REFLECTAREA REALITĂŢILOR GENERAL-ROMÂNEŞTI DIN SECOLELE XVII—XVIII IN CRONICILE

DIN ŞCHEII BRAŞOVULUI D E

I O A N - A U R E L P O P

Reali tăţ i le veacuri lor X V I I — X V I I I sînt reflectate to t mai insistent în cronicile din Şcheii Braşovului \ pe măsu ră ce consemnarea faptelor istorice devine mai exactă şi mai minuţ ioasă, pe măsură ce o pa r t e to t mai m a r e din fvenimentele re la ta te ' sînt con temporane sau aproape contemporame autor i lor . Această îmbogăţ i re în spaţ iu şi conţ inut marchează , între altele, şi o po ten ţa re a oglindirii real i tă ţ i lor general t rans i lvănene şi ex t racarpa t ice în scrierile istorice braşovene 2 .

Dincolo de problemele restrinse ale comuni tă ţ i i orăşeneşti d in Şchei, cronicile se află to t mai p regnan t în consonanţă cu aspectele generale ce conf run tau p e români i din în t reg -spaţiul ca rpa to -dună rean în secolele X V I I — X V I I I : prosper i ta tea meşteşugurilor şi a negoţului , •cultivarea pămin tu lu i şi oieritul, s ta tutul poli t ic-adiministrativ al comuni tă ţ i i u rbane a Şcheilor în r a p o r t cu alte comuni tă ţ i , cu puterea centrală ; r ăzba t ecouri ale politicii p r in ­cipilor calvini t rans i lvăneni , ca şi aspecte ale s lavonismului cul tura l re înviat în secolul X V I I în Ţ a r a Românească şi M o l d o v a ; se acordă s ta tornică atenţie luptei pen t ru păs t ra rea „pra­voslavnicei c red in ţe" , l up tă care pre l iminează pr in îndîrj irè şi „semeţie" receptarea mişcării Supplex ului şi impl icarea jn ea a pă tur i lo r româneşt i rămase o r todoxe din sudul Trans i l ­vanie i ; de asemenea, se fac judecăţ i apreciat ive asupra sensului numeroaselor • conflicte Tuso -aus t ro- turce petrecute pe pămîn tu l românesc, în t r -un secol pe care istoriografia, d in t r -o a n u m ' t ă perspect ivă, ţine să-1 numească „al lumini lor" .

Desigur, cele mai mul te din aceste real i tăţ i general-româneşt i s înt consemnate în cro­nicile din Şchei a tunci c înd se r apor t ează direct, cînd se răsfr îng şi asupra intereselor r o m â ­ni lor braşoveni . Referirile la v ia ţa economică şi mai ales la negoţ sînt puţine, fiind socotite, conform mental i tă ţ i i veacului , nesusceptibile de t r a t a r e istorică. Cu toate acestea, R a d u T e m p e a I I , d ind d o v a d ă de o viziune is tor iograf ie i adecva tă epocii moderne, reproduce în t re documente le a n e x a t e 3 sau incluse în textul Istoriei sale şi copia unu i act d a t de Nicolae Alexandru Mavrocordat, domnu l Ţări i Româneş t i* , la 15 noiembrie 172C, p r in care şcheii obţin înlesniri la oierit în teritorii le ext racarpat ice , fixîndu-li-se şi dreptu l de negoţ, cuantu­mul vămii , modul de desfăşurare a comerţului cu vin , cu vite, cu p e ş t e 5 . Documentu l men-

1 Despre cronicile din Şchei (filiaţie, conţ inut , valoare) , vezi l o a n A. Pop , Raportul d'-ntre „Cronica" atribuita lui D. Eustatievici şi aşa-numita „Crdfiica anonima a Braşovului pentru trecutul românilor din Şchei", in AI IAC, X X , 1977, p . 3 1 3 — 3 1 9 .

2 Despre veacurile anter ioare , vezi l oan A. Pop , Semnificaţii ale reflectării unor realităţi extracarpatice din secolele XIV—XVI în istoriografia românească a Braşovului, în SUUB, Histor ia , X X I I I , 1978, fase. I , p . 19 — 2 7 .

3 R a d u Tempea , Istoria sfintei beserici a Şcolilor Braşovului, ediţie de O . Schiau şi L. Bot, Bucureşti , 1969, p . 14 — 15.

4 N ico lae M a v r o c o r d a t estie, în această per ioadă , domn al Ţă r i i Româneşt i şi n u ai Moldove i , cum greşit este consemnat în R a d u Tempea , op. cit., p . 14 şi 97 ( î n no tă ) , de către îngri j i tori i ediţiei. Anu l 1720 concordă cu reali tatea, dacă ţ inem seama că documentu l e d a t a t în al doilea an al domniei , însă d u p ă regulile cronologiei , scăzînd 5 5 0 9 din 7228, obţ inem nu 1720, ci 1719. Probabi l copistul a greşit cifra uni tă ţ i lor .

5 Vezi documentu l la R. Tempea , op. cit., p . 179 — 181 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

ţ ionează că aceste r apor tu r i economice s înt s ta tornici te aşa în v i r tu tea unor obiceiuri şi „căr ţ i mai vechi d e la răposa tu l Şerban v o d ă [Can tacuz ino •— n.n.] şi d e la alţ i răposa ţ i d o m n i " 6 . Prosper i ta tea vieţi i economice braşovene pregăteşte încet terenul pen t ru p r e e m i n e n ţ a numerică şi can t i t a t ivă a implicăr i i români lo r braşoveni în negoţ în r a p o r t cu saşii în a doua jumă ta t e a secolului X V I I I (1769), cînd, din 132 de mar i negustor i la Braşov, doa r 11 erau s a ş i 7 .

Or ien ta rea vieţii economice spre zona ex t racarpa t ica , mediul geografic po t r iv i t celor mai lesnicioase contacte , au impus şi o v ia ţă spir i tuală adecva tă pen t ru Şchei. S-au produs , semnificative paralel isme în menta l i tă ţ i ; de p i ldă , chiar denominarea diferi telor t repte ale. ierarhiei sociale şi adminis t ra t iv-pol i t ice se face în cronici d u p ă e ta lonul din Ţ a r a R o m â ­nească şi M o l d o v a . Suveranii , chiar uni i d in afara spaţ iului ca rpa to -dunărean , s înt n u m i ţ i domni or i voievozi, s tăpîni i — boieri (deşi apare şi t e rmenul t rans i lvănean de marnisi — nemeşi) ; regatul este numi t crăiie. Poves t ind o în t împla re din F r a n ţ a în Codex Kretzulescus^ cronicarul vorbeşte despre „cel mai mare peste bucatele crăieşt i" , expl ic înd imedia t că e vorba­de stolnic8. De asemenea, a tunci c înd re la tează, cu ton de legendă, despre modu l cum călăul a in t ra t în ţehiul măcelari lor la Augspurg (Augsburg) , au toru l foloseşte te rmenul german de „Şt raf r ih ter" , d a r revine : „sau să z îc gidea, p recum se zice la aceste locur i " . U n c a r d i n a l e n u m i t ispravnicul pape i , te rmenul de conferenţie e explicat p r in acela de divan mare e t c 9 .

