Contabilitatea s-a nscut odat cu economia de subsisten a comunei primitive, desenele din peterile rupestre nefiind altceva dect forme incipiente ale socotelilor: cte animale au fost, vnate i mncate, cte piei s-au jupuit i cte haine au rezultat, etc.

mpreun cu economia n dezvoltare s-a perfecionat i arta inerii socotelilor, punctul de cotitur reprezentndu-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai bine de 500 de ani, dup care contabilitatea a devenit de nenlocuit, fr alternative, deopotriv o tiin i o art n urmrirea existenei i micrii capitalurilor i utilitilor, al stabilirii rezultatelor activitii i plasrii lor, i totul de maniera c afacerile s beneficieze permanent de suportul bnesc necesar.

Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, tiinifice i practice sunt fr sfrit att n ceea ce privete cuprinderea fenomenelor economice ct i al modului n care ele sunt sistematizate, prelucrate i prezentate, astfel c despre ea niciodat nu poi s pretinzi c tii totul.

Din punct de vedere istoric, cteva repere merit a fi reinute. n lucrarea "Contabilitate general" din 1947, ediia a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu definete contabilitatea pe trei coordonate:

a) obiectul - contabilitatea este o ramur a tiinelor sociale care asigur nregistrarea metodic i ordonat a tuturor operaiilor privind micrile de valori, de drepturi i obligaii, precum i modificrile determinate de rezultatele activitii desfurate;

b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaiei economice i juridice a ntreprinderii, exercitarea permanent a unui control;

c) mijloacele - contabilitatea se folosete de mijloace proprii: conturi, balane de verificare, jurnale.