fulgere pe mare pdf - bibliotecadeva.eu · þinutul meu de lapte ºi miere, pe care îl port mereu...

Mariana Pândaru

FULGERE PE MARE

Fulgere pe mare

Coperta realizatã de: Cristina MoruzGraficã semnatã de: Florica Marin Madritsch

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPÂNDARU, MARIANA Fulgere pe mare / Mariana Pândaru. - Deva : Cãlãuza, 2002 p. ; cm. ISBN 973-9331-87-4

821.135. 1-1

Mariana Pândaru

Fulgere pe mare

Editura CÃLÃUZA

EDITURA

C~L~UZA

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

TRANSFIGURÃRI

Într-un dicþionar al scriitorilor, descopãr aceste rânduri uimitoare aleMarianei Pândaru: „Eu vin dintr-o zonã teribil de frumoasã aºezatã în sudulBanatului. Ea se numeºte Anina. Acolo mi-am petrecut întreaga copilãrieºi adolescenþã. Zonã de munte, unde ajungi strãbãtând DepresiuneaCaraºului, cu dealuri albite de colilie, cu lumina prinsã în scoruºe ºi merefantastice. Anina, în care se amestecã ciudat ºi aproape nefiresc, pãdurilede liliac ºi trandafir sãlbatic, cu cele de pin ºi de fag. Ce sã-þi spun? Esteþinutul meu de lapte ºi miere, pe care îl port mereu în suflet, oriunde m-aºduce. Acolo am trãit cea mai adevãratã ºi frumoasã poezie. De aceea credcã datorez foarte mult acelui loc unde am învãþat sã mã bucur de lucrurilesimple, de la fraga în floare, la cãrarea îngropatã în zãpada cât gardul, de lanopþile strãluminate de armate de licurici, pânã la livezile bãtute de floareacireºilor sãlbatici. Sunt sigurã cã dacã n-aº fi trãit într-un asemenea paradis,poezia mea ar fi fost cu mult mai sãracã. Poate nici n-ar fi fost...”

Mãrturisesc cã, iubitor al Banatului fiind, rar mi s-a întâmplat sã descopãro adeziune mai emoþionantã. O iubire cu atât mai emoþionantã cu cât locula fost cutreierat mai ales de autori care au vãzut în þinutul Aninei doar untopos al dezastrelor. Dacã lãsãm la o parte reporterii înfierbântaþi de laziarele de propagandã comunistã, oraºul a fost citit mereu în negru. Aninaeste Lumea fãrã cer a lui Virgil Birou, locul în care îºi trãiesc dramele ºiagonia naufragiaþii sorþii. Primul roman al Banatului se oprea aici ca sãnumeascã dimensiunile unui eºec. Dupã 1945, la Anina se opreaunaufragiaþii, cei retraºi aici ca sã li se piardã urmele. Ameninþatã de puºcãrie,familia Crivetz îºi va cãuta, în 1949, refugiu în acest spaþiu. Familia Criveþadicã dânsul, medicul, ºi ea, prozatoarea Aniºoara Odeanu. Paginile „lo-cale” ale scriitoarei nu trãdeazã recunoºtinþa, dimpotrivã. La începutul anilor60 regiunea, cu capitala în Timiºoara, organiza aici tabere de creaþie. În1963 am fost într-una din ele, cu prozatorii Ion Arieºanu, Laurenþiu Cerneþ,Constantin Pascu, Vasile Creþu. Ion Arieºanu se pregãtea sã scrie romanul

Fulgere pe mare

O complicatã stare de fericire (va apare în 1967), Cerneþ ºi Pascu se aflauîn faþa debutului, Vasile Creþu era un bun bãnãþean care, student, promitea.Locul mi se pãrea întunecat, minele (în care am coborât) capcane pentruoamenii rãi. Bunicul meu lucrase în minele Aninei mulþi ani, cum de-asupravieþuit? Dar oraºul era suportabil, trãiau acolo oameni primitori.Dezastrul a venit cu proiectele ceauºiste care au jupuit locurile. Nici oprovincie a României nu a fost schingiuitã ca Anina. Cum sã scrii poezie,cum sã acumulezi aici speranþe? Doar o literaturã a Apocalipsei mi se pãreaa avea ºanse aici. Dacã grefierul apocalipsei nu a fost mutilat înainte de aapuca sã scrie...

Iatã de ce confesiunile Marianei Pândaru mi se par neobiºnuite. Copilãriaºi adolescenþa ei descoperã alt loc – unul ofertant poeziei. A scrie înseamnãa te bucura de istoriile lumii acesteia, a trãi din plin zborul. A numi, într-unfel sau altul, starea fericitã a fiinþei. Dacã Anina ºi Hunedoara, celãlalt oraºde adopþiune, par dominate de brutalitatea elementelor reziduale, în poeziaMarianei Pândaru existã o înviere atotcuprinzãtoare. În literatura curentãpietrele (de pildã) sunt un lest, la Mariana Pândaru învie, sunt capabile dezbor: „Aproape mi-am zis / cã pietrele migreazã uºor/ spre apele calde/când din inima lor/ a þâºnit dragostea/ ca un fruct/ abia pârguit.”

Nici un ermetism, totul trãit sub semnul unei simplitãþi incapabile deechivalenþe artificiale. Plutirea, zborul afirmã simboluri ale creºterii, înãlþãriiºi regalitãþii, din care pasãrea pare a-i fi preferatã. Ca ºi în aceste Pãsãriîmi sunt gândurile: „O, munþi! Arcuiþi peste numele meu/ Lãsaþi-mã liber/Pãdurile voastre au devenit/ umbre fãrã scãpare/ când visul/ rostogolit sprecâmpul deschis/ prinde miros de pãmânt// Când pãsãri îmi sunt gândurile/ªi îndoieli”. Uneori ceremonialele regale sunt prezidate de umbre ilustre,cum ar fi aceea a lui Nichita Stãnescu: „Singur venea/ pe câmpia de cretã/Ca un soldat obiºnuit/ în hainã de galã// Eu, cu pasãrea regalã/ pe umãr/ Mãpregãteam sã-l primesc// dar.../ nepãsãtor ºi fãrã cuvânt/ privea înainte/ cuochii lui albi”.

*Mâhnirile nu lipsesc în aceste poezii ale dezamãgirilor. Femeia care

magnifiazã puterea ºi harurile nu regãseºte valorile, bucuriile, stãrile încare spera. Dar nu blestemele, dar nu brutala contestaþie, nu negaþia

Mariana Pândaru

stãpâneºte rostirea. Poezia de pe acest versant e mai degrabã una adezvrãjirii: a ieºirii de sub scutul iluziei. Ea se împlineºte într-un Cântecde pasãre albã astfel: „Ne-am trezit dintr-o datã/ trãindu-ne viaþa/ ca doistrãini/ rãstigniþi în rame de abanos. ªi ce-i mai trist/ e cã nu mai aveam/ pecine da vina.../ focul se liniºtise/ ºi þãrmul rãmãsese pustiu.../ doar un cântecsubþire/ de pasãre albã/ traversa uºor prin sufletul nostru”. Din seria desimboluri ale dezvrãjirii importante ar fi circul, pãpuºarul, eul indiferenþei.

La capãtul celãlalt al seriei, descoperim rugãciunile, gestualitatea omuluitradiþional în faþa lumii. O imagine a Tatãlui se cere a fi reþinutã – mi separe a fi deosebit de puternicã: „Tatãl meu n-a existat niciodatã/ pre câtl-am iubit,/ El respira întotdeauna/ doar în ritm vegetal/ încercând a prindedin urmã/ legea nescrisã a vremii/ cãuta veºnic în umbra pãmântului/ crucealuminii.../.../. Eºti ca o aripã/ cu zborul în somn/ fata mea cu inimã albã/ ºinici nu mai ºtiu/ între atâtea cuvinte/ pentru cine alergi (...)”. Prezenþã tutelarãe Mama, precum într-un frumos poem, Apropie-te mamã. Nu o datãpoeziile, în feminitatea lor densã, amintesc de Aniºoara Odeanu (Fata luiCodru Împãrat). Aº spune cã figuraþia vegetaþiilor silvestre nu rãmâneinutilã în aceste poeme: „Rãmân pe dealuri/ ferigi înzãpezite/ de parc-ar fi/lâna oilor lui Crist/ Un convoi greu - de cerbi, le ameninþã.// ªi nu pot sã/modific nimic.// E iarnã.” Cum interviul numea momentele fericite ale uneicopilãrii ocrotite de pãduri, întoarcerile acasã alimenteazã poezia MarianeiPândaru cu seve noi, precum în aceastã La lumina scoruºului:

„Îmi veneau atâtea idei despre lume/ Când stãteam la lumina scoruºului/din livada mea de pe munte/ Îmi veneau atâtea idei/încât mã simþeam opasãre/ cu gâtul aprins de cuvinte.../ ªi toate luau forma/ unor peºti zburãtori/plimbaþi prin imaginare acvarii/ iarba devenea o apã verde-verde/ ºineliniºtitã/ scoruºul – oh! scoruºul/ o flacãrã vie ºi miraculoasã era!// Numã mai putea nimeni întoarce/ Din aceastã visare de albã duminicã/ dincare lacom muºca/ ba unul, ba altul.”

Reþelele simbolice se adunã într-un nucleu fierbinte, evocând un spaþiupoetic al arderilor poetice adevãrate.

Cornel UNGUREANU

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

POEZIA

Sã vezi îngerulca o pasãrerãtãcitã în turnul de apã

Sã-i daitoatã respiraþia tatoatã viaþa

ºi elîncetul cu încetulsã fugã.

Fulgere pe mare

PRIMELE SEMNE ALEÎNVINGÃTORULUI

Chemat deprimele semneale învingãtoruluisunt gata sã credcã fricasalveazã cuvintelecare ne mistuie.

Mariana Pândaru

PESCÃRUªI CU BLÂNDE PRIVIRI

Sunt în aºteptarea cuvântuluica un acoperiºpeste tãceri ºi neliniºti

Dar în acelaºi timpþâºnesc din ochiul de gheaþãpescãruºi cu blânde priviri

Cãci iatãs-a deschis labirintulCine spunea cã acolodoar închidere e?

Fulgere pe mare

CUVÂNT DE ARAMÃ

Stol de pãsãri s-a lãsat pe câmpieªi a venit primãvara

Ai mei s-au rãspânditsã mã caute

ªi m-au gãsit într-un mugurCu ochiul greu de luminã

Mi-au frãmântat gândurileMi-au pus într-un petec de iarbãtinereþea

ªi mi-au dat drumul în lumespre cea mai frumoasã cãdere.

Mariana Pândaru

Din contrã, vom spune,din contrãSoarele s-a dat peste deal

Vor începe sã umble singurãtãþilevor semãna cu nourii albiVisele se vor nãpusti din încheietura cãmãºiiîngreunând lumea. În oglinda eise rãsfaþã un apãsãtor anotimpNu mai e liniºtesub nici un punct cardinal

Prin ochiul amurguluitrec o mulþime de pãsãriVom spune – sunt adieri,umbre cu ciocul întorsînspre inima noastrã

– de undese-nalþã un cântec subþire.

Fulgere pe mare

ÎMI FURAU BUCURIA

Degeaba-mi spuneau miricu pãlãrii rotitoaresã mã arunc înspre lume

Pãsãri mute veneauîn golul primejdios din cuvinteºi pe nedrept îmi furau bucuria

Viaþa (rãstãlmãcitãcum nu te aºtepþi)îmi stãtea înainteca un frumos salt mortal

ªi totuºieram mai liberãdecât ºtiam cã sunteram mai liberãdecât ºtiam cã sunt.

Mariana Pândaru

TRANDAFIRUL DE GHEAÞÃ

Cum iese în faþãîmblânzitorul de ºerpiºi numãrã, numãrã

de parcã ºi-ar fi pierdutsupusul cu ochi de mãrgean

Pe umãrul luitrandafirul de gheaþãse scuturã

Încep nopþile– cele fierbinþi.

Fulgere pe mare

CASA DE UMBRE

Dar eu stauîn casa de umbredecupându-mi din pietrebucuriile simple

În jurul meuflori fãrã culoarese leagãnã – pãdureascunzându-mi cuvântul

Numai ea– pasãrea albã –se strecoarã tiptilcãtre lume.

Mariana Pândaru

FRUMOASELE UMBRE DE CRETÃ

În pântecul acesta fierbinteTrãiesc o mie de suflete

Câinele meu, ºi el roºu ca paralatrã întrunaNeodihnindu-le

Fie sã-mi treacã pe dinaintefrumoasele umbre de cretã

Fie sã aflu neliniºtea lor

N-am sã spun nimãnuidecât un cântecde dragoste.

Fulgere pe mare

VERDELE ZID

Iatã am ajuns lângãverdele zid al pãduriipânã-aici, dropii fãrã perechemi-au fost cãlãuzãde-aici, va trebui sã mã strecor– limbã de focspre malul pietros al râului.

Acolo aud un strigãt ciudatbãtându-se de pereþiicu ierburi înalte

E pasãrea visului meuprinsã în laþul cuvântului.

Mariana Pândaru

ZÃPEZI PESTE FIINÞÃ

S-a trasîn cel mai bun prieten al meu– Vulturul.

De-acum ochiul acestava cãuta în zadarrotocoale de aerºi pântecul acesta de piatrãnu va mai avea trebuinþã.

Stau aproape de mineToate semnele Lui

ªi cad întruna zãpezipeste fiinþã.

Fulgere pe mare

PE STÂNCA DE FOC

S-a întâmplatsã vãd pe stânca de focdesene cuprinse de spaimã

– O, mi-am zis,acesta nu este loculpotrivit aºteptãrii

Mã prãbuºesc în urletul animaluluicu oasele crudepiciorul meu îl simte întrunacum se întoarce-n pãmânt

Numai pe malul albastruse-aratã a fi sãrbãtoare

ªi ziua e altfel.

