-Institutul Diplomatic Român –

Securitatea alimentară în contextul crizei

economice globale

Obiectivele cursului

La sfârşitul acestei prezentări, veţi putea să:

Definiţi cauzele crizei preţurilor la cereale;

Punctaţi evoluţiile recente;

Decelaţi riscurile şi vulnerabilităţile generale;

Context

Ultimii 20 de ani – stabili

Post 2007-2008: restricţii la export

Scumpiri =>revolte şi instabilitate

Problema cotaţiilor în creştere a devenit o “temă de analiză”

The Economist

Banca Mondială – Food Price Indices

I. Cauze ale crizei preţurilor

la cereale?*

1.Stagnarea sau scăderea producţiei

agricole

1970-1990:nivel mediu anual de crestere a producţiei de 2,2%;

1990-prezent: reducere treptată până la 1,3%;

Tendinţa de scădere continuă => sub 1,2% până în 2017;

1.Stagnarea sau scăderea producţiei

agricole (cont.) Principalele cauze:

– reducerea intervenţiei statelor în sectoarele agricole ale statelor în curs de dezvoltare;

- diminuarea investiţiilor în agricultură şi a sumelor virate către sectoarele C&D;

- modificările climatice şi diminuarea surselor de apă pentru irigaţii (-5↔10mil.ha/an).

2.Scăderea stocurilor la nivel

mondial

Reducerea producţiei=>reducerea stocurilor;

Punct critic - sfârsitul anului 2008: stocurile la nivel mondial la cel mai scăzut nivel din 1982, de 405 mil. tone;

Factori:

SUA - reduceri considerabile ale stocurilor <= majorare exporturi pt. compensa diminuarea producţiei altor state exportatoare & pt. a veni în întâmpinarea cererii.

2.Scăderea stocurilor la nivel mondial (cont.)

Factori:

Creşterea cererii într-o perioadă în care mai mulţi producători importanţi suferă scăderi ale producţiei (vezi seceta din Rusia&Ucraina în 2007);

Costul ridicat al stocării cerealelor, ce reprezintă aprox. 15-20% din valoarea anuală a cantităţii stocate;

Evoluţia structurii pieţelor de bunuri, liberalizarea tot mai extinsă a pieţelor şi deceniile de relativă stabilitate pe piaţa cerealelor;

Modificarea obiceiurilor alimentare => cresterea cererii de furaje pe bază de cereale.

3. Cresterea preţurilor la energie Majorarea preţurilor la energie a dus inevitabil şi la

creşterea costurilor de producţie a îngrăşămintelor, precum şi preţul la combustibili şi transport;

3. Cresterea preţurilor la energie (cont.)

Această tendinţă a dus la majorarea costurilor de producţie în sectorul agricol, iar cercul vicios a continuat si pe pieţele de desfacere, perpetuându-se atât timp cât preţul la energie şi hidrocarburi se menţine ridicat.

Relaţia între S&P 500, preţul vitelor şi cotaţia

porumbului

4.Politicile privind producţia de

biocombustibili

Factori:

Creşterea substanţială a cererii de biocombustibili, în special în SUA şi UE.

Scumpirea petrolului şi temerile legate de securitatea energetică sau modificările climatice => subvenţii şi taxe vamale.

Preţul porumbului şi producţia de etanol

a SUA, ian.2005-mar.2008

5. Intervenţia guvernamentală

Guvernele (în special cel din SUA) susţinute de către băncile centrale, au dislocat sume considerabile pentru a susţine sistemul financiar prin injecţii masive de capital.

Aceste sume, obţinute de către bănci cu o dobândă redusă, sunt reinvestite pentru a scoate profit în sectoare profitabile, iar unul dintre cele considerate sigure este cel al produselor agricole

Dar cine este...regina balului?

