Post on 29-Nov-2015
1
CURS 12.
SUBSTANłE ANTIHELMINTICE
Antihelminticele sunt substanŃe utilizate în combaterea paraziŃilor metazoari (helminŃilor), localizaŃi
în majoritate în tractusul digestiv, dar şi în alte organe interne (pulmoni, ficat, cord etc). Aceşti paraziŃi se
pot grupa în platelminŃi (cestode – teniile şi trematode sau viermi frunză) şi nematelminŃi (nematode sau
viermi rotunzi).
Tratamentul antihelmintic trebuie precedat de o dietă alimentară (18 – 24 ore la rumegătoare şi 12 ore
la celelalte specii), antihelminticul urmând a se administra înaintea tainului de dimineaŃă.
Tratamentul se repetă Ńinând seama de ciclul evolutiv al parazitului – după 7 - 14 sau 21 zile.
CARACTERISTICILE UNUI ANTIHELMINTIC IDEAL Un antihelmintic ideal ar trebui să aibă următoarele proprietăŃi:
1. Un indice terapeutic larg.
2. Un spectru larg de activitate.
3. Un timp scurt de remanenŃă.
La animalele de companie, care nu fac obiectul consumului uman, prezenŃa prelungită a
medicamentului ar putea fi avantajoasă, asigurând o protecŃie prelungită împotriva reinfestării.
4. AbsenŃa efectelor secundare.
5. Competitivitate în sistemul de management.
EFICIENłA ANTIHELMINTICELOR FAłĂ DE PARAZIłII RUMEGĂTOARELOR,
CABALINELOR ŞI SUINELOR ŞI REZISTENłA LA ANTIHELMINTICE.
VEZI ACESTE CAPITOLE ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA 2004 – 2005.
MODUL DE ACłIUNE AL ANTIHELMINTICELOR
A demonstra că un medicament are un efect „in vitro” asupra unui sistem enzimatic, asupra unui
organ al parazitului sau asupra parazitului ca întreg, nu este suficient pentru a dovedi că acesta este modul
său de acŃiune asupra gazdei definitive. Astfel, s-a demonstrat că antihelminticele benzimidazolice inhibă
enzima fumarat reductaza şi preluarea glucozei, determinând depleŃia parazitului de rezervele de glicogen,
dar activitatea lor „in vivo” este asemănătoare cu a celorlalte antihelmintice şi constă în capacitatea lor de a
polimeriza tubulina din microtubulii celulelor, ceea ce afectează capacitatea viermilor de a digera şi absorbi
nutrienŃii.
O altă teorie recentă este că benzimidazolicele acŃionează prin creşterea permeabilităŃii membranei
celulare la H+. Benzimidazolul, Triclabendazolul, cu activitate specifică numai faŃă de trematodele hepatice,
acŃionează complet diferit, printr-un mecanism încă necunoscut, faŃă de restul compuşilor benzimidazolici.
Mai multe medicamente utilizate pentru controlul trematodelor hepatice (de ex., Disofenol şi
Rafoxanid) şi pentru controlul cestodelor (de ex., Niclosamid şi Diclorofen) afectează metabolismul
2
energetic al viermilor pe căi diferite de benzimidazoli, prin inhibarea fosforilării mitocondriale. O
completare recentă a arsenalului de luptă împotriva trematodelor hepatice este clorsulonul sulfonamidic, care
inhibă enzimele glicolitice ale parazitului (fosfoglicerat kinaza şi fosfoglicerat sintetaza), dar nu şi pe ale
gazdei.
O trăsătură comună a unor remedii împotriva viermilor rotunzi este aceea de a cauza paralizia
paraziŃilor. În cazul piperazinei, acest efect se realizează prin hiperpolarizarea celulelor musculare. Viermii
sunt astfel paralizaŃi şi apoi eliminaŃi din intestin. Pyrantelul şi Morantelul realizează acelaşi efect prin
depolarizarea celulelor musculare (o reacŃie care poate fi antagonizată de piperazină), pe când Levamisolul
este un stimulator ganglionar care, de asemenea, depolarizează muşchii, dar probabil la un nivel diferit de
locul de acŃiune al Pyrantelului şi Morantelului.