Păs t ra rea legătur i lor cu Ţ a r a Românească şi M o l d o v a se face, c a şi în veacuri le ante­r ioare, mai ales p r in desele treceri ale candidaţ i lor la preoţ ie pen t ru hirotonie la m i t r o p o l i a din Bucureşti ori l a episcopia din Buzău, p r i n soliile preoţ i lor , diecilor, dascăl i lor din Şchei la au tor i ta tea poli t ică şi religioasă ex t racarpa t ica . Astfel, spun cronicile despre Vasilache ş i Vi lcul plecaţ i spre a fi p reoţ i ţ i de mi t ropol i tu l Ştefan. Acesta însă, „văz îndu- i nevrednic i" a refuzat, cei doi t r ebu ind să apeleze la episcopul Serafim al Buzăului care i-a h i ro ton i t , ( î n t împ la r ea nu este ident ic da t a t ă , ea petxecîndu-se d u p ă Istoria lui R . Tempea , la 1 6 6 8 , iar, d u p ă Cronica anonimă a Braşovului..., la 1661) 1 0 . Ma i a f lăm apoi despre un p o p a Vîlcul,. indezirabil pen t ru oficial i tatea săsească şi scos d in Braşov p e la „ v a m a Timişului" spre „Ţara . Românească" , unde „ş-au săvîrşit v i a ţ a la o mănăst i re , anume Mislea" n .

Numeroase s înt şi r apor tu r i l e polit ice, directe sau indirecte, ale români lor braşoveni c u domnii le muntene şi moldovene . Astfel , ştim de un Ion dascălul , t a tă l că r tu ra r i lo r D a v i d ş i Teodor Corbea , dus în solie în Ţ a r a Românească 1 2 , despre „ p r o t o p o p u l Văsîi , t r imis „de l a Sfat şi de la oraş [Scherni era n u m i t oraş iar locuitori i lui orăşeni, spre deosebire de Bra ­şovul săsesc, n u m i t cetate, şi de locuitori i săi, numiţ i cetăţeni — n.n.] la Ţ a r a Muntenească, la domnu Grigorie Gh ica Vodă. . . " B , în 1673 ; R a d u Tempea aminteşte de gocimanul Văs î i N e a m ţ u care „s-au ridicat . . . cu toa tă casa Iui şi s-au dus în Ţ a r a Rumânească , pof t indu-1 şi chiemîndu-1 măr ia sa Şerban vodă [Cantacuz ino — n.n.] ca să-i slujească c a s e i " 1 4 . Vtt v i r t u t e a vechii t rad i ţ i i , domni tor i i r o m â n i cont inuă prac t ica înlesnirilor da te comuni tă ţ i i şcheilor şi a dani i lor către biserică. R a d u Tempea reproduce în Istoria sa, pen t ru argumenta ţ ie , un hr isov în formă slavonă de la G h . Ştefan, domnu l Moldovei . Actul , da« în 1656 la Iaşi , d u p ă ce aminteşte dărnicia voievozi lor Pe t ru Cercel şi Aron V o d ă , în tăreş te obişnuita danie de 8 000 s

de aspri anual pen t ru biserica Sf. Nico lae 1 S .

6 Ibidem, p . 181 . Al ţ i domni amint i ţ i în document , care au d a t înlesniri braşoveni lor , sînt Anton ie Vodă , Cons tan t in Br încoveanu, l o a n V o d ă M a v r o c o r d a t .

7 A . Rădu ţ iu , L. G y émân t , Supplex libellus Valachorum în ilariantele româneşti de la Şchei. C lu j -Napoca , 1975, p . 13.

8 E m . E. Kretzulescu, Codex Kretzulescus, în RIAF, l / X I I , 1911 , pa r t e a I , p . 7 6 . Vezi l oan A. P o p , „Codex Kretzulescus" şi locul său în istoriografia din Şcheii Braşovului. în AHAC, X X I , 1978, p . 4 0 1 — 4 1 0 . ^ .

9 Ibidem, p . 77 ; R . Tempea , op. cit., p . 106. î n legătură cu unii termeni , vezi l o a n A. P o p , Consideraţii istorice asupra vocabularului politic în veacul al XVIII-lea în Şcheii Braşovului, în AII AC, X X I I I , 1980, p . 225 — 235 .

1 0 R. Tempea , op. cit., p . 63 ; N . N . Staţie, Înştiinţări. Cîteva capitole din trecutul ro­mânilor din Şcheii Braşovului. Braşov, 1906, p . 9.

N . N . Staţie, op. cit., p . 12. 1 2 R a d u Tempea , op. cit., p . 6 8 . 1 3 N . N . Staţie, op. cit., p . 10. " R a d u Tempea , op. cit., p . 69 1 5 Ibidem, p . 123 — 126.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

î n anul 1731 sînt trimişi în Moldova , la Grigore Gh ica I I , p o p a T u d o r şi R a d u D u m a gocimanul (unchiul cronicarului de mai t i rz iu R a d u D u m a ) 1 6 p e n t r u reînnoirea daniei domneşt i de 8 mii de aspri pe an . In documentu l care dovedeşte această re înnoire şi p e care R. Tempea îl reproduce în cronică, apare d r e p t c t i to r al bisericii d in Şchei un „ răposa t d o m n al Ţăr i i Mo ldove i " , anume Pe t ru Vodă . „Greşeala" (pent ru că este v o r b a de Pe t ru Cercel, domnu l muntenesc) , care s-a pe rpe tua t apoi şi în Codex Kretzulescus, şi în Cronica anonimă a Braşovului... este, credem, in ten ţ iona tă , în sensul că solii d in Şchei, dornici de a st imula cu orice pre ţ dărn ic ia domni to ru lu i de la Iaşi, au a r ă t a t că biserica „este zidi tă din temelie" de un domn moldovean , ignor înd, p e n t r u moment , pe cei d in t î i ct i tori ai edifi­ciului de p ia t r ă — V l a d Călugăru l şi Neagoe Basarab . Eroarea s-a pe rpe tua t apoi în cronici •şi da to r i t ă neclar i tăţ i i vechii scrieri a p ro topopu lu i Vasilie v . î n anu l 1738, Şcheii obţ in reînnoirea daniei p r in hr isov şi de la Cons tan t in M a v r o c o r d a t I S .

T o a t e aceste strìnse r apor tu r i in t ra româneş t i au dus la crearea şi perpe tuarea unei mental i tă ţ i adecvate , la conşt ient izarea rolului români lor braşoveni , la conturarea unui senti­m e n t al uni tăţ i i pe care îl va po t en ţ a spir i tual i ta tea romant i c -na ţ iona lă a veacului X I X , pregăt i tă de demersul i luminist în acest sens. Codex Kretzulescus consemnează : „Şi aşa avia cinste oamenii de la acest oraş, fi ind de ajutor i la cetate. . . ; c înd are să t r imi tă la Ţ a r i g r a d cu nescaie trebi la Împără ţ ie , t r imetea oameni de la Bolgarseg [Şchei — n.n.]" 1 ' . D e asemenea, cronicile spun că, aşa cum înainte de unirea religioasă, „mi t ropo l i a Ţăr i i Ardea lu lu i " îşi h i ro tonia toţi arhiereii Ia mi t ropol i tu l de la B u c u r e ş t i 2 0 , d u p ă unire, „cîţi preoţ i au t r ibu i t nu s-au mai preoţ i t la Atanasie , ce s-au preo ţ i t t o t în Ţ a r a Muntenească" 2 1 .

Şi ca o încununare a acestor sentimente, îşi face loc în cronic.le din Şchei conşti inţa unei apar tenenţe , chiar poli t ice, a români lor din Ţ a r a Bîrsei la au tor i ta tea domnească din Mun ten ia şi Mo ldova , în condiţi i le lipsei unei asemenea au tor i t ă ţ i româneşt i în Trans i lvania . Astfel, hăr ţu i ţ i de imperial i în u r m a rezistenţei la unirea religioasă, şcheii nu s-au adresat d i rec t au tor i tă ţ i lo r locale, ci „măriei sale lui Grigorie Ghica Voievod, domnul Moldove i şi măriei sale lui Cons tan t in Nico lae voievod [Mavroco rda t — n.n.], d o m n u l muntenesc" . Aceşti domni „au scris cărţi la ghinărariul Valis, cu rugăminte ca să 'ne dea pace, precum fi ai lor au pace în ţările acelea" 2 2 .