Mariana Pândaru

SURÂSUL PÃPUªARULUI

Dinspre câmpieveni pãpuºarulînveselindu-i pe toþi

Nici nu gândeºtecâte pãsãri s-au cuibãritîn pãlãria lui rotitoare

Înrobit de jocul multicolorcântã ºi cântãazvârlind cuvântulpe tabla încinsãcu un lacom surâs.

...în zare, drumuri deschiseîl aºteaptã flãmânde.

Fulgere pe mare

PASÃREA CU ZBORUL ÎNFRÂNT

Rãspândiþi-vãimagini de cretã

Piatra aceasta a fost cândvacuibul strãlucitorSalamandra visape marginea lui

Dar nu vã înflãcãraþidin spusele meleSunt doar pasãreacu zborul înfrânt.

Mariana Pândaru

VÂNÃTOARE

Ah, rãpitoarelecum împânziserã lumeaîn dimineaþa cu nume de piatrã.

De pretutindeneatobe asurzitoareînfierbântau aerul

Începuse vânãtoarea de soi...

Din cerun înger priveape ferãstruica de gheaþã.

Fulgere pe mare

JOC DE BUFON

Bufonulviseazã o masã rotundãla care maiestãþile dorm

Ceas cu ceasºi minut cu minutaºteaptã aceastã minune

Numai cã existão Vocecare strigã mereuApã-Apã, Foc-FocApã-Apã, Foc-Foc.

Mariana Pândaru

SUB POM ÎNFLORIT

Voi spune doar cã tueºti tatãl care mã pierdepe zi ce trece mai mult

cã ochiul tãusfâºie aerul din preajma cuvintelor meleca ºi când n-ar fi existat niciodatãele – cuvintele arse pe rug

Dar în micul tãu labirintnu se ºtie cum vei trãiaceastã neliniºte

ºi în zadarstau sub pom înfloritaºteptând.

Fulgere pe mare

PE ZÃPADÃ NUMAI URME FIERBINÞI

Am ieºit din copilãrieca dintr-o piele prea strâmtãpe vremea când mã întrebamla ce foloseºtedrumul peste dealulca o cocoaºã.

De-atunci, pe zãpadãnumai urme fierbinþiprecum tãcerile meleprecum rãnile meleprecum întreagã – Eu.

Mariana Pândaru

PASÃREA CEA MARE

Pasãrea cea marestãtea neclintitãdeasupra oraºuluiªi nimeni nu ºtiade unde aceastã umbrãfãrã contur

Numai eu îi auzeamrespiraþia – cântec prelung cântec prelungªi un val de cãldurãîmi strãbãtea inima– cea bãtutã de lacrimã.

Fulgere pe mare

ZILE NEAªTEPTATE

Voi nu mã credeþidar în mine ardtoate nopþile acestui pãmântºi toate stelele stau,– acolo sub pleoape –ca lacrimi de multîmpietrite

O insomnie perfectãmi-e viaþacea de toate cuvintelecãci vin înspre minetot mai multe tãcerica niºte umbreca niºte elemente necunoscute– Aceasta este casa în carear fi trebuit sã exiºti – îmi spun –acestea sunt bucuriileºi singurãtãþile zilnicealege, alege acum

Cel din urmã zborcãtre tine se-aratã.

Mariana Pândaru

CELEI PÃSÃRI ADEVÃRATE

Vãzând liniºtea grãdinii de piatrãam cântãrit binetoate cuvintele caremã leagã de trup

ªi mi s-au pãrutmai albe ca varulºi mai nemãrginite...

Un vânt prielnicse juca mereu cu respiraþiacelei pãsãri adevãrate

purtãtoare de cântecepe dinãuntru cântate.

Fulgere pe mare

CLIPE DE SALAMANDRÃ VICLEANÃ

ªtiam cã somnul copiilorpoate începe oricândºi piatra nu are gurãsã spunã câte dimineþiau trecutde la naºterea lor

ªtiam cã în curândva începe noapteacu oameni de plumbºi totul va fiun joc de luminipe trupul ascuns.

Dar visam oraºuleºuat în câmpuri de pãpãdieºi trãiam clipede salamandrã vicleanã.

Mariana Pândaru

APROAPE LINIªTE

Va fi aproape liniºteCând va porni cânteculca o roatã de foc

ªi numai pãsãrilecu ochii deschiºiºi numai vãzduhulvor ºticâtã povarã poartãfiecare cuvânt.

Fulgere pe mare

CEL MAI TÃCUT

Aºa sunt ºi visele meleprecum caiiîmpuºcaþi în verdele grâu

Oameni iluminaþi de un cântecîmi mãrturisesc zi de zideznãdejdea de a fi cunoscutsomnul perfid din cuvinte

ªi poate suntcel mai tãcut dintre eicel mai însinguratîn lupta cu propria-mi umbrãdar ochiul– mai ales ochiulstã nemiºcat.

Mariana Pândaru

VIS CU PRIGORII

De ce sã vã iubesc atâtpe voi, care nu mã iubiþi

care mi-aþi trezit singurãtateaîn plin vis cu prigorii

cine mai crede acumjocul meu cu pietricele furate

ªi cine mai trece netulburatprin mulþimea de gânduri.

Fulgere pe mare

OCHI DE LÃCUSTÃ

Eu vã spun:nu vom putea traversaaceastã câmpie întinsã

Cu ochi de lãcustãsufletul eine va devorasentimentulcã suntem cei fericiþi

fãrã inimã ºi fãrã cuvântîntre viaþãºi moarte.

Mariana Pândaru

JOCUL PIETRELOR

Aproape mi-am ziscã pietrele migreazã uºorspre apele calde

când, din inima lora þâºnit dragosteaca un fructabia pârguit.

Fulgere pe mare

VÃPAIA CUVÂNTULUI

Stãm alãturirostind cu fragede guricântece de alungat întunericul.

Pe mijlocul caseimor încet umbrele

Rãmâne doarvãpaia cuvântuluisã tulbure aerul.

Mariana Pândaru

SPUN PÃSÃRII

Spun pãsãriidespre singurãtateºi ea vine rarsã mã primeascãîn cântecul ei.

Somnul mi-e greuºi încãrcat de cuvinte.

Dragostea mea– albastra mea dragoste –rãmâne în urmãsemãnând a fereastrãdeschisã.

Fulgere pe mare

SEMNE SUBÞIRI DE NELINIªTE fiului meu

Înveleºte-mã cu iarba din munþiªi pregãteºte-mã de sãrbãtoare

În inima mea se strecoarãsemne subþiri de neliniºteºi apun tot felul de gânduri

Noaptea nu e decât un zidîn care cântã necontenit greieriiiar ziua – o imensã tãcere

Dragostea mea devineo simplã culoareªi-mi amintesc doar de tineCel rãstignit pe aripa lumiitocmai când veneau ploile

Înveleºte-mã cu iarba din munþiªi pregãteºte-mã de sãrbãtoare.

Mariana Pândaru

SÃRBÃTORI FERICITE

Îþi spun þieSãrbãtori fericiteChiar dacã în sufletUmbra s-a-ntins cât o noapte

Îi spun luiSãrbãtori fericiteChiar dacã n-au mai rãmasDecât urme pe zãpada-argintie

Vã spun vouãSãrbãtori fericiteChiar dacã depãrtareaÎnghite toate cuvintele

Le spun lorSãrbãtori fericiteChiar dacã stauSub un clopot de gheaþã

ªi în sfârºitÎmi spun mieSãrbãtori fericiteChiar dacã nimicNu mai seamãnãCu ceea ce spun.

Fulgere pe mare

TIMPUL CA LAMA UNUI CUÞIT

Între ceea ce suntºi ceea ce nu suntse petrece timpulca lama unui cuþit.

Chiar ºi trupulîncet se supunechiar ºi incendiuldin necuvinte

totul devine mai mictot mai mic.

Mariana Pândaru

ÎNCOTRO SE DUC ZILELE?

Încotro se ductoate zileleuna mai grãbitãca altauna mai scurtãca alta?ªi pe unde întârzietot mai multinorogulcu arzânda-i copitã?

Fulgere pe mare

COLIVIE CU PÃSÃRI

Casa mea –colivie cu pãsãrinedomolite –respirã adânc prin pereþiiatinºi de ghimpele nopþii

...nimeni care sã destãinuiealfabetul din umbrele zilei.

Dar deodatã rãzbat în afarãpuzderii de sentimentecãutându-mi perfide inima– rãscruce de drumuri.

Mariana Pândaru

PRIVIGHETOAREA DE JERTFÃ

Iatãprivighetoarea de jertfãa fost adusã

Cântecul einu cheamã pe nimeni

ci doar pe tineînsinguratule

ci doar pe tinedisperarea ei te loveºte.

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

FERIGI ÎNZÃPEZITE

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

SCRIU PE ALBUL ZÃPEZII

Scriu pe albul zãpeziidespre viaþãºi literele cadîn tipar deformatschimbând mereu ºi mereusensul cuvântului

Scriu cu dragostecu tristeþe ºi deznãdejdescriu în tãcere ºi arderepânã când – iatãmâna mi se ducespre un maresemn de-ntrebare:

Cine sunt eusã scriu despre viaþã?

Fulgere pe mare

Aª PÃRÃSI ACEASTÃ CÂMPIE

Câteodatã, aº pãrãsiaceastã câmpietrecând peste deal –la prieteni mai vechi

Dar cu-adevãrat vã spunmi-e teamãcã ei sunt plecaþiºi tot atâta singurãtatevoi trãi ºi acolojucându-mã

jucându-mãcu hieroglifele – semneîncondeiate.

Mariana Pândaru

PRIVIREA AGÃÞATÃ DE LUME

Prin tot ceea ce am visateumi-am alungat mai alessingurãtateaºi nu greºesc când spuncã moartea s-a dusmai departe de mine.– Cititorule, cititoruleOare mai ai timpsã guºti aceste cuvinte?Oare privirea tanu stã agãþatã mai multde cele lumeºti?!

Fulgere pe mare

DIMINEÞI FERICITE

Am avut desigurºi dimineþi fericitecând jocul cuvintelor simplese învãþa nespus de uºor

când pasãreagrea de dorurile melenu s-ar mai fi întorsniciodatã la þãrm...

Am avut desigurºi astfel de dimineþiDar câte nopþi de tãcerecâte gânduri de fulger,lãsate ca o pedeapsãîn urma paºilor tãi...

Am avut desigurºi o astfel de viaþã –cu nouãzeci ºi nouãde imagini furate.

Mariana Pândaru

ÎNTOTDEAUNA ACEEAªI CARTE

Cum se face cã noijucãm întotdeauna aceeaºi carte?

Cum se face cã pasãreascãpatã din mâinile melecade tocmaiîn mâinile tale?

Când ºtim cãnumai la noi în cuvintes-au stins libelule de foc!

Fulgere pe mare

CU FLÃCÃRI PE TRUPUL TÃU INOCENT

Iartã-mã pasãre.Sunt mult mai slabãchiar dacã scriam cândvacu flãcãri pe trupul tãu inocent...

Sunt mult mai slabãpentru cã n-am avut niciodatãimaginea întregului câmpîn care se preumblã la feloameni de cretãºi oameni cãrbune

Iartã-mã pasãrecãci iatãpoezia se scrieºi în stare de fericire.

Mariana Pândaru

NU MÃ-NTREBAÞI NICIODATÃ

Întrebaþi-mãde câte ori mi-am întors privireadupã firul de iarbã

de câte ori am trecutprin câmpiacu nemiloase cuvinte

Dar nu mã-ntrebaþi niciodatãde unde vineprãbuºirea în pãsãriºi de unde atâtasingurãtate.

Fulgere pe mare

DOAR NOI ªI ACVARIUL NOSTRU

Nu e poezia de vinãCi noi ºi acvariul nostruîmbãtrânit.De aceea au tãcuttoate pãsãrile regaleºi lupii hãituie lumeaDe aceea, în pãdurihiene ºi cântece false.

Nu e poezia de vinãci doar noiºi acvariul nostruîmbãtrânit.

Mariana Pândaru

STAMPÃ

Într-un mesteacãn pasãrea,zãbovisã priveascã spre mine.

– Ei pasãre, pasãrecâte gânduri zacîn acest loc liniºtitºi câte vise au fostºi s-au dus!

Pe cine mai vrei tuacum, sã intimidezi?Nu vezi cã totulia forma unei luminitransparenteºi nu rãmân decât ochii– ochii mei ºi ai tãi –sã povesteascã lumiidespre tristeþe.

Fulgere pe mare

PODUL CU BUFNIÞE

Stau încremenite ºi mã privescde parcã aº fi o formã de fum...

Ce caut eu între ele?Cum de-am pãtruns în raiul lorliniºtit?

Nu se vede cã trãiescde parcã mi-ar batetoate deodatã – uºorcu ciocul în tâmplã!Nu se vede pe sufletul meuarsura ochiului lor de jãratec!

ªtiu cã doar întâmplareava lumina partea mea de cuvântºi ºtiu cã-n podul acestacu bufniþe oarben-o sã mã apere nimeni

Dar ce sã mai fac?Ce sã mai fac ºi eu,O biatã femeiecu însingurarea în cârcã?!

Mariana Pândaru

PE LINIA DREAPTÃ A INIMII

Undeva, pe linia dreaptã a inimiiveneai tu – cu drumul din nordºi de departe te-asemãnaiunei umbreºi de aproapevedeam cã eºti omca toþi oamenii...de ºi mai aproapete confundam, iatãcu inima mea din vremeaunor dimineþi liniºtite.

