISTIL, PREPULSID,
UNIPRIDE, DOMSTAL, METOCLOPRAMID, CERUCAL, GASTRO-
TIMELETS, PREMOSAN.
PROTECTOARE ALE MUCOASEI GASTRICE – sunt substante
insolubile care actioneaza fie prin formarea unei pelicule protectoare la
suprafate mucoasei, fie prin stimularea secretiei de mucus care protejeaza
mucoasa.
Ex: SUBCITRATUL DE BISMUL COLOIDAL (DE – NOL),
SUCRALFAT (VENTER, SUCRALAN), ACID ALGINIC (ESOGAST)
PSIHOANALEPTICE – medicamente care stimuleaza functiile
cerebrale, antidepresoarele sunt psihoanaleptice.
ANTIDEPRESIVE – medicamente care influenteaza in sens
stimulator psihicul si starea timica (timus) de aceea se mai numesc
si timoleptice
Ex: AMITRIPTILINA, DOXEPINA, IMIPRAMINA
PSIHOSTIMULANTE SI NOOTROPE - care imbunatatesc tonusul
psihic
Ex: STRATTERA, AMFEPRAMONA,
66
SUBSTANTE ANTIDEMENTA – substante ce intervin in procesul
patologic definit ca o tulburare persistenta a nivelului intelectual
anterior.
dementa de tip Alzheimer (DTA) este cea mai des întâlnita si se
caracterizeaza printr-o deteriorare lenta a functiilor corticale
superioare. Gradul de alterare este diferit.
dementa multi-infarct (DMI) apare ca un rezultat al infarctului
clinic sau subclinic de origine aterosclerotica. Deteriorarea
functiilor survine pe etape cu perioade de platou clinic.
dementa subcorticala se manifesta prin aparitia miscarilor
patologice si regresie psiho-motorie.
dementa secundara este un tip de "dementa reversibila";
procesele cognitive se pot restabili o data cu tratamentul
afectiunii primare.
Ex: ARICEPT, VASNAL, REMINYL,GINKGO BILOBA,
BILOBIL, TANAKAN, FLAVOTAN
PSIHOLEPTICE – medicamente ce pot actiona:
fie ca sedativ numite TRANCHILIZANTE MAJORE
Ex: LEVOMEPROMAZINA, CHLORPROMAZINA,
THIRIDAZINA;
fie ca neuroleptic incisiv numite si DEZINHIBITORII
Ex: SULPIRID, HALOPERIDOL
PSORIAZIS - este o dermatoza cronica, caracterizata prin prezenta de
leziuni eritemato-scuamoase, datorata unor anomalii epidermice ce
constau in cresterea activitatii mitotice si keratinizare anormala in zonele
cutanate afectate
67
PURGATIVE – medicamente care provoaca eliminarea intregului
continut intestinal prin mai multe scaune repetate (lichide sau semilichide).
Purgative de volum – produse vegetale nedigerabile si coloizi
hidrofili.
Ex.: AGAR-AGAR, SEMINTE DE IN, METIL CELULOZA
Purgative osmotice (saline) sunt reprezentate de saruri ale unor
substante , care, administrate oral, au efect laxativ sau purgativ, in
functie de doza.
Se folosesc in: - intoxicatii cu saruri de Bariu,
- constipatii cronice
- dupa antihelmintice
Ex.: SULFATUL DE MAGNEZIU (SAREA AMARA), HIDROXID DE
MAGNEZIU, TARTRAT DE POTASIU, TARTRAT DE SODIU
Purgative antrachinonice – are actiune iritanta asupra mucoasei
colonului, stimuland mişcarile propulsive datorita declanşarii de
reflexe mediate de plexul submucos. De asemenea, favorizeaza
difuziunea şi secretia electrolitilor si a apei in intestin.
Ex.: COAJA DE CRUSIN, SENA, ALOE, Frangula, Dantronul
R.
RABIA (TURBAREA) - este o afectiune virala acuta a sistemului
nervos central intotdeauna mortala, datorata virusului rabic.
RAHITISMUL CARENTIAL (COMUN) - comun este o boala
metabolica generala, caracterizata printr-o tulburare de mineralizare a
osului, in conditiile unei carente de vitamina D3 (colecalciferol).