D u p ă cum se vede, braşovenii , socotindu-se asimilaţi cetăţenilor- Ţă r i i Româneşt i şi M o l -ve i , p re t ind de 'a autor i tă ţ i le habsburgice ap roape un s ta tut adecvat dreptu lu i de ex t e r i t ona ­l i ta te şi regimului capi tulaţ i i lor , de care uzau supuşii austrieci în Pr inc ipa te . D e asemenea, în desele lor referiri la regiunile ext racarpat ice , cronicari i folosesc nu de puţine ori termenul d e „ Ţ a r ă " , fără al te precizăr i , p re l iminînd-o menta l i t a te a uni tă ţ i i naţ ionale , ce v a deveni manifes tă peste c î teva decenii.

Astfel, a f lăm că p o p a Todor , nemaivo ind să pomenească în biserică pe episcopul de R î m n i c (de care braşovenii au depins spir i tual d u p ă ins taurarea dominaţ ie i habsburgice în Ol t en ia ) , „noaptea au fugit în Ţ a r ă " . Apoi „au fugit preoteasa popei Tudor , cu doi copii in Ţ a r ă , ca şi p o p a Mate i cu preoteasa şi cu c o p i i i 2 3 . Fap tu l e semnificativ şi pr in p r i sma •unui alt aspect : v a r i an t a ge rmană a cronicii p ro topopulu i Vasilie (ca şi celelalte cronici ale că r tu ra r i lo r saşi referi toare la ţări le române) nu uti l izează termenul de „ ţară" , ci pe acela oficial , care nu implică pr in nimic, de „Wallache!" u . Această conşt i in ţă a uni tăţ i i se core­lează cu aceea a romani tă ţ i i , ce răzba te nu numai din spiritul tex tu lu i cronicii, ci şi din unele formulăr i concrete. î n această cupr indere , la un momen t da t sînt pomeniţ i „ rumâni i de la Şchiei (şi nu simplu „şcheaii") , care „mergea la Ţ a r a R u m â n e a s c ă " în n e g u ţ ă t o r i e 2 5 . Conşt i in ţa uni tăţ i i se vădeşte de asemenea prezentă atunci c înd cronicarul , vorb ind , în t r -o lungă listă, despre „cetăţi le care la ce ţăr i s în t" , g rupează regiunile româneşt i astfel : „La

1 6 N . Albu , Doi cărturari braşoveni din veacul al XVIH-lea, Ion Duma şi Radu Duma, î n BOR, 9 — 1 0 / 1 9 6 3 , p . 978.

1 7 l oan A. Popa , Semnificaţii ale reflectării unor realităţi extra-carpatice—, p . 24 . 1 8 R. Tempea , op. cit., p . 149. 1» E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 1910, 2 / X I , p . 271 .

2 0 Ibidem, p . 274. 2 1 R. Tempea , op. cit., p . 88. 2 2 Ibidem, p . 146 ; a l tă asemenea semnificaţie la p . 148. 2 3 Ibidem, p . 143, 146. 2 4 Şt. Meteş, Cronica popei Vasile din Şcheii Braşovului (cu note şi lămuriri) , în „ D r u m

d r e p t " , 1913, an . I, nr . 3 , p . 178. 2 5 Em. E . Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

Banat , Timişoara ; la Ardea l , Sibiu ; la Ţ a r a Rumânească . Bucureşti ; la Moldova , Iaş i" 2 6 . Acelaşi lucru se în t împlă în „ însemnarea pen t ru apele care din ce mun ţ i curgu şi în ce a p e dau (sau mergu)" ; apele care udă pămîn tu l românesc s!nt grupate la început şi abia d u p ă aceea apar consemnate alte fluvii şi r îur i d in Eu ropa : Dună rea , Tisa, Morăşuî , O l tu l , Ia lo­miţa , Şiretul (care „să înceape din munţ i i Ţăr i i Moldove i şi curge în D u n ă r e din sus de G a l a ţ " ) , P ru tu l , Nis t ru l ; în final se niai vorbeşte de Buhul, N i p r u l , D o n a (Donul ) , Volga 2 1 .

D u p ă cum s-a văzu t , referirile din cronici la reali tăţi le general-româneşt i , se fac m a i ales c înd aceste real i tă ţ i au legătură cu Braşovul , da r nu numa i atunci . De exemplu, Codex Kretiulescus relatează despre sfîrşitul t ragic al lui Br încoveanu, făcînd şi elogiul, domni toru lu i : „La anul 1714, de zioa de joia pa t imelor domnulu i Hr is tos , au mazil i t d in scaunul domnii pe domnul Cons tan t in Vodă Brîncoveanul şi l-au dus la Ţa r ig r ad , d impreună cu doamna şi cu 4 coconi şi cu 4 gineri. Şi i-au pus pe toţ i la închisoare [...]. I -au scos la judecată păgînul de î npă ra t şi aşa au porunc i t de au tă ia t înt î i capetele la 4 coconi, p r i v i n d ta tă l lor Cons tan t in vodă ; mai în u r m ă au t ă i a t şi capul mări i sale. I a r t rupur i le l e -au a runca t în mare [...]. Acest d o m n au domni t ani 25 şi j umăta te , fiind milostiv şi iubitori d e biseareci. î n zilele acestui d o m n au fost pace în ţ a ră şi bilşagu în t ru t oa t e " 2 8 .

Cu toate acestea, r apor ta rea predilectă a cronicari lor braşoveni la reali tăţi le ex t re -carpat ice nu duce la o ignorare a problemelor Transi lvaniei (aici includem şi Banatu l , Crişana şi M a r a i ' u r e ş u l ) . D impo t r i vă , şl Trans i lvan ia se cheamă tot „ţară", în sensul în care se folosea acest termen pen t ru Ţ a r a Românească , cu rezerva că peste Carpa t i , spre deosebire de Ardea l , exista o autor i ta te poli t ică românească (Români i braşoveni n-au recunoscut direct n ic iodată preeminenţa poli t ică o tomană în ţări le române ; se vede acest lucru din m o d u l aproape ostenta t iv în care subliniază formula de suverani ta te — „din mila lui D u m n e z e u " ' — în t i tu la tura domni lor , ca şi d in evi tarea sistematică a numelui de Ţ a r a Turcească, pe c a r e oficiali tatea t rans i lvană îl folosea pen t ru Moldova şi Ţ a r a Românească) . Autor i t a tea po l i t i ca românească lipsea în Trans i lvania , unde nici puterea spir i tuală a „mitropol ie i de la Bel igrad", întemeiate de Mihai Vi teazul nu pu tea fi astfel efectivă. D e aceea, poli t ica religioasă prozelită, a pr incipi lor calvini , la care s-a adăuga t ulterior ofensiva catolică a Habsburg i lo r , soldată cu ruperea de or todoxie a unei pă r ţ i a români lor , au dus la aprop ie rea şi mai accentuată , pe temeiul vechilor r apor tu r i economice şi cul turale , a Şcheilor de zonele ext racarpat ice . C u toate acestea, „ Ţ a r a Ardea lu lu i " este prezentă în cronici , mari le evenimente din istoria aces­teia av înd toate un ecou specific în r înduî români lo r braşoveni , mai ales în u r m a instaurăr i i dominaţ iei habsburgice.

