Post on 07-Aug-2015
Biblioteca Publică orăşenească „I. Creangă”
or. Floreşti.
Biobibliografie
Floreşti 2011
SUMAR:
Nota bibliotecarului........................................................1
Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului
(80 de ani de la naştere)................................................2
Referinţe critice..............................................................5
Tabel cronologic...........................................................15
I. Opera literară
Ediţii aparte...............................................................20
Publicistică................................................................22
Interviu......................................................................24
Vladimir Beşleagă-traducător....................................25
II. Referinţe bibliografice.............................................25
Indici auxiliari:
Indice alfabetic de nume..............................................29
Indice alfabetic de titluri................................................31
Iconografie
-1-
Nota bibliotecarului
Prezenta biobibliografie cuprinde un volum considerabil de
informaţii ce reflectă diversitatea creaţiei şi activităţii lui Vladimir
Beşleagă ca scriitor, publucist, traducător.
Indicile include opera scriitorului, publicistica, referinţele critice.
Selectarea informaţiilor a fost realizată în baza colecţiilor şi
cataloagelor BPO „I. Creangă” or. Floreşti, Calendar Naţional.
Pentru a înlesni cercetarea şi regăsirea informaţiilor necesare,
referinţele bibliografice sunt structurate în 2 compartimente:
I. Opera literară; II. Referinţe bibliografice.
Compartimentul Opera literară include: Opere editate aparte;
Publicistică, Interviu, Vladimir Beşleagă-traducător.
Compartimentul Referinţe bibliografice conţine lucrări generale şi
articole critice despre viaţa şi creaţia scriitorului.
Indecele cuprinde 108 descrieri bibliografice. Notiţele din cadrul
fiecărui compartiment sunt aranjate în ordine alfabetică.
Descrierea bibliografică s-a efectuat conform standardelor în
vigoare: STAS-ului 7.1-2003 „ Descrierea bibliografică a
documentelor”.
Pentru a facilita folosirea prezentei bibliografii, au fost întocmiţi
indicii auxiliari: indice alfabetic de nume; indice alfabetic de titluri.
În procesul selectării textului din vasta operă a lui Vladimir
Beşleagă ne-am străduit să includem maximum posibil din creaţiile
care au rezistat timpului, care au contribuit la îmbogăţirea şi
valorificarea patrimoniului literar.Scopul acestei lucrări este de a aduna
şi a crea un tezaur spiritual pentru a fi transmis în timp şi-n spaţiu
generaţiilor de azi şi de mâine, celor însetaţi de frumos şi nobil, sacru
şi sublim.
-2-
Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului
(80 de ani de la naştere)
Motto:
Scriitorul Vladimir Beşleagă e unul din acei condeieri, care au
contribuit activ la orientarea prozei într-o albie sănătoasă şi-a adus
din plin aportul la construirea genului limba şi în literatura noastră
contemporană. Criticul literar Mihai Cimpoi a menţionat că scriitorul
Vladimir Beşleagă conjugă formula tradiţională de frescă şi cronică
cu cea modernă, ce valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic şi
interogaţia polemică.
Romancier, cu o vocaţie modernă şi prifundă, preocupat de
problemele majore ale existenţei umane, Vladimir Beşleagă se
situează printre scriitorii reprezentativi ai literaturii din Moldova.
La 25 iulie 1931 în familia lui Vasile şi Eugeniei Beşleagă, se
naşte primul şi singurul copil, pe care preotul ortodox rus din sat,
„O ce mult aş vrea,Înainte de-a închide ochiiPentru totdeauna,Să scriu o carte a cărţilornescrise...”
Vladimir Beşleagă
cînd mama şi bunica l-au botezat într-ascuns, i-a dat prenumele
Vladimir. În 1950 absolveşte şcoala medie cu medalie de aur. În
1955 absolveşte Universitatea de Stat din Moldova, facultatea
-3-
de filologie şi istorie, secţia limbă şi literatură moldovenescă. Face
doctoratul la aceeaşi instituţie, avînd ca temă de studiu „Liviu
Rebreanu, romancier”.
Debutul literar îl începe cu povestiri pentru copii în culegerea
„Zbîntuilă” (1956), după care editează şi alte opere. Prozele scurte
incluse în volumul „La fîntîna Leahului” precedă apariţia unor scrieri
pentru adulţi, care dau semnalul unui suflu nou în literatura
basarabeană. În 1966 apare romanul „Zbor frînt” (reeditat în anul
1997), apreciat chiar de la bun început la justa valoare de critica
literară. Personajul principal Isai, om matur, îşi face examenul de
conşteinţă din perioada războiului în faţa fiului. Ororile războiului
sunt redate prin prisma viziunii unui copil. Academicianul Mihai
Cimpoi spunea: „În fiecare om trăiesc, într-o încolăcire strînsă,
prezentul, trecutul şi viitorul. Poate de aceea bucuria mare de astăzi
îşi are ecoul într-o mare durere de ieri”.
Retrăirile pentru „greşelile” trecutului sunt ca un protest
împotriva războiului. În încleştarea dintre uman şi inuman înving
idealurile paşnice. Anevoioasa cale de cunoaştere de sine îi dă
eroului pînă la urmă motive să fie fericit. Naraţiunea romanului „Zbor
frînt” este continuată într-o altă cronică de familie numită „Nepotul”,
scrisă în 1973, dar editată în 1976 cu titlul (schimbat de cenzură) ”
Acasă”. În perioada 1969-1973 scrie romanul ”Noaptea a treia”, care
este respins de cenzură şi va apărea abia după 18 ani sub titlul
„Viaţa şi moartea nefiricitului Filimon”. Scrie apoi pentru adolescenţi
romanul „Durere” (1979), apoi urmează primele două părţi dintro
proiectată trilogie despre Miron Costin: „Sînge pe zăpadă” (1985) şi
„Cumplite vremi” (1990, reeditată în 2003). Iar în anul 2006 apar mai
multe cărţi: „Dialoguri literare”, „Hoţii de apartamente”, „Ţipătul
lăstunului”, „Cruci
-4-
răsturnate de regim”, „Mănăstirea Răciula,1959”- lucrare de o
deosebită importanţă, fiind un omagiu adus celor, care în perioada
ateismului şi-au păstrat intactă credinţa şi au luptat pentru ea.
În calitate de traducător s-a remarcat prin tălmăcirea romanului
„Dafnis şi Cloe” de Longos şi a nemuritoarei opere a lui Erasm din
Rotterdam „Laudă Prostiei”- o creaţie fascinantă, ce a rezistat
tuturor timpurilor şi nu-şi va pierde niciodată actualitatea. A muncit
cu har, dăruire şi competenţă asupra traducerii, punîndu-ne la
dispoziţie şi multe note ce ţin să ne înlesnească înţelegerea mai
profundă a lucrării.
Astăzi critica literară tot mai consecvent situează în fruntea listei
numele lui Vladimir Beşleagă ca pe al unui dintre cei mai prestigioşi
autori de romane.
Liuba Pohilă,
bibliotecar, Biblioteca Publică
orăşenească
„I. Creangă”, or. Floreşti
-5-
Referinţe critice
…Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator al secolului XX,
mai important pentru că e modern, mai etnic şi mai complex decât Ion
Druţă sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est.
Ion Simuţ
…Beşleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de
cultură, chiar şi prozatorul din el îşi asumă ceva mai multe funcţii
decâtle cere proza propriu zisă; ea nu numai descrie-analizează; ea nu
doar analizează, îngână-cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie-
revine la real.
