Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puineRod n lume o s poarte,Toate bat la poarta vieii,Dar se scutur multe moarte.

E uor a scrie versuriCnd nimic nu ai a spune,nirnd cuvinte goaleCe din coad au s sune.

Dar cnd inima-i frmntDoruri vii i patimi multe,-a lor glasuri a ta minteSt pe toate s le-asculte,

Ca i flori n poarta vieiiBat la porile gndirii,Toate cer intrare-n lume,Cer vetmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,Pentru propria-i via,Unde ai judectorii,Ne'nduraii ochi de ghea?

Ah! atuncea i se pareC pe cap i cade cerul:Unde vei gsi cuvntulCe exprim adevrul?