68
RHINOGUTTAE sau ERINE - forme farmaceutice lichide (solutii
apoase, uleioase, emulsii, suspensii, aerosoli, unguente) folosite sub forma
de picaturi de nas
RINITA ALERGICA - este inflamatia mucoasei nazale si se manifesta
prin rinoree, stranut, prurit nazal (mancarime), nas infundat, diminuarea
simtului olfactiv.
Rinita alergica sezoniera este cauzata de factori alergogeni
specifici diferitelor sezoane: primavara, polen; vara si toamna, plante
specifice sezonului. Se manifesta prin stranut, obstructie nazala,
rinoree, prurit; se asociaza cu conjunctivita.
Rinita alergica perena prezinta aceleasi simptome, dar pe tot
parcursul anului. Alergenii pot fi: acarienii aflati in praful din casa,
mucegaiul, parul de animale, gandacii de bucatarie. Ca si in cazul
rinitei alergice sezoniere, diagnosticarea se face pe baza istoricului
bolii si al testelor cutanate pozitive.
Rinita infectioasa este cauzata de o infectie virala. Ca simptome,
bolnavul prezinta congestie nazala si secretii purulente. Poate duce
la complicatii: sinuzita acuta sau cronica. Diagnosticarea trebuie sa
fie precedata de radiografia sinusurilor si / sau tomografie.
Rinita medicamentoasa este provocata de folosirea excesiva a
picaturilor dezobstruante. Folosirea acestora este recomandata
pentru 3-10 zile, dupa care produc inflamatie. De asemenea, poate fi
provocata de consumul indelungat al unor medicamente:
antidepresive, anticonceptionale orale etc.
Rinita perena nonalergica se manifesta prin continutul ridicat de
eozinofile (un tip de leucocite) al mucoasei si secretiilor nazale.
Simptomele persista tot timpul anului. Din cauze necunoscute, acest
tip de rinita se intalneste cu precadere la femei. Diagnosticarea se
face pe baza testelor cutanate negative si a frotiului nazal bogat in
eozinofile. In mod frecvent, apare asociata cu polipoza nazala.
69
Rinita nonalergica idiopatica, numita si rinita vasomotorie,
apare, in general, la adulti, din cauze necunoscute. Se manifesta ca
sensibilitate crescuta la schimbarile importante de temperatura si
umiditate, la mirosuri puternice, fum sau emotii. Simptomele constau
in stranut in salve si rinoree abundenta. Testul cutanat va fi negativ,
adica nu va indica sensibilitatea la un anumit factor alergogen.
Rinita hormonala poate sa apara in timpul graviditatii precum si in
cazurile de hipotiroidie (insuficienta tiroidiana) sau acromegalie
(hiperfunctia glandei hipofize).
Obstructia mecanica, spre deosebire de cea inflamatorie, nu este
datorata unei rinite ci deviatiei de sept nazal, hipertrofiei
adenoidiene, polipozei nazale sau, mai rar, unei tumori localizate la
nivelul cailor respiratorii superioare.
RINOPATIE - boală a componentelor care delimitează cavitățile nazale.
RINOREEA - reprezinta o scurgere de lichid din fosele nazale, de origine
nazala sau nazosinusala (rinoree anterioara). Alteori lichidul se scurge
retronazal, putand fi inghitit sau expectorat (rinoree posterioara).
RUBEOLA - este o boala contagioasa produsa de virusul rubeolic (un
ARN virus), cu caracter sezonier (apare primavara si iarna), care se
transmite prin aerosoli sau in utero de la mama la fat (forma congenitala).
RUJEOLA - este o boala infectioasa contagioasa, agentul cauzal fiind
reprezentat de virusul rujeolic (genul Morbillivirus, din familia
Paramyxoviridae), care se transmite pe cale aerogena (prin intermediul
picaturilor de saliva).
S.
70
SARCOM - proliferarea maligna a tesuturilor de origine mezodermala,
caracterizata microscopic prin prezenta de numeroase celule conjunctive
atipice, cu mitoze si lacune sanguine fara pereti proprii, ceea ce explica
existenta metastazelor pe cale sanguina.
SARURI BILIARE – se folosesc sub forma de bila bovina uscata.