Astfel, după ce se aminteşte despre lup ta din „mijlocul c împului Braşovulu i" din 1611,. în care R a d u Şerban 1-a învins pe Gabrie l Bâthory 2 9 , apare în Codex Kretzulescus succesiunea-pr incipi lor ardeleni în secolul X V I I : „Batori Gabor, Gabriel Betklen, cei doi Gh. Racoţi, Acaţiu Bardai, loanes Kernen, Mihael Apafi" 3 0 . Cucer i rea Transi lvaniei de către austrieci es te un element de referinţă, în general de tr istă amint i re : „...La aşa cinste au fost şchiaii ini vremile acelea. I a r după ce au dob'mdit nemţii această ţară [„nemţ i i " desemnează în cronică pe austrieci, „praisi i" pe prusieni, iar termenul de „ Impe r ium" semnifică Sfîntul imperiu roman de •naţiune germană, fără referire exclusivă la Austr ia şi Prusia — n.n . ] , n -au mai avu t saşii dragostea aceia pen t ru şchiai, ci d in zi în zi cu mul te meşterşuguri şi r ău t ă ţ au început saşii asupra şchiailor precum p ă n în vremile de acum sînt" 3 1 . Cron ica surpr inde mo­mentele de început ale unor conflicte locale cu substrat econo>mic care se vor prelungi de-a lungul întregului seco! X V I I I , ducîncl p înă la u rmă la preeminenţa comercială a r omân i lo r braşoveni asupra saşilor. Şcheienii îşi cereau cu destulă insistenţă dreptur i le pr in pe t i ţ i i , adresate împăra tu lu i ch 'a r . U n cronicar sas din veacul X V I I I (Thomas Tar t le r ) comentează cererile români lor şi optează pent ru nesatisfacerea lor ; el zice că dacă şcheii ar fi obţ inut : cele pretinse ..atunci na ţ iunea noast ră , săsească s-ar fi ru ina t cu to tu l , iar cea românească, aşa, to lerată din milă p înă acum, ar fi ajuns la înflorire ( „dadurch unsere sächsiche N a t i o n

2 6 Idem, în RIAF, l / X I I , 1911, p . 81 . 2 7 ìbidem, p . 82. 2 3 Ibidem, p . 87. 2 9 Ibidem, p . 55 . 3 0 Ibidem. 3 1 idem, in RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272

BCU Cluj / Central University Library Cluj

völlig ruinier t und die walaehische, so bisher sus Gnaden toleriert , in Flor gekommen w ä r e " ) 3 2 . Confl ictul s-a agrava t în anume per ioade pent ru că saşii au uzat de au tor i ta tea poli t ică aus­tr iacă din Trans i lvania . Este interesant faptul că cronica din Şchei surpr inde anul real al instaurări i dominaţ ie i habsburgice în Trans i lvan ia — 1687, t r a t a tu l de la Blaj — fără să ape­leze la formule juridice uz i ta te in epocă : „La acest an s-au închinat toa tă Ţ a r a Ardealulu i la împăra tu l Leopoldu. N u m a i Braşovul nu au v r u t . . . 3 3 . î n acest mod se îmbină elemente ale istoriei general- t ransi lvănene cu istoria locală : se vorbeşte despre revolta braşovenilor la 1688, despre cucerirea cetăţii de către imperiali , apoi despre moar tea principelui Mihai l Apaf i şi venirea cu oaste a lui Emeric Thökö ly („Tocol i") împreună cu V o d ă al Ţăr i i Româneş t i (C-t in Br încoveanu) , aceştia din urmă fiind şi înv ingă tor i în lup ta de l îngă Zărneşt i , asupra oştii împăra tu lu i (1690) 3 4 . Această s tăpînire habsburgică a ven i t cu nesiguranţă şi conflicte a rmate , de aceea şi Cronica anonimă a Braşovului... are rezerve asupra evenimentului : „Spune că mai na in te vremi n-au fost oamenii de ia acest Ioc cu a t î tea tytîndrii şi zavistie şi p izmă unul asupra al tuia, ci au fost cu dragoste şi să iubea unul cu al tul , şi aceasta au fost p înă în vremile c înd au dob înd i t nemţii această ţară . . ." s 5. Nes iguran ţa a fost spor i tă şi de „rebelia cura ţ i lo r" , despre care în cronica scrie că a început în 1701 şi „au ţ i nu t 10 an i " , creind mar i p r iva ţ iun i în cetatea B r a ş o v u l u i 3 6 .

Codex Kretzulescus şi Cronica anonimă a Braşovului... ma i re la tează despre in t rarea tă ta r i lor în ţa ră , pe la Bistriţa şi despre înfrîngerea lor, la în toarcere , de către maramureşeni , „ la neşte p ă d u r i " , în 1717 3 7 .

O par te înseninată din economia cronicilor şcheiene este ocupa tă de p rob lema complexă a unirii religioase, cu deosebire de implicaţ i i le largi, laice ale rezistenţei braşoveni lor în faţa asalturi lor catolice. Codex Kretzulescus începe t ra ta rea capi tolului despre unire cu largi conside­raţ i i istorice, în care precizează temeiurile adînci o r todoxe ale vechii „mi t ropol i i" a Trans i l ­vaniei de la Alba Iul ia , evidenţ i ind dependenţa ei de „patr iarş i ia Ţa r ig r adu lu i " şi h i ro to ­nirea arhierei lor săi la „mi t ropol i tu l de la Bucureşt i" 3 8 . D u p ă cum se vede, cronicarul pleacă în explicarea rezistenţei braşoveni lor la unire de la un i ta tea or todoxiei româneşt i , de la dor in ţa păstrăr i i acestei uni tă ţ i . De -a lungul întregii per ioade a presiunilor pent ru unire, şcheii au ţ inut un contact strîns cu au tor i ta tea polit ică şi religioasă ex t racarpa t ica .

Astfel, încă din anii de început al episcopatului lui Atanasie , preoţi i Şcheilor au ţ i nu t să dovedească faptul că n u „sînt v inova ţ i în dogmele acelui nevlădică" şi împreună cu gogi-manii au trecut în Ţ a r a Românească , fiind pr imi ţ i de mit ropol i tu l Teodosie şi de „măr ia sa v o d ă " (Cons tant in Br încoveanu) . De asemenea „au mers preoţi i cu orăşanii la dumnealu i stol­nicul Cons tan t in Can tacuz ino şi la dumnealu i spătarul Mihai Can tacuz ino , a ră t înd şi că t re dumnealu i to t adevăru l şi toa te în t împlăr i le , de care dumnea lor foarte cu cuvinte de în tă r i re şi de folos sufletesc le-au a ră ta t , aducîndu- le aminte în mul te chipuri cum au fost şi mai -na in te răzvră t i r i între limbile cele t i rane ; şi mai multe învă ţă tu r i aducîndu-le , mai v î r tos d u m ­nealui stolnicul, ca un prea î n v ă ţ a t şi filosof ce e r a " 3 ' . D u p ă asemenea călătorie folositoare, în care au pr ins noi tării d in t r -un centru de frunte al „pravoslavnicei c redin ţe" , demni tar i i braşoveni au revenit în Trans i lvan ia şi mai ho tă r î ţ i . Cu v ă d i t ă dezaprobare vorbeşte cronica despre d rumul vlădicăi Atanas ie Anghel la Viena : .Ţar la 1701 , mar t ie 18, s-au dus v lăd ica Atanasie la Beci, în t ru împără ţ i a lui Ign- t i e Leopold , şi mergîncl la cardinalul , adecă la ispravnicul papei , acolo cu voia lai au lepădat şi cu călcat pravoslavnica lege grecească, în t ru cnre bo teza t şi h i ro toni t fusese cu jurămint . Deci înt î i l-au hi rotoni t d iacon, apoi pa ter , apoi vlădică papis taş , care de el să ţie şi de cine-1 va pomeni ; şi asa au venit la Belgrad" *°. E ra nu numai o rupere de vechea credinţă a Răsăr i tu lui , da r şi o desprindere din sfera de gravi ­taţ ie a români lor ex t racarpa t ic i . D e altfel, Cronica anonimă a Braşovului, după ce descrie, ca şi Codex Kretzulescus, actul unirii sub A t m a s i e 4 1 , vorbeşte şi ea despre o v iz i tă a fruntaşilor

3 2 Quellen zur Geschichte der Stadt Brassa, vol . V I I , Braşov, 191 S, p . 171 . 3 3 Em. E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 1 / X H . 1911, p . 55 .

