PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - MARC LEVY PRIETENII MEI, IUBIRILE...

download PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - MARC LEVY PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE

of 218

  • date post

    11-Sep-2019
  • Category

    Documents

  • view

    33
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE - MARC LEVY PRIETENII MEI, IUBIRILE...

  • - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE -

    MARC LEVY

    PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE

    Traducere din limba francez deă

    Marie-Jeanne Vasiloiu

    2

  • - MARC LEVY -

    Lui Louis,

    Lui Emily

    Paris

    — Tu o mai ii minte pe Caroline Leblond? ţ — Din a II-a A, care st tea mereu în fundul clasei. Primul t uă ă

    s rut. Au trecut ceva ani de atunci… ă — Era al naibii de frumoas Caroline Leblond.ă — Da’ ce- i veni de te gândeşti la ea taman acum?ţ — Uite, acolo, lâng c luşei! Mi se pare c femeia aia seam nă ă ă ă ă

    cu ea. Antoine se uita cu aten ie la m mica tân r care citea stând peţ ă ă ă

    un scaun şi arunca priviri fugare, în timp ce d dea pagina, spreă b ie elul ei. Acesta râdea, inându-se bine de stâlpul c lu ului deă ţ ţ ă ţ lemn.

    — Femeia aia de lâng c luşei trebuie s fie trecut de treizeciă ă ă ă şi cinci de ani.

    — P i, şi noi suntem trecu i de treizeci şi cinci de ani, preciză ţ ă Mathias.

    — Crezi c e ea? Ai dreptate, parc ar aduce ni el cu Carolineă ă ţ Leblond.

    — Doamne, c tare am mai fost îndr gostit de ea!ă ă — Şi tu îi f ceai temele la mate, ca s te pupe dup aia?ă ă ă — Ce scârboşenie spui! — De ce scârboşenie? Ea îi pupa pe to i b ie ii care aveau pesteţ ă ţ

    14 puncte din 20. — Eu î i spuneam c m îndr gostisem de ea ca un nebun!ţ ă ă ă — Ei bine, acum po i lua hot rârea s treci mai departe.ţ ă ă Aşeza i unul lâng cel lalt pe o banc din preajma c luşeilor,ţ ă ă ă ă

    Antoine şi Mathias îl urm reau din ochi pe un b rbat în costumă ă bleumarin, care pusese un sac mare şi roz la picioarele unui scaun şi îşi înso ea feti a spre c luşei.ţ ţ ă

    — sta e de şase luni, spuse Antoine.Ă Mathias privi int geanta. Prin fermoarul întredeschis ieşeau unţ ă

    3

  • - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE -

    pachet de biscui i, o sticl de oranjad şi bra ul unui urs de pluş.ţ ă ă ţ — Cel mult trei luni! Pariezi? Mathias întinse mâna. Antoine b tu palma.ă — S-a f cut!ă Feti a de pe c lu ul cu coam aurie p rea c e gata s -şi piardţ ă ţ ă ă ă ă ă

    echilibrul. Tat l s ri, dar omul care supraveghea instala ia o şiă ă ţ aşezase la loc, în şa.

    — Ai pierdut…, vorbi din nou Mathias. Se duse spre b rbatul în costum bleumarin şi se ă aşez lâng el. ă ă — E greu la început nu? îl întreb Mathias cu un aeră

    condescendent. — Oh, da! r spunse b rbatul oftând.ă ă — Cu vremea, o s vede i, treaba devine şi mai complicat .ă ţ ă Mathias privi pe furiş biberonul f r suzet , care ieă ă ă şea din sac. — V-a i desp r it de mult?ţ ă ţ — De trei luni… Mathias îl b tu pe um r şi plec , îndreptându-se triumf tor spreă ă ă ă

    Antoine. Îi f cu semn prietenului sau s -l urmeze.ă ă — Îmi datorezi dou zeci de euro!ă Cei doi b rba i se îndep rtar pe o alee din Gradinaă ţ ă ă

