Post on 19-Jan-2016
Contractul Comercial de Franchising
Ministerul Educatiei din Republica MoldovaUniversitatea de Studii Europene din Moldova
Catedra dreptului penal
Referat„Contractul Comercial de Franchising”
A elaborat:Bejuc Ana
Disciplina:Drept Civil
Chisinau 2014
1
Contractul Comercial de Franchising
CUPRINS:
1.NOTIUNE
2. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE FRANCHISING.
3.PARTILE CONTRACTULUI.
4.AVANTAJELE CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
5.INTERESUL FRANCIZEI.
6. DIFETITE TIPURI DE FRANCIZA.
7.DREPT APLICABIL.
CONTRACTUL DE FRANCHISING
2
Contractul Comercial de Franchising
1.Notiune.
Franchising-ul constituie una dintre cele mai recente si mai moderne expresii ale
distributiei de marfuri si servicii. Forma de comercializare careia ii da expresie juridica a
aparut si s-a dezvoltat in S.U.A. cu numai cateva decenii in urma , atunci cand legislatia
nord –americana a interzis distribuirea marfurilor de catre insusi producatorul lor,
impunand ca distribuirea sa fie facuta de o alta firma. Contractul de franciză a apărut în
SUA odată cu legislaţia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de către
producător. Datorită dinamismului şi rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperare
comercială; fiind o varietate recentă şi răspândită a contractului de concesiune, franciza
constituie o metodă modernă de afaceri, bazată pe colaborarea permanentă între parteneri.
Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, franchising-ul a imigrat in Europa
unde a suferit influente si modificari locale.
Datorita gamei foarte vaste de forme in care se poate realiza , cat si
particulariitatilor pe care el le reprezinta in fiecare stat , franchising-ul nu este usor de
definit.
In doctrina americana s-a afirmat ca , in cei mai simpli termeni, franciza este o
licenta prin care proprietarul unei marci comerciale sau a unui nume comercial
concesioneaza altuia dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub acel nume sau
marca.
Literatura franceza considera , la randul ei, franciza ca pe un mod de distributie
care permite unui distribuitor – numit francizat- sa comercializeze produse sau servicii sub
denumirea si marca unui furnizor – numit francizor - , aplicand know-how-ul acestuia.
In doctrina romana franchising-ul a fost definit ca fiind operatiunea juridica ce
presupune cedarea cu titlu oneros de catre o firma de succes , numita francizor , a
dreptului si licentei (de fabricatie sau de comert) de a produce si de a vinde un anumit
produs sau serviciu utilizand sistemul de afaceri si de management al firmei mama in
favoarea unui intreg lant de alte firme ( persoane juridice) sau comercianti persoane fizice
in calitate de francizat.
„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între
persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o
3
Contractul Comercial de Franchising
persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a
exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu”.
Această definiţie este deficitară sub mai multe aspecte:
- nu sunt definite elementele esenţiale ale francizei, ca de exemplu: know-how-ul,
asistenţa comercială şi tehnică, folosinţa de către beneficiar a însemnelor atragerii
clientelei (marcă, renume) ale francizorului;
- legiuitorul a introdus o parte din elementele definitorii ale francizei în definiţiile
date partenerilor contractuali şi în obligaţiile părţilor;
-se lasă loc la interpretări ale unei serii de alte contracte din gama contractelor de
distribuţie, licenţe şi cesiuni.
În doctrina juridică, franciza s-a definit în diverse moduri:
Contractul de franchising (termen englez) constă în acordarea de către
comerciantul producător, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem de
relaţii care conţine marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa unui comerciant, persoană
fizică sau juridică, numită franchisee, în schimbul unui preţ constând într-o sumă de bani
iniţială şi o redevenţă periodică, numită franchisefee.
În sistemul american, franciza este o convenţie care oferă unei părţi dreptul de a
distribui, de a vinde, de a furniza bunuri şi servicii sau facilităţi într-o zonă determinată.
Un autor francez conchide plastic: „A franciza înseamnă a transmite altora cum să
reuşească cum noi am reuşit, a reitera o reuşită”.
Pentru Comisia de specialitate a Comunitatilor europene , franciza este constituita
dintr-un ansamblu de drepturi de proprietate industriala sau intelectuala cuprinzand
marci , nume comercial, embleme, desene si modele , drepturi de autor, know-how sau
brevete, cu destinatia de a fi exploatate pentru revanzarea produselor sau prestarea de
servicii utilizatorilor finali.