Ex.: FIOBILIN, COLEBIL, OXIBIL, ANGHIROL, CYNARIX,
TERPENE, VORIHEP
SCARLATINA - este o boala infectioasa eruptiva caracterizata prin
manifestari cutaneomucoase secundare producerii unor toxine pirogene
(eritrogene) de catre streptococii beta-hemolitici de gup A (dintr-un focar
faringoamigdalian).
SCINTIGRAFIE - tehnica de imagerie medicala bazata pe detectarea
radiatiilor emise de o substanta radioactiva (radioelement) introdusa in
organism, prezentand o afinitate deosebita pentru un organ sau un tesut.
SCLEROZA IN PLACI (SCLEROZA MULTIPLA) este o afectiune a
sistemului nervos central caracterizata prin inflamatie cronica,
demielinizare si glioza (cicatrizare).
SEDATIVE – substantele sedative produc deprimare psihomotorie cu
linistire, diminuarea reactiilor psihovegetative, micsorarea performantelor,
uneori insotite de somnolenta. Medicamentele din aceasta clasa, in doze
mici au numai un efect calmant
Ex.: BARBITURICE, LUMINAL, FENOBARBITAL, AMYTAL,
SECONAL,
71
SIMPATOLITICELE - blocante adrenergice = adrenolitice. Sunt
substanţe care inhibă funcţia sinapselor adrenergice. Sunt clasificate în:
Blocantele adrenergice - sau inhibitoare adrenergice sau
adrenolitice - blochează direct receptorii adrenergici, împiedicând
astfel efectele substanţelor simpatomimetice şi efectele stimulării
simpaticului.
a) Blocantele α adrenergice - împiedică acţiunile α ale
adrenalinei prin blocarea electivă a receptorilor specifici,
împiedică vasoconstricţia α1 adrenergică , dar nu şi
vasodilataţia vasoadrenergică, majoritatea blocantelor α
adrenergice provoacă vasodilataţie prin diminuarea controlului
simpatic vasomotor, favorizează tahicardia datorită blocării
receptorilor α2, cu eliberare crescută de NA care acţionează
asupra receptorilor β adrenergici.
Ex.: TOLAZOLINA, FENTOLAMINA, PRAZOSIN
b) Blocantele β adrenergice - Impiedică selectiv efectele β ale
substanţelor simpatomimetice şi ale excitării fibrelor
simpatice .
Ex.: PROPANOLOLUL, METOPROLOL, ATENOLOL
Neurosimpatoliticele – sau blocantele terminaţiilor adrenergice –
acţionează pe terminaţiile simpatice periferice şi epuizează
depozitele de NA sau împiedică eliberarea mediatorului chimic.
Ex.: GUANETIDINA, REZERPINA
SIMPATOMIMETICELE - stimulante adrenergice = adrenomimetice.
Sunt substanţe care provoacă efecte asemănătoare celor ale stimulării
nervilor simpatici acţionând agonist la nivelul sinapselor simpatice
terminale.
72
1. Simpatomimeticele directe – acţionează direct asupra receptorilor
adrenergici α şi β membranari; unele au efecte predominant α, altele
au efecte predominant β adrenergice.
Efectele sunt potenţate prin:
- denervarea simpatică (împiedică captarea şi inactivarea în
terminaţiile nervoase şi creşte suprafaţa receptoare disponibilă ).
- cocaina ( împiedică recaptarea şi respectiv inactivarea ).
- rezerpina ( realizează denervare simpatică de natură chimică )
2. Simpatomimeticele indirecte – pătrund în terminaţiile simpatice şi
eliberează NA în fanta sinaptică, acţionând prin intermediul ei.
Efectele lor sunt micşorate prin : denervare simpatică, cocaină
( scade permeabilitatea membranei presinaptice la
simpatomimeticele indirecte ) şi rezerpina ( epuizează depozitele de
NA ).
După acţiunile farmacologice, simpatomimeticele se împart în 3 grupe:
I. Simpatomimetice cu spectru larg de activitate , care
acţiuni α şi β adrenergice.
II. Simpatomimetice folosite ca antihipotensive şi
vasoconstrictoare – cu acţiuni α-adrenergice şi β1-
adrenergice.