Mihai Cimpoi
Romanul Durere e o pledoarie pentru că, orice s-ar întâmpla să nu ne
ducem de acasă, ci să nun e ducem de acasă, ci să venim acasă, în
mediul eticii cristalizate de veacuri, unicul remediu în stare săne
intremeze moral.Meritul prozatorului constă în faptul că a încercat să
şteargă rugina inerţiei, că a dezvăluit rădăcinele viciului.
Mihai Dolgan
-6-
Acţiunea romanului Durere este plasată pe acelaşi teren al
zbuciumului sufletesc continuu, în care eroul este pus să afle repere
morale de importanţă primordială. În roman este traversată acea parte
a vieţii noastre, care priveşte deopotrivă ţinuta adolescentului, a
părintelui, a relaţiilor din sânul unei familii, a relaţiilor dintre oameni în
genere.
Ana Bantoş
Cărţile lui Beşleagă sunt nişte răni deschise oricât s-ar strădui să-şi
poetizeze personajele.Mama Lucica este o femeie unică în literatură
(nu concretizez care anume literatură, că să nu deranjez urechile fine
ale colegilor de breaslă), nu numai pentru că-şi calculează la rece
sentimentele, deci, se automodelează, ci pentru că o face cu un scop
nemaipomenit până acum, aceea de a domina. Alege dintre cei doi
bărbaţi pe cel mai slab,deşi nu-l iubeşte. Nu însă dintr-un sentiment de
mamă, cum ar fi fost firesc. De fapt, anume Lucia este personajul
central al romanului Durere, şi anume ea este cu adevărat tragică.
Vina însă nu e a ei, ci a epocii. Femeile se pot emancipa cât vor, le
priveşte, atunci însă când calcă peste condiţia lor umană, nu pot avea
altă viaţă decât tragică. De fapt, viaţa femeilor la ora curentă e poate
mai grea ca oricând. Mă opresc la această consatare, fără să caut
motivele, pentru că-s multe şi complicate,comtinui însă prin a spune că
Beşleagă este din nou unicul care şi-a dat seama de aceasta şi, în timp
ce majoritatea scriitorilor de la noi continuă-să le cânte şi să spună
poveşti despre ele, Beşleagă încearcă, la modul sincer…să le ajute. De
altfel, printre atâtea alte sensuri ale literaturii, acesta nu o fi oare cel
mai nobil? Să ajuţi omul ajuns la ananghie?
Nicolae Vieru
-7-
Tot o familie intrată în criză alcătuieşte şi drama romanului Durere.
E un caz acut împins curajos de autor până la “momentul-limită”. Ca şi
în Ignat şi Ana Beşleagă sondează în adânc, fără a se extinde pe
orizontală. Durere e cronica unei familii de la înfiriparea ei până la un
final pe care autorul ne lasă să-l citim printre rânduri…
Deşi numărul personajelor principale l-am putea urca până la patru
(Emil, Lucica Neagu şi-numaidecît-Tudorel, care, chiar defunct,
continuă să domine intriga), totuşi şi această proză la unui destin.
Drama se declară în partea opusă diferendului Ignat-Ana. Cuplul
Lucica-Tudorel au totul, în afară de fericire; au un ciub, au un cpoil.
Fiindcă între cei doi soţi e mereu în picioare prezenţa obsesivă a unei
dragoste din tinereţe a Lucicăi-Mişu Neagu, banalul triunghi clasic se
încheie. Absolut nevinovatul copil, nimerit în acest dur şi rigid angrenaj,
e gata-gata să fie măcinat. E o situaţie de dilemă etică, pe care autorul
o incriminează neevaziv pe femeie, deşi nici Tudorel nu e absolvit de
responsabilitate morală.
Lucica trăieşte şi în viaţă banală pierderea cerceilor : îl pierde pe
unul şi-l aruncă şi pe celălalt. Regăsindu-l pe primul, simte lipsa
celuilalt, dar totul e ireparabil,în vanitatea şi ambiţia ei de femeie
observă prea târziu că astfel şi-a jonglat fericirea, concomitent şi pe
cea a bărbaţilor cu care soarta o pune faţă-n faţă: Tudorel şi Mişu. E o
reacţie în lanţ, unde de şoc afectându-i pe toţi, dar, mai ales, pe Emil,
copilul ei. Orbită de o patimă târzie, într-un moment de luciditate
observă pe şantier căţeaua ce-şi apară puiul şi-şi dă perfect seama, că
moral este inferioară sălbăticiunii din faţa ei.
Aceste momente-cheie îl califică pe Beşleagă drept un abil al
prozei neostentative, negând prescripţiile rutinei şi neadevărului artistic.
(Aici s-ar cuveni o paranteză: nu tot romanul e menţinut în acest
regim). De obicei Beşleagă nu lucrează cu o singură culoare, albă sau
-8-
neagră- când e vorba de personage. Omul în romanele lui e complex,
veridic. Aici Mişu Neagu e adunat numai din partea negativă a
spectrlului uman; dimpotrivă, Emil e un “curăţel”, un excesiv virtuos,
care iese alb din toate situaţiile şi care e impus de autor să cugete
afectat şi moralizator (cum, de altfel, n-o face nici un erou al lui
Beşleagă); “Iată dar, ce-I viaţa! Îşi zice el. Atât de grea, dar atât de
frumoasă. Şi o afli numai după ce suferi mult, cu adevărat suferi, după
ce te izbeşti de coturi şi pereţi…” Retorismul imobilizează fibula ca o
ghiulea; proza pare pe alocuri puţin trăită şi mai mult confecţionată. Ca
intenţie rămâne însă remarcabilă.
Emil se apropie de vârsta primelor mari întrebări ale vieţii, de
primele mişcări ale inimii. El însă nu-şi trăieşte viaţa sa, ci retrăieşte
drama părinţilor. El nu face nimic din ce- ar face un preadolescent la
vârsta lui, fiind izgonit prematur din copilărie. Romanul e, de fapt,
despre el, cadrul familiei nefiind decât unul epic în care băiatul îşi
revindică destinul său de om. Avem în Durere poate cel mai actual, dar
şi cel mai dur , şi cel mai intenţionat să ne spună adevărul, roman
adresat adolescenţilor.
Eugen Lungu
Proza lui Vladimir Beşleagă (n.25.VII.1931, Mălăieşti-Grigoriopol,
Transnistria; volume de proză: La fântâna Leahului,1963; Zbor frânt,
1966; Acasă, 1976; Ignat şi Ana şi Durere, 1979; Viaţa şi moartea
nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine,
scris în 1969-1970, editat în 1988; Sânge pe zăpadă, 1985, primul din
trilogia despre Miron Costin; Cumplite vremi, vol II, 1990; Zbor frânt
care include şi volumul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon... şi
nuvele Cel de-al treilea dacă a fi fost acolo şi Pădurea albastră,
-9-
1992; a absolvit Universitatea din Moldova; a fost redactor la revistele
Scânteia leninistă, Cultura Moldovei, Chipăruş, redactor-şef adjunct
la rev.Nistru, secretar la Uniunea Scriitorilor; în 1990-1993 a fost
deputat în parlamentul Moldovei ca reprezentant al Frontului Popular ;
Premiul de stat republican în1978)conjugă formula tradiţională de
frescă şi cronică evenimenţială ( ca în cazul romanelor despre Miron
Costin, al lui Acasă şi Durere) cu formula modernă evident proustiană
şi faulkneriană, ce valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic,
interogaţia polemică. Prozatorul reconstituie monografic istoria vieţii
eroilor, suprapunându-le şi trecându-le printr-un examen moral. Aceştia
sunt de obicei nişte dezrădăcinaţi şi dedublaţi care caută să
recupereze timpul pierdut şi identitatea socială. Monografierea lor este
discontinuă, alternativă, sentimental-lucidă, purtând pecetea unei zone
afectate a sufletului uman (dragostea pierdută, copilăria sau
adolescenţa pierdută).