Fulgere pe mare

O TRISTÃ AMIAZÃ

Am fãgãduit cântececelui amãgit de pãsãri firave

dar gura mean-a ºtiut niciodatãsã cânteprecum se cuvine

Mereu o tristã amiazã– o tristã amiazã –îmi rãsplãtea încredereade a fi fericit.

Mariana Pândaru

POEZIA UCISÃ ÎN SOMN

Se însera în þinutulde lapte ºi miere

Fluturi albaºtri ºi albise roteau în jurulceasului mut

Din turnul de piatrãnumai o singurã pasãreîºi cânta singurãtatea

ªtiu bine –atunci a-nceput poeziaucisã în somn.

Fulgere pe mare

ÎN PRIMÃVARÃ

Eu una –n-am mai vãzut atâta primãvarãFlorile zac pur-ºi-simplu pe zidurica într-o neînchipuitã uitare

Privighetorile, înnebunitecântã mereu de-a lungul,de-a latul pãmântului

Iar eum-am fãcut flacãrãîn crengile mâinilor tale.

Mariana Pândaru

PE RETINA PEªTELUI

ªi pânã la urmãpe retina peºteluinu s-au gãsitdecât semne-ncifrate

Desigur cã viaþa luinu încãpuse într-unpumn de cuvinteDesigur cã fereastra de apãîl fascinase mereu.

Fulgere pe mare

VIAÞA

S-au trecut muguriiA venit floareaapoi fructul

ºi neîmpãcata sãmânþã

ªi iar în muguri– aprinderea

Gândiþi-vã:– aceasta e viaþa de la un capãt la altul!

Mariana Pândaru

SÂMBURE VIU

Vinovaþinu suntem decât noicei care ascundem cuvintelecei care alegem tãcereaca pe o armurã încinsã

lãsând doar visulsã hoinãreascãde la unul la altul– sâmbure viu.

Fulgere pe mare

CE ªTII TU – UMBRÃ ÎNALTÃ

Ce ºtii tu – umbrã înaltãdespre tristeþea mea?E ca ºi cum am vorbidespre o patimãnenãscutã, netrãitãE ca ºi cum m-ai întrebaunde e visul unei vericu nisipuri ºi valuri

Ce ºtii tu – umbrã înaltãcât am aºteptatcât am aºteptatzborul egretei ºica pe propriul meu zborl-am decupat zilnicdin tristeþea ºi singurãtateavieþii mele adevãrate.

Mariana Pândaru

FERIGI ÎNZÃPEZITE

Rãmân pe dealuriferigi înzãpezitede parcã-ar filâna oilor lui CristUn convoi greu – de cerbi,le ameninþã.

ªi din pãcate nu pot sãmodific nimic

E iarnã.

Fulgere pe mare

CÂNTEC RÃZBUNÃTOR

Am strânsde pe arborii albirânduri-rânduride pãsãri viu colorate...

Rãzbunãtorcântecul lor mã întristacând închideamcolivii la fel de frumoase.

Mariana Pândaru

ÎNTÂMPLÃTOR

Întâmplãtoram deschis uºaacestor evenimenteÎntâmplãtoram remarcat moriºcadin tâmpla statuiiªi iatã – de-atuncitotul a-nceput sã aducãa cântec de lebãdã.

Fulgere pe mare

SUB OCHI DE PISICÃ

Alãturi de minezãpada înãlþa forme ciudateTu erai trupviu ºi nevãtãmat

Numai bunide scos în faþa mulþimiisub ochi de pisicãnumai bunide hrãnit o mare tristeþe.

Mariana Pândaru

VISUL ALBASTRU

Viaþa noastrã se ducetreptat-treptatN-avem a ne reproºadecât cã ne-am alungatfericireacât mai departelãsând loc liber –sã ne terorizeze în voievisul albastru

Fulgere pe mare

AM FI AJUNS DOUÃ PÃSÃRI

Dacã s-ar fi petrecutceasul complet al inimiinoi am fi ajuns douã pãsãricu ciocul în moarteAºa, locuim doar în cuvinteºi încrengãtura de visenu se mai saturãsã ne ademeneascã.

Mariana Pândaru

OM SINGUR

Iatã: Singurãtatea– cãmaºã aprinsã –mã poartã de laun capãt la altul

Om singurîntipãrit într-olacrimã.

Fulgere pe mare

CÃMAªA DE JAR

Eu ºtiu cã suferinþanu mi-o poate lua nimeniEa stã lipitã de oasele meleca o cãmaºã de jar

ºi rãbdãtoare o-ndurcãci nu mã aflu delocîntr-un joc norocos.

Mariana Pândaru

FRAGILITATEA ARTISTULUI

Mãºti adunate – la vedere –în piaþa oraºuluidecapiteazã fãrã milãfragilitatea artistuluica ºi când acestaar fi personajulde care nimeninu are nevoie...

Numai cã el – artistulºtie întotdeaunaadevãrul

ºi trist se strecoarãiar ºi iarîntr-o lacrimã.

Fulgere pe mare

DEªERT AL TÃCERII

N-am sã cântîn grãdina împietritãºi strãinã mie –numai pentru aînveseli trecãtorii.

Cântecul meue ca inima uneipãsãri uriaºe:– în continuã creºtere– în continuã descreºtere

traversând singuracest deºert al tãcerii.

Mariana Pândaru

POEZIA – COROANÃ DE SPINI

Dumnezeumi-a dat poezia– coroanã de spini

sã pot traversamai uºordeºertul acesta de viaþãtrãgând dupã mineo cruce incandescentãcãlcând eu – nisippe nisip.

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

LACRIMA DE AMBRÃ

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

CÂND AJUNGEM SÃ ªTIM

Auzim cu urechile noastreªi nu credemVedem cu ochii noºtriªi nu credemIar când ajungem sã ºtimE mult prea târziuSã mai apropiemparte de parte.

Fulgere pe mare

LA ÎNCEPUT DE MILENIU

La început de mileniuIatã: templele-s goaleIatã: pe cãrãri cu pietre rotundedoar umbre de fluturise mai lasã purtate

La început de mileniuinima– aceastã nesocotitãparte a omului –inventeazã mereudimineþi fericitecu paºi liniºtiþide-a lungul râului.

Mariana Pândaru

PURTÂND TEROAREA EªECULUI

Noi nu existãmdecât în cuvintele noastretrãindu-ne clipaca niºte pãsãriîntoarse mereuîn furtunã

Cãci, aleºisã potrivim sunetpe sunetpurtãm de la naºtereteroarea eºecului.

Fulgere pe mare

PE LUCIUL OGLINZIICAD PULBERI

În fiecare zi inimafurã câte puþindin cântecul lebedeiîncercând desprindereaumbrei de trup

În fiecare zipe luciul oglinziicad pulberitrãdând fãrã milãcrucea noastrã aprinsãcãci oameni suntemºi nu avem altã puteredecât sã trãimînspre moarte.

Mariana Pândaru

CLIPA SE NAªTE UNEORI PARªIVÃ

A-þi trãi clipapoate sã fie ºia-þi trãi fãrã milãdecapitareape când zboricãutând fericirea-ntre oameni

A-þi trãi clipapoate sã fie ºitraversarea din urmãa dimineþii albastrecãci ea – clipase naºte uneoriparºivã în noi.

Fulgere pe mare

PE JARUL UNEI ZILE

Rãmaºi pe-acelaºi dig al tãceriiîncercãm toate cuvinteledar ele – cad aprinseîn noi

Stãm iatãpe jarul unei zilece nu mai existã– urmãrind cu privireadunga albastrã din zareîn urmãpaºii noºtrisunt luaþi de vântºi duºi – ca nisipulîntr-o altã dimensiune.

Mariana Pândaru

ÎN SPLENDOARE DE CÂMP

Du-te pasãre, du-te!cã nu-mi trebuieºtiîn aceastã schelãriea cuvintelor...Nu mã fã sã trecpeste umbra ta întinsã acumîn splendoare de câmpNu mã fã sã tragochind drept în inimaplinã de cânt

Am nevoiesã rãmân singurãºi sã cer îndurare

lui Dumnezeu.

Fulgere pe mare

DOAR ÎN SUSLOC DE LUMINÃ

Vine totuldin pãcatul originarºi nu scãpãm prefãcându-nea nu cunoaºte aceasta;

Precum zidulse înalþã moarteaîn jurul trupului nostrude nisip auriu

Lãsând doar în susloc de luminã.

Mariana Pândaru

PESTE CÂMPCU TÃCERILE TALE

Peste câmpcu tãcerile tale ardeaiTe vedeamdar erai atât de departeîncât, pasul meu,devenit dintr-o datãnefiresc de încetnu putea sã te-ajungã

Te vedeamdar ierburi înalteºi tot mai bogatedespãrþeau singurãtãþile noastre

Numai inima, numai inimase-auzea bãtând ºi dintr-o parteºi din cealaltã parteca un ecou prelungit

la disperare.

Fulgere pe mare

UMBRE PE DIG

– Cine sunt umbrelepe-acel dig între apecine sunt –întreabã noul venit

– Nefericitelecu inimi rotunde –ele sunt,Nefericitele– i se rãspunde –Din nisip fãcuteºi date nisipuluisã adânceascã mai multtot mai multroata de singurãtatea omului.

Mariana Pândaru

INIMA – PASÃRE LIBERÃ

Aþi vãzut dumneavoastrãcã inima

inimao ia uneori prin lanul albastruca o frumoasã pasãrede coliviece bezmeticã zboarãîn sfârºit liberãîn sfârºit liberã

Aþi vãzut dumneavoastrãCât de repede e prinsã ea– neºtiutoarea –în prizonieratulfurtunilor albe.

Fulgere pe mare

TU N-AI VÃZUT CÃLÃTORULE

Tu n-ai vãzut cãlãtorulefragilitatea acelei pãsãrirãniteºi ai trecut pe sub aripa ei – laþulde aparentã luminã

Tu n-ai vãzut cãlãtorulefericirea închisã în lacrimãDe aceea îþi îngropi mereu paºiiîn zãpezi de cuvintefugind ca o umbrãdintr-o parte

în alta.

Mariana Pândaru

LABIRINTUL IERBII CU GHIMPI

La a doua-ncercarede a fi fericitã-ntre oamenim-a ajuns searala fel de însinguratãiar sãrbãtoarea promisãera hãt departemãcinatã pe þãrmul de var

La a doua-ncercarede a fi fericitã-ntre oameniiatã cum m-a cuprinslabirintul ierbii cu ghimpi

Fulgere pe mare

IMPERII PE HARTA POETULUI

Cât au fostde încartiruite cuvintelecâte s-au mãcinat între elepânã sã devinã adevãrate imperiipe harta poetului;

Câte arme s-au îndreptatcãtre elepentru a trece neobservate

Dar nu s-a putut, domnule!Nu s-a putut!Erau scrise cu inima!

Mariana Pândaru

OMUL ªI CÂINELE LUI

Lungit de-a dreptulpe iarba verde-verdeomul se lasã dusde visul lui...Tolãnit alãturicâinele îºi linge fãrã grijirãnile nopþii...

Douã fãpturi abãtutepierdute în iarba verde-verdeca douã umbrefãrã întoarcere.

Fulgere pe mare

FRAGILITATE DE FOC

Iatã cumlibelula strivitãpe albul zãpeziiîncearcã încã, sã supravieþuiascãprecum i-a fost dat– în fragilitatea-i de focsingurã, rãstignitãpe crucea amurguluisingurã, rãtãcitoareºi vulnerabilã.

Mariana Pândaru

PÂINE ªI PORTOCALE

Cât ar fi de întinstãrâmul cuvintelorEle nu pot acoperitãcerile din casa de piatrã.

Nu pot coloraimaginea prin carete vãd mereu desenând– zi de zi –pâine ºi portocaleobsesivpâine ºi portocalede parcã lumeas-ar fi restrânsla o singurãformã.

Fulgere pe mare

CUVINTELE ÎN LOCUL NOSTRU

Ne vine rândul încet-încetsã trecem în cântecºi numai în cântec

Sã îngenunchemcu fiinþa noastrã neîmpãcatãla rãdãcina trifoiului

Ne vine rândul încet-încetsã lãsãm cuvinteleîn locul nostruca ºi când am fi fostnumai cuvinte

Trup – niciodatã.

Mariana Pândaru

VARA ÎNGROPATÃ ÎN NOI

Iatã deci, mareaºi pietrele albedespre care adeseoriîþi scriam...

Ce sunt ele acumdecât ani trecuþi,risipiþi pe câmpul iluziei?!

Ce sunt ele acumdecât vara aceeaîngropatã în noicând aºteptampe digul de focsã se facã o datãluminã.

Fulgere pe mare

OMUL TOT OM

De-ai fi avut ochii deschiºisã urmãreºti zborulacelei pãsãri îndreptatespre tineai fi vãzutdisperarea eide fiinþã vânatãAi fi avut inimapre limba ei sã grãieºti

Dar omul tot om– pregãtit ºi elde vânãtoare aleasãnumãrã clipelede zbor încã liber.

Mariana Pândaru

TABLOUL FRAGIL AL FAMILIEI

Din tabloul fragilal familieilipseºte tocmai decorul

Eu, tu, el, noi– piese disparatedintr-un întregimaginar ºi confuzDãnþuind fiecareîntr-o lege a luiAºteptând fericireacare nu mai vinecare nu va veniniciodatã.

Fulgere pe mare

STAREA DE DUPÃ CUVINTE

Starea de dupã cuvintenu este altadecât tãcereace ne lumineazãîn clipa când stãmca douã însinguratepãsãri de marepe digul de foc.

Starea de dupã cuvintee ca nisipulrisipit sub nopþi înalte– cu lunã.