Mecanismul de acŃiune al avermectinelor este încă necunoscut, cu excepŃia faptului că sporesc
permeabilitatea membranelor parazitului faŃă de ionii de clor, determinând blocarea transmiterii neuro-
musculare prin stimularea eliberării neuromediatorului chimic GABA (acid gamaaminobutiric) care menŃine
deschise canalele de Cl-. Aceasta împiedică toate schimburile normale de polaritate (depolarizare şi
hiperpolarizare) de la nivelul motoneuronului, esenŃiale pentru transferul semnalului înspre şi dinspre celula
musculară, având ca finalitate paralizia viermilor.
Organofosforicele sunt un grup de compuşi care paralizează atât nematodele cât şi insectele prin
inhibarea enzimei acetilcolinesteraza, a cărei funcŃie este aceea de a opri acŃiunea acetilcolinei (mediatorul
chimic al sinapsei neuro-musculare). Organofosforicele sunt adesea toxice la mamifere, în special când
animalele tratate sunt debilitate sau când dozele administrate sunt depăşite.
Praziquantelul, cestodocid, cauzează vacuolizarea tegumentului viermilor, dar produce şi paralizii
prin creşterea permeabilităŃii membranelor celulare faŃă de ionii cu încărcătura electrică pozitivă (Na+,
Mg2+). Metabolitul activ (diacetil) al remediului faŃă de trematode (diamfenetide) pare să afecteze aceşti
paraziŃi într-un mod asemănător.
În concluzie, cele mai multe antihelmintice aparŃin următoarelor două categorii majore:
- cele care interferează cu metabolismul energetic al parazitului;
- cele care paralizează viermii, deşi este interesant că unele dintre acestea, cu efect
paralizant, determină şi inhibarea fumarat-reductazei.
VEZI CONTINUAREA ACESTUI CAPITOL ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I,
EDITIA 2004 – 2005.
CESTODOFUGE ŞI CESTODOCIDE
Speciile de animale cel mai frecvent infestate cu cestode sunt oile, câinii şi păsările.
Niclosamid – Yomesan – Radeverm – Devermin
Se prezintă sub formă de cristale galbene, inodore, insipide, insolubile în apă. Este un tenicid care se
foloseşte la toate speciile de animale. Astfel, în moniezioza oilor, doza este de 70 mg/kgc; la câini
3
(Echinococus, Dipilidium) şi păsări, 150 mg/kgc, administrate individual sau în masă. La toate speciile,
dozele se repetă la 24 de ore şi apoi după 3 – 4 săptămâni.
Farmacocinetică. Niclosamidul se absoarbe greu din intestin. Mica cantitate care se absoarbe este
metabolizată în amine (aminoclosamida) relativ inerte. Spre deosebire de alte salicilanilide (de ex., closantel)
este foarte rapid excretat.
Toxicitate. Niclosamidul prezintă o limită de siguranŃă de 5 – 7 ori doza recomandată, în ciuda dozei
terapeutice mari.
Prezentare comercială: pungi de polietilenă cu 100 şi 500 g pulbere insolubilă şi comprimate a 0,5 g.
Praziquantel – Droncit
Este un derivat izochinoleinic care se recomandă ca cestodocid la câine, pisică şi păsări. Pentru câine
şi pisică doza este de 5 mg/kgc (1 comprimat/10kgc), la păsări doza este dublă – 10 mg/kgc. SoluŃia
injectabilă 5,7 %, utilizată mai rar, la carnasiere se administrează în doză de 5,5 mg/kgc (1ml/10 kgc) (IM
sau SC).
Farmacocinetică. Praziquantelul este rapid absorbit şi metabolizat aproape în totalitate. El prezintă
un pronunŃat efect de prim pasaj („first – pass”), de exemplu, o mare parte din acest medicament este
metabolizat în ficat înainte de a intra în circulaŃia sistemică. La câini 60 – 80 % din doza terapeutică se
elimină prin urină, iar restul (prin intermediul bilei) prin fecale. O cantitate foarte mică (0,1 – 0,3 %) de
praziquantel este excretată nemodificată (nebiotransformată).