6.Tendinţele speculative de pe pieţele

financiare

Tradiţional, în cadrul unui proces si pe o piaţă strict reglementată, care nu permitea decât companiilor cu un interes direct în domeniu să intermedieze si să încheie contracte de tip „futures”*, fermierii din economiile dezvoltate aveau posibilitatea să-si vândă recolta pe o piaţă şi printr-un „trader” specializate, protejându-se astfel împotriva riscurilor de recoltă.

Pe parcursul anilor ‘90 însă, instituţii financiare private au început să facă lobby pentru abolirea reglementărilor amintite, demers încununat, în cele din urmă, de succes. Astfel, aceste contracte au fost schimbate în „produse financiare derivate” ce puteau fi tranzacţionate între traderi care nu aveau nimic comun cu sectorul agricol, luând nastere o piaţă speculativă a produselor agricole tranzacţionate la bursă.

Sursa:Barchart, 2011

Spre exemplificare...

Sursa: US Commodity Futures Trading Commission, 28 aprilie 2010

Ritmul de creştere a contractelor

futures la nivel global

...şi comparaţie.

Exemplu de contract CFD: CFD=100

buseli=aprox. 3 tone. Un contract futures acoperă

5000 buseli

6.Tendinţele speculative de pe pieţele

financiare (cont.)

Factori:

Criza=>investitorii au preferat să renunţe la direcţiile tradiţionale & au optat pt. investiţii sigure:aur, titluri de stat, contracte la termen (futures) pe piaţa de energie şi produse agricole;

Cum funcţionează? În mod normal, investitorii cumpără aceste contracte la

termen atunci când preţul este scăzut si vând când preţul creste, însă piaţa a fost distorsionată de apariţia crizei financiare, care a declansat vânzări masive ale titlurilor financiare clasice si redirecţionarea acestor fonduri spre sectoare precum cel al produselor agricole, dând nastere unor veritabile bule speculative.

Neexistând limite legate de investiţiile ce pot fi plasate pe această piaţă, preţurile au crescut într-un ritm accelerat, existând cazuri de dublări sau chiar triplări a preţului într-o perioadă scurtă.

Spre exemplu, investiţiile în contracte la termen sau indici bursieri de pe piaţa produselor agricole a urcat de la aproximativ 13 miliarde dolari în 2003 spre nivelul de 260 miliarde dolari la sfârsitul anului 2008, când pieţele financiare au fost devastate de efectele prăbusirii băncii de investiţii Lehman Brothers.

II. Evoluţii recente

2010 – studiu de caz

În 2010, confruntată cu o secetă severă, Fed.Rusă a decis sistarea exporturilor de cereale =>fluctuaţii preţuri pe pieţele internaţionale (orzul a înregistat scumpire de aprox. 100%);

Rusia produce aproximativ 100 mil.tone de grâu-an (circa 10% din producţia pe plan mondial), exportă 20% din cantitatea produsă în special pe pieţe din Europa, Orientul Mijlociu si Africa de Nord.

Implicaţii securitare

Dacă Fed.Rusă convinge Belarusul, Kazahstanul şi Ucraina să i se alăture, Kremlinul va avea putere implicită de decizie în cadrul unui veritabil cartel ce contabilizează 15% din productia mondială de cereale si peste 17% din nivelul exporturilor de grâne.

Efectul deciziei Rusiei asupra pieţelor a fost accentuat şi de anunţul făcut de autorităţile americane, care au emis avertizări privind reducerea substanţială a stocurilor, pe fondul secetei ce a afectat statele producătoare de cereale.

Reacţia pieţelor a fost imediată, pe toate marile burse de mărfuri din lume fiind înregistrate cresteri record.

III. Riscuri şi vulnerabilităţi generale

De ce?

Cea mai recentă criză a produselor agricole a generat revolte în peste 30 de state, în timp ce un guvern a fost chiar răsturnat de la putere (Haiti).

Unul dintre principalele riscuri legate de

stabilitatea pieţei agricole si care NU reprezintă un element caracteristic, sistemic, este cel al speculei financiare.