Elementul epic se pulverizează, se topeşte în gândurile, emoţiile,
obsesiile pe care le generează. Omul, nimerind în hăţişul întrebărilor şi
problemelor existenţiale, merge pe firul călăuzitor al lămuririlor, dar se
pomeneşte pe drumurile întrerupte „heideggeriene”, întorcându-se
mereu spre punctul de pornire.
Atunci când evocă copilăria, adolescenţa sau epoca mai îndepărtată
a Cantemireştilor şi Costineştilor fraza este limpede, aşezată, plină de
o pastă epică densă şi colorată.
Există şi un al treilea Beşleagă, care îmbină răsucirea nervoasă a
gândului cu situaţia epică clar conturată (Ignat şi Ana, roman care
dezbate ideea înstrăinării în cadrul familiei de azi).
În romanul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon ne propune o
modelarea existenţei umane: trei zile şi trei nopţi. Declararea lui Filimon
de către însuşi tatăl său drept copil din flori, trimiterea lui (iarăşi la
insistenţa părintelui său) în colonie după ce a spart dintr-o pornire
-10-
băieţească un magazin se lasă ca o umbră fatidică asupra vieţii lui
sufleteşti. Eroul cunoaşte un proces de înstrăinare ireversibil.
„Nefericita” viaţa a lui Filimon trebuie considerată, aşa cum ne propune
şi titlul, şi ca o anevoioasă cale a cunoaşterii de sine. Or,recunoaşterea
se cere plătită cu vămi, cu trăiri, frământări, cu preţul chiar al propriei
vieţi. Ca să obţii împlinirea (ca om, muncitor, creator) e nevoie de jertfă,
şi în acest sens pare indiscutabilă retopirea în substanţa cărţii a mitului
meşterului Manole.
M.Cimpoi
Tot despre tragedia războiului e şi romanul Zbor frânt de V.
Beşleagă...Eroul romanului e un copil..., dar un copil care a văzut, a
trăit, şi a simţit la nivelul vârstei lui războiul adevărat şi brutalităţile lui.
Despărţit de mamă şi de frate Isai îi caută şi nimereşte pe poziţiile
hitlerişte. Comandamentul german îl constrânge să aducă informaţii de
pe frontul sovietic, şi băiatul nimereşte într-un cleşte mortal, fiind silit să
facă naveta între frontul sovietic şi frontul hitlerist. La fiecare cotitură a
Nistrului, la fiecare pas Isai e pândit de moarte...
Acţionând din iniţiativă proprie, el trebuie să se descurce singur în
situaţii foarte complicate, unde subterfugiile nu salvează pe nimeni.
Eroul se bizuie prin urmare pe forţele şi priceperea proprie, pe o
experienţă de viaţă foarte redusă, cum poate fi aceea a unui copil, şi de
aceea momentul dramatic al naraţiunii creşte. Pus, dacă se poate
spune în faţadestinului său, Isai trebuie să lupte cu el ca să-şi salveze
viaţa. Prin asta el devine un adevărat erou de roman, adică un
personaj care posedă trăsăturile unui erou epic.
...Zbor frânt e scris în formă de soliloc... În soliloc gândul nu e
elaborat pe cale literară; eroul îl tatonează pe cale vorbită... Solilocul
este o modalitate de obiectivare; eroul, vorbind, destăinuindu-se,
tânguindu-se ori indignându-se în faţa noastră, lasă o mai mare
-11-
impresie de real decât dacă aceste gânduri şi sentimente ar fi expuse
în referat autoricesc. În soliloc are contract direct cu eroul fără ecranul
interpus al scriitorului...
Beşleagă face una din primele încercări de acest fel...
V. Coroban
Vladimir Beşleagă vorbeşte despre război dintr-un unghi de vedere
principialnou... Nicăieri în literatura noastră nu găsim o analiză atât de
minuţioasă a modului în care războiul se răsfrânge în destinul unui om
concret. Isai estecontuzionat. Nu l-a contuzionat războiul ( ca fenomen
abstract totuşi), ci oameni concreţi, inclusiv acei pentru care el a pătimit
în timpul războiului. Aspectul etic al întâmplărilor, omenia cu multiplele
ei faţete sunt probleme esenţiale aleromanului... Sinceritatea, cinstea,
grija de aproapele, încrederea în om sunt valorile etice spre care tinde
Isai şi pentru care pledează scriitorul...
I. Ciocanu
...Ignat şi Ana reflectă zbuciumul general uman din toate timpurile.
Oare când omul nu s-a gândit la urmaşul său, la cel care îi va continua
viaţa, neamul, ideea, fapta pe pământ?
Tradiţiile poporului, folclorul nostru timp de secole parcă au
avertizat lumea că e mult prea trist şi fără rost să faci umbră pământului
fără copii, fără urmaşi.
Vladimir Beşleagă ca şi cum ar porni de la folclor, desfăşoară
acţiunea în plan real şi fantasic, până când acestea se suprapun şi se
realizează un întreg bine structurat, cu un ritm şi un puls al său interior.
Autorul creează un roman cu probleme intime, poetic, care la ora
actuală are o deosebită căutare...
Deci viaţa intimă a doi tineri căsătoriţi ajunşi la un dezichilibru
sufletesc din cauză că nu au copii. Prozatorul dă în vileag gândirile
-12-
trăirile, crizele sufleteşti frământările eroilor. Întreaga colizie din
sufletele eroilor se consumă pentru a afla acest echilibru. La prima
vedere ai crede că e un caz izolat. Doar în majoritatea familiilor cresc
copii. Autorul însă găseşte conflictul principal anume în abaterea de la
obişnuit. Familia lui Ignat şi a Anei constituie acea abatere dramatică
de la norma firii...
Pe această cale sinuoasă a aflării echilibrului sufletesc Ignat
adesea vorbeşte cu arătarea băieţelului, aceasta ca şi cum ar susţine
axa visului în roman. Tot pe această cale, dar dezvăluind alte trăiri
sufleteşti, o zugrăveşte şi ne-a prezintă autorul pe Ana.
Versiunea fetiţei, versiunea lui Ignat, versiunea Anei sunt nişte
reluări ale aceleaşi teme dezvoltate de prozator din alt unghi.
Permutarea vinovăţiei de la un erou la altul pe această axă a căutării
echilibrului sufletesc se dezvoltă de la această poveste...la realitate şi
de la realitate la poveste...
Până la urmă Ignat îşi găseşte echilibrul.
Acestea au loc între vis şi realitate...
A. Hropotinschi
Ignat şi Ana...tratează problema existenţei, consolidării şi vitalităţii
familiei, ni se adresează direct şi nouă, viitorilor pedagogi şi
întemeietori de tinere familii. Vom avea de lucrat atât cu elevii, cât şi cu
părinţii lor. Vom avea a ne creşte propriile odrasle. Iar toate acestea
necesită o înaltă conştiinţă şi responsabilitate. În Ignat şi Ana apare o
familie contemporană în plin frământ. Autorul foloseşte materialul
concret: povestea acestei familii fără copii, concomitent acordând temei
un sens mai adânc, sugerându-ne cuprinderile unui zbucium general
uman, vechi de când lumea, căci oare în care timpuri omul nu s-a
gândit la urmaşul său, la cel ce-i va continua viaţa, neamul, idealul,
fapta? Şi reuşita prozatorului se conturează anume datorită împletirii
-13-
faptului concret de viaţă contemporană cu exemplele auzite din bătrâni,
oferite de folclor, cu cele înmagazinate în înţălepciunea populară,
exemple despre rostul vieţii omeneşti continuate prin urmaşi (Eleonora
Arnaut).