Toxicitate. La o doză de 40 de ori mai mare decât doza terapeutică recomandată la câine singurul
simptom înregistrat a fost voma. Forma farmaceutică injectabilă poate cauza tranzitoriu durere şi iritaŃie la
locul injecŃiei. Se recomandă ca praziquantelul sa nu se administreze caŃeluşilor sub 4 săptămâni sau puilor
de pisică sub 6 săptămâni, dar poate fi administrat fără nici un risc la căŃelele gestante.
Prezentare comercială: comprimate a 0,05 g şi soluŃie injectabilă 5,7 % în flacoane de 100 ml.
Espirantel
Espirantelul este un nou remediu cestodocid foarte eficient şi sigur.
Spectrul de acŃiune. Espirantelul, administrat oral (PO), are o excelentă activitate asupra cestodelor la
speciile: câine, pisică, oaie şi cal.
Doze terapeutice:
Câine: 5,5 mg/kgc; Pisică: 2,25 mg/kgc.
Toxicitate. Espirantelul prezintă un indice terapeutic (limită de siguranŃă) foarte mare. Nu au fost
observate simptome de intoxicaŃie la câinii trataŃi cu de 90 de ori doza recomandată (terapeutică).
TREMATODOFUGE ŞI TREMATODOCIDE
Trematodozele sunt boli care afectează atât mamiferele domestice, în special rumegătoarele
(fascioloza şi dicrocelioza – cu localizări în aparatul digestiv, respirator, circulator), cât şi păsările
(prostogonimoza – care afectează oviductul, cloaca şi bursa lui Fabricius, cu grave tulburări ale ouatului).
4
Rafoxanid – Flukanide – Ranide
Se prezintă ca o pulbere gălbuie, insolubilă în apă. Se recomandă la vaci şi oi, în tratamentul tuturor
formelor de fascioloză, în doze de 7,5 mg/kgc, o singură administrare orală sau 3 mg/kgc subcutanat numai
la vacă. Tratamentele se fac primăvara şi toamna.
Farmacocinetică. Medicamentul este bine absorbi, dar greu excretat.
PrecauŃii. Se impune o perioadă de aşteptare de 28 de zile înainte sacrificare (pentru eliminarea
reziduurilor) şi nu se recomandă utilizarea rafoxanidului la vacile lactante.
Toxicitate. Rafoxanidul prezintă o limită de siguranŃă de 6 ori doza terapeutică recomandată.
Prezentare comercială: suspensie apoasă 2,5 % rafoxanid în bidoane de 4,5 l; boluri a 0,3 g s.a.
Oxiclozanid – Zanil
Derivat de pentaclor-salicilanilidă, se prezintă ca o pulbere galbenă, insolubilă în apă.
Oxiclozanidul este activ numai faŃă de larvele adulte ale fasciolelor (fascioloza cronică), caz în care
dozele la bovine şi ovine sunt de 15 mg/kgc. Administrarea se face per os.
PrecauŃii. Oxiclozanidul impune respectarea unei perioade de aşteptare de 14 zile înainte de
sacrificare, dar poate fi administrat la vacile lactante şi fără a necesita perioadă de aşteptare pentru consumul
laptelui.
Toxicitate. Simptomele de intoxicaŃie pot să apară la de 4 ori doza terapeutică recomandată.
Prezentare comercială: suspensie apoasă 3,4 % s.a. în bidoane a 4,5 litri.
Closantel – Flukiver 5
Antihelmintic de sinteză, derivat de salicilanilidă, are acelaşi mecanism de acŃiune ca şi Rafoxanidul:
inhibă producerea de energie în celulele helminŃilor, ceea ce duce la paralizia şi moartea lor.
Se recomandă în terapeutica nematodozelor gastrointestinale, trematodozelor şi hipodermozei la
rumegătoarele mari; trematodozelor şi estrozei la rumegătoarele mici.
