Ana Blandiana

Ana Blandiana

Suficient mie

Suficient mie nu mi-am fost niciodat,Atrnnd mereu ca un fruct de o creang n vnt,Ca de un arc ncordat, o sgeat,Ca de propria sa etimologie, un cuvnt.

Ce-am nsemnat nainte de-a fi fost pe pmnt,Ce sens visat de demult devenit speran uitatM strbate srind peste rndi fcndu-i din mine dovad

i verig a unui mister amnatCa s continue diferit ns viu,Pltind cu dobnd acelai pcat

Pe care i-l las motenire trziu,Ca s-l nelegi i s-l pori mai bogat,Numai tu, cititor nenscut, ca un fiu..