...Ajungând la finalul subiectului, avem a ne bucura că eroii, trecând
prin grele încercări, au reuşit să rămână oneşti pe drumul lor de
căutare a fericirii au rămas fideli dragostei. Cu o bucurie nostalgică,
dacă aş putea să mă exprim altfel, acceptăm îndelungatele meditaţii
ale lui Ignat despre sensul vieţii (Nina Făunescu).
În Ignat şi Ana casa apare în două sensuri: unul concret, altul
simbolic. Pe de-o parte, la propriu, casa este ameninţată cu
distrugerea, neîncadrându-se în noua arhitectonică a satului, pe de altă
parte, simbolic, casa are a se ruina ca lăcaş al familiei, în care nu se
aude glas de copil...În roman sunt frecvente simbolurile. Noi, cititorii,
căutăm să le pătrundem sensurile, să le găsim explicaţiile veridice.
Astfel, presupun că lacrimile bărbatului şi ale femeii, lacrimi care ar
putea înlocui apa întremătoare, apă vie, despre care povesteşte o
bătrână în visul lui Ignat, simbolizează şi ele ceva şi anume-
înţelepciunea, răbdarea, iscusinţa membrilor familiei de a menţine
căldura casei, de a –şi trăi viaţa armonios (Aurelia Guma).
Romanul trezeşte multe întrebări, însă noi, deocombată, n-am găsit
răspuns la toate – autorul ne invită să medităm, ne lasă iniţiativa de a
întregi liniile de subiect. Dar un lucru ne este absolut clar :mesajul
instructiv al romanului pledează pentru trăinicia căsniciei, pentru
orientarea tinerilor însurăţei spre înfruntarea greutăţilor, căci ciubul
conjugal nu presupune doar existenţa fără nori. Ia frământările
sufleteşti ale eroilor care au reuşit până la urmă să-şi păstreze integră
puritatea morală, demnitatea ne vor ajuta şi pe noi să găsim răspunsuri
la multe întrebări ce ni le va pune în faţă viaţa (Zinaida Iacob).
L. Butnaru
-14-
În linii mari Zbor frânt e romanul unui destin şi al unei suferinţe
umane, având pronunţate note de eseu. Omenescul e văzut în
dimensiunile lui autentice, adevărul psihologic nefiiind exagerat sau
denaturat – eroul e încercat, fireşte, de spaimă, dar întreţine în sine,
netulburată, chemarea vieţii. „Isai se îndreaptă de spinare (iar şi-a
însângerat unghia – afurisita de unghie, că mai bine i-ar cădea cu tot
cu deget) şi porneşte omeneşte mai departe”. Isai rezistă şi se opune
războiului, găsind permanent în sine izvoare de viaţă, între care
statornicie şi fidele sunt dorul de frate şi de casă părintească, lupta cu
sine, refuzul de a acepta resemnat destinul (refuz simbolizat prin lupta
cu şuvoiul în scena finală).
Prozatorul recurge la un mod original de a povesti. El acordă foarte
mult spaţiu în timp fiecărui moment sufletesc al eroului, fiecărei tresăriri
a memoriei. Totul e „mărunţit”, disecat anatomic şi analizat scrupulos.
Stările de spirit ale eroului central, ca şi ale celorlalţi eroi, de altfel,
sunt într-o dependenţă directă de caracterul faptelor şi întâmplărilor ce
au loc, formînd cu ele un tot organic. Războiul este o abatere de la
cursul normal al vieţii, şi omul, fiind aruncat în el, caută – prin voinţă,
forţe supraomeneşti – să-şi menţină echilibrul, să păstreze fiorul vieţii,
către care tinde permanent. Din acţiunile şi trăirile lui Isai desprindem,
în primul rând, protestul împotriva războiului, hotărârea de a lupta eroic
cu dânsul, de a se sacrifica în numele viitorului (reprezentat de copilul
său), apărării luminii şi sensului uman al vieţii...
Meritul cel mai mare al romanului constă în faptul că nimic nu
rămâne neluminat de sufletul eroului, că timpul şi mediul se reflectă în
el cu mii de faţete şi relaţii, cu luminile şi umbrele lor.
M. Cimpoi
-15-
TABEL CRONOLOGIC
1905 5 (18) martie Se naşte - în familia lui Luca Beşleagă si a Natalei nascută Facâru - primul copil Vasile, tatăl scriitorului.
1913 Se naşte în familia lui Andrei Ciocârlan şi a Pachiţei nascută Balan cel de-al patrulea copil Eugenia (Fevronia), mama scriitorului.
1931 25 iulie Se naşte în familia lui Vasile Besleagă şi a soţiei sale Eugenia primul şi singurul lor copil caruia tatăl î-a dat numele de A, pe care preotul ortodox rus din sat, atunci când bunica si mama l-au botezat într-ascuns, l-a preschimbat în Vladimir.
1932 iarna Bunelul scriitorului, Andrei Ciocârlan, dimpreună cu cea de-a doua soţie a sa Iustina şi fiul mezin de 12 ani, este deportat de regimul totalitar comunist în pădurile îngheţate ale Rusiei, unde la scurtă vreme moare. Aceeasi soartă a avut-o si feciorul sau Alexandru, acasă revenind dupa cel de-al doilea razboi mondial doar bunica Iustina.
1938-1941 Vladimir Beşleagă urmează primele trei clase primare cu program de învatamânt sovietic în şcoala din satul Mălăiesti.
1941-1944 Odată cu începerea războiului şi cu instalarea în Transnistria a administraţiei civile românesti viitorul scriitor face clasa a patra primară şi clasele I şi II de liceu cu program de învatamânt românesc.
1948 Fiind elev în clasa a VlII-a (cei doi ani de liceu nu au fost luaţi în calcul de administraţia sovietică) şi editând o gazetă de perete unde avea o poezie dedicată Anului Nou, aceasta este preluată şi publicată de ziarul raional.
1949-1950 Împreună cu alti colegi fondează un cenaclu literar şcolar în cadrul căruia se iniţiază în probleme de teorie literară: versificaţie, noţiuni de estetică etc. Compune poezii, îşi încearcă puterile în proză, dramaturgie. . Scrie la publicaţia raională, trimite versuri la ziarele şi revistele din Chisinău, la Uniunea Scriitorilor. .
1950 Termină scoala medie cu medalie de aur şi depune actele la facultatea de istorie si filologie, secţia limbă si literatură română a Universităţii de Stat din Moldova. În acelaşi an, toamna, tatăl Vasile
-16-
Beşleaga este judecat şi condamnat pe un termen de 20 de ani de detenţie, mama dată afara din casă şi casa confiscată. .
1955 Absolveşte studiile universitare şi este lăsat să facă doctorantura pe lângă catedra de limbă si literatură română, având ca temă de studiu teza «Liviu Rebreanu, romancier».
1956 Se căsătoreste. Îi apare cărţulia de debut Zbântuilă, care cuprinde câteva povestioare pentru cei mici. Se naşte fiica Stela.
1958 După expirarea termenului de doctorantură, fără sa fi putut finaliza teza (tema de studiu fusese respinsa între timp ca inacceptabilă pentru ideologia oficială) se pomeneste într- o situatie confuză - cu familia împrăştiată şi fară surse de subzistenţă. Este angajat colaborator literar la revista de satira si umor «Chipăruş» (în anii precedenţi colaborase sporadic la «Tinerimea Moldovei» şi «Scânteia leninistă»).
1959 Toamna În urma destituirii redactorului sef al revistei «Chipărus» pentru publicarea unor materiale critice de «nuantă antisovietică şi naţionalistă», aşa cum au fost calificate acestea de către forul de partid - CC al PC M -, V. Beşleagă împreună cu alţi tineri colegi din aceeaşi redacţie, dar si de la alte publicaţii, este concediat, blamat de la diferite tribune si în presă şi, fară casa si fară masa, ramâne pe drumuri.