III. Simpatomimetice folosite ca: bronhodilatatoare,
vasodilatatoare şi relaxante uterine, care au acţiuni β2
adrenergice.
Ex.: ADRENALINA, EFEDRINA, NORADRENALINA,
NOREPINEFRINA
SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI DOBANDITE (SIDA)
reprezinta un sidrom de imunodeficienta secundara infectarii cu virusul
imunodeficientei umane (HIV). Acest sindrom se dezvolta in stadiile finale
ale infectiei cu virusul HIV. Transmiterea se face pe cale sexuala,
parenterala si materno-fetala.
73
SISTEM LIMFATIC – totalitate a ganglionilor si vaselor limfatice, care,
pe de o parte, participa la apararea imunitara a organismului, iar, pe de
alta parte, au un rol circulator (drenarea limfei spre un curent sangvin).
Structura - Ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul
vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un
ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau
limfocite, pe care le produce. Exista ganglioni superficiali, intre care
cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de
fiecare parte a gatului, si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in
lungul aortei si in hilurile pulmonare. Provenite din toate partile
corpului, vasele limfatice converg spre ganglionii limfatici, apoi se
reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general,
vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este
canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul
pana in varful trunchiului, unde se varsa in confluenta venoasa
jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului.
Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la
maturitate dupa formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un
important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice
asigura circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa.
Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari
recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile
absorbite de catre intestin in cursul digestiei.
Examene - Ganglionii superficiali sunt accesibili la palpare.
Examenul lor histologic se poate face prin punctionarea cu un ac sau
dupa ablatie. Ganglionii profunzi sunt explorati azi prin ecografie si
mai ales prin scaner si imagerie prin rezonanta magnetica (I.R.M.),
mult mai rar prin limfografie (radiografia sistemului limfatic dupa
injectarea unui produs de contrast).
74
Patologie - O crestere in volum a unui ganglion sau adenopatia
poate fi de origine infectioasa (ganglioni moi si sensibili) sau
tumorala (ganglioni tari, imobili si nedurerosi). invadarea ganglionilor
plecand de la un cancer este o forma de metastaza. Vasele limfatice
pot fi sediul unei limfangite (inflamatie), care dispare sub tratament
cu antibiotice daca la originea sa se afla o infectie bacteriana. Unele
vase limfatice pot sa se dilate si sa formeze o limfangiectazie si/sau
un limfedem din cauza unui obstacol in calea curgerii limfatice, de
origine parazitara sau tumorala. In sfarsit, se intampla ca sistemul
limfatic sa fie sediul unei tumori maligne, limfomul.
SOLUTIA - amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe
chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară
moleculară în diverse proporţii
SOLUTII COLOIDALE – sistem dispers coloidal sau ultramicroeterogen
sunt constituite din particule cu dimensiuni de la 1 la 100 nanometrii (nm),
dispersat intr-un anumit mediu de dispersie.
COLOIZI LIOFOBI – particulele dispersate nu au afinitate fata de
mediul de dispersie, nu se dizolva in acest mediu si se mentin
dispersate numai in anumite conditii
COLOIZI LIOFILI – se disperseaza spontan la adaugarea solventului
– particulele au tendinta de solvatare (in cazul apei vorbim de
hidratare) – prin solvatare (hidratare) se formeaza un strat protector
care impiedica agregarea.
a) COLOIZI MICELARI (amfifili, de asociatie) – sunt substante
cu dimensiuni moleculare mai mici de (< 1nm) decat
dimensiunile coloidale, insa datorita structurii lor moleculare,
au caracter amfifil (o parte a moleculei are afinitate fata de
apa, iar cealalta parte fata de ulei) si in mediu lichid moleculele
75
se asociaza spontan, formand agregate numite micele de
dimensiuni coloidale.
b) COLOIZI MACROMOLECULARI – sunt substante formate din
moleculeuriase, avand un numar de cel putin 1000 atomi cu
greutate moleculara peste 104.
STENOZA AORTICA - reprezinta o ingustare a orificiului aortic
responsabila de obstructia ejectiei ventriculului stang spre aorta,in timpul
sistolei.