Doze terapeutice :
Oaie: 5 mg/kgc SC; 10 mg/kgc PO; Vacă: 5 mg/kgc SC; 10 mg/kgc PO.
Farmacocinetică. Closantelul este bine absorbit, atingând un nivel plasmatic de aproximativ 55
µg/ml în 24 de ore de la administrarea orală a 10 mg/kgc. Posedă un timp de înjumătăŃire de 15 zile.
ConcentraŃia sanguină a medicamentului este maximă în intervalul 24 – 48 de ore de la administrarea
parenterală (SC).
Toxicitate. Closantelul prezintă un interval de siguranŃă de 6 ori doza terapeutică recomandată, nu
este carcinogen, teratogen sau embriotoxic.
Prezentare comercială: flacoane a 250 ml.
Nitroxinil
Nitroxinilul este un fasciolocid activ numai în administrare parenterală (injectabilă).
Spectrul de acŃiune. Nitroxinilul este foarte activ faŃă de fasciolele adulte (şi faŃă de larvele lor în
vârstă de 6 saptămâni, la un dozaj de 2 ori mai mare decât doza terapeutică recomandată), mai puŃin activ
5
faŃă de larvele de Oestrus ovis şi nematodele hematofage. Este utilizat cu succes în terapia nematodului
Syngamus la fazani.
Doze terapeutice:
Vacă: 10 mg/kgc SC; Oaie: 10 mg/kgc SC; Fazan: 133 – 444 ppm administrat în apa de băut
(doza mai mică este recomandată pentru puişori).
Farmacocinetică. Nitroxinilul este administrat parenteral deoarece, dacă este administrat oral (PO),
reducerea grupării nitro- de către microorganismele din rumen cauzează pierderea activităŃii antihelmintice.
Se elimină greu din Ńesuturi.
PrecauŃii. Se impune respectarea unei perioade de aşteptare de 30 de zile înainte de sacrificare şi nu
se recomandă a se utiliza la vacile producătoare de lapte pentru consumul uman.
Toxicitate. Doza maximă tolerată este de 4 ori doza terapeutică recomandată.
Bromofenofos - Acedist
Se prezintă, în comerŃ, sub formă de comprimate a 1,2 g bromofenofos (s.a.), recomandat fiind în
fascioloza bovinelor, preventiv şi curativ.
Doze: 12 mg/kgc.
AtenŃie! Are indicele terapeutic (IT) = 3, doza toxică fiind de 36 mg/kgc.
Prezentare comercială: flacoane a 100 comprimate.
NEMATODOFUGE ŞI NEMATODOCIDE
Clasa nematode cuprinde 3 ordine de helminŃi: Ordinul Strongililor (Strongilatoze pulmonare -
bronşite verminoase, Strongilatoze digestive - gastrite şi enterite verminoase):, Ordinul Ascarizilor (în
intestinul subŃire) şi Ordinul Oxiurilor (în intestinul gros).
VEZI CLASIFICAREA ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA 2004 – 2005.
BENZIMIDAZOLI
Albendazol – Valbazen – Vermitan - Rombendazol
Albendazolul este larg utilizat pentru tratamentul nematodozelor şi trematodozelor la rumegătoare.
Medicamentul este disponibil sub următoarele forme farmaceutice: suspensie, comprimate (pentru animale
mici şi păsări), boluri (pentru administrarea intraruminală a albendazolului la rumegătoare).
Spectrul de acŃiune al albendazolului se manifestă faŃă de toate nematodele importante şi larvele
acestora, incluzând formele hipobiotice sau inhibate. Este eficient şi asupra cestodelor şi trematodelor adulte.
Doze terapeutice: Oaie: 5 mg/kgc; 7,5 mg/kgc pentru trematode; Vacă: 7,5 mg/kgc; 10 mg/kgc
pentru trematode; Cal: 5 mg/kgc.
Farmacocinetică. Medicamentul este rapid biotransformat la sulfonat şi sulfoxid, metaboliŃi care sunt
activi faŃă de trematodele hepatice şi cestode. La oaie, 50 % din doză este excretată prin urină, în cea mai
mare parte în primele 48 de ore. O forte mică cantitate de albendazol rămâne nemetabolizată.