In conceptia legiuitorului roman, franciza este un sistem de comercializare a
produselor , serviciilor sau tehnologiilor , bazat pe o colaborare stransa si continua intre
persoane fizice sau juridice , independente din punct de vedere financiar , prin care o
persoana , denumita francizor , acorda unei alte persoane , denumita beneficiar , dreptul de
a exploata o afacere , un produs sau un serviciu.
4
Contractul Comercial de Franchising
În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prin articolul
1 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 79/1998,
republicată în M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998
Codul Civil al Republicii Moldova in articolul 1171 defineste contractul de
franchising „ Prin contract de franchising, care este unul de executare succesivă în
timp, o parte (franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se
obligă reciproc să promoveze comercializarea de bununri şi servicii prin efectuarea,
de către fiecare din ele, a unor prestaţii specifice”.
Legea cu privire la franchising in articolul 1 „ Franchisingul reprezintă un sistem
de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă
părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse
(mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum
şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia.”
Sfera de aplicare şi obiectul franchisingului
Franchisingul se aplică în toate domeniile economiei, cu
excepţia celor interzise de legislaţie, şi cuprinde toate tipurile de
activităţi de întreprinzător, pentru unele genuri de activitate fiind obligatorie licenţa de
stat.
Obiectul franchisingului îl constituie producerea şi/sau comercializarea de
produse (mărfuri), prestarea de servicii, efectuate de franchisee conform standardelor
şi cerinţelor privind calitatea stabilite de franchiser.
Prin promovarea comercializării de bunuri se are în vedere asigurarea unei
politici unice în ce priveşte calitatea bunurilor sau serviciilor, modul lor de prestare,
asigurarea reţelei de comercializare, asigurarea sistemului de reclamă, organizarea
depistării cazurilor de contrafacere, falsificare, plagiere şi a altor modalităţi de impact
negativ asupra reputaţiei producătorului bunurilor şi serviciilor, precum şi alte domenii de
facilitare a activităţii comerciale.
Prin executarea unor prestaţii specifice se are în vedere realizarea acelor
activităţi, care presupun asigurarea producerii bunurilor sub numele franchiserului sau
asigurarea comercializării bunurilor sau serviciilor sub numele franchiserului cu toate
consecinţele care pot surveni din aceasta( EX transmisiunea dreptului de a utiliza numele
5
Contractul Comercial de Franchising
franchiserului, transmisiunea documentaţiei tehnologice privind fabricarea bunului sau
prestarea serviciului, instruirea personalului franchiseeului de către franchiser etc).
Legea cu privire la antreprenoreat si întreprinderi reglementeaza activitatea de
fabricare a productiei , executare a lucrarilor si prestarea serviciilor,desfasurata de cetateni
si de asociatiile acestora în mod independent, din proprie initiativa, pe riscul propriu si sub
raspunderea lor patrimoniala cu scopul de asi asigura o sursa permanenta de venituri,
reglamentare aplicabila integral si relatiilor de franchising.
2. Caracterele juridice ale contractului de franchising.
Contractul de franchising (cu sau fara elemente de internationalitate) se distinge
prin urmatoarele caractere juridice:
a.Este sinalagmatic.
Partile au obligatii reciproce si independente; obligatia fiecarei parti isi are cauza
juridica in obligatia pe care cealalta parte si-a asumat-o. Astfel franchiser-ul (francizorul)
se obliga sa acorde dreptul de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii
partenerului sau contractual, franchisee( beneficiar), care se obliga la randul sau sa
revanda acele marfuri sau servicii propriilor sai clienti in asa fel incat sa permita pastrarea
identitatii si a renumelui francizorului si retelei sale de distributie , pentru care el (adica
francizorul) este garant.
b.Este cu titlu oneros.
Fiecare dintre partenerii contractuali isi asuma obligatia sa in scopul obtinerii unui
avantaj material. Astfel , francizorul vinde marfurile sau serviciile sale beneficiarului in
scopul obtinerii unui pret ce consta intr-o suma de bani initiala ( denumita , in practica
internationala, taxa de intrare) si o redeventa periodica, iar beneficiarul ( franchisee)
revinde marfurile sau serviciile respective cu finalitatea de a obtine un profit.
c.Este comutativ.
Aceasta deoarece din chiar momentul perfectarii contractului, atat existenta , cat si
intinderea obligatiilor pe care partile si le asuma sunt cert determinate.
d.Este consensual.
