“ Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu...” Jorge Luis Borges în Cărţile şi noaptea

Într-o lume tot mai mult guvernată de înalta tehnologie, de transmitere a informaţiei pe căi rapide, într-o societate bazată şi legată tot mai mult de calculator, internet şi alte mijloace, aproape că s-a uitat complet cartea, acest obiect de preţ pentru mintea şi sufletul nostru, această bogaţie de culoare... Tot mai mult sunt neglijate... Stau pe un raft în bibliotecă asteptând să fie deschise...

Orice copil –scria George Călinescu – “se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea, iar literatura îi satisface această pornire, îl incită...” şi din păcate ne lăsăm copleşiţi de problemele cotidiene, de înalta tehnologie....lăsând în urmă camera cu poveşti....

Curiozitate, dar nepăsare căci....

Biblioteca este locul unde avem posibilitatea să descoperim că suntem oameni, că simţim şi că putem ajunge acolo unde vrem.....prin muncă, dăruire şi pasiune, căci, indiferent ce meserie îţi alegi, trebuie să descoperi tainele cititului şi unde altundeva dacă nu în..... bibliotecă.

Dintotdeauna, cărţile şi biblioteca, au ocupat un loc aparte în inima românului, căci....

-”Cartea este o comoară plină de învăţături.”-”Omul cu carte de lumină are parte.”-”Învaţă la tinereţe ca să ştii la bătrâneţe.”-”Omului cu-nvăţătură îi curge mierea din gură.”“-Omul învăţat are întotdeauna averea la el.’“-Învăţătura –comoara omului.Păzeşte bine cheia ca să

nu pierzi comoara.”Sunt doar câteva proverbe care

preaslăvesc carte!

“ E o grădină mândră,semănatăCu poezii,cu glume şi poveşti,Dar nu se lasă lesne vizitatăDecât când ştii copile,să citeşti.“

Să nu uităm că oamenii care iubesc cărţile sunt oameni buni, cu sentimente nobile, că poporul român a sintetizat genial legătura dintre carte şi om în proverbul :  « Cartea face omul om, şi altoiul pomul pom . »

Şi să ne amintim vorbele minunate ale poetului :

“ Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,Încet gândită, gingaş cumpănită , Eşti ca o floare, anume înflorităMâinilor mele, care te-au deschis.” ( Tudor Arghezi )