STENOZA MITRALA se caracterizeaza prin fuzionarea comisurilor
valvulare si retractia aparatului subvalvular, care produc reducerea
suprafetei orificiale, cu o deschidere incompleta in diastola.
STIMULANTE CARDIACE Medicamente ce cresc forta de contractie a
miocardului – efect inotop pozitiv .
Ex.: ADRENALINA (Ro), ANAPEN, NORADRENALINE (med. de
urgenta in colaps), DOPAMINA, DOPAMIN (se adm. numai in
perfuzie), THOMASIN (indicat in hipotensiune)
STIMULANTELE PSIHOMOTORII (SP) - stimulează activitatea
mentală şi pe cea motorie, pot ameliora performanţele diminuate de
oboseală, datorită excitării scoarţei cerebrale, direct sau prin intermediul
SRAA; funcţiile neuronilor sunt crescute, dar metabolismul lor nu este
ameliorat, rezervele se epuizează, iar cataboliţii rezultaţi se acumulează,
ceea ce determina abuzul de SP.
Ex.: AMFETAMINELE – AMFEPRAMONA, FENTERMINA,
FENFLURAMICA,
CAFEINA (este un alcaloid) - TEOFILINA, TEOBROMINA
76
STREPTOGRAMINE/ SINERGESTINELE - AB care aprtin familiei
macrolidelor; au structura complexa; au mecansim ca si macrolidele; au
actiune bactericida; se recomanda in infectii grave cu bacterii
Gram+.preparate:* Pristamicina - se adm ora
SUBSTANTE MINERALE
MACROELEMENTE – mineralele de care organismul are nevoie in
cantitati relativ mari sunt numite.
Ex.: Sodiul si potasiul controleaza absorbtia, distributia, retinerea
si eliminarea apei in si din organism. Potasiul intervine in
desfasurarea normala a activitatii muschilor. Calciul si fosforul sunt
elementele care confera oaselor rigiditatea caracteristica. Calciul are
un rol esential in functionarea muschilor si a nervilor.
MICROELEMENTE - mineralele de care organismul are nevoie in
cantitati extrem de mici sunt numite.
Ex.: Fierul este un element de prima importanta pentru formarea
hemoglobinei din globulele rosii. Iodul este un element esential al
hormonilor tiroidieni care influenteaza decisiv dezvoltarea
intelectuala. Zincul, Fluorul, Cuprul, Manganul, Seleniul, Cobaltul,
Cromul, Molibdenul.
Favimin - (Calciu, Magneziu, Zinc, Fosfor)
Calciu Magneziu Zinc
Spirulina & Chlorella
SULFAMIDE – AB cu activitatii bacteriene.clasificare
cu actiune sistemica;
cu utilizare locala.
Ex: Sulfafurazol/Neoxazol, Biseptol, Sulfadiazina
argentica/Flamazine, Trimetoprim-chimioterapic
77
SUSPENSIA – preparate farmaceutice lichide eterogene constituite din
una sau mai multe substante active insolubile suspendate intr-un mediu de
dispersie lichid si destinat administrarii interne sau externe. Marimea
particulelor este cuprinsa intre 1-100 microni, deci sunt dispersii
microeterogene.
Ex: PENICILINE RETARD, MOLDAMIN
T.
TAHICARDIE – accelerare a frecventei batailor inimii peste 90 de
pulsatii pe minut. Ritmul cardiac normal variaza la majoritatea subiectilor
de la 60 la 90 pulsatii pe minut, cu o medie de 70 pana la 80.