1963 După câteva cărtulii pentru copii V. Besleagă editează culegerea de proze pentru adulţi La fântâna Leahului. În acelaşi an este luat pentru trei luni la armată (la cursuri de reciclare - de la artilerie la arma rachetara), dupa care pleacă de la redactia «Cultura Moldovei» unde activa, hotarât sa se consacre scrisului. Deşi avea publicate deja câteva cărti, nu fusese primit în Uniunea Scriitorilor din cauza blamului din 1959. Se naşte fiul Alexandru.
1964 În vară se îmbolnăveşte grav mama scriitorului, este internată la oncologie si operată, iar pe 9 martie 1965 se stinge din viaţa.
1965 V. Beşleagă abandonează proiectul unei carti la care lucra şi, copleşit de durerea pierderii mamei, revine la subiectul unei povestiri mai vechi. În cursul lunilor aprilie iunie redactează romanul «Ţipatul lastunilor» care în anul următor (1966) apare cu titlul Zbor frânt. În acelaşi an (1965) devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
1966- 1968 Porneşte să lucreze asupra câtorva subiecte, printre care un roman în cinci nuvele intitulat «Moartea albinei», dar din diverse cauze, în primul rând a bolii, le abandonează. A rămas o nuvelă: Pădurea albastra.
-17-
1969- 1970 Redactează romanul Noaptea a treia, denumire ce are tangenţe secrete cu textul «Zborului frânt». Propusă revistei «Nistru» (un manuscris, pentru a deveni carte, era musai să treacă pe la revistă, primul filtru al cenzurii totalitariste), lucrarea este respinsă de colegiul de redacţie condus de poetul ilegalist Em. Bucov, hotarându-i -se astfel destinul pentru multi ani...
1970 Aparte în traducerea lui V. Beşleagă, care şi anterior practicase această muncă, celebrul roman antic pastoral «Dafnis si Cloe» de Longos.
1971 17 martie Moare tatăl scriitorului, Vasile Beşleagă.
1971 – 1976 La congresul de rând al scriitorilor este ales secretar al comitetului de conducere, în care functie activeaza timp de cinci ani, macinându -şi sănătatea si timpul. După primele câteva luni a încercat sa- şi dea demisia, dar a fost obligat de colegi să rabde şi să ramână până la expirarea termenului.
1972 – 1973 După amara experientă cu respingerea manuscrisului «Noptii a treia» scriitorul se decide să lucreze la o carte pentru propriul suflet, fiind astfel scris romanul «Prima ninsoare», care a ramas să zacă alături de cel precedent printre hârtiile autorului.
1973 Nevrând sa se autodesfiinţeze ca autor, V Beşleagă revine la subiectul abandonat în 1965, îl completează cu un al doilea plan, prezentul, şi realizează cartea «Nepotul», o cronică de familie care se publică peste doi ani cu titlul schimbat de redactorii cenzori în Acasa. Scriitorul aborda în această carte unele teme tabu ale epocii totalitariste - deportările tărănimii şi foametea -, din care motiv s -a văzut nevoit sa faca anumite concesii ideologiei oficiale, spre a înşela vigilenta cenzurii comuniste. Aparută în
volum în 1976, cartea a fost distinsa în 1978 cu premiul de stat al R.S.S. M Apropo, acel premiu era compromis de la bun început, fiind acordat de regula dupa prestarea de servicii faţă de regim (V. Beşleagă mai fusese propus în 1968 cu romanul Zbor frânt, alături de poetul cu ani de detentie în gulagul stalinist Nicolai Costenco, ambii respinşi prin votare si înalta decizie a oficialităţilor de partid).
1976 Apare în traducerea lui V. Beşleagă nemuritoarea opera a lui Erasm din Rotterdam «Lauda Prostiei» («Elogiul Nebuniei»)
1978 Scrie romanul pentru adolescenţi Durere,care apare în volum în anul 1979.
-18-
1979 Întreprinde, în componenta unei delegatii de scriitori, o călătorie în România (O tentativa similară, dar fără succes facuse încă în anii când lucra la teza de doctorat). De câtva timp scriitorul se documenta în vederea redactării unei cărţi cu subiect din istoria medievală a Moldovei, având ca personaj central pe Miron Costin. Deşi vizita nu a durat decât o săptămâna, V. Beşleagă reuşeşte să ia cunoştinţă de mănăstirile din nordul Moldovei, să vadă Iasul, să se întreţină cu savanţi şi specialişti medievişti ca Elvira Sorohan, Dan Hona Mazilu, cu unii scriitori bucureşteni. Tot în 1979, activând în cadrul redacţiei revistei «Nistru», initiază în paginile acestei publicatii o discutie privind situaţia precară a prozei din republică, analizândo în plan comparativ cu realizările acestui gen în perioada relativei liberalizări din timpul «dezgheţului hrusciovist» şi cu fenomenele mai elocvente din proza altor republici. Deşi s- au făcut auzite şi voci de sustinere, discuţia, totuşi, n- a cazut pe placul potentaţilor zilei şi pâna la urmă a fost calificată drept denigratoare-
Este publicat manuscrisul «Prima ninsoare» cu titlul Ignat si Ana
1980 Toamna V. Beşleagă întreprinde în calitate de turist o croaziera pe Mediterana, pe parcursul căreia vizitează mai multe oraşe si ţări riverane. Are fericita ocazie să vadă la Roma, deşi în curs de restaurare, Columna lui Traian, Muzeul Vaticanului, iar în Grecia viziteaza Corintul, Acropole şi în Spania Muzeul Salvador Dali.
1981-1983 Pe parcursul a doi ani şi jumătate realizează o primă redacţie a unui roman istoric proiectat în trei părţi.
1985 Apare la «Cartea moldoveneasca» prima parte a romanului istoric: Sânge pe zapadă.
1987 Ianuarie Scriitorul suportă o operatie pe rinichi. Pe 12 ianuarie moare (se sinucide) fiul scriitorului, Alexandru. Pe 18-19 mai V. Beşleagă participă la istorica adunare generală a scriitorilor din Moldova , care a însemnat un moment crucial în mişcarea de renastere şi eliberare naţională a românilor de la est de Prut.
1988 Dupa 18 ani apare în volum cartea «Noaptea a treia» cu titlul modificat Viata si moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoasterii de sine.
1989 Scriitorul întreprinde o calatorie de documentare în Polonia. Vizitează locuri legate de numele regelui Ioan Sobieschi, muzee din Cracovia, biblioteci, fonduri de cărţi vechi.
-19-
1990 Apare la editura «Hyperion» partea întâi din cea de-a doua carte a romanului istoric proiectat: Cumplite vremi.
1990-1993 Activează ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, primul legislativ ales în mod democratic. Timp de un an şi jumătate este lider al fracţiunii parlamentare a Frontului Popular Crestin-Democrat, din partea căruia a fost ales.
Deputat in primul parlament al RM.
-20-
I. Opera literară.
Ediţii aparte.
1. Acasă / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1984.- 352p.
2. Buftea: [povestiri] / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea
moldovenească, 1962.
3. Cumplite vremi [al 2-lea roman din Viaţa lui Miron Costin] / Vladimir
Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1990.- 310 p.
4. Cumplite vremi / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 2004.
5. Dialoguri literare / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Imprimirea BNRM,
2006.- 288 p.
6. Durere/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică, 1979.
7. Durere/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovei, 2007.- 228 p.
8. Galuşca / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovenescă, 1963.
9. Hoţii din apartamente / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Prut
Internaţional, 2006.- 368 p.