3 4 Ibidem, p . 56 . 3 3 N . N . Statie, op. cit., p . 15. 3 6 Em E. Kretzulescu, op. cit., in RIAF, 2 / X l , 1910, p . 272. 3 7 N . Iorga, însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului, în BCI, X I I , 1933,

p . 91 ; E m . E. Kretzulescu, op. cit., în R1AF, l / X I I , 1911 , p . 57 . 3 8 Em. E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X l , 1910, p . 274. 3 ? R a d u Tempea , op. cit., p. 73 . 4 0 Ibidem, p . 74. 4 1 N . Iorga . op. cit., p . 74 — 75 ; N . N . Statie, op. cit., p . 1 7 ; Em. E Kretzulescu,

op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 272

BCU Cluj / Central University Library Cluj

braşoveni şi făgărăşeni la Bucureşti şi despre rezul tatele acestei vizi te : „Acest răspuns i-au î n v ă ţ a t Cons tan t in v o d ă Brîncovian că, af l înd măr ia sa de aceste lucruri , mai na in te au cercat la Beci, la Cur te , pr in prieteni de acest lucru şi af l înd că de la împără ţ i e nu iaste poruncă ca să se facă silă la unaţiie, numa i cine or vrea de bună voie, aşa, făcînd ştire acest fericit d o m n cu ta ină , s-a întărit braşoviani şi făgărăşiani de nu s-au plecat la unire"t2. Reies de aici şi largile implicaţ i i polit ice panromâneş t i ale neuniri i cu R o m a , se desprinde rolul de protec tor i poli t ici al domni lor munten i fa ţă de români i din Şchei. Braşo­venii au de acum temeiul jur idic al neobl igat ivi tă ţ i i unir i i ; R a d u Tempea I I reproduce chiar în cronica sa documentul da t de Leopold I p r in care se recunoaşte braşoveni lor d rep tu l de a-şi păs t ra vechea credinţă 4 3 .

Dincolo de înverşunarea confesională şi de incomprehensiunea unor ra ţ iuni mai înal te , care au dus la acceptarea puncte lor unir i i de către unii fruntaşi români , braşovenii dovedesc că au înţeles jocul curţ i i vieneze şi pol i t ica sa dupl ic i tară . Reiese acest lucru şi din unele „s t ihur i " împo t r i va lui Athanas ie Anghel , reprodus de R. T e m p e a I I , în care se spune că preoţi i ardeleni au fost amăgi ţ i „cu nădejde / că iobăgia ş-ar p ierde / Şi cum feciorii lor şi ei / Vor fi nemişi, amar de ei. / Că toa te cîte le-au zis / A u fost bat jocură şi rîs, / C ă acea cinste le-au făcut / N u m a i p înă ce au avut / A să lipsi de Răsăr i t / Cu blestem, cu j u rămîn t " u . Aluzia este aici clară şi la nerespectatele pasaje din diplomele leopoldine (1699 şi 1701), ce au u r m a t imediat actului propr iu-z is al unir i i . R ă z b a t e din^ versuri „aspectul laic" al unirii cu R o m a , act p r in care români i , iobăgiţi de veacur i p e pămîn tu r i l e lor, sperau să dobîndească un s ta tu t social mai demn. Braşovenii , pe de o p a r t e or ientaţ i spre au tor i ta tea polit ico-religioasă ex t racarpa t ica unde găseau sprijin şi apăra re , pe de al tă pa r t e posesori ai unu i s ta tu t social negustoresc-urban ce le conferea oarecare independenţă economică, îşi pu teau permi te să reziste presiunilor şi să p r e v a d ă şi aspectele mai în tunecate ale actului de la 1697—1698 . N u acelaşi lucru se poa te spune despre t rudi tor i i români de pe C î m p i a T r a n s i l v a n e i , de exemplu, unde apăsarea stăpînir i i „domni lo r " era cnult mai putern ică , unde discr iminarea dintre naţ iuni le recepte cu religiile lor şi cei to lera ţ i erau mai dureroase. Asupr i rea şi discr iminarea au fost în tăr i te şi de noua s tăpînire habsburgică p r in d ip loma d in 1691 . Singura speran ţă a veni t p r in această p ropune re de unire, pe care unii fruntaşi ecle­ziastici români au înţeles s-o folosească. Braşovenii nu pu teau înţelege, obiectiv vorb ind , mul te din considerentele celor ce au p r imi t „una ţ i i a" . D a r cu toa tă ret icenţa fa ţă de confe­siunea greco-catolică, cronicari i d in Şchei consemnează „pon tu r i l e " (punctele) unirii p recum şi succesiunea la scaunul episcopal unit , de la Atanasie Anghel p înă la Gr igore M a i o r 4 5 . (Mai sînt amint i ţ i l o a n Pa tach i , Inochent ie Micu, Pe t ru Pave l Aron şi Atanas ie Rednic) . Se vorbeşte despre instalarea lui l o a n Pa t ach i în scaunul episcopal la F ă g ă r a ş 4 6 , despre p reo tu l J ipa , a t ras de u n i r e 4 7 ; r ă zba t ecouri ale acţiunii generalului Bucov pr in care au fost arse mare pa r t e din mănăst i r i le or todoxe , „a fa ră numai mănăst i rea de la S îmbăta de Sus, care sat iaste al Brăncovianulu i" 4 8 . Este recepta tă favorabi l mişcarea lui Visarion S a r a i 4 9 din 1744, în t imp ce lup ta pet i ţ ională a lui Inochentie Micu nu are ap roape nici un ecou la

4 2 N . Iorga, op. cit., p . 75 ; NJST. Staţie, op. cit., p. 19. 4 3 R. Tempea , op. cit., p . 78 — 79. 4 4 Ibidem, p . 8 0 — 8 1 . Asemenea versuri sînt re luate , în formă ap roape identică, în c ro­

nica r ima tă „Pl îngerea sfintei mănăs t i r i a Silvaşului. . ." (scrisă, se pa re , la 1763) : „Popi lor şi norodu lu i le-au d a t nădejde / P r e c u m că iobăgiia să va p i i a rde /Ş i v o r fi nemeşi eji şi fe­ciorii lor, va i de e i i /Acest d a r mare l-au f ăgădu i t /Cu care i-au a m ă g i t / P î n ă s-au lepăda t de Răsă r i t " (Vezi L. Burlac, Contribuţii la studiul cronicii „Plîngerea mănăstirii Silvaşului", în All Al, X V , 1978, p . 325—333) . Igno r înd prezen ţa acestor versuri mai int î i in „ I s to r i a " lui R a d u T e m p e a I I , au torul s tudiului c i ta t mai sus vede în ele un mot iv care ar p r o b a „superi­o r i t a tea" cronicii r imate faţă de scrierea p ro topopu lu i - că r tu ra r braşovean (L. Burlec, op. cit., p . 327).

4 5 N . Iorga , op. cit., p . 72—79 ; N . N . Statie, op. cit., p . 17—27. 4 6 R. Tempea , op. cit., p . 102—104 ; N . N . Statie, op. cit., p . 2 1 . 4 7 R . Tempea , op. cit., p . 108—113 ; N . Iorga, op. cit., p . 7 1 .

4 8 E . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 277 ; N . Iorga , op. cit., p . 78 ; N . N . Statie, op. cit., p . 2 5 — 2 6 .