Desi este o creatie a practicii comerciale , contractul de franchising beneficiaza de
reglementare legala proprie atat in S.U.A. , cat si in majoritatea statelor europene. In
Romania , prin O.G.nr.52/1997 sunt stabilite clauzele pe care un asemenea contract
6
Contractul Comercial de Franchising
trebuie sa le cuprinda si principiile pe care trebuie sa le respecte. Din modul de redactare a
actului normativ mentionat rezulta implicit ca este necesar ca acordul de vointa al partilor
sa fie materializat printr-un inscris constatator. Forma scrisa a contractului este ceruta ad
probationem , iar continutul acestuia , schitat generic prin clauze necesare prevazute de
lege , se subordoneaza unei finalitati ce nu pune in discutie validitatea contractului , ci
numai redactarea lui intr-o maniera care sa asigure realizarea finalitatii respective. Intr-
adevar, contractului de franchising ii sunt proprii efecte specifice , materializate in
obligatiile specifice pe care acesta le genereaza in sarcina partenerilor contractuali. Or,
daca redactarea clauzelor contractuale ar fi deficitara(confuza sau incompleta), obligatiile
specifice avute in vedere de legiuitor ar putea fi puse sub semnul indoielii in caz de
neintelegere intre parti cu ocazia executarii prestatiilor asumate de acestea. Este motivul
pentru care legiuitorul a intervenit in contractul de franchising , limitand partial
autonomia de vointa a partilor si , implicit , libertatea lor contractuala , impunand printr-o
dispozitie normativa(art.15 si 16 din O.G. nr. 52/1997) o anumita structura continutului
raportului juridic obligational, astfel incat sa existe certitudinea atingerii finalitatii
specifice unui astfel de contract.
Credem ca acest gen de interventie a legiuitorului in contract, care face obligatorie
constatarea raportului juridic obligational printr-un inscris , nu este de natura totusi sa
confere franchising-ului caracterul de contract solemn. Dupa parerea noastra , faptul ca
partenerii contractuali au obligatia legala de a-si adapta acordul lor de vointa intr-o
schema generic prestabilita de lege apropie contractul de franchising intr-o oarecare
masura de contractul tipizat sau de ceea ce doctrina juridica anglo-americana a denumit
standard-contract. Precizam insa ca legiuitorul nostru opereaza numai o
cvasistandardizare a contractului de franchising , adica numai in masura in care aceasta
era necesara pentru a ajuta partile sa se situeze in parametrii juridici care asigura
realizarea corecta a operatiunii juridice pe care o presupune franciza.
Asadar , in opinia noastra , contractul de franchising este si ramane consensual ,
deoarece interventia legiuitorului in standardizarea sa in anumite limite nu este de natura
sa-l faca solemn.
e.Este cu executare succesiva. De specificul acestui contract este faptul ca
francizorul il autorizeaza pe beneficiar sa utilizeze marca produselor si/sau serviciilor ,
si/sau tehnologiilor , know-how-ul , precum si orice alte drepturi de proprietate
7
Contractul Comercial de Franchising
intelectuala sau industriala , dupa caz , sustinut permanent de asistenta comerciala si/sau
tehnica a sa pe toata durata de valabilitate a contractului de franciza.
La randul sau, beneficiarului ii revine obligatia de a plati periodic francizorului
redeventele convenite prin contract , pana la incetarea relatiilor contractuale.
f.Este incheiat intuitu personae. Caracterul intuitu personae al contractului de
franchising este dat de faptul ca francizorul selectioneaza si accepta numai pe
beneficiarul care, dupa o cercetare corespunzatoare , face dovada competentelor sale, a
calitatilor personale si a capacitatii financiare pentru exploatarea afacerii respective.
De altfel , dispozitii exprese in acest sens sunt cuprinse in chiar actele normative
care reglementeaza franciza din majoritatea legislatiilor nationale. Tocmai de aceea ,
suntem de parere ca acest caracter (intuitu personae) tine de insasi natura intrinseca a
contractului de franchising.In cazul altor contracte prin care se realizeaza distributia
comerciala , cum este contractul de concesiune comerciala exclusiva , caracterul intuitu
personae nu rezulta din natura contractului. El trebuie stipulat printr-o clauza expresa ,
care de altfel este frecvent inserata de catre parti in continutul unui asemenea contract.
g.Este un contract numit.
In majoritatea statelor cu economie de piata contractul de franchising este
reglementat expres prin legi speciale si denumit ca atare. In dreptul nostru, O.G. nr.