6
PrecauŃii. Reziduurile medicamentului persistă mai multe zile; în consecinŃă, timp de 10 zile de la
tratament oile nu pot fi sacrificate (timp de 14 zile bovinele), iar vacile producătoare de lapte pentru consum
uman nu se tratează.
Toxicitate. Indicele terapeutic (limita/intervalul de siguranŃă este de 7,5 – 20 de ori doza
recomandată. Dozele mari pot fi embriotoxice.
Cambendazol – Equiben – Noviben – Camavet - Bonlam
Recomandarea principală a cambendazolului este în terapia infestaŃiilor parazitare (nematodozelor) la
porcine şi păsări.
Spectrul de acŃiune. Cambendazolul are bună eficacitate faŃă de nematode şi o oarecare activitate faŃă
de cestode.
Doze terapeutice: Cal, oaie, vacă: 20 mg/kgc; Porc: 20 – 40 mg/kgc; Porumbel: 75 – 150 mg/kgc
pentru 2 zile de tratament.
Farmacocinetică. Medicamentul este rapid absorbit şi nu se recomandă pentru tratamentul vacilor de
lapte din cauza reziduurilor care rezultă în urma biotransformări.
PrecauŃii. Se recomandă respectarea unei perioade de aşteptare înainte de sacrificare de 21 de zile.
Toxicitate. Combendazolul este un benzimidazol cu toxicitate moderată. El poate fi letal pentru vaci
la de 2 – 3 ori doza recomandată, dar ovinele tolerează de 10 ori doza. Medicamentul poate fi embriotoxic
dacă se administrează animalelor gestante.
Fenbendazol – Panacur – Safeguard - Axilur
Fenbendazolul are un spectru larg de acŃiune, este foarte bine tolerat şi este utilizat pe scară largă în
tratamentul nematodelor la mamifere.
Spectru de acŃiune. Fenbendazolul este activ faŃă de toate nematodele importante, incluzând larvele
inhibate (în hipobioză). Este utilizat pentru tratamentul faŃă de larvele hipobiotice de toxocara la căŃea,
imediat înaintea fătării. Are o oarecare activitate şi faŃă de cestode.
Doze terapeutice: Vacă: 7,5 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc; Porc: 5 mg/kgc; Cal: 5 – 10 mg/kgc; Câine:
100 mg/kgc sau 20 mg/kgc pentru 5 zile de tratament.
Farmacocinetică. Fenbendazolul este absorbit lent din intestin, iar nivelul sanguin maxim este atins
la 28 – 30 de ore după tratament. Principalii metaboliŃi sunt sulfonatul şi sulfoxidul. Ultimul este identic cu
oxfendazolul şi este responsabil pentru activitatea sa. Peste 35 % din doză se elimină prin urină, iar cea mai
mare parte se excretă prin fecale.
PrecauŃii. Perioada de aşteptare este de 14 zile pentru carne şi 72 de ore pentru lapte.
Toxicitate. Fenbendazolul prezintă un înalt grad de siguranŃă, cu un factor de securitate de 100 de ori
doza recomandată. Vacile infestate cu trematode pot avea un răspuns alergic la tratamentul cu fenbendazol
ca rezultat al „uciderii” paraziŃilor „în situ”. Fenbendazolul nu este embriotoxic.
Flubendazolul – Flubenol
Flubendazolul este utilizat numai la porc (şi om) pentru tratamentul infestaŃiilor cu nematode.
Spectru de acŃiune. Flubendazolul este utilizat pentru terapia infestaŃiilor cu nematode la porc.
7
Doze terapeutice: Porc: 5 mg/kgc sau 30 ppm în hrană.
Farmacocinetică. Flubendazolul este slab absorbit din intestin şi de aceea are o toxicitate redusă. El
determină un nivel al concentraŃiei plasmatice de doar 1/10 din nivelul plasmatic al mebendazolului (care
este un derivat nehalogenat).
PrecauŃii. Sunt necesare 14 zile de aşteptare înainte de sacrificare.