Mariana Pândaru

FERESTRELE MAMEI

Plec în lume – am spusªi chiar am plecatUrmând o potecã de var– albã ca laptele

Departe de mine gândulsã privesc înapoiMãcar peste umãrla casa albastrã

ªtiam cã acoloferestrele mameiprea semãnaucu douã lacrimi de cearã.

Înlãcrimându-mã.

Fulgere pe mare

PE CÃRAREA CU PIETRE ROTUNDE

În liniºteaunei zile de primãvarãam renunþat de bunãvoieºi nesilitã de nimenila arhipelagulcelor vrednici de iubireAm întors spateleºi m-am tot duspe cãrarea cu pietre rotundeînþelegând cãdin viaþã plecãmla fel de singuriprecum venim.

Mariana Pândaru

ÎNTR-O VIAÞÃ DE OM

Sunt ºi cuvinte etericeDupã cum sunt ºi sentimentece se desfac ºi pier –ca nouriiîntr-o viaþã de om.

Sunt destine frãmântate mereude cântecul orb al trufieidestine sfâºiateîn colþii singurãtãþii...

ªi-atunci, în ce chipsã trãieºti cu inimadeschisã spre lume?În ce chip sã priveºtispre cel care vine?

Fulgere pe mare

ZILELE – PETE IMACULATE

Câteodatã, zileletrec pe lângã noica niºte pete de varatât –ca niºte pete imaculatede vararuncându-ne grãbiteîntre furcile nopþiiºi-apoi lãsându-nesã gãsim singuricalea spre înviere.

Mariana Pândaru

ÎN OGLINDA RETROVIZOARE

Desigur – am fostcea care þi-a pipãit sufletulºi te-am vãzut zilnicîn oglinda retrovizoarecum îþi aºezai amintirilebucatã cu bucatãpe diguldintre viaþã ºi moarte

N-am înþeles însã de cemereu ºi mereucontabilizai totulla nebunie.

Fulgere pe mare

NOAPTE CU LICURICI

Fericit e sufletulîn poiana cu meri!Fericit sufletul!Când Dumnezeu se aratãîn noaptea cu licuriciªi-i dã libertate deplinãsã priveascã în viaþãªi-l lasã sã ºtiecã toate sunt minunitrecãtoare, înºelãtoare...

Fericit e sufletulîn noaptea înaltãcând licuricii trec– pe lângã el –ca într-o procesiune.

Mariana Pândaru

ÎN ROCHIA EI BRUMÃRIE

Într-o noapte de sãrbãtoarefemeia a întors spatelecãlãtoruluiºi a plecat – în rochia ei brumãriepe drum înainteînþelegând cã vremea cuvintelortrecuse neobservatãlãsând între eidoar o palidã varã albastrã.

Într-o noapte de sãrbãtoare– de fapt –femeia a întors spateleunor îndelungate iluzii.

Fulgere pe mare

ARUNCAÞI ÎN LUME (copiilor din orfelinate)

Aruncaþi în lumeprecum seminþele– pe pãmânt bun– pe pãmânt rãudupã chipul ºi asemãnareacelor ce i-au fãcutadunã în sufletatâta tristeþeîncât îºi vãd în eaca-ntr-o oglindãîntreaga viaþã.

Mariana Pândaru

CRUCI DE PIATRÃ

Presãrate pe cãrãrile lumiiEle – cuie de jertfãîn fiinþa de lutstau, în prizonieratul singurãtãþiica fãcliile albeluminând calearã-tã-ci-þi-lor.

Fulgere pe mare

PORTRET PE STICLÃ SUBÞIRE

Sunt vulnerabilã Doamne!Mereuun portret pe sticlã subþiregata oricând sã cadãsã lunecepe dunga drumului ars.

Sunt vulnerabilã Doamne!Cãci sunt femeieºi crucea meaniciodatãnu se vede întreagã.

Mariana Pândaru

SINGURCU MASCA DE DEFILARE

Am vorbit poateîntr-o limbãpe care tu n-o cunoºti

Dar sã priveºti lumeadintr-un trenîn care zilnicte trezeºti singurcu masca de defilarepusã în grabãla fiecare oprirenu e – te asigurun jocal cuvintelor obiºnuite.

Fulgere pe mare

GEOMETRIA CIUDATÃ A INIMII

Cuvinteledeºi nespuses-au rostogolitpe albul zãpeziica perlele

Iatã – mi-am zis –iatã geometria ciudatãa inimiicând una se-aratãºi altae viaþa pe dinãuntrua omului.

Mariana Pândaru

DOR DE COPILÃRIE – IARNA

Hei, heicum se mai lãsa iarnape poteca subþireºi cum viscolea, ºtergândorice urmã de vietate

Hei, heicum se argintau pãdurilesub luna cu cearcãnpetrecându-mi pânã departecopilãriaamirosind a mere ºi fân

Toate acestea au rãmassecvenþe precum mãceºeleînzãpezite în câmpiar inima meadin ce în ce mai grãbitãse-ntoarce spre ele.

Fulgere pe mare

CUVINTELE SUNTEM NOI

Cuvintele nu se clãdescprecum cãrãmizile– cu mânaaruncate în linie dreaptãCuvintele suntem noi– cei de luminã.

Dacã le trãdãm pe elepe noi ne trãdãmdacã le purtãmprin tipare strãinedevin ca ºi noi– simple semne.

Cuvintele decinu se clãdesc

niciodatãprecum cãrãmizile.

Mariana Pândaru

PE ÞÃRMUL UNEI NORDICE MÃRI

Cum oamenii suntziditori ai nisipuluinu puteai face nici tualtfel decât oameniiAi clãdit decipe þãrmul unei nordice mãrivise cu sâmbur de ambrãlãsând paºii tãi – unici –la voia înspumatului val...

ªi iatãîncã o umbrã– decapitatãprintre lampadarele nopþii!

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

CÃLÃTORII

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

ÎNTR-O VARÃ, LA VARNA

Nimerisem din întâmplarepe þãrmîn dezordinea de dupã furtunã

– pãsãri, ieburi ºi scoicide-a valmaaruncateîn pustietatea nisipuluiîmi dovedeaucât de fragilã e viaþaºi câtã singurãtate încape în ea

Lãsam în urmã, paºii– ca semne adevãrateºi însemnatede tristeþea pãsãrii albeIntratã dintr-o datãîn moarte

Lãsam în urmãsemne adevãrate– într-o varã, la Varna.

Fulgere pe mare

SERBIA

Privescdincolo de fluviuÞara Sfâºiatãºi totuºi ea îmi apareatât de paºnicãatât de pustieîncât nu mai ºtiudacã ceea ceam citit în ziaree adevãrul-adevãrat.

Mariana Pândaru

LA PRAGAPRINTRE OAMENICU OCHI DE MÃRGELE

La Pragaam avut sentimentulcã circul printre oamenicu ochi de mãrgele

Trecerea lorlumina cu puterevechile ziduridin care izbucneauici ºi colosmocuri de iarbãcu fir verde –de primãvarã.

La Pragaam avut sentimentulcã inima mea– cu toatã neliniºtea ei –înfloreºte.

Fulgere pe mare

MONTMARTRE –COLINA CU PÃSÃRI

Pe colina Montmartre– colina cu pãsãri –babilonul e-nfloare„Notre Pere, Notre PerePardonne-nous nos offenses– se-aude dinBazilica Inimii Sacre„Notre Pere, Notre Pere...

Sub soare, sub lunãse cântã, se danseazãse TRÃIEªTEcu toatã combustia.

Mariana Pândaru

PLACE DU TERTRE– CERCUL DE CULOARE AL LUMII

În Place du TertreAltfel se-ntinde luminape ºevaletul artistuluiAltfel profilul luise vede pe umbrã

În Place du TertreZodia Inimiistãsub cercul de culoareal lumii.

Fulgere pe mare

ÎN GRÃDINILE VERSSAILLES-ULUI

În Grãdinile Verssailles-uluimi s-a arãtat lumeaîn regresul ei natural...nici pecetea de viþã regalã(cuibãritã acum înumbre de pulbere)nici zidul rãcoros al palatuluinu m-au convins cã viaþatrãitã de la o strãlucirela altate poate numiom norocos...

Numai dulce-amãruiul mirosde portocali ºi lãmâiîmi aminteºte fãrã cuvintecã aici a trãit cândvaRegele.

Mariana Pândaru

DIEPPE –O BOALÃ A PIETRELOR

La Dieppe, la Dieppeo boalã a pietrelormacinã þãrmul albal Normandiei

La Dieppe, la Dieppemarea – aceastã hidrãneliniºtitãlinge învolburatãfiecare urmãa trecãtorului

La Dieppe, la Dieppeîn flux ºi reflux– aerulsunã a piatrã.

Fulgere pe mare

ANINA –DRUM DE ÎNTORCERE

Iatã-mã pe un drum de întoarcereîn þinutul de lapte ºi miereacolo unde meriiînfloriþiºi poleiþi de lumina luniistrãlucesc precum lumânãrileîn ierburi înalteacolo unde pe cadranul zileiîmi regãsesc mereucopilãriaascunsã în umbrele muntelui

Iatã-mã decipe acest drum de întoarcereunde mama m-aºteaptã– nerãbdãtoareCu visele ei colorate.

Mariana Pândaru

CÂNTECE PÂNÃ LA CER

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

IMã rog la Bunul Dumnezeuo floare sã rãsarãdin trupul meu

ªi sã pluteascã– umbrã de jarpeste aceastã nemãrginitãlume de var

ªi sã presaredin loc în locdorul inimii meleatinsã de foc.

IIDoamne al tuturor oamenilorIatã, acum cuvântul mi-l rupsã-þi spun cã singurãmi-am legat încão piatrã de trup.

Cãci drumul meufãrã sã ºtiuA fost ca un ceaspetrecut în pustiu.

Fulgere pe mare

IIIDin inima meaCrescuse în susUn vis frumoscare apoi s-a dus

Din umãrul meucrescuse în josO ghearã ceMi-a rãsucitViaþa pe dos

Aºa am trecutdin primãvarãîn primãvarãtrãindu-mi viaþade umbrã amarã.

IVTraversasem caierul pãdurii;În urmã privindmãceºii sângerauîn zãpadã.

ªi nu puteam înþelegepajura, fantastica pajurãce sta gata sã cadãpe inima mea

Mariana Pândaru

Venea prin golul de aercu strigãtul eimai mult vaier

Iar eu începusem sã fugcu pasul uºorNeºtiind cã mã duceca jertfã pe Muntele Dor.

VPrin ochiul meu de ziuãtrec iar istorii greleînzãpezindu-mi umbraîntre ele

ªi nu se ºtie undevor nãpusti cuvintesã-ngreuneze aerulfierbinte

Cãci fãrã milã creºteCu trupul lui de varUn soare rãtãcindprin calendar.

VIZvâcnea în pulpa zileiasprul miros de iutãºi cobora din munþispre vãi, o ploaie mutã

Fulgere pe mare

Eram ca niciodatãaproape de pãmântÎmi înverzise pãrulsub fluiere de vânt

Abia îmi aminteamde vorba ta, sãlciecãzutã între noica o anomalie

Se desprindeau din pietreumbre de flori albastresemãnând întru totul destinelor noastre.

VIIEra un flutur albAbia atins de rouãNãscut în miezul nopþiiDin ochi de lunã nouã

De-acolo dintre munþiA coborât spre voiªi nu ºi-a mai aflatDrumul înapoi.

Stau norii sus pe cresteCa turmele de mieiIar vara e pe ducãÎn toate ale ei

Mariana Pândaru

Va trece sub zãpeziªi nostalgia meaCu fluturele albMãria-Sa.

VIIIScoicã, scoicãacum te-ai deschis?

Dupã ce, multã vremeam privit lumeacu ochiul închis?

ªi-acolo unde credeamcã pasãrea cântãera mai tot timpulo luminã înfrântã

ªi când cuvintelealunecau printrefantasme de colilieinima meainima measta împietritãla margine de colivie

De parcã totul, totuls-ar fi încinspe tabla de joca celui învins.

Fulgere pe mare

IXMi s-a pus un nor de ceaþãPe ochiul cel stângªi nu pot frumoase pãsãriSã vã mai ajungLibertatea voastrãEste cât pãmântulNu vã arde apaNu vã pierde vântul

Mi s-a pus un nor de ceaþãPe ochiul cel dreptªi nu pot frumoase pãsãriSã vã mai aºtept

Libertatea voastrãEste cât pãmântulNu vã arde apaNu vã pierde vântul.

XErau zãpezi frumoaseCãzute pentru noiCând alergam spre câmpÎn tainã, amândoi

Eram ca niciodatãAproape de pãmântNe-nzãpezise pãrulSub fluiere de vânt

Mariana Pândaru

Eram un zbor sãlbatecÎn ochiul tãu de jarErai cuvântul careMã prefãcea-n amar.

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

FULGERE PE MARE

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

FULGERE PE MARE

Era atât de adâncã noapteaªi eu mã plimbam desculþãpe nisipul încã fierbinteGândurile mele, odatã cu vântullunecau toate în urmã...Þipãt de pasãreÞipãt de pasãre îmi era inimaDeºi mergeam liniºtitãpe lângã mareace nu se lãsa în nici un felîmblânzitãDoar din când în cândlimbile ei îmi ºtergeau urmelesau, repezitealergau sã-mi atingã cãlcâiuljucându-se parcã –într-un târziu –cu umbra ce devenisem

Când iatã, noaptea sfâºiatã de fulgerprevesteºte apropierea furtunii...Nu mã puteam încã desprinde de þãrmDe volbura apeiDe acest rãmuriº din bice de focPe care nu l-am mai vãzutniciodatã atât de aproapeatât de real...