a. Cauze
O accelerare a activitatii electrice a nodului sinusul, stimulatorul
fiziologic al inimii, antreneaza o tahicardie sinusala. Ea poate fi fie
naturala, ca in cursul unui exercitiu muscular, fie patologica; acesta
este cazul cand ea insoteste o febra, o anemie sau in majoritatea
bolilor cardiace sau pulmonare in faza lor de agravare
O tulburare a ritmului poate fi la originea unei tahicardii cu
caracteristici diferite dupa portiunea inimii in care ca ia nastere:
1. Tahicardiile atriale debuteaza in auricule, acestea putand
bate cu o frecventa de 200 pana la 600 pulsatii pe minut; din
fericire, nu toate aceste impulsuri sunt transmise ventriculelor,
deoarece nodul auriculoventricular joaca un rol de filtru
retinandu-le; de asemenea, tahicardiile atriale sunt adesea
benigne;
2. Tahicardiile jonctionale , provocate, in general, de un
scurtcircuit la nivelul nodului auriculoventricular sau prin
intermediul unui fascicul de conductie anormal, pot atinge un
ritm de 200 pulsatii pe minut; este vorba de cele mai multe ori
78
de forme benigne care evolueaza prin crize paroxistice (boala
lui Bouveret);
3. Tahicardiile ventriculare pot atinge 300 pulsatii pe minut;
ele sunt adesea grave si greu de tolerat, deoarece ventrieulul
nu mai poate sa-si mai indeplineasca functiile sale de ejectie
sangvina; aceste tahicardii degenereaza uneori in fibrilatie
ventriculara, care este insotita de stop cardiorespirator si de o
stare de moarte aparenta
b. Evolutie - O tahicardie poate evolua in mod complet tacit, fara
simptome, ori se poate traduce prin palpitatii, prin stari de indispozitie si
prin sincope.
c. Tratament - Acesta depinde de originea si de tipul de tulburare
a ritmului responsabil de tahicardie. Daca exista o cauza favorizanta
(cafea, tutun, de exemplu), trebuie sa fie suprimata; de altfel, tratamentele
medicamentoase antiaritmice sunt uneori adecvate. Tehnicile ablative (mai
ales utilizarea de curent de radiofrecventa) constau in distrugerea pe cale
endocavitara (inaintarea unei sonde pana la inima), a zonei de miocard
responsabila (de exemplu, focar de hlperexcitabilitate ventriculara),
responsabila de o tahicardie ventriculara rebela.
TETRACICLINE - AB cu spectru larg de actiune; utilizarea lor larga a
dus la selectarea unui nr mare de tulpini rezistente. clasificare: in 2
generatii. mecanism de actiune: patrund prin transport activ in interiorul
microorganismelor,inhiba sinteza proteica prin legarea de subunitatea 30S
ribozomal;efectul e bacteriostatic;rezistenta microbiana e datorata scaderii
transportului activ in interiorul microorganismului si scaderii atasarii AB-lui
de subunitatea ribozomala.farmacocinetica:se absorb de la nivel digestiv;
Ex: Tertraciclina- Oxitetraciclina.-generatia II: Minociclina-
TINCTURA - preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de
plante dizolvat în alcool sau în eter.
79
TRANCHILIZANTE - Substantele tranchilizante reduc starea de
anxietate.
EX.: BENZODIAZEPINELE (inlatura anxietatea si simptomele care o
insotesc: emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari
digestive), MEPROBAMATUL (antianxios, slab miorelaxant),
HIDROXIZINA (tranchilizant, antiemetic, antihistaminic),
BUSPIRONA(actioneaza pe receptorii serotoninici),
PROPANOLOLUL (in anxietatea data de hiperreactivitatea
simpatoadrenergica), CLONIDINA (in stari de anxietate, chiar
panica, pentru ca scade tonusul simpatic periferic).
TRIMETOPRIM - BISEPTO L – medicament cu actiune bacteriostatica.
TROMBOZA VENOASA – se caracterizeaza prin aparitia unui tromb,
care duce la ocluzia partiala sau totala a lumenului venos, la formarea lui
contribuind leziunile peretelui venos, staza venoasa si
hipercoagulabilitatea sangelui. Trombii se pot forma fie la nivelul venelor
superficiale (boala se numeste tromboflebita sau simplu flebita) sau la
nivelul venelor profunde. Trombii de la nivelul venelor superficiale
cauzeaza rareori probleme, pe cand cei de la nivelul venelor profunde
necesita evaluare medicala imediata. Trombii de la nivelul venelor
profunde se pot mari in dimensiuni, pot circula in torentul sangiun pana la
nivelul plamanilor, determinand embolism pulmonar ce poate ameninta
viata. Tromboza venoasa profunda poate avea si alte complicatii pe
termen lung. In aproximativ 25% din cazuri, tromboza venoasa profunda
lezeaza peretele venos si determina sindrom posttrombotic de lunga
durata. Aceasta manifestare poate determina durere, edeme, tulburari de
pigmentare (depigmentare) si rani la nivelul membrelor. Majoritatea
80
trombilor se dezvolta la nivelul venelor gambei si coapsei si mai putin
frecvent la nivelul venelor membrului superior sau pelvisului.