Toxicitate. Flubendazolul este netoxic la de 40 de ori doza recomandată (terapeutică). Nu pare să fie
embriotoxic.
Luxabendazol
Luxabendazolul este un medicament cu spectru larg.
Spectru de acŃiune. Luxabendazolul are o bună eficacitate faŃă de nematodele şi trematodele adulte
şi larvele acestora din urmă în vârstă de 6 săptămâni de la oaie.
Doze terapeutice: Oaie: 7,5 mg/kgc (10 mg/kgc pentru trematode).
Farmacocinetică. După administrarea orală, aproximativ 95 % din medicamentul absorbit se leagă de
proteinele serice. Cea mai mare parte din doză (71 %) este excretată prin fecale ca luxabendazol
nemetabolizat, 12 % regăsindu-se ca metaboliŃi, iar 13 % este prezentă în urină, din care 5 % este
medicament nemetabolizat.
Toxicitate. Dozele de 100 mg/kgc nu sunt toxice la oaie, iar testele nu au relevat nici o activitate
mutagenică sau teratogenică.
Mebendazol – Telmin – Telmintic – Vermox – Ovitelmin - Mebenvet
Mebendazolul, nu este în general utilizat la bovine.
Spectrul de acŃiune. Mebendazolul este eficient faŃă de nematode, cestode ca şi faŃă de larvele
cestodelor. Are şi o oarecare activitate antifilaria.
Doze terapeutice: Oaie: 10 – 15 mg/kgc; Cal: 5 – 10 mg/kgc; Porc: 30 ppm pentru 10 zile de
tratament; Câine: 25 – 50 mg/kgc, de 2 ori/zi, timp de 5 zile; Păsări: 10 mg/kgc, 3 zile (nu se administrează
la porumbei).
Farmacocinetică. Aproape în totalitate, mebendazolul este excretat nealterat prin fecale.
PrecauŃii. Medicamentul impune respectarea unei perioade de aşteptare de 7 zile la oaie.
Toxicitate. Mebendazolul este bine tolerat, cu un indice de siguranŃă foarte mare de 20 de ori doza
recomandată. Medicamentul nu este embriotoxic la animalele de rentă, dar teratogenitatea a fost demonstrată
la rozătoare.
Oxfendazol – Benzelmin – Systamex - Synanthic
Oxfendazolul este un remediu obişnuit faŃă de nematodele rumegătoarelor, fiind administrat
intraruminal prin injecŃii sau sub formă de boluri.
Spectru de acŃiune. Oxfendazolul este activ faŃă de nematode, larvele lor inhibate (hipobiote) şi faŃă
de cestode.
Doze terapeutice: Vacă: 4,5 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc; Porc: 4,5 mg/kgc; Cal: 10 mg/kgc.
8
Farmacocinetică. Oxfendazolul este un metabolit – sulfoxid - al fenbedazolului şi este probabil
derivatul responsabil pentru activitatea ambelor medicamente antihelmintice. Cea mai mare parte a
medicamentului şi metaboliŃii săi sunt excretaŃi prin fecale în 48 de ore de la tratament.
PrecauŃii. O perioadă de aşteptare de 14 zile este necesară înainte de sacrificare pentru carne.
Toxicitate. Indicele de siguranŃă este de 10 ori doza recomandată, dar dozele mari pot fi embriotoxice
la oile gestante.
Oxibendazol – Oxihelmint – Antelcid - Loditac
Oxibendazolul este în mod obişnuit utilizat ca antihelmintic la cal.
Spectru de acŃiune. Oxibendazolul este eficient faŃă de nematodele gastrointestinale şi pulmonare.
Doze terapeutice: Cal: 10 mg/kgc; Porc: 5 – 15 mg/kgc; Vacă: 5 – 10 mg/kgc; Oaie: 5 mg/kgc.
Farmacocinetică. Se atinge un vârf al nivelului plasmatic la 6 ore după administrare şi aproximativ
40 % din medicament este excretat prin urină în 9 zile post-tratament.
PrecauŃii. O perioadă de aşteptare de 14 zile este recomandată în urma tratamentului, dar laptele
poate fi utilizat după 48 de ore de la administrare.