Fulgere pe mare

ªi deodatã pãºesc peste apeCa peste o oglindã vie ºi nemuritoareDansul meu, fãrã spaimele formeiSe întinde cât orizontulîntr-o cadenþã ameþitoareBice de focîmi sfâºie carneaodatã cu întunericulIar tãlpilor melele e dat sã pãºeascã– umede oase –pe fierberea mãrii

Nu mai aud nimic dinspre þãrmNu mai vãd umbrele fosforescenteªtiu doar atât:Eu mã înalþîn vreme ce vãzduhul se umplede zgomote.

Mariana Pândaru

CU INIMÃ DE ANTILOPÃ

Cu inimã de antilopãtreceam peste valuri verzi

de iarbã înaltãDeal dupã dealîn rãsãritul drumului meuImagini înghesuite

în globul ochiului:vechi ºi nou, vechi ºi noude parcã s-ar fi deschiso carte trãitãºi încã nescrisã

Cu temãtoare inimã de antilopãîmi cãutam joculprintre scoruºi ºi albã colilie...

Numai o clipã de-aº fi vãzutcopilul bãlai – numai o clipã –trecând pe lângã mine tãcutªi aº fi zis cã s-a întorslumea înspre cuvânt

Dar iatã –în aºteptarea meade smirnã ºi floare de câmpnimic nu mai revenea la pruncie

Fulgere pe mare

Doar un zbor de rãtãcitã prigorierotindu-se, rotindu-sedeasupra capului meumã fãcea sã-mi trãiesc amintirileca ºi când aº fi intratîntr-o zonã crepuscularãdin care nu se mai iasãdecât în stare de fericire

Cãci iatã –abia þi-a fost datãlecþia de împãcare cu lumea.

Mariana Pândaru

CÂMP CU LAVANDÃ

Sã nu mai ai aripiSã te laºi într-un câmp cu lavandãApropiat uºor de cuvinteca de o înmiresmatã capcanã...

Tu, cel ce te legeni în mersTu, cel fãrã faþã ºi umbrãÎn memoria unei vieþi trãitã în somnRedã-þi libertatea de a te supuneunui rai de lavandãunui câmp cu floare miraculoasãce lumineazã spre cerîn tãcerea cuvintelor

Cãci sus, pe bolta cereascãse-aratã semnul vãzutal aprinderiiIar inimacu liniºtea ei trecãtoarestã sã se-ntoarcãpentru totdeaunaîn circuitul continuu al cãlãtoriei.

Fulgere pe mare

SEMN DE SÃGEATÃ APRINSÃ

Într-o culoare s-a vãzut dimineaþaintrând în noul oraºO culoare ce venea dinspre câmpuriagresivã, ca o umbrã albastrãºi cuceritoare

Eram la un pas de a mã crede ºi eufericit spectator al priveliºtiicând a trecut ca un fulgerpe lângã minevulturul alb – întemeietorulunei dinastii absolute.

N-am vrut sã recunosc niciodatãcât a însemnat pentru minesemnul acesta de sãgeatã aprinsãdar între bine ºi rãuîntre culoare ºi umbrãam ºtiut sã aºtept în tãcereLumina.

Mariana Pândaru

ÎNCÂNTATÃ DE CLIPÃ

ªi parcã inimas-ar fi transformat în corabieatunci când plecasemsã învãþ alte cuvinte– stranii precum o dimineaþã lãptoasãpe Cheiurile Senei

Încântatã de clipãam vrut sã mã lepãdde ponositele ºi decoloratele mele veºminteCãci intram într-un anume spectacolîn care paiaþa oferea poeziape tavã

Corabia mea însã plutea liniºtitãOtgoanele ei o þineaustrâns legatã de þãrmNici gând sã pot hoinãri dupã voieNici gând sã mã pot depãrtade umbra nisipului.

Fulgere pe mare

CU PAªI ÎNGROPAÞI ÎN NISIP

Trãind într-o casã cu ºapte pereþiAveam o fereastrã spre vestªi una spre nordLumina îmi venea numai de susªi numai în crucea amiezii

Nu auzeam decât dimineaþa devremePaºii jderului albªi-apoi seara, o pasãrecântând disperarea în þipãt aprins

Restul zilei însemna pentru minetãcere ºi ore întregi de visareNumai cã toate acesteaau ajuns sã mã sperieºi-n cele din urmãsã-mi arate greºeala aproapelui

Acum toate sunt hierogliferãmase pe zidul acelei case albastrePe mine, iatã-mã, cu paºiîngropaþi în nisipalergând pe þãrmul eliberãrii mele definitive.

Mariana Pândaru

MÂINILE – O PERECHE DE ARIPI

Acestea sunt mâinile mele:de pãmânt sunt!ªi eu mã rotesc în jurul lorca un bulgãre mirosinda iarbã ºi flori

O hartã întipãritã în palma de cearãse încãpãþâneazã sã ameninþecu drumuri tot mai îngusteIatã, eu ºtiu: E harta destinului– vã spun: E harta vieþiicontinui sã repet cu încãpãþânareÎn timp ce voi, priviþi cu încântare nespusãstolul de grauriiubind libertatea ºi cerulîmpânzit de luminã

„Dar nu uitaþi nisipul din oase”spun înþelepþii la vreme de înserareNu uitaþi...

Acestea sunt mâinile meleLuaþi-le ºi faceþi din eleo pereche de aripi.

Fulgere pe mare

NASTURI CUSUÞI PE PIELE

Sunt zilele noastreca nasturii cusuþi pe pieleoricât am vreasã descoperim în cuvintemireasma câmpuluibãtut de varã albastrãLimita noastrãLimita inimii noastrese opreºte întotdeaunape digul dintre mine ºi tine

ªi aºa toate zilele faco viaþã de câlþidespre care se pot scrieo mulþime de istorii frumoasedar cumplit deneadevãrate ºi incolore

Suntem drumuri peste careiarba a început sã-ºi punã tiparulNu avem altã ºansãdecât, fiecare, în fereastra lui de luminãsã se prefacã a nu înþelegecã deasupra– aprinsã, stã, iatã, o privighetoare.

Mariana Pândaru

AMINTIRE TOPITÃ ÎN CEARA SUFLETULUI

La urma urmeifiecare poartã în elun joc de cuvinte –gândeam privind alfabetulunui ºarpe grãbitpe netedul câmp de nisip...

Parcã mã aflam într-o saharãParcã nu-mi gãseam loculîn atâta pustietateIar soarele, planeta mea norocoasãcoborâse demultpe cealaltã parte a lumii.

Tu, nu erai decât umbradespre care nu vorbeam niciodatão umbrã din ce în cemai deformatã de timp.

Acum stând ºi privindam sentimentulcocorului împuºcat cu glonþ de argint

Doar ºarpele, lighioana de fulgermã duce cu gândulla jocul cuvintelorJoc de supravieþuire îndelungatã.

Fulgere pe mare

FLORI DE JAR – RÃNILE

Sunt rãnipe care viaþa nu le poate închide –Cãci nu e de-ajunsã!ªi-aºa, pleci cu eleîntr-o altã lumepurtându-le ca flori de jarîmbobocite pe trupul tãuatât de firav!

Mariana Pândaru

PIATRA SCRISÃ

Poate nu aºa trebuia sã înceapãViaþa mea alãturi de tinePoate n-ar fi trebuit sã înceapã niciodatãDar piatra destinului a fost scrisã aºaNoi, doar ne-am supus ca douã cârtiþe oarbeUmblând mereu pe galerii separatecrezându-ne umãr la umãrpe calea cea mareªi toate clipele arse inutil întru fericireau incendiat doar cuvintestinse apoi precum licuriciiîn noaptea de varã.

ªi am rãmas, faþã în faþãîmblânzindu-ne ochiicu imagini din trecutul îndepãrtatÎntrebându-ne când unul

când altulcare e rostul acestor zilecu draperii groase de fumprin care tot mai firav pãtrund razele soareluiªi iatã, ca într-un basm fãrã numene transformãm în oameni de nisip cu ochii închiºi...

Fulgere pe mare

LA LUMINA SCORUªULUI

Îmi veneau atâtea idei despre lumeCând stãteam la lumina scoruºuluidin livada mea de pe munteÎmi veneau atâtea ideiîncât mã simþeam o pasãrecu gâtul aprins de cuvinte...ªi toate luau formaunor peºti zburãtoriplimbaþi prin imaginare acvariiiarba devenea o apã verde-verdeºi neliniºtitãScoruºul – oh! – scoruºulo flacãrã vie ºi miraculoasã era!

Nu mã mai putea nimeni întoarceDin aceastã visare de albã duminicãViaþa era undeva, ca o felie de pepenedin care lacom muºcaba unul, ba altul.

Mariana Pândaru

TRISTEÞEA, TÃCEREA ªI PÃPUªA DE CEARÃ

Acolo, în adâncul meulucreazã tristeþea –ea face legeaea rãstoarnã valorileacestei lumi de cartonO singurã partemã lumineazã – partea inimiica o rotundã oglindãa vieþii.

Acolo, în adâncul meulucreazã tãcerea unei lebedecondamnatã în zborcu aripã albãDoar visul îmi iartãnepotrivirea cuvântuluicând pe colinãmã cheamã umbracu nisipul în oase

Acolo, în adâncul meustã sã creascão pãpuºã de cearãpentru care eu, niciodatãn-am avut sentiment de iubire.

Fulgere pe mare

Cãci cine sã mã treacãpeste apa bãtrânului Styxdacã nu tristeþea,tãcereaºi pãpuºa de cearã.

Mariana Pândaru

ZODIA COCOªULUI

Iatã cums-a cocoþat pe muchia caseiun cocoº argintiucântându-ºi întruna – metalic –bãrbãtescu-i triumf...

ªi aºanoi trãim cu viaþa legatãde cântatul cocoºuluivisele noastreîn guºa lui nesãtulã încapAcolo îºi fac toate cuibºi dorm pentru totdeaunaca lacrimi uºor împietrite

Pânã când, într-o ziînghiþiþi suntem ºi noide aceastã pasãrea lumii fãrã cuvinteºi-atunci numai cântecdin guºa ei vom rãzbate.

Fulgere pe mare

Noi, poeþii dimineþilorsticloase de iarnãprivindu-vã prin ochii cocoºuluicum lãsaþi în urma voastrãprea multe nimicuricum, îndepãrtându-vãsemãnaþi tot mai multcu slabe figurine de cearã.

Mariana Pândaru

LUMEA ÎNTINSÃ PE STICLÃ

Îmi dorisem în copilãrieun glob pãmântescun glob electricla care, printr-o uºoarã aprinderesã vezi de departetoate continentele ºi toate oceanelelumii, iluminate, vii

ªi-n cele din urmãîntr-o searã seninã de Crãciunprin nãmeþi argintiia venit tata cu el în braþespunându-mi:Ia-þi globul ãsta o datãºi du-te cu elsã nu te mai vãd lipitãde vitrina aia cu globuri...Asta, în timp ce eu plângeamamarnicde bucuria neaºteptatãcãzutã parcã din cerîn fapt de zi sfântã

Fulgere pe mare

De-atuncizilnic privesc lumea întinsã pe sticlãºi trãiesc ba într-o parteba în alta, dupã bunul meu plac

De-atunci cu adevãratsunt liberã sã visezºi ca o pasãresã circul pe acest glob pãmântescaprins fãrã moarteîn mintea ºi sufletul meu.

Mariana Pândaru

STAREA DE PACE

Pe pajiºtea dintre mine ºi tinestau cuvinte albastretot mai albastre

–Învrãjbind, arma de focstã sã cutreere zilele noastrecu aceeaºi meticuloasãºi binecunoscutã aprindere

– Cine eºti? mã întreabãumbra rãsãritã din aceastãconfruntare absurdãde ce stai ºi priveºtiindiferentã la ceea cese-ntâmplã pe pajiºtea verde?

Dar eu tacInima mea nu rãspundenu mai rãspundeamãgirilorîn fapt de searã.

Fulgere pe mare

ASINULE

Asinule!trage dupã tinelumea aceastabãtãtoritã de urã

Încearcã tuinima celui cãzutîn praful drumului maregãseºte-i tu locde verdeaþã ºi cântec

Cãci nu se mai poaterãbda tãcerealãsatã în crucea nopþiide varã.

Mariana Pândaru

OMUL CAMELEON

Vãzut-ai tu, Francesca,omul cameleoncum suie din treaptã în treaptãfãrã sã tulbure nimic dinceea ce este;Cuvânt de nisip, pas de nisippoartã pe drumul sãucum nimeni altul– un bob de cearã fiind

Vãzut-ai tu, Francesca,pe crucea aceea de piatrãpe care urcãm toþica furnicileEl, omul cameleonia forma aproapelui.

Fulgere pe mare

OASE ALBITE – CUVINTELE

Vãzusem cuvintepe harta nisipuluivãzusem cuvinteprecum oase albite de timp

Nimic nu mã încurajasã continuio cãlãtorie dinainte pierdutã

Numai cãoglinzile zãrii aprinse– perfide oglinzi –îmi jucau pe dinaintea priviriiroºietice umbre.– Vino, vinoîmi fãceau ele semncu deget de cearãVino sã vezi chiparosul– arbore sfântîn care pãsãri se rãsfaþã cântând.

ªi mergeam dupã ele– eu pãcãtosulamãgit de roºietice umbre

Mariana Pândaru

De unde sã ºtiu cã deºertulprin care mereu mã purtauera fãrã întoarcereNici mãcar paºii– privindu-i în urmã –nu-i mai gãseamla loc potrivitduºi ºi iar duºiºterºica ºi când aº fi intrat ºi euîntre umbre...

Tot ce vedeamîn marea de nisip fãrã capãterau albe cuvinteca ºi trupuri de pãsãridesenate în zbor

Fulgere pe mare

SEMNE ÎN CRUCEA NOPÞII

1. DoamneCel mai adeseamã folosesc de slãbãnoage cuvintesã te întâmpinîn pragul casei mele de lut

Dar tu, blând ºi îngãduitorcu neºtiutoriiaºtepþi rãbdãtorapoi intri ºi luminezi întunericulcu dragostea TAcea fãrã de margini.