4 ' E m . E . Kretzulescu, op. cit., p . 279 ; N . Iorga, op. cit., p. 78 ; N . N . Statie, op. cit:, p 2 4 — 2 5 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

B r a ş o v s o . F a p t u l este firesc dacă avem în vedere misiunea lui Sarai de a p ă r ă t o r al „ p r a ­voslavnicei c red in ţe" fa ţă de acţ iunea dusă de Inochent ie Micu în numele „unaţ i ie i" . D e aceea, cronicarul notează , consemnat iv doar şi fără impl icare deosebită : „ N u să ştie ce pr ic ină v a fi fost cu acest v lădică Clain , că i-au porunc i t p a p a de au mers la R o m a ş i acolo l-au ţ i nu t p în l a sfîrşitul vieţii sale" M . Se m a i narează despre un eveniment impor ­tan t pe t recut sub episcopatul lui Petru Pavel Aron, a n u m e înf i in ţarea regimentelor g răn i ­cereşti K . Codex Kretzulescus dă mai multe a m ă n u n t e despre cele cinci „ regh imentur i " („unu l de usari d e ungur i şi r o m â n i " , pa t ru de pedestr ime — două de secui şi două de român i , în tota l 18.000 de oameni) şi mai ales despre revol ta secuilor (1764) : „...fiind po runcă împă ră ­tească t a să facă la Ţ a r a Ardea lu lu i zo lda ţ i (adecă meli tar i ) şi fi ind la vremea aceasta comandi r ghinărar iu numele Bucov, au or îndui t la acest lucru pe ghinărar Siscoviţ. Şi u m b l î n d acest gh inărar iu cu ostaşi pe la locurile unde să facă mel i ta r i şi fiind oamenii îngri ja ţ i şi t u rbu ra ţ i pen t ru acest lucru, la mul te locuri au luoa t a rme, iar la Armosec şi la Ciuo n -au v r u t . Şi s t r îngîndu-să la Ţ a r a Ciucului , la un sat anume Maceifalva [ az i Siculeni — n.n.] v reo 8000 de oameni de la Ciuc şi Armosec, nevr înd să i a a rme să slujească ş i să dea şi porţ ie . . ." H .

î n final se vorbeşte despre măcelul de la Siculeni, unde , după aprecierea cronicii , au lost ucişi 400 de oameni , folosindu-se şi for ţa tunur i lor .

D u p ă Petru Pavel Aron este amint i t Atanasie Rednic, care a încercat din nou să-i a t r agă la unire pe români i d in Şchei. Cel d in u r m ă v lăd ică „un ia t " prezent în cronici este Grigore Maler (Maior) , despre care se spune d o a r că era foar te î n v ă ţ a t M .

Deşi asiguraţi de curtea vieneză că-şi v o r pu tea păs t ra vechea confesiune nea l te ra tă , români i braşoveni au mai a v u t de suferit de p e u r m a presiunilor „ u n a ţ i i e i ' , mul ţ i preoţ i t r ebu ind să t reacă munţ i i „ în Ţ a r ă " , alţii să reziste cererilor „ghineralului celui ma re de la Sibi i" de a nu se mai pomeni în biserică la Braşov „nice un v lădica din carii s înt în Ţ p r a Turcu lu i " . î n fa ţa unei astfel de pre tenţ i i braşoveni i r ă spund cu semeţie : „ I a r ă pe v lăd ica din Ţ a r a Românească îl pomenim şi-1 vom pomeni , că de acolo am lua t daru l preoţ ie i şi blagoslovenie de acolo am pr i imi t şi v o m pr i imi . . . " 5 S . (A se remarca folosirea de că t r e au tor i tă ţ i a numelui de Ţ a r a Turcu lu i pen t ru ter i tor iul sud-carpa t ic — poa te şi da to r i t ă înăsprir i i regimului o t o m a n sub fanar ioţ i — , în t i m p ce cronicarul vorbeşte, în acelaşi loc , despre Ţ a r a Românească) .

Al te complicaţ i i se ivesc oda t ă cu do r in ţ a oficial i tăţ i lor habsburgice de a subordona spiri tual eparh ia Braşovului faţă de episcopia Rîmniculu i , imedia t d u p ă îns tăpîn i rea aust r ie­cilor asupra Olteniei . Braşovenii sesizează încercarea de a-i rupe de Ţ a r a Românească , aderare la unire . Resemnarea rezerva tă a Şcheilor se vede din concluzia lui R a d u dar preferă această soluţie (care-i menţ inea totuşi în sfera or todoxiei) , faţă de o eventua lă Tempea I I : „Şi aşa au r ămas eparh ia Ţăre i Bîrsei sup t ascultarea episcupiei Rîmniculu i , p înă v o r sta şi aceia în pravos lavie . I a r de i - am simţi umbl înd cu altele, ne v o m lipsi, cum şi de ardeleni" M . (Erau cunoscute la Braşov presiunile d e atragere la greco-catolicism a episcopiei de la Rîmnic , d u p ă ocuparea Olteniei) .

Aluzia este clară ; dealtfel , popa Todor , sub pre tex t că episcopul Rîmniculu i s-a un i t şi el cu R o m a , a p o r n i t „gî lcevi" , încercînd să r eaducă iar biserica Şcheilor sub ascul tarea mitropoliei b u c u r e ş t e n e S 7 . U n eveniment semnificativ re la ta t în cronici este re înf i in ţarea episcopiei o r todoxe a Transi lvaniei în 1761, cu sediul la Braşov : „La anul 1761 , fiind tu rbura t ă Ţ a r a Ardea lu lu i pent ru unire şi av înd oaste Casa Austr i i cu praisul , socotesc că s-au temut să nv să facă vro rebelle în t r -acias tă ţ a ră şi aşa au trimis de la cur te să fie v lădică neuni t şi aşa au trimis pe vlădfica] de la Buda , Dlonlsk Novacovlcl, să fie v lăd ică la această Ţ a r ă a Ardea lu lu i şi s-au făcut înştalaţ i ia aici l a biserica B r a ş o v u l u i . . . " M . T o n u l

5 0 R. Tempea , op. cit., p . 144—146 ; N . Iorga, op. cit., p . 78 ; N . N . Staţ ie , op. cit., p . 24 .

5 1 N . Io rga , op. cit., p . 78 ; N . N . Staţie, op. cit., p . 24. 5 2 N . N . Staţie, op. cit., p . 25 . 5 3 E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RlAF, l / X I I , 1911 , p . 85 . 5 4 N . N . Staţie, op. cit., p . 2 6 — 2 7 .

5 5 R. Tempea , op. cit., p . 114—115 . 5 4 Ibidem, p . 120. 5 7 Ibidem, p . 141—144 . 5 8 N . Iorga , op. cit., p . 83 ; Em. E . Kretzulescu, op. cit., în RIA?, 2 / X I , 1910, p . 275 ;

N . N . Statie, op. cit., p . 28 .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

lipsit de entuziasm se da to rează , credem, faptului că atest episcop, deşi p u r t ă t o r al o r t o d o ­xiei, nu era r o m â n , ci sîrb de origine şi venea să păstorească în t r -o ţ a ră unde to ţ i . supuşii săi erau români . D e asemenea, el venea în Trans i lvania d rep t reprezentan t şi co labora tor al oficialităţii habsburgice. Deal t fel , re latarea nu e semnificativă a t i t pr in conţ inut , cit prin încercarea de explicaţie cauzală a autorului (aducerea episcopului s-a făcut de teama unei răscoale, care putea fi favor iza tă de tu lburarea „pentru uni re" şi de conflictul aus t ro -pru-sian din cadrul războiului de şapte ani) , în care se îmbină elementale de istorie locală t ransi lvă­neană cu elemente de istorie universală.