10.Jurnal: 1986-1988: [mărturii] / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Prut
Internaţional, 2002.- 402 p.
11. Ignat şi Ana / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 2004.
12. La fântâna Leabului / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea
moldovenească, 1963.
13.Nepotul / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 1998.- 263 p.
14. Noaptea a treia / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică,
1988.
-21-
15.Sânge pe zăpadă. Cartea. 1/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică,
1985.- 268
16. Suflul vremii / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1981.- 271 p.
17. Ţipătul lăstunului / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartier, 2006.- 76 p.
18. Vacanţa mea/ Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea Moldovenească,
1959.
19. Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a
cunoaşterii de sine / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1988.-
214 p.
20.Vrei să zbori pe lună? / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Cartea
moldovenească, 1964.
21. Zbânţuilă / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Şcoala sovietică, 1956.
22. Zbor frânt / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Lit. Artistică, 1980.- 550 p
23.Zbor frânt; Ignat şi Ana / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Litera, 1997.-
419p.- (Bibl. Şcolarului).
24.Zbor frânt; Pădurea albastră; Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo;
Viaţa şi moartea nefericitului Filimon / Vladimir Beşleagă.- Ch.:
Hyperion, 1992.- 463 p.
*************************
25.Le vol / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică, 1987
26.Vuelo Quebrado / Vladimir Beşleagă.- Ch.: Literatura artistică,
1987.
27.Boli / Vladimir Beşleagă .- Moscova: Molodaia Gvardia, 1983.
28. Doma / Vladimir Beşleagă.- Moscova: Sovietskii pisateli, 1978.
29. Letim na Lunu / Vladimir Beşleagă.- Moscova: Detscaia literatura,
1972.
-22-
Publicistică
30. Atâtea cărţi frumoase, visate de mine, au fost asasinate de
vitregiile timpului: Dialog / Vladimir Beşleagă, Alexandru Bantoş //
Limba Română.- 2006.- Nr. 4/6.- P.164-187.
31. Acum ori niciodată: [De la adunarea generală a scriitorilor] // Lit.
Şi arta.- 1989.- 9 mart.- P.5.
32. Bisericile şi mănăstirile sub regimul totalitar din R.S.S.M. (1950-
1960) // Destin românesc.- 1996.- N.1.- P.121-136; Nr.3.- P.60-
70; Nr.4.- P.85-100; Nr.5.- P. 110-125.
33. „Braţul de fier” // Contrafort.- 1999.- Nr.9-10 (sept.-oct).- P.18;
Nr.11-12 (nov.- dec.).- P.24-25.
34. Conştiinţa naţională sub regimul comunist totalitar [R.S.S.M.
(1953-1963)] // Destin românesc.- 1994.- Nr.4.- P.89-102; 1995.-
Nr.1.- P.62-70; Nr.2.- P.89-110.
35. Das Ewig-Weibliche: [ mama-personaj literar] / Vladimir
Beşleagă // Semn.- 2008.- Nr. 2.- P.13-14.
36. De ce scriu? În ce cred?: Răspuns la ancheta revistei. / Beşleagă,
Vladimir // Rev. De ist. şi teorie literară.- 1987.- Nr.3-4.- P.128-131.
37. Despre harul şi curajul timidului Dimitrie cel Crud: [dramaturgia lui
Dumitru Crudu] / Vladimir Beşleagă // Timpul.- 2006.- 2 iun.- P.20.
38. Dialoguri transnistrene // Destin românesc.- 1999.- Nr.1.- P.114-
127; Nr.2; P.127-143; Nr.3.- P.126-134.
39. „Din criza morală vom ieşi mult mai greu” // Lit.şi arta.- 1994.- 13
ian.- P.1-2.
40. Du-te la spital, zice...// Basarabia.- 1995.- Nr.4-5.- P.13-18.
-23-
41.El şi Ea în teatrul lui Val Botnaru: [reflecţii după spectacolul „Avant
de mourir”] / Vladimir Beşleagă // Limba Română.- 2007.- Nr.1/3.-
P.218-222.
42. Imperativul lucidităţii: [creaţia poetului Andrei Ţurcanu] / Vladimir
Beşleagă // Sud-Est cultural.- 2008.- Nr.2.- P.34-63.
43. Mustaţile mele şi alte proze / Vladimir Beşleagă // Basarabia.-
1993.- Nr.2.- P.3-48.
44. Recitind „Divanul...” lui Dimitrie Cantemir / Vladimir Beşleagă //
Conceptul creştin de educaţie-idealul românilor de pretutindeni.
Vol.1.- Ch., 2000.- P.41-55.
45. Reflexe / Vladimir Beşleagă // Contrafort.- 1999.- Nr. 6-8. (Iun.-iul.-
aug.).- P.30-31.
46. „... S-a lucrat împotriva culturii, împotriva fiinţei noastre
naţionale” / Vladimir Beşleagă // Jurnal liter.- 1990.- Nr.9 (Mart.).-
P.2-4.
47. Scriitori români în memorialistica lui Onisifor Ghibu / Vladimir
Beşleagă // Ghibu, Onisifor. Unitatea românească şi chestiunea
Basarabiei.- Bucureşti, 1995.- P.223-233.
48. Scriitorul şi destinele limbii materne: [De la plenara C.C. al U.S.
din Moldova] / Vladimir Beşleaga // Lit. Şi arta.- 1988.- 24 noiemb..-
P.4.
49. Timpul / Vladimir Beşleagă // Basarabia,. 1996.- Nr.5-6.- P.66-78.
50. Vitregiile noastre // Deportări şi neodeportări.- Ch., 1990.- P.55-
67.
51. Vox populi: Ecouri la eseul „Veşmântul fiinţei noastre” de V.
Mândâcanu // Nistru.- 1988.- Nr.12.- P.74-91.
-24-
Interviu
52. Beşleagă, Vladimir. „...Am ascultat întotdeauna de vocea mea
interioară”: [dialog cu scriitorul Vladimir Beşleagă] / consemnare:
Nicolae Leahu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.8.
53. Beşleagă, Vladimir. „ Am coşmaruri cu tot felul de controale, cu
tipi înarmaţi care vor şă mă „prindă, dar le scap mereu”: [interviu cu
scriitorul Vladimir Beşleagă, // Jurnal de Chişinău.- 2011.- 22 iul.-
P.18.
54. Beşleagă, Vladimir. „ Eu am conştiinţa propriei valori...”: [interviu] /
consemnare: I. Stici // Lit. Şi arta.- 1996.- 25 iul.- P.4.
55. Beşleagă, Vladimir. „Frâna a fost pusă, căderea imperiului
continuă”: [interviu] / consemnare: A. Lupan // Lit. Şi arta.- 1992.- 1
ian.- P.2.
56. Beşleagă, Vladimir. „Nu putem ironiza sufletul, ci absenţa lui”:
[Dialog cu scriitorul] / consemnare:I. Nechit // Sfatul Ţării.- 1992.- 5
sept.- P.8.
57. Beşleagă, Vladimir. „ Trăim un timp al adevărului în domeniul
creaţiei...Este timpul trierii valorilor şi-al despărţirii celor chemaţi de
cei nechemaţi”: [interviu] / consemnare: V. Gârneţ // Contrafort.-
1996.- Nr. 4 (Apr.).- P.8-11.
-25-
Vladimir Beşleagă-traducător
58. Erasm din Rotterdam. Lauda prostiei / trad. de Vl. Beşleagă.- Ch.:
Literatura Artistică, 1976.
59. Longos. Dafnis şi Cloe / trad. de Vl. Beşleagă.- Ch.: Literatura
artistică, 1970.