2. Dumnezeul meude sâmbur amarîn lumina de ziuãtrec tot mai aproape de mineumbrele lumii de var

3. Lumea aceastapare sã fie de jucãrieCuvântul aruncatprecum zarulînchide - deschide bazarul

Mariana Pândaru

APROPIE-TE MAMÃ

Apropie-te mamãde slãbãnoagele mele cuvinteDã-le viaþãaºa cum mi-ai dat mie, cândvaPe acest prundunde m-ai lãsatsã învãþ vorbirea cu oameniinu mai am decât lecþiaunor cuvinte izvorâtedin inima meaªi mã tem mamã, mã temcã acest echilibru atât de fragilnu-ºi va gãsi niciodatã perecheaîn singurãtatea celordouãzeciºipatru de oredouãzeciºipatru de orede la anotimp la anotimpde la an la ande la viaþã la moarte.

Fulgere pe mare

STRADA CU INDICATOARE

O bunã vrememi-am purtat paºiipe strãzi albeunde mi se pãreacã mereu circulnumai dupã bunul meu placDeºi în fiecare dimineaþãbãtrânul din colþ îmi spunea:– Nu e bine, nu e binesã-þi faci în viaþã drumpe unde se-apucã.Ai grijã tinere, ai grijã!Ieºi degrabã în stradacu indicatoarele mariunde nu te poþi pierdetraversând mereu aceeaºi monotonie.

ªi într-o zide-atâtea insistente cuvinteAm ieºit la cea mai apropiatã intersecþiecãutând strada cu indicatoaredespre care bunul ºi bãtrânul meu amicîmi vorbea zilnic cu atâta îngrijorare.

Mariana Pândaru

Pentru o clipã mi s-a pãrutcã rãtãcirea stã numai aiciîn aceastã intersecþieprea bãtãtoritã de paºiapoi, în dreapta meaindicatoarele parcã ardeauîn amiaza fierbinteele – semne de avertizareîncepuserã dejasã-mi controleze traiectoria.

N-a fost deloc uºorsã mã deprind - eupasãre liberã –cu aceastã nouãºi încurcatã poveste.

Apoi, încetul cu încetulm-am liniºtitºi chiar am început sã depindde aceste luminoase avertismente„– Aºa e! Viaþa fãrã indicatoare de drume pustie, e plictisitoare”aº fi vrut sã-i rãspundbãtrânului meu prieten din colþdar nu se ºtie cum, el dispãruseîn timpul din urmãiar eu, trebuiasã-mi continui de unul singurdrumul, pe stradacu indicatoarele mari.

Fulgere pe mare

ÎNTR-O SEARÃ ÎNMIRESMATÃ

Într-o searã înmiresmatãam vãzut pasãreaciugulind din jarul cuvintelor melePe furiº ciuguleaînmiresmându-seîn cântec de smirnã.

– Pasãre tu – îi zic – rotindu-mã în jurul sãuDe unde vii ºi pentru cât timpvizitezi tu, aceastãlume a cuvintelor mele?(Dar ea tace ºi-nghite flãmândã)Inima ta va crãpaVei deveni o flacãrã viedacã eºti lacomãîn acest peisaj de cuvinteaprinseDar ea, pare surdãºi oarbãla tot ce se-ntâmplã în jur

ªi-atunci convinsã cãvorbesc în zadarmi-am întors drumulîn grãdina meacu pietre rotunde

Mariana Pândaru

ªi dupã un timpcând am ieºit sã respirla locul de trãirea cuvintelor meleam gãsit doar un zbordecupat din cenuºã

– Pasãre neascultãtoarepasãre lacomã...ziceam eu în gândcu oarecare tristeþe –Ce-ai fãcutdin minunatul tãu zbor?ªi nici n-am apucatsã trec mai departecã tocmai de susdin vãzduhul albastruun cântec de guºã imensãîmi rãspundeaîn triluri aprinsecu toatã dogoareacuvintelor mele.

Fulgere pe mare

GROAPA CU LEI

Hulpavi – leii aºteaptãsã se repeadã cât mai adâncîn fiinþa celui cãzut între ei:Trimisul drept sacrificiu – ofrandãpentru Marea Sãrbãtoarece va sã vinã în zori

Ochii lui, tot mai aproapede leii cu respiraþia înfierbântatãse fac tot mai negri, negriFiinþa lui, cu arterele pline de viaþãstã împietritãdoar cu gândul revãrsatpeste spaimele saleCãci atât de fragilãe clipa unui om în groapa cu leiîncât i se pare o veºnicie.

Mariana Pândaru

CUVÂNTUL ªI GÂNDUL

De-ar fi cuvântul ca apaSã treacã ºi sã nu rãmânã nimicDar cuvântul adeseori e ca piatraloveºte ºi lasã în urmão greutate de plumb

Ce-ar fi gândul cu putere de pasãresã aducã în zbor peste întunericul nostruval de luminãDar gândul e de cele mai multe orilunecos ca un peºteEl amãgeºteºi-apoi cade-n adâncuri

De-ar fi viaþa omuluica un mãr înfloritcu trup mirosind a fragã ºi smirnãDar viaþa luiE o strigare-n pustiuiar trupul - o carnesfâºiatã de slãbiciunile firii

Fulgere pe mare

De-ar fi moarteafereastra de trecerede la cuvânt la luminãDe-ar fi moarteafereastra de trecere...

Dar moartea estede cele mai multe orio îngropare, o stingereîn propriile noastre nisipuri.

Mariana Pândaru

INSOMNII INUTILE

Tatãl meu n-a existat niciodatãpre cât l-am iubit;El respira întotdeaunadoar în ritm vegetalîncercând a prinde din urmãlegea nescrisã a vremiiCãuta veºnic în umbra pãmântuluicrucea luminii – cãrarea celuicu suflet aprins...Chiar dacã-i spuneam – într-o doarã –cã viaþa omuluinu e decât o cãruþã de fleacuriEl ºtia dinainte ºi se mira cãatât de tânãrã fiindnu mã încumet sã cânt tinereþeaci trec prin coridorul cu umbreînãlþând dealul nisipului

– Eºti ca o aripãcu zborul în somnfata mea cu inimã albãºi nici nu mai ºtiuîntre atâtea cuvintepentru cine alergiIatã eu,din livada aceasta albastrãmã tot uit cât de firescse leapãdã iarba de floare

Fulgere pe mare

ºi cât de firescun ºarpe se-apropiesã-mi spulbere gândulNumai tucu privirile tale împovãrateîmparþi lumeaîn cuvinte ºi insomnii inutile.

Mariana Pândaru

PASÃREA CU ARIPI LEGATE

Sunt ca o pasãre cu aripi legatePe acest câmp de umbre albastre cu gânduri albastre

Ziua mea începeîn ritmul tobelor maripe când eu – învelitã înpenele mele de jarreuºesc doar un dans fãrã noimãPe acest câmp de umbre albastre cu gânduri albastre

Seara, mã prinde întotdeaunaascultând cu încordarepaºii celor din urmãcare vin – singuratici ºi triºtisã întâmpine noapteaPe acest câmp de umbre albastre cu gânduri albastre.

Noapte ce mã cuprinde ºi pe mine în tiparele eiaceeaºi pasãre cu aripi legatepe câmpul de umbre albastre cu gânduri albastre

Fulgere pe mare

Ce nu-ºi mai înalþãdecât cântecul sãuminunatul ºi nestãvilitulcântec de biruinþã.

Mariana Pândaru

CU INIMA PURTÃTOARE DE FLACÃRÃ

Cu inima purtãtoare de flacãrãCu gândul – zbor între cer ºi pãmântPe cine iubim noi, omule albpe cine iubim, în aceastãclipã cu gustul de scrumSpre ce întoarcem privirilecând în urma noastrãe doar drumul pustiu în amiazã

Suntem umbrecu destin de nisiprãtãcind întruna prinacest peisaj fãrã viaþãNumai cuvintele ardîn preajma respiraþiei noastreNumai cuvintele ardneºterse ºi veºnice semne de foc.

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

REFERINÞE CRITICE

„Am urmãrit scrisul acestei poete înainte ca el sã devinã prilej edito-rial. Versurile ei, publicate în presa literarã, trãdeazã prezenþa uneisensibilitãþi încordate, aflatã mereu în cãutarea parcã a unui cuvânt caresã-i ascundã mai degrabã decât sã-i dezvãluie neliniºtea interioarã.

Volumele ei ne recomandã o poetã care a ºtiut sã-ºi aºtepte ºi sã-ºicontroleze maturitatea artisticã.

Poemele sale ne pun în faþa unui univers din imediata vecinãtate aspaþiului transilvan, evocându-ni-l cu un fel de seninãtate pe care numaila capãtul unui efort (ºi al unei obiºnuinþe cu capcanele scrisului) o poþidobândi.”

Mircea Ciobanu, 1994

„Mariana Pândaru este o poetã excepþionalã, de forþã, foarte maturã,a cãrei expresie este fragilã ºi viguroasã în acelaºi timp”

Cezar Ivãnescu – Luceafãrul, nr. 1143/1984

„Mariana Pândaru este o poetã remarcabilã cu un temperamentlingvistic dublat de un temperament poetic rãsfrânt în imagini poetice”.

Maria Cerchez – Luceafãrul, nr. 1143/1984

„Depãºindu-ºi cu demnitate ºi talent condiþia de provincial, pe planscriitoricesc ºi pe plan publicistic (este membrã a Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti) Mariana Pândaru se recomandã singurã: vine de la Deva,cu o sensibilitate îndelung exersatã („de dupã cuvinte”, o sensibilitate atãcerii rescrise, a „gândului fulgerat”) intimist – existenþialistã.

Mariana Pândaru este de un profesionalism cert.”Liviu Ioan Stoiciu, 2001

Fulgere pe mare

„Mariana Pândaru ºi-a dobândit o formã de exprimare poeticã, pecare o stãpâneºte acum deplin, concretizatã mai ales pe latura confesivã,a comunicãrii metaforice, parabolice chiar, a propriilor trãiri emoþionale,într-un circuit ideatic ce se lasã mânuit uºor pe grila de control a uneiconstrucþii libere, de sub spontaneitatea aparentã lãsându-se sã seîntrevadã elaborarea, travaliul prozodic meticulos ºi atent.

Poeta cautã îndeobºte semnificaþiile de profunzime ale fiecãrui gestuman, ale fiecãrei atitudini sau angajãri, consemnând, transpusã în stareade graþie, reverberaþiile propriilor trãiri în faþa realitãþilor existenþiale.Rezultã de aici o poezie a meditaþiei, a panseului de rezonanþã filozoficã,transpus într-o formã concisã, aidoma unor cugetãri versificate. E opoezie a comunicãrii în pilde ºi simboluri, în care un loc aparte îºi aflãuniversul ºi starea de copilãrie. De fiecare datã construcþia poemei areun nucleu imagistic pregnant, oarecum ºocant, în orice caz capabil acoagula în jurul lui discursul poetic, acesta primind încãrcãturageneralizatoare. Sunt versuri caligrafiate cu o anumitã duioºie, dublatãde vigoarea unei forþe vitale lucide, responsabile în latura moral-socialului...

E o poezie de maturitate, sobrã, mereu marcatã de semnul meditaþiei,al cãutãrii drumului de înþelegere, de pãtrundere în labirintul sinelui, cutoate trãirile lui pasionale.”

Constantin Cubleºan – Mariana Pândaru – „Lacrima de ambrã”,„Steaua” nr. 9/1998.

„Þinem sã precizãm cã avem de-a face cu o liricã rafinatã, axatã peimaginea ºi trãirile inimii. „Inima” concept atât de devalorizat în epocanoastrã, redobândeºte în poezia Marianei Pândaru întreaga sa demnitate,nu numai ca sediu al emoþiei, dar ºi ca loc în care spiritul coboarã(„coborârea minþii în inimã”, dupã o expresie a isihaºtrilor) pentru aface sã vibreze întreaga fiinþã, conectând-o la ritmurile cosmosului.Fiecare poem este o sfâºiere existenþialã. Umanul e veºnic condamnatsã fie rupt, sfâºiat în paradigmã polemicã. Mariana Pândaru este obsedatãde condiþia umanã: mereu imperfectã, mereu sortitã eºecului, trãinddureros disjuncþia dintre contemplarea perfecþiunii ºi inaccesibilitateaacesteia. Ceea ce poate urni omul, ceea ce îl poate scoate din angoasãeste activitatea inimii, singura care mai poate umple templele, mai poate

Mariana Pândaru

da un sens existenþei. Inima singurã poate sã strãbatã închiderea ºidistanþa incomensurabilã dintre aceste monade ermetice care suntoamenii. Sufletele sunt aruncate în corpuri unde cunosc pãtimirea, darcare îºi întipãresc perfecþiunea rotundã (cercul, ca figurã absolutã) asupranisipului. Inima dã consistenþã ontologicã ºi axiologicã fiecãrui act umanchiar ºi actului poetic: armele îndreptate spre imperiile de pe arta poetuluisunt neputincioase. Ea cunoaºte ºi metamorfoze, e de „piatrã” sau de„nisip auriu”, ea cunoaºte imuabilitatea rocii sau destrãmareastrãlucitoare prin dãruire.

„Lacrima de ambrã” constituie un adevãrat „tratat” de educaþie ainimii, singura care ne face sã suportãm absurdul ºi disperarea existenþei,dar care le ºi subliniazã într-o lume a ideilor, a ideilor plenar trãite ceeace este marca lirismului autentic. ”

Niadi Cernica – O „poeticã” a inimii (Crai Nou - nr. 2252-1998)

„Mariana Pândaru este o poetã de mare talent ºi o ziaristã de excepþie,aflatã de mai bine de douãzeci de ani în atenþia criticii literare. Este, deasemenea ºi o editoare priceputã ºi de rafinament deosebit, o conºtiinþãculturalã autenticã.