    Luxembourg. — Mâine te întorci la Londra? întreb Mathias.ă — Disear .ă — Atunci, nu lu m cina împreun ?ă ă — Doar dac iei trenul cu mine.ă — Mâine lucrez! — Vino s lucrezi acolo.ă — Nu începe iar. Ce vrei s fac la Londra?ă — S fii fericit!ă

    I

    Londra, dup câteva zileă

    Aşezat în fa a biroului, Antoine redacta ultimele rânduri dintr-oţ scrisoare. O reciti şi, mul umit, o îndoi cu grij , dup care oţ ă ă strecur în buzunar. ă

    Jaluzelele de la ferestrele ce d deau în Bute Street l sau luminaă ă unei frumoase zile de toamn s se strecoare spre parchetul dină ă

    4

  • - MARC LEVY -

    lemn auriu al cabinetului de arhitectur .ă Antoine îşi puse vestonul ag at de sp tarul scaunului, îşiăţ ă

    aranj mânecile puloverului şi se îndrept cu paşi gr bi i spreă ă ă ţ vestibul. În drum, se opri şi se aplec peste um rul şefului s u deă ă ă agen ie, ca s studieze planul pe care îl trasa acesta. Antoineţ ă deplas echerul şi corect linia unei sec iuni. McKenzie îi mul umi,ă ă ţ ţ dând din cap, Antoine îl salut cu un zâmbet şi o porni din nouă spre recep ie, privindu-şi ceasul. Pe pere i, erau ag ateţ ţ ăţ fotografiile şi desenele unor proiecte realizate de agen ia lui, de laţ începuturi şi pân în prezent.ă

    — În seara asta pleci în concediu? o întreb pe fata de laă recep ie.ţ

    — P i, da, a venit timpul s -mi aduc pe lume bebeluşul.ă ă — B iat sau fat ?ă ă Tân ra femeie f cu o strâmb tur ă ă ă ă şi îşi puse mâna pe

    pântecele rotund. — Fotbalist! Antoine trecu în spatele pupitrului, o lu în bra e şi o strânse laă ţ

    piept. — S te întorci repede. Nu prea repede îns , oricum, repede! Înă ă

    fine, întoarce-te când doreşti. El se îndep rt , f cându-i un mic semn cu ă ă ă mâna şi împinse uşile

    de sticl ce d deau pe palierul ascensorului.ă ă

    Paris, în aceeaşi zi

    Uşile de sticl ale unei libr rii pariziene se deschiser în fa aă ă ă ţ unui client vizibil gr bit. Cu p l ria pe cap, cu fularul înnodat laă ă ă gât, se îndrept spre raionul de c r i şcolare. Coco at pe o scar ,ă ă ţ ţ ă ă o vânz toare rostea cu glas tare titlurile şi num rul de exemplareă ă din lucr rile aranjate pe rafturi, în timp ce Mathias scria într-ună caiet cifrele referitoare la ele. F r nici o introducere, clientul îlă ă întreb , pe un ton lipsit de bun voin , unde se g seau opereleă ă ţă ă complete ale lui Victor Hugo, din edi ia ţ Pléiade.

    — Ce volum? întreb Mathias, ridicându-şi ochii din caiet.ă — Primul, r spunse b rbatul, pe un ton şi mai sec. ă ă Tân ra vânz toare se contorsion şi apuc volumul cu vârfulă ă ă ă

    degetelor. Se aplec s i-l dea lui Mathias. B rbatul cu p l rie îlă ă ă ă ă înh la iu eal şi se duse spre cas . Vânz toarea schimb oăţă ţ ă ă ă ă privire cu Mathias. Acesta îşi puse caietul pe tejghea şi, strângând