II. Referinţe bibliografice
60. Amariei, Ionel. Cînd documentul e mai puternic decît ficţiunea //
Moldova.- 2010.- Nr.3-4.- P.16-23.
61. Baciu, Valentina. Vladimir Beşleagă scrie istoria lui / Valentina
Baciu // Timpul.- 2008.- 13 noiembr..- P.8.
62. Bantoş, Ana. Adolescenţa în romanele lui Vladimir Beşleagă //
Beşleagă, Vl. Durere.- Ch., 1987.- P. 5-14.
63. Bărbulescu, Simion. Vladimir Beşleagă-un mare povestitor //
Convorbiri literare.- 1999.- Nr. 7.- P.21.
64. Beşleagă Vladimir // Dicţionar enciclopedic ilustrat.- Ch., 1999.-
P.1182.
65. Beşleagă Vladimir // Dicţionarul general al literaturii române.-
Bucureşti: Univers Encicl., 2004.- P.496-498.
66. Beşleagă Vladimir // Literatura şi arta Moldovei: Encicl. În 2 vol.
Vol.1.- Ch., 1985.- P.90-91.
67. Bileţchi, Nicolae. Romanul şi contemporaneitatea.- Ch.: Ştiinţa,
1984.
-26-
68.Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă: romanul de sondaj psihologic
al timpului interior // Literatura română postbelică: Integrări,
valorificări, reconsiderări.- Ch., 1998.- P.491-503.
69.Bileţchi, Nicolae. Vladimir Beşleagă-prozatorul // Nistru.- 1990.-
Nr.5.- P.159-167.
70. Burlacu, Alexandru. De la ţipătul lăstrunilor la zbor frânt şi înapoi /
Alexandru Burlacu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.13-17.
71. Burlacu, Alexandru. Vladimir Beşleagă: Po(i)etica romanului:
[studiu monografic] / Alexandru Burlacu.- Ch.: Gunivas, 2009.- 124
p.
72. Burlacu, Alexandru. Vladimir Beşleagă: Drama zborului frânt /
Alexandru Burlacu // Limba Româ Română.- 2006.- Nr. 4/6 .- P.188-
194.
73. Chira,G. Vladimir Beşleagă // Profiluri literare.- Ch., 1972.
74.Cimpoi, Mihai. Beşleagă Vladimir // Cimpoi, Mihai. O istorie
deschisă a literaturii române din Basarabia.- Ch., 1996.- P. 198-
199.
75.Cimpoi, M. Discocieri.- Ch., 1969.
76. Cimpoi, M. Liniştea epică şi nelinişte prozei // Nistru.- 1980.- Nr.3.
77.Cimpoi, Mihai. Omul, satul, eternitatea: [scriitorul Vl.Beşleagă la 60
de ani] // Viaţa satului.- 1991.- 31 iul.- P.1.
78.Ciobanu, Mircea. Metamorfozele scriitorului şi câmpul de lectură /
Mircea Ciobanu // Semn.- 2007.- Nr.2.- P.18-20.
79. Ciocanu, I. Virtuţile rememorării // Ion Ciocanu.- Clipa de graţie.-
Ch., 1980.
80.Ciocanu, Ion. Vladimir Beşleagă // Limba Română.- 1997.- Nr.1-2.-
P.160-164.
-27-
81.Ciocanu, I. Vladimir Beşleagă: „Zbor frînt” // Ion Ciocanu. Articole şi
cronici literare.- Ch., 1969.
82. Codru, A. Sinteză // Cultura Moldovei.- 1964.- 3 dec.
83.Coroban, Vasile. Cuvînt despre încrederea faţă de om // Chişinău.
Gaz. de seară.- 1967.- 25 nov.
84. Coroban, V. Romanul moldovenesc contemporan.- Ch.: Cartea
Moldovenească, 1969.
85. Dolgan, Mihail. Copilăria-fond de aur al experienţei : [În creaţia
prozatorului Vl. Beşleagă] // Lit. Şi arta.- 1982.- 25 febr.-P.5.
86. Dolgan, M. Creaţia scriitorilor moldoveni în şcoală: N. Costenco, A.
Busuioc, V. Beşleagă, G. Malarciuc: Pentru învăţători / M.Dolgan,
N. Bileţchi, V. Badiu.- Ch.: Lumina, 1990.- 112 p.
87. Dumbrăveanu, Victor. Fidel Vetrei Strămoşeşti: [Vladimir
Beşleagă] / Victor Dumbrăveanu / Moldova: Scrie nouă.- 2006.-
Nr.8/9.- P.31-32.
88. Enciu, Nicolae. Istoria naţională, ca roman: [creaţia lui Vladimir
Beşleagă] / Nicolae Enciu // Semn.- 2007.- Nr.2..- P.27-28.
89. Erizanu, Gheorghe. Vladimir Beşleagă, ţipătul lăstunului //
Timpul.- 2011.- 27 iul.- P.7.
90. Flori pentru Vladimir Beşleagă // Timpul.- 2011.- 26 iul.- P.1.
91. Gheorghiţa, Eugen. Muntele din Transnistria // Literatura şi arta.-
2011.- 28 iul.- P.4.
92. Hropotinschi, A. Treptele creaţiei, trepte ale măiestriei.- Ch.:
Literatura artistică, 1981.-179-183.
93. Josu, Nina. Un scriitor foarte bun // Literatura şi arta.- 2011.- 28
iul.- P.4.
94.La mulţi ani, maestre Vladimir Beşleagă! // Timpul.- 2011.- 15
iul.- P.25.
-28-
95.Ladaniuc, Victor. Vladimir Beşleagă / Victor Ladaniuc // Localităţile
Republicii Moldova: Intinerar documentar-publicistic ilustrat: vol.8:
Li-M.- Dragniştea, 2008.- P. 287-288.
96. Lungu, Eugen. Anul Beşleagă / Eugen Lungu // Sud-Est cultural .-
2007.- Nr.1.- P.6-16.
97.Matei, Valeriu. Vladimir Beşleagă, scriitor şi om al cetăţii //
Mesagerul.- 2000.- 25 iul.
98. Pohilă, Liuba. Vladimir Beşleagă-artistul cuvîntului (80 de ani de la
naştere) // drapelul.- 2011.- 29 iul.- P.2.
99.Răileanu, Vitalie. Vladimir Beşleagă şi spectacolul într-un
fotoliu...// Literatura şi arta.- 2011.- 28 iul.- P.4.
100. Roibu, Nicolae. Vladimir Beşleagă, un om al cetăţii // Timpul.-
2011.- 23 mai.- P.16.
101. Roibu, Nicolae. La 75 de ani prozatorului Vladimir Beşleagă nu
s-a lăsat de poezie / Nicolae Roibu // Timpul.- 2006.- 26 iul.- P.2.
102. Simuţ, Ion. La mulţi ani domnule Vladimir Beşleagă! // Timpul.-
2011.- 29 iul.- P.30.
103. Simuţ, Ion. Virtuţile analizei psihologice / Ion Simuţ // Semn.-
2007.- Nr.2.- P.9-12.
104. Trifan, Călina. Beşleagă, Vladimir / Călina Trifan // Dicţionarul
scriitorilor români din Basarabia: 1812-2006.- Ch.: Prut
Internaţional, 2007.- P.41-42.
105. Tomşa, Ilie. Experimentul: năzuinţă şi risc // Basarabia.- 1991.-
Nr.3.- P.178-181.
106. Ţurcanu, Andrei. Treptele creaţiei lui Vladimir Beşleagă //
Nistru.- 1982.- Nr. 12.- P.137-141.
107. Vasilache, V. Porumbelul negru // Cultura.- 1967.- 4 febr.
108. Vieru, Nicolae. Omul luminat: [File răzleţe despre creaţia lui Vl.
Beşleagă] // Lit. Şi arta.- 1986.- 20 nov.- P.12.