52/1997 privind regimul juridic al francizei stabileste atat modul de perfectare al
contractului la care ne referim , cat si drepturile si obligatiile partilor contractante si , de
asemenea, raporturile precontractuale si postcontractuale ale acestora. Este motivul pentru
care contractul de franchising face parte si in legislatia noastra din categoria contractelor
numite. Contractele numite sunt contractele reglementate prin dispozitii exprese ale
legilor generale sau speciale si calificate prin denumiri speciale in acord cu operatiile
juridice pe care le genereaza.
h.Este un act de comert.
Acest contract constituie principalul instrument juridic prin care se realizeaza
distributia comerciala de marfuri si/sau servicii , care prin ea insasi reprezinta o activitate
comerciala , un fapt obiectiv de comert.
Contractul de franchising este prin natura sa un contract comercial , reglementat de
legea comerciala , fiind suspus incidentei acesteia.
8
Contractul Comercial de Franchising
Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază precontractuală, care
are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora. Francizorul
furnizează viitorului beneficiar informaţii care-i permit acestuia să participe, în deplină
cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză.
Legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca în contractul de franciză să fie introduse
următoarele clauze:
-obiectul contractului;
-drepturile şi obligaţiile părţilor;
-condiţiile financiare;
- durata contractului;
-condiţii de modificare, prelungire, reziliere.
Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:
- termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor;
francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intenţiei de a
nu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un contract nou;
- în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina o
reziliere fără preaviz;
- condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din
contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor;
- dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării
reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;
- clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-
how-ului;
- obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât să
favorizeze obiective comune.
Francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii
mărcii; marca francizorului constituie garanţia calităţii produsului, serviciului, tehnologiei
furnizate consumatorului, garanţie asigurată prin transmiterea şi prin controlul respectării
know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse şi/sau servicii şi/sau
tehnologie.
3.Partile contractului.
9
Contractul Comercial de Franchising
Partile contractului de franchising sunt franchiser-ul si franchisee-ul.
In legislatia romana franchiser-ul este denumit francizor, iar franchisee este
denumit beneficiar.
Potrivit,art.2 lit.a) din O.G. nr.52/1997 , francizorul este comerciantul care fiind
titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate, ofera un ansamblu de produse si/sau
servicii si/sau tehnologii beneficiarului , caruia ii asigura o pregatire initiala pentru
exploatarea marcii respective, utilizand personal si mijloacele financiare proprii in
vederea promovarii , cercetarii si inovarii produsului , urmarind dezvoltarea si viabilitatea
acestuia (adica a produsului).
Conform lit.b a textului normativ mentionat, beneficiarul este un comerciant ,
persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor , care adera la principiul omogenitatii
retelei de franciza asa cum este ea definita de catre francizor.
Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între
francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau
serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.
Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor
desenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi altor elemente analoage care servesc la
fabricarea şi comercializarea unui produs1.
A.Obligatiile partilor.
Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, in temeiul contractului de
franchising , franchiser-ul (francizorul)isi asuma urmatoarele obligatii mai importante:
-sa acorde partenerului asistenta in domeniile pregatirii profesionale, instalarii ,
conducerii etc.
-sa asigure promovarea produsului sau serviciului (obiect al contractului) scutind-
ul pe beneficiar de cheltuielile de publicitate;
-sa stabileasca sortimentul marfurilor sau serviciilor;
-sa asigure aprovizionarea ritmica , constituirea stocurilor , completarea colectiilor
si modelelor.
Conform art.5 alin. 2 din O.G. nr. 52/1997 , francizorul trebuie sa indeplineasca si
urmatoarele cerinte:
1 Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA;Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Drept comercial, www.ase.ro
10
Contractul Comercial de Franchising
-sa detina si sa exploateze o activitate comerciala , pe o anumita perioada anterior
lansarii retelei de franciza;
-sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;
-sa asigure beneficiarilor sai o pregatire initiala , precum si asistenta comerciala
si/sau tehnica permanenta pe toata durata existentei drepturilor contractuale.
De asemenea , francizorului ii revine obligatia legala de a veghea la pastrarea
identitatii si reputatiei retelei de franciza , in calitatea sa de initiator si garant al acestei
retele.