Fa ţă de Sofronie Chirilovici, urmaşul lui D . Novacovic i , cronicarul e chiar ostil : „Mai bine ar fi fost să fie lipsit acest vlădică, să nu fie veni t la această ţ a ră , că nici un bine nu s-au făcut" 5 9 . In condiţi i le lipsei unei au tor i tă ţ i polit ice româneşt i în Trans i lvania , braşovenii voiau o organizare religioasă puternică , au tonomă şi inf luentă care să rezolve şi numeroasele lor probleme laice. Episcopii neuniţ i — oameni ai Cur ţ i i vieneze — au înşelat aceste nădejdi , pe care români i braşoveni şi le puneau încă din 1735, cînd, auzind de privilegiile obţ inute de neamul sirbesc şi de „tot neamul de lege grecească ce să află supt b i ru in ţa împă ra tu lu i " , au trimis solie la mi t ropol i tu l Belgradului pen t ru a dobindi aceleaşi î n l e s n i r i 6 0 . Pe linia unei problemat ic i asemănătoare se înscrie şi consemnarea, rot de căt re R a d u Tempea I I , a ant renăr i i braşoveni lor în 1735 în acţ iunea de înf i inţare a unui regiment grăniceresc din r îndul supuşilor de rit o r todox , acţ iune ini ţ ia tă de Cur t ea vieneză şi susţinută concret de mi t ropol ia Be lgradu lu i 6 1 . Solia pr in care români i d in Şchei cer privilegiile illirice este foarte impor tan tă , ea fiind un prolog (de la începutul sec. X V I I I ) al argumentaţ ie i Supplex-ului , în ceea ce priveşte paralel ismul insistent care se v a face în t re pret insele dreptur i pen t ru român i şi privilegij le acordate „naţ iuni i" sîrbeşti. In acelaşi spirit , cronica lui R a d u Tempea prel iminează aspectele analoge pe care le vor cupr inde var iante le din Şchei ale Supp lex -u lu i 6 2 .

Referirile la Trans i lvan ia (şi Bana t ) din cronicile Şcheilor mai au m vedere şi trei în-t împlă r i despre „lucruri rele şi necuvioase asupra obiceiurilor pravoslavnic i lor creşt ini" , î n t îm-plăr i petrecute la Pe t rova rad in , Vîrşeţ şi L ipova , în legătură cu încercarea de micşorare a număru lu i de sărbători , cu rezis tenţa la introducerea calendarului celui nou e t c 6 3 . . Vizi ta din 1773 a lui Iosif I I în Trans i lvan ia şi chiar în Şchei, prilejuieşte cronicarului , al tă da tă in­f luenţat de mitul bunului împă ra t , o consta tare mai amară ; „Şi văz înd oamenii pe împăra tu l s-au bucura t . Şi mul ţ i multe inştanţi i (sau jălbi) au da t pen t ru greutăţ i le şi nevoile lor, iar nici un folos n-au cunoscut pìtia acum" 6 i .

Alte aspecte de interes mai general cupr inde „însemnarea pen t ru cetăţile care sînt la Ţ a r a Ardea lu lu i şi la ce an s-au z id i t " : 1146 — Mediaşul , 1150 — Sebeşul, 1160 — Sibiul, 1178 —Clujul , 1230 — Braşovul s . a . 6 5 .

Pen t ru veacul X V I I I , cronicile din Şchei fac largi referiri la impl 'caţ i i le războaielor pu r t a t e de mari le puter i pe teri toriul ţăr i lor române . Astfel, în t impul războiului aus t ro- turc din 1716—171 S. este menţ iona tă intervenţ ia „că tane lor" aHstrie:e, care ,.au prins şi p e Nico lae V o d ă [Mavrocorda t ] şi l-au dus la Sibil ca pe un rob , fiind acolo păn s-au făcut pace cu t u r c i i " 6 6 .

Se mai menţ ionează , deşi cu greşeli de da te şi de localizare (pacea s-a încheiat in 1718, nu în 1717 şi nu la „Car lov i ţ " , ci la Passarowi tz) , trecerea Banatu lu i şi a Olteniei sub s tăpînire austr iacă ; mai aflăm că în 1738, în t impul conflictului ruso-aus t ro- tu rc (1736—1739) , un braşovean, căpi tanul Ilie Bird, „ îndemnîndu-să , au strîns o companie de catane volont i r i , cu banii dumjisaie] şi au mers în Ţ a r a Rumânească în t ru ajutoriu neamţului . . . " 6 1 .

T o t în 1738, Cons tan t in Mavroco rda t , dom în Ţ a r a Românească , aflat în legătură cu nobilii maghiar i şi cu saşii d in T rans i lvan i i , scrie funogului de la Braşov să se pregătească

5 9 Em. E. Kretzulesci; , op. cit., p . 278. 6 0 R. Tempea , op. cit., p . 152—155 . 6 1 Ibidem, p . 155. 6 2 Vezi textul la A. Rădu ţ iu , L. Gyémân t , op. cit., p . SO. Vezi şi l o a n A. P o p , Consi­

deraţii istorice asupra vocabularului politic..., p . 229—234 . 6 3 E m . E. Kretzulescu, op. cit., în RIAF, 2 / X I , 1910, p . 6 3 — 6 5 . 6 4 E m . E. Kretzulescu, op. cit., in RIAF, l / X I I , 1911, p . 86. 6 5 Ibidem, p . 83 . 6 6 N . Iorga, op. cit., p . 9 1 . 6 7 Ibidem, p . 8 7 ; vezi , pen t ru date despre Ilie Bird, N . N . Staţie, op. cit., p . 39—41

(in note) .

BCU Cluj / Central University Library Cluj

„zahereaua" pen t ru oastea turci lor care avea să intre in ţ a r ă pe la Poa r t a de Fier, „ce iaste pasuş la Ţ a r a H a ţ a g u l u i " . D a r scrisoarea lui M a v r o c o r c k t ajunge în mîna „pr in ţ ipuiu i Br în-coyianul" , care era la Braşov ca şi alţi boieri şi neguţă tor i munteni , speriaţi de „oas te" . Pr in Brîncoveanu, scrisoarea a ajuns la autor i tă ţ i le austriece care au strîns oastea, astfel încî t turcii n-au mai îndrăzn i t să p ă t r u n d ă în T r a n s i l v a n i a 6 8 .

In t impul conflictului din 1768—1774, î nda t ă ce ruşii au trecut N i s t ru l in M o l d o v a pe la H o t i n , s-au strîns c î teva mii de vo lun ta r i r o m â n i 6 ' . Cron ica ru l mai adaugă că aceşti vo lun­tar i , împreună cu arnăuţ i i de l ingă Vodă , i-au a lungat pe turcii din Bucureşti . Se fac şi ju­decări de valoare din care rezul tă distrugerile p rovoca te de aceste războaie pe pămîn tu l ro ­mânesc . „ D u p ă ce au in t ra t oastea moscalilor la Ţ a r a Moldovi i şi la Ţ a r a Rumânească , la multe locuri multe bătă i au fost şi mul t sînge s-au vărsa t . . . " 7 0 -

In teresant este episodul despre lupta celor trei fraţi Măgureni , P î rvu l , Mihai şi R ă d u -canul, episod în care se vede sensul d a t de cronicar noţ iuni i de pat r io t i sm. Aflăm că cei trei fraţi , văz înd că ruşii au oaste puţ ină s-au temut să nu a rdă turcii Bucureştii de aceea au organizat apăra rea . Ei făceau par te d in t r e Cantacuz in i , „neam slăvit din boierii cei mai de frunte ai Ţări i Rumâneş t i " , „... da r cîţi domni venia în scaunul Ţăr i i Rumâne'şti nu le da vreo boerie [dregătorie — n.n.}, ci aşa t răia din venitul moşiilor l o r " 7 1 .