-29-
Indice alfabetic de nume
Amariei
I...................................60
Baciu
V.....................................61
Bantoş
Al..................................30
Bantoş
Ana...............................62
Bărbulescu
S............................63
Bileţchi
N..............67,68,69,70,87
Botnaru
Val..............................41
Burlacu
A........................71,72,73
Busuioc
A.................................86
Cantemir
D...............................44
Chira
G.....................................74
Cimpoi
M...................75,76,77,78
Ciobanu
M................................79
Ciocanu
I........................80,81,82
Codru
A....................................83
Coroban
V...........................84,85
Costin
M..................................3,4
Crudu
D....................................37
Dolgan
M.............................86,87
Dumbrăveanu
V.......................88
Enciu
N.....................................89
Erasm din
Rotterdam...............58
Erizanu
G.................................90
Gârneţ
V...................................57
Gheorghiţă
E............................92
Ghibu
O....................................47
Hropotinschi
A..........................93
Josu
N......................................94
Ladaniuc
V...............................96
Leahu
N....................................52
Longos.....................................5
9
Lungu
E....................................97
Lupan
A....................................55
Malarciuc
G..............................86
Matei
V.....................................98
Mândâcanu
V...........................51
Nechit
I.....................................56
-30-
Pohilă
L....................................99
Răileanu
V..............................100
Roibu
N...........................101,102
Simuţ
I.............................103,104
Tomşa
I..................................106
Trifan
C..................................105
Ţurcanu
A..........................42,107
Vasilache
V............................108
Vieru
N...................................109
-31-
Indice alfabetic de
titluri:
Acasă.........................................
1
Acum ori
niciodată...................31
Adolescenţa în romanele lui
Vladimir
Beşleagă....................62
„...Am ascultat întotdeauna de
vocea mea
interioară”..............52
„ Am coşmaruri cu tot felul de
controale, cu tipi înarmaţi care
vor şă mă „prindă, dar le scap
mereu”......................................5
3
Anul
Beşleagă..........................96
Atâtea cărţi frumoase, visate de
mine, au fost asasinate de
vitregiile
timpului.......................30
Beşleagă nu s-a lăsat de poezie
Bisericile şi mănăstirile sub
regimul totalitar din R.S.S.M.
(1950-
1960)..............................32
Beşleagă,
Vladimir....64,65,66,74
Boli...........................................2
7„Braţul de
fier”..........................33
Buftea.........................................
2
Cînd documentul e mai puternic
decît
ficţiunea...........................60
Conştiinţa naţională sub regimul
comunist totalitar [R.S.S.M
(1953-
1963)].............................34
Copilăria-fond de aur al
experienţei................................8
5
Creaţia scriitorilor moldoveni în
şcoală: N. Costenco, A. Busuioc,
V. Beşleagă, G.
Malarciuc........86
Cumplite
vremi........................3,4
Cuvînt despre încrederea faţă
de
om............................................8
3
Dafnis şi
Cloe...........................59
Das Ewig-
Weibliche.................35
De ce scriu? În ce
cred?..........36
De la ţipătul lăstrunilor la zbor
frânt şi
înapoi............................70
Despre harul şi curajul timidului
Dimitrie cel
Crud.......................37
Dialoguri
literare.........................5
-32-
Dialoguri
transnistrene.............38
„Din criza morală vom ieşi mult
mai
greu”..................................39
Discocieri..................................7
5
Doma........................................2
8
Durere.....................................6,
7
Du-te la spital,
zice...................40
El şi Ea în teatrul lui Val
Botnaru.....................................4
1
„ Eu am conştiinţa propriei
valori...”....................................5
4
Experimentul: năzuinţă şi
risc..........................................10
5
Fidel Vetrei
Strămoşeşti...........87
Filimon sau Anevoioasa cale a
cunoaşterii de sine
Flori pentru Vladimir
Beşleagă..................................9
0
Frâna a fost pusă, căderea
imperiului
continuă...................55
Galuşca......................................
8
Hoţii din
apartamente.................9
Jurnal: 1986-
1988....................10
Ignat şi
Ana..............................11
Imperativul
lucidităţii.................42
Istoria naţională, ca
roman.......88
La fântâna
Leabului..................12
La mulţi ani domnule Vladimir
Beşleagă!...............................10
2
La mulţi ani, maestre Vladimir
Beşleagă..................................9
4
La 75 de ani prozatorului
Vladimir
Beşleagă................................10
1
Lauda
prostiei...........................58
Le
vol........................................25
Letim na
Lunu..........................29
Liniştea epică şi nelinişte
prozei.......................................7
6
Metamorfozele scriitorului şi
câmpul de
lectură.....................78
Muntele din
Transnistria...........91
Mustaţile mele şi alte
proze......43
Nepotul.....................................1
3
Noaptea a
treia.........................14
„Nu putem ironiza sufletul, ci
absenţa
lui”...............................56
Omul
luminat..........................108
-33-
Omul, satul,
eternitatea............77
Porumbelul
negru...................107
Recitind „Divanul...” lui Dimitrie
Cantemir...................................4
4
Reflexe.....................................4
5
Romanul şi
contemporaneitatea.................6
7
Romanul moldovenesc
contemporan............................8
4
„... S-a lucrat împotriva culturii,
împotriva fiinţei noastre
naţionale”.................................4
6
Sânge pe
zăpadă.....................15
Scriitori români în memorialistica
lui Onisifor
Ghibu......................47
Scriitorul şi destinele limbii
materne....................................4
8
Sinteză.....................................8
2
Suflul
vremii..............................16
Timpul......................................4
9
Trăim un timp al adevărului în
domeniul
creaţiei......................57
Treptele creaţiei, trepte ale
măiestriei..................................9
2
Treptele creaţiei lui Vladimir
Beşleagă................................10
6
Ţipătul
lăstunului......................17
Un scriitor foarte
bun................93
Vacanţa
mea...........................18
Viaţa şi moartea
nefericitului...19
Virtuţile analizei
psihologice...103
Virtuţile
rememorării.................79
Vitregiile
noastre......................50
Vladimir
Beşleagă...............73,80
Vladimir Beşleagă-artistul
cuvîntului (80 de ani de la
naştere)....................................9
8
Vladimir Beşleagă: Drama
zborului
frânt............................72
Vladimir Beşleagă: Po(i)etica
romanului.................................7
1
Vladimir Beşleagă-
prozatorul...69
Vladimir Beşleagă: romanul de
sondaj psihologic al timpului
interior......................................6
8
Vladimir Beşleagă scrie istoria
lui..............................................6
1
Vladimir Beşleagă, scriitor şi om
al
cetăţii....................................97
-34-
Vladimir Beşleagă şi spectacolul
într-un
fotoliu...........................99
Vladimir Beşleagă, ţipătul
lăstunului..................................8
9
Vladimir Beşleagă-un mare
povestitor..................................6
3
Vladimir Beşleagă, un om al
cetăţii......................................10
0
Vladimir Beşleagă: „Zbor
frînt”..........................................8
1
Vox
populi................................51
Vrei să zbori pe
lună?..............20
Vuelo
Quebrado.......................26
Zbânţuilă..................................2
1
Zbor
frânt..................................22
Zbor frânt; Ignat şi
Ana............23
Zbor frânt; Pădurea
albastră....24
Iconografie.
Vladimir Beşleagă, omul neînfrânt.
În centru Vladimir Beşleagă - scriitor, traducător şi politician moldovean" (anii 80).
scriitorul Vladimir Beşleagă... scria despre profesorul Vasile Coroban.
Vladimir Beşleagă explicându-i lui Eugen Doga cum e cu muzica.