Cum? Creşterile substanţiale de preţuri par să depindă

într-o mai mică măsură de condiţiile specifice de climă sau de elementele fundamentale ale pieţei, cererea şi oferta. Mai degrabă ele par să depindă de teama existentă pe pieţele de profil, investitorii sau chiar statele importatoare fiind îngrijorate de faptul că, chiar şi o destabilizare minoră pe piaţă va forţa statele producătoare să aplice interdicţii la export, generând penurii grave.

Pentru a se proteja de astfel de fenomene, investitorii reacţionează chiar si la anunţuri relativ benigne prin achiziţii masive, ceea ce declansează un cerc vicios al scumpirilor.

Cum? (cont.) Decizia de a impune o interdicţie la exporturi

rezolvă problemele pe plan intern, însă duce la majorarea preţurilor pentru importatori, riscul major al acestei politici fiind reprezentat de accelerarea achiziţiilor din surse alternative, care duc invariabil la noi scumpiri.

Momentul cel mai dificil, care dublează achiziţiile pe un fond de panică, apare atunci când pe piaţă intervin si fondurile speculative, constiente de oportunitatea de profit, care accentuează presiunea existentă asupra ofertei, dând nastere unei bule speculative.

Unde se poate ajunge?

Cea mai gravă potenţială evoluţie a acestui fenomen ar fi aplicarea de tot mai multe state a unor politici protecţioniste, reducând tot mai mult oferta într-o perioadă în care cererea este în continuă crestere.

O astfel de decizie ar genera destabilizări majore, atât din punct de vedere social cît si politic, în special în statele sărace, care simt deja efectele scumpirii la produsele agricole.

Să nu uităm apa... Nu există o criză a apei, ci doar o criză a apei dulci 97,5% din apa de pe Terra este sărată (din care

aproximativ 1% este apă subterană sălcie). 2,5% din apa de pe Terra este dulce. Aproximativ două

treimi din această cantitate este îngheţată; restul este apă în stare lichidă, la suprafaţă şi în subteran. Practic, pentru recolte, răcirea centralelor electrice, băut şi spălat rămâne mai puţin de 1%. Numai pentru recolte folosim două treimi din apa din pânza freatică, irigaţiile consumând 70% din apa dulce.

Apa dulce de pe planetă este estimată la 35 trilioane de litri, împărţiţi astfel: 69,6%, adică 24,36 trilioane litri, sunt captivi în gheaţă, gheţari, zăpadă şi permafrost (vezi Groenlanda), 30,1%, adică 10,55 trilioane litri, se găsesc sub pământ, în sol şi în pânza freatică alimentată de scurgerile de la suprafaţă şi 0,3%, adică 118.639 mii de miliarde de litri, se găsesc în lacuri, râuri şi mlaştini (volumul include apa din plante, animale şi atmosferă).

300 milioane de oameni îşi obţin acum apa din mare sau din ape subterane sălcii, prea sărate pentru a fi băute – dublu faţă de acum un deceniu.

Pe mai toate continentele, apa din pânza freatică este consumată mai rapid decât rata naturală de realimentare.

Populaţia globală creşte cu 83 milioane de oameni anual, ceea ce înseamnă că cererea de apă va creşte încontinuu dacă nu se schimbă modul de utilizare a acesteia.

Până în 2025, se estimează că 1,8 miliarde de oameni vor trăi în zone cu penurie de apă.

Consumul casnic de apă al unei familii americane este de circa 380 litri pe zi. Cei mai săraci oameni de pe planetă subzistă cu mai puţin de 19 litri de apă pe zi.

46% din populaţia globului nu are apă curentă în locuinţe, iar în ţările în curs de dezvoltare, sunt parcurşi pe jos, în medie, 6km pe zi pentru aducerea apei.

Unul din opt oameni nu are acces la apă curată. 3,3 milioane de oameni mor anual din cauza unor

probleme de sănătate legate de apă

Să nu uităm apa...

Vă mulţumesc!

Q & A