S t rădan ia acestor boieri apare salutară : „Şi aşa av înd mul tă silinţă ca să scape aciastă ţară din primejdie, s-au a ră t a t că t ră mos:a l i cu mare credin ţă şi ajutori . C ă înt î i , d in grîul care au avu t strînsu de la moşiile lor l-au d a t la mîncarea oştii, al doilea au d a t cară de oaste din vitele lor, al treilea au strînsu un regiment de usari (sau ca tane călări) tot cu cheltuiala lor. Iar alţi boieri ai ţăr i i nu s-au a r ă t a t cu nici un ajutor către „pa t r i da" lor [ a Măgureni lor — n.n.], ci au fugit de la ţ a r a lor şi au mers la Ţ a r a N e a m ţ u l u i lai Braşov, şi acolo au fost pîn-s-au făcut pace. I a ră aceşti Urei fraţi , ca nişte vreadnici şi iubitori de neam creştinesc, s-au silit a t î t cît unul d in t re aceşti t rei ş-au vă r sa t sîngele la oaste" 7 2 . D inco lo de apelul la textul cronio'i interne muntene , f ragmentul face elogiul pat r io t ismului celor trei boieri de ţa ră , care, s tatornici pr in s tăpînirea moşiilor lor, n-au beneficiat de vremelnice dregător i i , care să-i oblige doar la recunoşt inţa faţă de unul sau al tul d in domnii f a n a r i o ţ i Sacrificiul lor a fost făcut pen t ru ţ a ră (s-au temut să nu a rdă turcii Bucureştii) , iar în această „ ţ a r ă " erau incluse şi moşiile lor, p r in care aveau trăinicie pe acest p ă m î n t şi care ofereau concreteţe idealului lor pa t r io t ic . Fa ţă în faţă cu aceşti boieri gata de sacrifiu, pen t ru că aveau ce apăra , sînt puşi alţii, fugari şi venetici („nemernic i") , nestatornici , ca şi domnii care le confereau dregă­torii şi vremelnice domeni i . Fa ţă de asemenea oameni „fără pa t r i e " , exemplul Măgureni lor apare semmficat iv. Această a t i tudine se poa te înscrie în t r -o pract ică mai veche a boierimii roT'âne : a t î t cît exista ameninţarea! unei s tăpînir i directe turceşt i la n o r d " ! Dunăr i i (cu re­petarea confiscărilor de moşii, a n 'micir i i fizice şi economico-poli t ice a stăpînilor au toh ton i , cum era cazul regimului t imar io t la bulgari , sîrbi, a lbanezi) , boierii erau gata să lupte împo t r iva Semilunii (polit ica de rezistenţă) ; d a r în momentu l c înd r iposta mi l i ta ră românească energică vădea turci lor imposibi l i tatea supunerii pr in arme a ţăr i lor romane , şi p r in u r m a r e , necesi­ta tea intrăr i i în negocieri şi a acordări i de concesii, boierimea era dispusă să t r a t e l e şi să accepte formele polit ice care să-i garanteze situaţia economică, socială şi poli t ică, chiar şi sub apăsătoarea dominaţ ie turcă (polit ică de c o n c i l i e r e ) 7 3 . în acest veac X V I I I , s i tuaţia se com­plică, însă, ţăr i le române devenind teren de conf runtare a rma tă şi obiect de dispute ter i toriale în t re Rusia , Aus t r ia şi Turc ia . Strădani i le şi intenţi i le boierimii au toh tone de a-şi conserva s ta tutul economic, social, polit ic, devin to t mai dificil de real izat şi t o t mai slabe, fără să d ispară însă.

î n asemenea împre jurăr i , cu at î t mai însemnată este a t i tudinea unui domni to r , care, în marasmul general cauza t de r ival i ta tea mari lor puter i în sud-estul Europei , se r idică î m p o ­t r iva înstrăinări i unei pă r ţ i a Moldovei . Este vo rba de Grigore I I I Ghica care, în u rma protestului fa ţă de includerea în 177^ a Bucovinei în Imper iul habsburgic , sub mot iv că ar fi sprijinit pe ruşi ?n războiul care abia se sfîrşise, v a fi ucis din poruca sul tanului în 1777. Cronicaru l braşovean, chiar dacă nu dovedeşte o înţelegere clară a acestor fapte , re la tează

. 6 8 E m . E. Kretzulescu, op. cit., p. 87—88 . «' Idem, în RIAF, l / X I , 1910, p . 27. 7 0 Ibidem, p . 30.

7 1 Ibidem. 7 2 Ibidem. 7 3 Fl . Cons tant in iu , De la Mihai Viteazul la fanarioţi : observaţii asupra politicii externe

româneşti, în SMIM, V I I I , 1975, p . 103.

19 — A n u a r 212

BCU Cluj / Central University Library Cluj

episodul de la Iaşi : T r imi ţ înd împă ra tu l turcului pe un capegi-paşa cu vreo cî ţ iva turci la Iaşi, zicînd că au mers cu f i rman de domnie şi aşa, cu vicleşug, chiemînd pe Gr igore-vodă Ghica la gazda lui, făcîndu-să a fi bo lnav , şi merg înd vodă la dînsul, neşti ind vicleşugul lui, i-au tăiat capul şi mîna d reap tă şi l i-au dus la Ţar igrad. iar pe d o a m n a şi p re cocon i-au dus la Ţar 'g rad . . . " 7 4

Tot în legătură cu războiul din 1/68 — 1774, este pomeni tă p e r t u r b a l a p rodusă de aceasta asupra negoţului în ţări le române şi mai ales la B r a ş o v 7 5 . î n t r e „ponc tur i l e" păcii de la Kuc iuk-Kainarg i , cronicarul consemnează că s-a p revăzu t ca „ Ţ a r a Moldovei şi Ţ a r a Muntenească să nu mai fie asupri te cu bir precum a fost, numai d u p ă obiceiul cel vechiu" 7 6 . Pe bună d rep ta te s-a observat că în Codex Kretiulerscus, dar credem că aprecierea este va lab i lă ţi pen t ru alte cronici braşovene, se îmbină elemente de istorie locală românească cu elemente de istorie universală.

In u rma celor de mai sus rezul tă cu s iguranţă mul t mai clar nuanţăr i le ce se i m p u n :,-» caracter izarea cronicilor din Şchei şi, d in t r -un anumi t punc t de vedere, caracterul lor ge­neral românesc. T r ip la gradaţ ie în con ţ inu t (local, românesc, universal) , oscilaţie în t re me­dievalism şi i luminism ' 8 , angajarea poli t ico-socială etc impun o reconsiderare a cronicilor oraşovene in contextul scrisului istoric t rans i lvănean (despre care nu se mai poa te spune că -.ncepe ex abrupto p r in Şcoala ardeleană) şi românesc în ansamblu.

7 4 N . Iorga, op. cit., p . 94. 7 5 Em. E. Kretzulescu, op. cit., p . 35 . 7 6 Ibidem, p . 36 . 7 7 P . Cernovodeanu , Préoccupations en matière d'histoire universelle dans l'historiographie

roumaine au XVIl-e et XVIII-e siècle ( IV) , în RRH, 1/XI, 1972, p . 5 8 — 7 5 . Vezi şi l o a n A. P o p , Aspecte de istorie universală în cronicile din Şcheii Braşovului, în „Buletinul ştiinţific s tudenţesc" , [Bucureşti], 1980, p . 221—232 .

7 8 loan A. P o p , Medievalism and Enlightenment in Romanian Historiography of the Eighteenth Century, în Enlightenment and Roumanian Society, ed. Pompi l iu Teodor , C l u j - N a -poca, 19S0, p . 181—192.

BCU Cluj / Central University Library Cluj