La randul sau beneficiarul (comerciant independent) isi asuma prin contractul de
fanchising urmatoarele obligatii:
-sa plateasca francizorului taxa de intrare in retea si redeventele periodice
convenite prin contract;
-sa respecte regulile si politicile stabilite de francizor;
-sa respecte zona teritoriala in care activeaza potrivit conventiei;
-sa acorde francizorului dreptul de control privind respectarea stricta a metodelor
tehnicilor de comercializare sau de prestare de servicii, precum si la calitatea publicitatii
facute pe plan local;
-sa dezvolte reteaua de franciza si si sa mentina atat identitatea , cat si reputatia
acesteia;
-sa furnizeze francizorului orice informatie de natura sa-i faciliteze acestuia
cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei reale financiare , pentru a putea asigura
gestiunea eficienta a retelei de franciza si a obiectului acesteia;
-sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor pe toata
durata existentei raportului contractual , dar si dupa incetarea lui.
B. Raporturile dintre parti in reteaua de franciza.
Potrivit art.3 lit. d din O.G. nr. 52/1997 , reteaua de franciza este un ansamblu de
raporturi contractuale stabilite intre francizor si mai multi beneficiari , in scopul
promovarii unei tehnologii , a unui produs sau serviciu , precum si pentru dezvoltarea
productiei si distributiei unui produs sau serviciu.
Reteaua de franciza este intemeiata si organizata de catre francizor si trebuie
exploatata astfel incat sa permita pastrarea identitatii si renumelui marcii pentru care
11
Contractul Comercial de Franchising
francizorul este garant.
Atat francizorul , cat si beneficiarii sai , trebuie sa contribuie deopotriva la
dezvoltarea retelei de franciza in vederea ameliorarii productiei si/sau distributiei de
produse si /sau prestari de servicii, cu o impartire echitabila a profitului care rezulta.
C.Contractul de exclusivitate
În cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectare
următoarele reguli:
- dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză la semnarea
contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract,
este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia;
- în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt
precizate în cazul rezilierii contractului de franciză;
- taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor
necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul
transmis;
- contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă
ambelor părţi;
- durata contractului este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei
francize.
4.Avantajele contractului de franciză
Această formă de contractare, care se bucură de o supleţe deosebită, s-a dovedit a
fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuşeşte să atragă
în circuit potenţiale forţe economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, în afara
încadrării lor în disciplina contractului de franciză.
Încetarea contractului de franciză poate interveni prin rezilierea contractului;
relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale.
5.Interesul francizei.
Interesul francizei consta in avantajele evidente pe care acest mijloc modern de
distributie comerciala le confera atat francizorului , cat si beneficiarilor sai.
12
Contractul Comercial de Franchising
Dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, prin intermediul contractului de
franchising se realizeaza o unitate economica simpla intre intreprinderi de productie si
intreprinderi specializate in vanzarea exclusiva a marfurilor fabricate de cele dintai , prin
utilizarea procedeelor de comercializare si prestare de servicii ale acestora. In acest fel, se
produce , pe de o parte , concentrarea capitalului iar pe de alta parte , prelungirea actului
creator al producatorului pana la comercializarea finala a produsului.
In doctrina s-a evidentiat si faptul ca , in europa, franchising-ul se prezinta ca un
mijloc eficace de dezvoltare a intreprinderilor mici si mijlocii ca alternativa a marilor
organisme monopoliste.Principlul obiectiv urmarit de parti la incheierea unui contract de
franciza este de a realiza beneficii , in acelasi timp, atat francizorul , cat si beneficiarul
(sau beneficiarii sai) prin combinarea resurselor lor umane si financiare, fara ca in vreun
fel sa le fie afectata independenta comerciala. Mai mult , cu toate ca partile isi pastreaza
statutul de comercianti independenti , un nasemenea contract creeaza fata de terti
imaginea unui produs sau a unui serviciu unic a unei activitati unice.
Prin functia sa economica franciza antreneaza pentru francizor avantajul rezolvarii
problemei comercializarii produselor si/sau serviciilor sale, in timp ce beneficiarul are
posibilitatea exercitarii unei activitati comerciale cu riscuri limitate.
Intr-adevar m francizorul poate sa-si dezvolte intreprinderea sa , facandu-si marca
mai cunoscuta si utilizand metode care i-au adus succesul in afaceri , fara a fi nevoit sa
finanteze investitiile comerciale corespunzatoare unui asemenea demers. In plus daca
franciza este exclusiva el poate sa-si concentreze activitatea sa de vanzare , planificandu-
si livrarile si selectionandu-si revanzatorii.