    5

  • - PRIETENII MEI, IUBIRILE MELE -

    din din i, alerg dup client.ţ ă ă — Bun ziua, v rog, mul umesc, la revedere! se r sti el,ă ă ţ ă

    barându-i trecerea spre cas .ă Uluit, clientul încerc s -l ocoleasc ; Mathias îi smulse carteaă ă ă

    din mân , dup care se întoarse la treburile lui, repetând în guraă ă mare: „Bun ziua, v rog, mul umesc, la revedere!” Câ iva clien iă ă ţ ţ ţ asistau n uci i la scen . B rbatul cu p l rie p r si furiosă ţ ă ă ă ă ă ă magazinul, casiera d du din umeri, tân ra vânz toare, coco at înă ă ă ţ ă continuare pe scar , nu ştia cum s -şi st pâneasc râsul, iară ă ă ă proprietarul libr riei îl rug pe Mathias s treac pe la el înainte deă ă ă ă a termina lucrul.

    Londra

    Antoine o lu pe Bute Street; când p şi pe pasajul pentruă ă pietoni, un black cab încetini şi se opri. Antoine îi f cu şoferului ună semn de mul umire şi se duse spre pia a circular din fa a Liceuluiţ ţ ă ţ Francez. Se auzi un sunet de clopo el şi curtea şcolii fu n p ditţ ă ă ă de un roi de copii. Emily şi Louis, cu ghiozdanele în spate, mergeau unul lâng cel lalt. B ie elul s ri în bra ele tat lui s u.ă ă ă ţ ă ţ ă ă Emily zâmbi şi îşi continu drumul spre poart . ă ă

    — Valentine n-a venit s te ia? o întreb Antoine.ă ă — Mami a sunat-o pe doamna c întârzie. Vrea s m duc s-oă ă ă

    aştept la restaurantul Yvonnei. — Atunci, vino cu noi, te duc eu; o s lu m to i trei gustareaă ă ţ

    acolo.

    Paris

    O ploaie m runt se aşternea pe trotuarele str lucitoare.ă ă ă Mathias îşi strânse pe lâng gât gulerul pardesiului şi p şi peă ă pasajul pentru pietoni. Un taxi îl claxon şi îl ştă erse uşor din mers. Şoferul scoase pe geam o mân cu degetul mijlociu ridicat într-ună gest câtuşi de pu in echivoc. Mathias travers strada şi intr într-ţ ă ă un magazin alimentar cu autoservire. Str lucirile vii ale neoaneloră îl luar în primire, dup lumina cenuşie a cerului parizian. Mathiasă ă c ut o cutie de cafea, şov i în fa a câtorva pungi cu mâncareă ă ă ţ congelat şi alese un pache el de şunc sub vid. Se duse cu coşulă ţ ă la cas .ă

    Negustorul îi d du restul, dar nu-i r spunse la bun seara.ă ă ă

    6

  • - MARC LEVY -

    Când ajunse la sp l torie, oblonul de fier era deja tras. Mathiasă ă o lu spre cas .ă ă

    Londra

    Aşeza i la mas , în sala goal a restaurantului, Louis şi Emilyţ ă ă desenau în caiete, delectându-se cu o crem caramel al c reiă ă secret doar Yvonne, patroana, îl cunoştea. Acum, ea se întorcea din pivni , cu Antoine pe urme; acesta c ra o lad cu sticle deţă ă ă vin, dou l di e cu legume şi trei borcane cu smântân .ă ă ţ ă

    — Cum faci de ridici asemenea chestii? o întreb Antoine.ă — Fac şi gata! r spunse Yvonne, ar tându-i cu un gest s pună ă ă ă

    totul pe tejghea. — Ar trebui s iei pe cineva care s te ajute.ă ă — Şi cu ce s - i pl tesc cinevaul?ă ţ ă Şi aşa, de-abia m descurc deă

    una singur !ă — Duminic , o s vin cu Louis, s - i d m o mân de ajutor. Oă ă ă ţ ă ă

    s - i facem ordine în c mar ; jos e un adev rat talmeş-balmeş.ă ţ ă ă ă