Mai 2013

Cuvântul

vieţii

“Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna

în poală”

(Lc 6, 38)

Ţi s-a întâmplat

vreodată să fi

primit de la un

prieten un dar şi să

simţi nevoia să te

revanşezi?

Şi să o faci nu atât ca să te achiţi de obligaţie, ci din adevărată iubire plină de recunoştinţă?

Cu siguranţă că da.

Dacă ţie ţi se întâmplă aşa ceva, îţi poţi imagina cum este

pentru Dumnezeu care este Iubire.

El răsplăteşte totdeauna fiecare dar pe care îl facem aproapelui nostru în numele Său. Este o experienţă pe care creştinii adevăraţi o fac foarte des. Şi de fiecare dată e o

surpiză.

Nu ne obişnuim niciodată cu inventivitatea lui Dumnezeu. Aş putea

să-ţi dau o mie, zeci de mii de exemple, aş putea scrie o carte.

Ai vedea cât de adevărată este acea imagine “o

măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf ţi se va turna în poală”: care vorbeşte

despre abundenţa cu care răsplăteşte

Dumnezeu, mărinimia Lui.

“Se lăsase noaptea peste Roma. Şi, în apartamentul de la demisol, micul grup de fete care voiau să trăiască

Evanghelia îşi spuneau noapte bună.

Dar, sună cineva. Cine să fie la ora aceea? Un bărbat stăpânit de panică stătea la poartă, disperat: ziua următoare ar fi urmat să fie dat afară din casă cu familia pentru că nu-şi

plătise chiria.

I-au dat totul acelui om, fără să se mai

gândească.

Fetele s-au uitat una la alta şi, de acord cu toate, au deschis caseta în care, în

plicuri separate adunaseră ceea ce le rămăsese din

salariile lor şi o sumă pentru chitanţele de gaz,

telefon, lumină.

În noaptea aceea au dormit fericite.

Altcineva avea să se gândească la nevoile lor.

‘Vin rapid cu un taxi’ spune vocea bărbatului. Mirate că tocmai cu

taxiul urma să vină, fetele aşteaptă.

Dar iată că încă nu se crăpase de ziuă când sună telefonul.

Faţa oaspetelui le spune că s-a

schimbat ceva: ‚Aseară, abia întors acasă, am găsit o

moştenire pe care nu mi-aş fi închipuit vreodată că o voi primi. Inima mi-a

spus să o împart cu voi’. Suma era exact

dublul decât dăduseră ele cu generozitate”.

“Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va turna

în poală”

Încearcă. Dar fă-o nu ca să vezi

rezultatul, ci din iubire faţă de Dumnezeu.

Ai avut şi tu o astfel de experienţă? Dacă nu, adu-ţi aminte că darul se face

dezinteresat, fără să aştepţi să primeşti înapoi,

oricui cere.

Nu e adevărat. Dacă vrem, avem comori nemăsurate: timpul nostru liber, inima, surâsul, sfatul, cultura noastră, pacea din noi, să-l convingem pe cel care are să dea cui nu

are...

Îmi vei spune poate: „Dar eu nu am nimic”.

Priveşte în jurul tău: îţi aminteşti de bolnavul din spital, de doamna aceea văduvă mereu singură, de camaradul umilit,

de tânărul fără lucru trist în permanenţă, de fratele care are nevoie de ajutor, de prietenul din închisoare, de ucenicul

şovăitor? Cristos te aşteaptă în ei.

Imi vei mai spune: „Dar nu ştiu cui să dau”.

Asumă-ţi comportamentul nou al creştinului – de care este plină

Evanghelia – care este anti-închidere şi anti-îngrijorare.

Renunţă să te bazezi pe bunurile pământeşti şi

sprijină-te pe Dumnezeu. Aici se va vedea credinţa ta în El, care va fi repede confirmată

de darul care ţi se va întoarce.

E logic, Dumnezeu nu Se comportă aşa ca să te îmbogăţească sau ca să ne îmbogăţească.

O face pentru că alţii, mulţi alţii, văzând micile minuni pe care le realizeză darul nostru, să facă şi ei la fel.

O face pentru ca, având mai mult, să putem da mai mult; pentru ca – fiind adevăraţi administratori ai

bunurilor lui Dumnezeu – să facem ca orice lucru să circule în comunitatea care ne înconjoară, până să se

poată spune ca despre prima comunitate din Ierusalim: între ei nu era nimeni sărac.

Nu simţi că prin

aceasta contribui să

dai temei sigur

revoluţiei sociale pe

care lumea o

aşteaptă?

“Daţi şi vi se va da”. Cu siguranţă Isus se gândea în primul rând la răsplata pe care o vom avea în Rai, dar câte se

întâmplă pe acest pământ sunt deja pregustarea şi garanţia lui.

Chiara Lubich