Beneficiarul (franchisee) la randul sau evita incertitudinile lansarii unei afaceri si
poate sa devina distribuitor al unei marci de renume , fara a avea o veritabila experienta
comerciala prealabila. Daca franciza este cu exclusivitate , el are si un monopol de
distributie care-i garanteaza o regularitate a aprovizionarii si o piata de desfacere.
In ceea ce-l priveste pe consumatorul final, acesta obtine produse si servicii de
calitate la preturi accesibile, cu service si asistenta asigurata.
6. Difetite tipuri de franciza.
In doctrina si practica internationala , franciza se clasifica , in functie de obiectul ei
, in trei categorii principale:
13
Contractul Comercial de Franchising
A.Franciza industriala (sau de productie). Acest tip de franciza este o operatiune
complexa prin care franchisee (beneficiarul) - societate comerciala de productie – fabrica
el insusi , respectand indicatiile francizorului , anumite produse industriale, pe care le
vinde apoi sub marca acestuia din urma(adica a francizorului). Aceasta operatiune
presupune in acelasi timp transfer de know-how , de licente , de brevet si de marca , de
inginerie si asistenta si de multe ori chiar livrare de furniruri si materii prime.
B.Franciza de distributie (sau de produse). Se concretizeaza prin faptul ca
franchisee(beneficiarul) se obliga sa vanda anumite produse intr-un magazin care poarta
emblema franchiser-ului (francizorului).
Franciza de distributie se subdivide in :
-franciza de producator;
-franciza de distribuitor.
In primul caz francizorul fabrica el insusi produsele pe care apoi beneficiarul le
comercializeaza clientilor sai. In cel de-al doilea caz , francizorul selectioneaza produse
fabricate de terti , pe care apoi sub emblema sa le da beneficiarului (franchisee) pentru a
le distribui clientilor sai.
Un exemplu de acest gen este franciza practicata de compania americana
Computerland. In calitate de francizor , aceasta companie selecteaza dintre fabricantii de
tehnica de calcul pe aceia ale caror produse sunt mai competitive pe piata de gen , preia
produsele de la acestia si le plaseaza in reteaua sa de distributie. Distribuitorii (franchisee-
beneficiari) revand apoi aceste produse sub marca “Computerland”propriilor lor clienti.
C.Franciza de servicii. De specificul ei tine faptul ca franchisee(beneficiarul)
ofera servicii sub emblema si numele comercial (si chiar sub marca) francizorului ,
conformandu-se directivelor acestuia din urma.
Dupa cum s-a retinut in doctrina internationala , acest mod de distributie a condus
pe francizor si beneficiarii sai sa-si adapteze tehnica contractuala la nevoile lor concrete.
Au aparut astfel subcategorii de franciza cum ar fi :
a.Franciza principala(sau master franchising).Este utilizata in special pentru
crearea unei retele de franciza in strainatate.Francizorul acorda dreptul de a distribui
produsele sale pe un larg teritoriu unui beneficiar(franchisee) principal. Acesta din urma
14
Contractul Comercial de Franchising
elaboreaza un model adaptand sistemul francizorului la obiceiurile locale si isi
selectioneaza pe proprii sai beneficiari(franchisee) pentru a distribui produsele respective ,
fiecare pe o anumita suprafata a zonei de exploatare.
b.Franciza partiala(sau franchise corner). Consta in faptul ca francizorul
primeste dreptul de a-si amenaja un spatiu privilegiat(destinat numai produselor sale) intr-
un magazin ce vinde si alte produse.
c.Franciza asociativa. Specific acestei varietati este faptul ca fiecare partener
detine o cota de participare la capitalul social al celuilalt.
d.Franciza financiara.este caracterizata de faptul ca beneficiarul (franchisee)
realizeaza in intregime investitiile necesare construirii si amenajarii spatiului
comercial(magazinului), dar gestionarul si personalul angajat este selectionat si remunerat
de francizor.
7.Drept aplicabil.
In general , franciza este utilizata pentru penetrarea de catre producatorul de bunuri
sau furnizorul de servicii a unor piete , altele decat cea pe care el activeaza. Din aceasta
cauza , acordul de franciza este perfectat intre parteneri apartinand unor sisteme de drept
national diferite, fiind, deci un contract international. Din acest motiv partile pot , in
virtutea principiului lex voluntatis, sa aleaga libere legea aplicabila contractului , insa cu
conditia respectarii normelor de ordine publica in vigoare in zona de exploatare.
In lipsa unei clauze de electio juris, legea aplicabila va fi cea a locului de executare
a contractului.
15