U.
ULCER DUODENAL - este boala caracterizata prin aparitia la nivelul
stomacului sau duodenului a unei leziuni ulceroase, adica a unei pierderi
de substanta.
ULCER VARICOS - numit si ulcer de staza ale picioarelor, apar atunci
cand sangele nu mai circula normal prin venele membrelor inferioare.
Aceasta situatie poarta denumirea de insuficienta venoasa. Tipic, ulcerele
venoase apar pe una din partile laterale ale portiunii inferioare a gambei,
deasupra gleznei.
UNGUENT – preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă
sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase și elemente
active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice.
UROLOGIE - este specialitatea care se ocupă de depistarea, tratarea şi
recuperarea chirurgicală a bolnavilor cu suferinţe ale aparatului urinar la
bărbat şi femeie, precum şi ale aparatului genital masculin.
V.
VACCINURI - produs biologic preparat din germeni patogeni sau din
secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală
unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate
împotriva bolilor infecţioase) sau curativ.
81
VASODILATATOARE – produce veno- si arteriolo-dilatatie, diminua
munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si diminua presiunea
ventriculara endodiastolica.
VERUCA - mica tumora cutanata benigna provocata de un virus de tip
papillomavirus. Extrem de frecvente, verucile pot lua forme multiple:
Condiloamele genitale sau vegetatiile veneriene , denumite in
mod obisnuit, "creasta de cocos", constituie o varietate de veruca.
Verucile plane sunt frecvente mai ales la copii, adolescenti si
subiectii imunodeprimati. Acestea sunt mici ingrosari, abia
proeminente, cu suprafata relativ neteda, de culoare rozalie. Uneori
dispuse linear, afecteaza mai ales fata, spatele mainilor, bratele,
genunchii si fata anterioara a gambelor. Ele persista timp de mai
multe luni, chiar mai multi ani si pot disparea spontan dupa ce s-au
inconjurat de un halou inflamator pruriginos.
Verucile plantare pot lua doua forme. Forma obisnuita sau
mirmecia este putin proeminenta, cu marginea hiperkeratozica
(groasa, tare, uscata), dureroasa la apasare; ea seamana cu o
batatura si are mai curand tendinta de a creste in profunzime. Cea
de a doua forma cuprinde mici elemente hiperkeratozice grupate in
mozaic si nedureroase.
Verucile seboreice , desi acesta este numele consacrat prin
folosirea repetata, nu sunt de origine virala. Foarte frecvente, ele
ating in general subiectii trecuti de 50 de ani. Adesea multiple,
verucile seboreice sunt amplasate in principal pe fata, pe spate si pe
piept. Veruca seboreica ia forma unei leziuni foarte bine delimitate,
cu suprafata catifelata sau foarte putin aspra, impestritata de orificii
pilosebacee dilatate. Culoarea sa variaza de la galben-deschis la
negru.
82
Verucile vulgare sunt proeminente, de forma emisferica. Suprafata
lor este concomitent mamelonata si hiperkeratozica, uneori brazdata
de fisuri. Ele apar pe spatele mainilor si degetelor, eventual in jurul
unghiilor si sub ele, riscand atunci sa le dezlipeasca. Verucile
vulgare ale fetei au un aspect diferit, filiform.
VITAMINE sunt substante organice naturale de care organismul are
nevoie in cantitati foarte mici, miligrame sau micrograme, dar de care nu
se poate lipsi. Pentru ca nu le poate sintetiza singur, organismul trebuie sa
si le procure din alimente. Vitaminele nu constituie o sursa de energie si
nici nu sunt folosite ca elemente constructive ale materiei vii. Ele joaca un
rol indispensabil in functionarea enzimelor, asigurand desfasurarea unor
procese vitale.
Se cunosc
VITAMINE LIPOSOLUBILE (care se dizolva in grasimi), si anume: A,
D, E si K,
VITAMINE HIDROSOLUBILE (care se dizolva in apa): C si
vitaminele din grupul B
83