Volumele sale de poezie sunt cu totul remarcabile, probânddeopotrivã artã ºi meserie, cerebralitate ºi spontaneitate. Ele constituieun maraton pe verticalã, fiind roadele unor acumulãri de decenii în spaþiulculturii.”

Aurelian Titu Dumitrescu, 2001

„Mariana Pândaru practicã o poezie curatã, nu doar în vers clasic ciºi în vers alb, cu o metaforã proaspãtã în care tematic, predominãsentimentul iubirii ºi al maternitãþii împlinite, condiþia contemporanã apoetului ºi a poeziei.

Sinceritatea ºi limpeditatea stilului sãu, fac din paginile volumelorsale de versuri, o lecturã agreabilã. Laconismul lor, adesea, nu denotã oscurtã respiraþie, ci o reflexivitate condensatã prin care poeta reuºeºtesã spunã mult în cuvinte puþine.

Un ochi proaspãt, o sensibilitate exacerbatã ºi un stil cursiv, dovedescfaptul cã poeta, atunci când oboseºte în chingile versului, poate scriecurat ºi prozã.”

Passionaria Stoicescu, 2001

Fulgere pe mare

„Mariana Pândaru tinde a împlini o excepþie în poetica noastrãfemininã.

Prin forme simple de limbaj, surprinde aspecte complexe aleexistenþei. De la amãnunte de ordin comun reuºeºte sã evolueze spresfere ale semnificaþiilor înalte. De la subtilitãþi surprinse de ingenioasa-i intuiþie femininã, se transpune mãiestrit spre problematici de maturãgravitate.”

Victor Isac – Mariana Pândaru -O excepþie în poetica femininã, 1992

„Mariana Pândaru este un poet autentic prin transmiterea emoþionalãputernicã a unui fond liric de mare calitate, recunoscut de altfel ºi decronicile literare ce au salutat apariþia volumelor sale. Ea este dãruitãcu trup ºi suflet scrisului, e o prezenþã de netãgãduit în câmpul literaturiinoastre.”

Neculai Chirica, 1994

„Pe Mariana Pândaru n-am cunoscut-o decât prin versurile publicateîn volume ºi reviste literare. Mi se pãrea cã vine dintr-o lume în care,eu, poetul singuratic de la Dunãre, n-o sã am niciodatã vizã de intrare.Citindu-i poezia mã uimeam mirându-mã, vorba lui Nichita ºi învãþamalfabetul tãcerii. Furând puþin câte puþin din cântecul lebedei, MarianaPândaru ne face ºi pe noi cititorii sãi, pãrtaºi la acest cântec. Cu toateriscurile.

Mariana Pândaru este o voce unicã în lirica femininã contemporanã.La POETÃ, insomniile devin obiºnuinþã ºi se preschimbã în poeme deo puritate cristalinã, frizând nefirescul.

Cu netãgãduitã invidie vãd cã gâlceava dintre cuvânt ºi vis, laMariana, se constituie în acea cãlãtorie continuã a poetului dintotdeauna.ªi asta pentru cã POETA trãieºte drama neputinþei de a ieºi din cerculmagic al cuvintelor, al imaginilor.”

Ion Conac – Starea de dupã cuvinte(„Lacrima de ambrã”) – „Cãlãuza”, 1998

Mariana Pândaru

„Mariana Pândaru, un suflet zbuciumat, poezia ei aduce documenteromantice asupra unui destin în desfãºurare, e un om inteligent,complexat poate de binele ºi de rãul din noi înºine.

Expresia ei, clarã, sentimentele, ale unei singuratice care ne facesã-i simþim trauma ºi sã fim de acord cu ea.”

Constanþa Buzea - „Viaþa Studenþeascã” - 3 mai 1978.

„Mariana Pândaru este o poetesã cu o sensibilitate a adâncurilor foarteacutã. Ea aude cum cad ninsorile, cum cresc rãdãcinile ierbii... Viziuneasa poeticã strãbate culori greu accesibile, încãrcate de valenþe emotivedeosebite. Lumea cãtre care tinde Mariana Pândaru este o lume în caremiºunã formele vieþii, uneori în ciudate ipostaze.”

Iv Martinovici – „Ritmuri”- 1974

„Când în lumea aceasta toate mangafalele nu mai încap de propriilelor burþi vine cu modestie poeta Mariana Pândaru pentru a recunoaºteîn fascinanta „Poezia - coroanã de spini”: „Dumnezeu mi-a dat poezia/- coroanã de spini/ sã pot traversa/ mai uºor/ deºertul acesta de viaþã/trãgând dupã mine/ o cruce incandescentã/ cãlcând eu - nisip/ pe nisip”.Un fior tragic rãzbate poezia doamnei Mariana Pândaru, existenþialist,o voluntarã asumare a crucii - simbolul de foc al poverii îi trage umãrulsub povara de plumb al marelui talent pe care poeta îl biciuieºte sãcoboare pânã în ultima fibrã a sufletului pentru a smulge ºi ultima fãrâmãde trãire din îndepãrtatul þãrm al fãgãduinþei de la care, mai la vale,totul intrã în neant ºi uitare. Când talentul îi sfârtecã somnul când oreleºi zilele ºi gesturile ºi trãirile sunt sclavii talentului dat, nu pot decât sãmai bucure. Egoismul bucuriei mele e marea povarã pe care doamnaMariana Pândaru, datoritã talentului, e silitã sã-l poarte. De ce? Pentrucã aºa a hãrãzit-o Dumnezeu.”

Vasile Morar – Mariana Pândaru - „Ferigi înzãpezite” –Glasul Maramureºului - nr. 96/1997

„Mariana Pândaru îºi contureazã cu fermitate un nume în poeziaromâneascã de reflecþie ºi a intimitãþii. Precedentele sale cãrþi, orecomandau ca pe o poetã a discreþiei trãirilor intime, a unei sensibilitãþi

Fulgere pe mare

frustrate, necontenit agresatã de vulgaritatea zilei, de „Bâlciul ºi viaþalui coloratã”.

Scurte notaþii fugare, consemnãri despre relaþia sinelui cu lumea,despre clipa cuvântului ºi cuvântul clipei, despre trupul perisabil ºispiritul vulnerabil, acestea sunt temele poetice concluzive, grave, con-cise ale poetei Mariana Pândaru.

Mult mai adânci decât la prima vedere, aceste mesaje poetice aparþinunei poete atente mai ales sã-ºi culeagã lumina sau tristeþea din suflet,ºi ele vor urmãri lectorul multã vreme dupã receptarea lor.

Mariana Pândaru este foarte preocupatã de cuvânt, de capacitateaacestui vehicol capricios de a transporta ceva esenþial din tot ceea cereprezintã omul în traseul sãu existenþial. De aceea o bunã parte dinpoemele sale au ca punct central declanºator al meditaþiei tocmaicuvântul. Apropiindu-ne cãrþile sau poemele Marianei Pândaru, ele nedeterminã sã credem în talentul sãu ºi nu este greºit sã afirmãm cã poetase aflã acum într-o expansiune creatoare evidentã.”

Vasile Bardan – Mariana Pândaru - „Lacrima de ambrã” – ViaþaRomâneascã - nr. 1-2/1999

„Dintr-un fior tragic derivã originalitatea poeziei Marianei Pândaru,zbuciumul ei întru urzirea dupã cele mai sfinte legi ale creaþiei cunoscute.Doamna Pândaru este chematã anume pentru cuvânt ºi metaforã, pentruca timpul sã ºi-l iroseascã într-o învãpãiere de griji la masa de lucru,bucurându-se de firele de cernealã ce se pierd pe manuscris întru naºtereapoeziilor fãrã de care un poet nu ar spune cã nu-i bogat, bogãþia luiconstând în averea sa scriitoriceascã. Poeta Mariana Pândaru a recursla o artã adevãratã, fãrã de câºtiguri materiale, dar a ºi realizat, unexpozeu de imagini, de metafore excelente.”

Ion Machidon – De la poet la poeþi – Ed. Amurg Sentimental -1999.

„Condeiul sigur noteazã amãnuntul semnificativ, capabil sã redeaatmosfera, importanþa obiectivã ºi subiectivã a locurilor într-osuccesiune, desigur subiectivã. Cu atât mai mult cu cât privireacãlãtorului este preponderent retrospectivã, emoþiei trãite ºi euforieipoetice i se substituie, insinuant, tendinþa reporterului spre detaliu exactºi realist, notaþia fotograficã ºi privirea diacronicã rezematã pe date

Mariana Pândaru

istorice. Asta în ciuda intenþiei declarat subiective a cãrþii, susþinutãprin laitmotivul uimirii în faþa frumuseþii ºi al încântãrii legate de dãrniciaclipei.”

Elisabeta Bogãþan –Emoþie ºi luciditate – „Parisul din inimamea” Mariana Pândaru / „Ardealul literar ºi artistic” nr. 1/2002.

„În orice caz, cititorul are acum ocazia de a-ºi desfãta mintea ºisufletul luând act de realitãþi ale Oraºului - Luminã pritocite prin minteaºi viziunea unui observator fin ºi un detalieur în fraza cãruia se regãsesc,de aceastã datã, atât poetul cât ºi jurnalistul. Având de partea sa acestedouã atuuri, autoarea evolueazã cu destulã dezinvolturã pe o medianãepicã foarte bine susþinutã de un comentariu doct în care se regãsescinformaþii din mai toate laturile vieþii sociale. Cele mai multe dintre elene sunt prezentate succint, aproape sub formã de flash-uri, însã grijaMarianei Pândaru este manifestatã în primul rând prin evidenþiereapermanentã a subiectului în discuþie chiar dacã, uneori, creeazã impresiade abatere. Nu este deloc aºa: ochiului sãu de jurnalist vigilent, nu-iscapã absolut nimic...”

Dumitru Hurubã – Mariana Pândaru –„Parisul din inima mea”(Jurnal de cãlãtor) / Cuvântul Liber - nr. 3003, 2001.

„Citind volumul „Lacrima de ambrã” ai senzaþia marii poezii lirice.Cu toatã nota de tristeþe presãratã prin poezii ca o realitate a vieþii,cuvintele reprezentative sunt: luminã, alb, vise, inimã, viaþã, fericire...

Tonul elegiac al volumului este estompat de valoarea poeziei „Numaipoemul de dragoste”, în care optimismul rãzbate ca ºi când bucuria dea trãi trebuie sã învingã: „Numai poemul de dragoste/ Rãmas pe digulalbastru/ Ne-aºteaptã de-un veac/ Neschimbat”.

În final nu putem decât sã remarcãm cã Mariana Pândaru a îmbogãþit,cu acest volum al sãu, peisajul poetic hunedorean, reuºind sã transmitãcititorilor sãi un nou fior de autenticã poezie”.

Dumitru Boboºa – „Lacrima de ambrã” – „Ardealul literar ºiartistic” nr. 5, 1998.

Fulgere pe mare

„Dacã avem în atenþie cã: „Adevãrata frumuseþe este la fel de rarã caomul capabil sã-ºi aleagã un anume sine însuºi ºi sã ºi-l impunã” – cumar spune Paul Valery, – atunci, observãm cã poeta Mariana Pândaru îºiasumã viziunile ce stau sub semnul actului revelator. De aici apareînclinarea spre interiorizare, spre vibraþie sufleteascã, spre construcþiide sferã latitudinarã cu accente îndreptate cãtre abisal, având la bazãtensiuni polare. „Iartã-mã pasãre/ sunt mult mai slabã/ chiar dacã scriamcândva/ cu flãcãri pe trupul tãu inocent/ sunt mult mai slabã/ pentru cãn-am avut niciodatã/ imaginea întregului câmp/ în care se preumblã lafel/ oameni de cretã/ ºi oameni cãrbune/ iartã-mã pasãre/ cãci iatã/ poeziase scrie/ ºi în stare de fericire”. Prin „Ferigi înzãpezite” poeta MarianaPândaru ne propune dificultatea de a traversa cultul poeziei înþelegândcã poezia conþine principiul perceperii de sine a interiorului intim. Astfel,ea ne relevã un procedeu, o cale de ajungere la iluminare”.

Victor Sterom – Ferigi înzãpezite – „Ardealul literar ºi artistic,nr. 3-4, 2001

„La a patra apariþie editorialã („Ferigi înzãpezite”, Editura „Heli-con”, 1996), într-o frumoasã colecþie de poezie, Mariana Pândarucontinuã un discurs liric uºor recognoscibil în peisajul poeziei tinereautohtone actuale. Metafora conþinutã în titlul cãrþii pare sã fie pentruautoare însãºi definiþia artei sale, motivul ferigii sub zãpadã plasându-ne dela început într-un spaþiu al transparenþei ºi imaculãrii. Mariana Pândaruaparþine temperamental poeþilor de sorginte romanticã, sesizând cusensibilitate de barometru toate mutaþiile sufleteºti declanºate deavatarurile unei realitãþi alienate ºi agresive, strãine de aspiraþiile acesteipoezii, ale fiinþei umane în general.

Poeta abordeazã teme esenþiale ale poeziei dintotdeauna – dragoste,viaþã, moarte – în poeme scrise sub imperiul revelaþiei pure, al inspiraþieiautentice, reuºind, nu de puþine ori, sã pãstreze pe întreg parcursulpoemului la aceeaºi intensitate starea emoþionalã iniþialã...”