Toxicitate. Indicele terapeutic este de 60 de ori doza terapeutică. El a fost determinat pentru
rumegătoare, dar dozele mari sunt embriotoxice.
Parbendazol – Verminum – Wormguard - Helmatec
Parbendazolul a fost primul carbamat benzimidazolic folosit ca antihelmintic, dar astăzi este mai
puŃin utilizat.
Spectru de acŃiune. Parbendazolul este eficient faŃă de majoritatea (dar nu faŃă de toŃi) nematodelor
gastrointestinale şi faŃă de trematode.
Doze terapeutice: Vacă: 30 mg/kgc; Oaie: 20 – 30 mg/kgc; Porc: 30 mg/kgc; Cal: 2,5 – 20 mg/kgc.
Farmacocinetică. După administrarea orală la oaie, absorbŃia este foarte rapidă şi vârful nivelului
plasmatic este atins în aproximativ 6 ore. Medicamentul este rapid metabolizat şi excretat. Cea mai mare
parte a dozei este excretată în primele 24 de ore, iar concentraŃia medicamentului în Ńesuturi este minimă
după 6 zile. Numai 26 % din doză este excretată prin urină.
PrecauŃii. Perioada de aşteptare este relativ scurtă, de numai 6 zile.
Toxicitate. Parbendazolul are un indice de siguranŃă de peste 30 de ori doza recomandată la animalele
sănătoase, dar poate fi teratogenic la doze uşor mai ridicate decât doza recomandată. Parbendazolul a fost
primul care a alertat cercetătorii asupra embriotoxicităŃii benzimidazolicelor.
Tiabendazol – Terahelmint – Equizol – Omnizol - Thibenzol
Tiabendazolul primul din această generaŃie de antihelmintice, este încă larg utilizat.
Spectru de acŃiune. Tiabendazolul este activ faŃă de nematodele adulte şi larvele acestora.
Doze terapeutice: Oaie: 50 – 75 mg/kgc; Vacă: 100 mg/kgc; Cal: 50 mg/kgc; Porc: 50 – 100 mg/kgc;
Păsări: 1000 mg/kgc.
Farmacocinetică. Tiabendazolul este rapid absorbit şi rapid eliminat din organism. Metabolitul său
major este 5-hidroxi-tiabendazol, care se conjugă cu acidul glucuronic sau sulfatul, 90 % din doză este
9
excretată prin urină, iar 5 % prin fecale în 48 de ore, în mare parte ca metaboliŃi. Mai puŃin de 1 % reprezintă
medicamentul nemodificat. PrecauŃii. Perioada sa de aşteptare de 0 zile i-a asigurat popularitatea printre
fermieri. El poate fi administrat şi vacilor producătoare de lapte pentru consumul uman.
Toxicitate. Tiabendazolul are un indice de siguranŃă de 16 – 27 de ori doza recomandată.
Triclabendazol
Triclabendazolul este un benzimidazol lansat recent pe piaŃa medicamentului de uz veterinar, cu un
spectru de activitate extrem de diferit, direcŃionat asupra trematodelor hepatice.
Spectrul de acŃiune. Triclabendazolul este foarte puternic faŃă de trematodele hepatice (Fasciola
hepatica), începând cu vârsta de o zi până la stadiul de adult. Este slab activ faŃă de Dicrocelium şi nu are
activitate împotriva nematodelor.
Doze terapeutice: Oaie şi capră: 10 mg/kgc; Vacă: 12 mg/kgc.
Farmacocinetică. MetaboliŃii majori ai triclabendazolului la oaie sunt sulfoxidul şi sulfonatul. Ambii
se găsesc în plasmă, iar primul (sub formă liberă sau conjugată) este metabolitul major care se regăseşte în
bilă. Din doza administrată, 40,5 % este excretată prin bilă şi 6,5 % prin urină. Triclabendazolul are o
perioadă de eliminare de 28 de zile.
PrecauŃii. Nu trebuie administrat animalelor de rentă, care furnizează lapte pentru consumul uman.