Ioan Evu – Cuvântul liber, mai, 1996

„Fire puternic interiorizatã, þinutã distinsã, cu o expresie cercetãtoarea feþei ºi un surâs plin de înþelesuri, Mariana Pândaru trãieºte într-un

Mariana Pândaru

univers transparent din care þâºnesc pescãruºi cu blânde priviri. Poeziasa este o constatare în care cititorul se aflã mereu în aºteptarea cuvântuluiîntr-o formã deschisã.

Existã în aceste versuri o voce tainicã a umbrei elementele intrã sauies din scenã cu o evidenþã a gestului. De exemplu în „Casa de umbre”– bucuriile simple se decupeazã din pietre, flori fãrã culoare se leagãnã,pasãrea albã se strecoarã subtil/ cãtre lume.

Folosind cu graþie un limbaj dens redând o succesiune de emoþiibine tensionate în miºcarea elementelor lirice, poeta comunicã unechilibru perfect.”

Elena Cruceru – Orele albe ale poeziei –Anotimp Magazin – nr. 224/1996.

„Cine vrea sã se ducã la Paris cu un ghid bun sau vrea sã revadãParisul prin luminile strãvezii ale poeziei, sã citeascã ultimul volum alscriitoarei Mariana Pândaru, Parisul din inima mea (Ed. „Cãlãuza”,Deva, 2001). Structuratã pe trei mari capitole: Primãvarã de miere,Varã luminoasã, În lumea dialogului (interviuri cu personalitãþi aleculturii române din Franþa, între care Monica Lovinescu), cartea,postfaþatã de Denisa-Lidia Toma este ºi un prilej de reflecþie spiritualãpentru cititor, cãci autoarea îºi numeºte cãlãtoria „periplul meu spiri-tual”.

Ce important e ca turismul sã fie turism duhovnicesc. Se vede din cene spune iar autoarea: „Cãci adevãrata bogãþie a omului stã în sufletulsãu ºi pe aceasta nu i-o poate lua nimeni, niciodatã, orice s-ar întâmpla.”

Theodor Damian – Mariana Pândaru, Parisul din inima mea –Luminã linã (New York) - nr. 4/2001.

Fulgere pe mare

Mariana Pândaru

CUPRINS

TRANSFIGURÃRI........................................................................................Poezia............................................................................................................Primele semne ale învingãtorului...................................................................Pescãruºi cu blânde priviri............................................................................Cuvânt de aramã............................................................................................Amurg...........................................................................................................Îmi furau bucuria..............................................................................................Trandafirul de gheaþã........................................................................................Casa de umbre................................................................................................Frumoasele umbre de cretã...........................................................................Verdele zid......................................................................................................Zãpezi peste fiinþã..........................................................................................Pe stânca de foc..............................................................................................Surâsul pãpuºarului.........................................................................................Pasãrea cu zborul înfrânt................................................................................Vânãtoare........................................................................................................Joc de bufon.................................................................................................Sub pom înflorit..............................................................................................Pe zãpadã numai urme fierbinþi.......................................................................Pasãrea cea mare.............................................................................................Zile neaºteptate...............................................................................................Celei pãsãri adevãrate...................................................................................Clipe de salamandrã vicleanã..........................................................................Aproape liniºte.................................................................................................Cel mai tãcut.................................................................................................Vis cu prigorii...................................................................................................Ochi de lãcustã...............................................................................................Jocul pietrelor.................................................................................................Vãpaia cuvântului........................................................................................Spun pãsãrii..................................................................................................Semne subþiri de neliniºte...............................................................................Sãrbãtori fericite...........................................................................................Timpul ca lama unui cuþit..............................................................................Încotro se duc zilele?.....................................................................................Colivie cu pãsãri.............................................................................................Privighetoarea de jertfã..................................................................................FERIGI ÎNZÃPEZITE....................................................................................Scriu pe albul zãpezii...................................................................................Aº pãrãsi aceastã câmpie.............................................................................Privirea agãþatã de lume................................................................................Dimineþi fericite............................................................................................Întotdeauna aceeaºi carte...............................................................................

10111213141516171819202122232425262728293031323334353637383940414243454748495051

Fulgere pe mare

Cu flãcãri pe trupul tãu inocent.....................................................................Nu mã-ntrebaþi niciodatã..............................................................................Doar noi ºi acvariul nostru............................................................................Stampã..........................................................................................................Podul cu bufniþe............................................................................................Pe linia dreaptã a inimii...............................................................................O tristã amiazã.............................................................................................Poezia ucisã în somn.....................................................................................În primãvarã..................................................................................................Pe retina peºtelui...........................................................................................Viaþa.............................................................................................................Sâmbure viu..................................................................................................Ce ºtii tu – umbrã înaltã..................................................................................Ferigi înzãpezite............................................................................................Cântec rãzbunãtor.........................................................................................Întâmplãtor....................................................................................................Sub ochi de pisicã..............................................................................................Visul albastru...............................................................................................Am fi ajuns douã pãsãri................................................................................Om singur.....................................................................................................Cãmaºa de jar................................................................................................Fragilitatea artistului....................................................................................Deºert al tãcerii..............................................................................................Poezia – coroanã de spini..............................................................................LACRIMA DE AMBRÃ.............................................................................Când ajungem sã ºtim..................................................................................La început de mileniu..................................................................................Purtând teroarea eºecului................................................................................Pe luciul oglinzii, cad pulberi........................................................................Clipa se naºte uneori parºivã..........................................................................Pe jarul unei zile............................................................................................În splendoare de câmp.................................................................................Doar în sus, loc de luminã............................................................................Peste câmp cu tãcerile tale...........................................................................Umbre pe dig...............................................................................................Inima – pasãre liberã......................................................................................Tu n-ai vãzut cãlãtorule...............................................................................Labirintul ierbii cu ghimpi............................................................................Imperiul pe harta poetului.............................................................................Omul ºi câinele lui.......................................................................................Agilitate de foc............................................................................................Pâine ºi portocale.........................................................................................Cuvintele în locul nostru...............................................................................Vara îngropatã în noi...................................................................................Omul tot om.................................................................................................Tabloul fragil al familiei..............................................................................Starea de dupã cuvinte.................................................................................Ferestrele mamei..........................................................................................Pe cãrarea cu pietre rotunde........................................................................Într-o viaþã de om..........................................................................................Zilele – pete imaculate.................................................................................

52535455565758596061626364656667686970717273747577798081828384858687888990919293949596979899

100101102103104

Mariana Pândaru

În oglinda retrovizoare................................................................................Noapte cu licurici........................................................................................În rochia ei brumãrie.....................................................................................Aruncaþi în lume............................................................................................Cruci de piatrã..............................................................................................Portret pe sticlã subþire.................................................................................Singur cu masca de defilare..........................................................................Geometria ciudatã a inimii............................................................................Dor de copilãrie – iarna...............................................................................Cuvintele suntem noi....................................................................................Pe þãrmul unei nordice mãri.........................................................................CÃLÃTORII................................................................................................Într-o varã, la Varna.....................................................................................Serbia...........................................................................................................La Praga printre oameni cu ochi de mãrgele.................................................Montmartre – colina cu pãsãri.......................................................................Place du Tertre – cercul de culoare al lumii.................................................În grãdinile Verssailles-ului..........................................................................Dieppe – o boalã a pietrelor.........................................................................Anina – drum de întoarcere...........................................................................CÂNTECE PÂNÃ LA CER........................................................................FULGERE PE MARE.................................................................................Fulgere pe mare............................................................................................Cu inimã de antilopã....................................................................................Câmp cu lavandã.........................................................................................Semn de sãgeatã aprinsã...............................................................................Încântatã de clipã............................................................................................Cu paºi îngropaþi în nisip..............................................................................Mâinile – o pereche de aripi..........................................................................Nasturi cusuþi pe piele..................................................................................Amintire topitã în ceara sufletului.................................................................Flori de jar......................................................................................................Piatra scrisã....................................................................................................La lumina scoruºului.....................................................................................Tristeþea, tãcerea ºi pãpuºa de cearã...............................................................Zodia cocoºului..............................................................................................Lumea întinsã pe sticlã..................................................................................Starea de pace................................................................................................Asinule............................................................................................................Omul cameleon..............................................................................................Oase albite – cuvintele....................................................................................Semne în crucea nopþii....................................................................................Apropie-te mamã..........................................................................................Strada cu indicatoare.......................................................................................Într-o searã înmiresmatã.................................................................................Groapa cu lei....................................................................................................Cuvântul ºi gândul.........................................................................................Insomnii inutile..............................................................................................Pasãrea cu aripi legate....................................................................................Cu inima purtãtoare de flacãrã........................................................................REFERINÞE CRITICE..................................................................................

105106107108109110111112113114115117119120121122123124125126128137139141143144145146147148149150151152153155157159160161162164165166168170171173175177179

Fulgere pe mare

Contravaloarea timbrului literar se depune în contulUniunii Scriitorilor din România nr. 2511.1-171.1/ROL,

B.C.R. Filiala sector 1, Bucureºti.

Editura „CÃLÃUZA”Str. Horea, nr. 30

2700 Deva, jud. Hunedoara, RomâniaTel./fax: 0254-214684; 0744/521284E-mail: calauzapress@yahoo.com.Consilier editorial: Valeriu Bârgãu

Tehnoredactor: Cristina MoruzCarte tipãritã la Tipografia

„Floarea Soarelui”

fulgere pe mare pdf - bibliotecadeva.eu · þinutul meu de lapte ºi miere, pe care îl port mereu...

Documents

Transcript of fulgere pe mare pdf - bibliotecadeva.eu · þinutul meu de lapte ºi miere, pe care îl port mereu...

ATITUDINI Libertatea de exprimare a magistraþilor. Limite ºi … · 2011-09-12 · exprimare, pe de o parte, ºi protecþia intereselor sociale ºi ale drepturilor individuale ce

CASA BRAICOFF. Proiect de restaurare ºi reconversie ... fileStudii ºi cercetãri ºtiinþifice de arhitecturã ºi urbanism/ ARGUMENT 261 Consiliului Lucrãrilor Publice – trebuiau

Fratii Grimm Interior 2013 Fratii Grimm 2012cdn4.libris.ro/userdocspdf/433/Fratii Grimm_INT.pdfcându-se din ce în ce mai frumoasã ºi plinã de graþie. Când a împlinit vârsta

PSIHODIAGNOZA ªI EVALUAREA CLINICÃ A COPILULUI ªI ......Psihodiagnoza ºi evaluarea clinicã a copilului ºi adolescentului / Steliana Rizeanu. - Ed. a 2-a, rev. ºi adãugitã.

COMPACT 2005 curbe...ºi lichide alimentare; rezervoare pentru combustibili lichizi, cãmine de vizitare, curãþare ºi control ºi bariere stradale tip New Jersey . Gama de produse

Pompe ºi compresoare - SYSCOM 18syscom.ro/Catalog_produse/12.Pompe-si-compresoare.pdf · Soluþii complete pentru automatizãri industriale ºi sisteme de mãsurare Pompe ºi compresoare

Păsările răpitoare diurne ale zonelor de deal · ºi animale. Diversitatea ºi numărul păsărilor răpitoare din aceste zone este dependentă de procentul ºi calitatea pădurilor

Primarul oraºului Tãlmaciu, Nicolae Petru Basarabã ......decembrie 2019, pag II Duminicã, 8 decembrie, la Casa de Culturã din oraºul Tãlmaciu s-a desfãºurat o frumoasã manifestare

Expert - insse.ro · Se compune din trei trepte majore ºi anume: cea înaltã a Munþilor Carpaþi, cea medie care corespunde Subcarpaþilor, dealurilor ºi podiºurilor ºi cea

Modular, testat în practicã ºi - paratrasnet...Modular, testat în practicã ºi adaptat pentru industrie: astfel se prezintã programul nostru complet de butoane ºi lãmpi. În

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor · Intelectualul ºi cultura în lumea secularizatã Prin anii '20-'30 ai copilãriei ºi adolescenþei mele se vorbea mult despre

Catalog 2013-2014 - medidentexim.ro · Pe parcursul unor decenii de inovañie, cercetare ºi dezvoltare a produselor ºi producñie de înaltã calitate, GC ºi-a consolidat angajamentul

208nuantegri.files.wordpress.com · Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan Vidraºcu Concepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev Pe copertã:

Dorin Bujdei Poveste adevãratã - Editura Doxologia · o pungã de plastic. A Poveste ... Sã-mi aminteascã, probabil, de extraordinara dragoste cu care m-au copleºit în atât

Dragoº PETRESCU ONISIFOR GHIBU - RoEduNetastra.iasi.roedu.net/pdf/nr54p20-22.pdfprecum N. Iorga, M. Sadoveanu ºi Ion Agârbiceanu. În redacþie s-a format o adevãratã ºcoalã

Lumea antica de la 1400 la 586 - Biserica Adventista Bologna · importante ºi interesante, de a examina apariþia, declinul ºi cãderea regatelor ºi imperiilor ºi de a observa

Ion DRÃGUªANUL Bucovina ºi Eminescu - Dragusanul · ºi crescut în limba rusã, dar care a învãþat ºi româneºte, ºi nemþeºte, în câþiva ani petrecuþi la Cernãuþi

sãptãmâna - saptamanamedicala.ro · Chirurgie a penisului ºi uretrei. Având o suprafaþã totalã de 2500 m2 ºi beneficiind de personal medi-cal profesionist, tehnologie ºi

Multe noutãþi ºi inovaþii tehnologice - · PDF filede iluminare integrat, precum ºi senzori de ploaie ºi de luminã. Autocarul are 3,8 m înãlþime ºi este disponibil în mai

Urmeazã foametea ºi Anticristul. Apoi ceruri noi ºi un ... · Dar cumva trebuie sã ce sã murim sub ochii tãi, noi ºi mânt nou, în care va locui nepri- apari ºi tu pe scenã,