Toxicitate. Triclabendazolul este bine tolerat la oaie şi vacă, chiar la o doză de 200 mg/kgc
administrată oral. Nu există dovezi în direcŃia embriotoxicităŃii şi teratogenităŃii la şobolani.
BENZIMIDAZOLICE PRO-MEDICAMENT (PRO – DRUG) Sunt precursori care „in vivo” se scindează sub acŃiunea enzimelor şi dau naştere astfel la
benzimidazoli. În consecinŃă, aceşti precursori (Febantel, Netobimin, Tiofanat) trebuie administraŃi în doze
mai mari, comparativ cu antihelminticele benzimidazolice clasice, pentru a elibera metabolitul activ într-o
cantitate suficientă acŃiunii farmacodinamice.
Mecanismul lor de acŃiune, farmacocinetica şi spectrul de acŃiune sunt în principal asemănătoare,
chiar identice, celor ale benzimidazolilor.
ATENłIE!!! VEZI ACEST CAPITOL ÎN FARMACOLOGIE VETERINARĂ, VOL. I, EDITIA
2004 – 2005.
IMIDAZOTIAZOLI
Dintre imidazotiazolii cercetaŃi, tetramisolul, antihelmintic solubil în apă, asigură avantajul (faŃă de
benzimidazoli) unei activităŃi excelente faŃă de nematodele gastro - intestinale şi pulmonare şi, în acelaşi
timp, poate fi administrat pe cale parenterală (injectabilă). Recent s-a descoperit că tetramisolul este o
mixtură a doi izomeri optic activi, dintre care izomerul levogir (L), levamisolul, este responsabil de
eficacitatea medicamentului faŃă de nematode. Izomerul său dextrogir (dexamisol) are o eficacitate
10
antihelmintică redusă, iar profilul său de siguranŃă (indicele de tolerabilitate) nu a fost mai bun decât al
levamisolului.
Butamisolul, un derivat al m-aminotetramisolului, a fost utilizat pentru o perioadă scurtă de timp ca
remediu pentru nematodozele câinelui (2,4 mg/kgc), dar a fost scos din uzul curent datorită toxicităŃii sale.
Levamisol
Levamisolul, 6-fenil-2,3,5,6,-tetrahidroimidazo(2, l-b)tiazol hidrocloric, este un medicament activ
faŃă de nematode, puternic hidrosolubil, care poate fi administrat oral, parenteral sau percutanat (aplicaŃii
topice).
Spectrul de acŃiune. Levamisolul este eficient faŃă de nematodele gastrointestinale şi pulmonare
(adulte şi stadiile larvare) atât în administrare pe cale orală, cât şi parenterală. Este utilizat cu un succes
limitat faŃă de microfilariile cu localizare cardiacă ale câinilor. Are un efect rapid asupra paraziŃilor,
îndepărtând aproape toŃi helminŃii în 24 de ore.
Doze terapeutice: Vacă: 7,5 mg/kgc; Oaie: 7,5 mg/kgc; Porc: 7,5 mg/kgc; Câine: 5 mg/kgc; Păsări:
25 – 50 mg/kgc.
Farmacocinetică. Levamisolul este foarte rapid absorbit indiferent de calea de administrare (orală sau
injectabilă), dar calea parenterală produce un nivel sanguin mai ridicat al medicamentului.
ConcentraŃia de platou se atinge într-o oră de la administrare, cu un timp de înjumătăŃire nu mai mult
de 4 ore.
În condiŃii de alcalinitate, el hidrolizează în metabolitul insolubil OMPI [2-oxo-3-(2-mercatoeptil)-5
fenilimidazolidină]. Medicamentul este rapid eliminat din organism (46 % prin urină şi 32 % prin fecale în
24 de ore).
PrecauŃii. Are o perioadă scurtă de aşteptare, de 3 zile pentru carne şi 1 zi pentru lapte. Nu se
recomandă, totuşi, administrarea sa animalelor în lactaŃie.
Toxicitate. Indicele terapeutic pentru levamisol este de 5 – 6 ori doza recomandată. Nu este
embriotoxic, nici teratogen.