8/17/2019 1.2 Obiectul, metodele de lucru şi istoricul studiului nutriţiei animalelor.docx

1/2

1.2 Obiectul, metodele de lucru şi istoricul studiului nutriţieianimalelor

   În cadrul acestei ştiinţe se studiază:- compoziţia chimică şi valoarea nutritivă a nutreţurilor;

- cunoaşterea resurselor furajere şi caracteristicile nutritive ale acestora;- tehnologiile de conservare şi preparare a nutreţurilor;- cunoaşterea cerinţelor de substanţe nutritive la animale;- principiile privind hrănirea raţională a animalelor.

   Nutriţia şi alimentaţia animalelor este o ştiinţă biologică şi are ca metodede cercetare:

- metoda experimentală;- metoda statistică.

Ca ştiinţă nutriţia a cunoscut o dezvoltare continuă, att pe bazaobservaţiilor crescătorilor de animale, ct şi mai ales, progreselor din ştiinţa şitehnologia creşterii animalelor şi din alte discipline.

Ca etape principale de preocupare !n dezvoltarea ştiinţei nutriţiei şialimentaţiei animalelor, se disting"

- Prima etapă # finele secolului al $%&&& şi jumătatea secolului al $&$-lea,cnd se efectuează cercetări privind compoziţia chimică a nutreţurilor şi a corpului

animal. 'e evidenţiază lucrările # (avoisier )l. *+, (iebig &. *+/0, 1inhof *puţin !nainte de +/2, 3haier ). *+/2, 4enneberg şi 'tohmann *+/. - A doua etapă # mijlocul secolului al $&$-lea pnă spre sfrşitul acestuia,

cnd se fac cercetări aprofundate asupra fiziologiei nutriţiei. 4enneberg şi'tohmann *+5/-+/ # primele experienţe de digestibilitate; 6olff *+7 # standarde furajere exprimate !n substanţe nutritive digestibile; (ehmann *+25 # standardele 6olff # (ehmann; Cirvins8i; 9esl ş. a.

-  A treia etapă  # sfrşitul secolului al $&$-lea, intensificndu-se la!nceputul secolului al $$-lea şi durează pnă !n zilele noastre, sau efectuat

cercetări propriu-zise de alimentaţia animalelor. :iihu . *+, ?ubner *+20, )rmsb@ *+2+, 4ansson *+2/-+2+>,Aogdanov*+2

8/17/2019 1.2 Obiectul, metodele de lucru şi istoricul studiului nutriţiei animalelor.docx

2/2

Hn ultimul timp s-au făcut progrese deosebite pe linia aspectelor cantitativeale nutriţiei, precizndu-se cu mai multă acurateţe, cerinţele de energie şi nutrienţila diferite specii şi condiţii diferite de exploatare, au fost precizate, mai bine,simptomele de carentă; s-au obţinut rezultate deosebite !n privinţa cunoştinţelor referitoare la metabolismul diferiţilor nutrienţi.

rogrese importante s-au realizat !n direcţia formulării raţelor şi a reţetelor de hrană astfel !nct să se asigure o ingestie corespunzătoare,care să permităatingerea scopului urmărit.

Ee asemenea,au fost introduşi !n hrana animalelor promotorii de creştere,aditivii nenutritivi, s-au găsit soluţii alternative la folosirea antibioticelor şi altor aditivi consideraţi dăunători pentru om.

 Du fără importanţă sunt acumulările practice şi ştiinţifice, cu privire la procesarea şi prepararea nutreţurilor, care contribuie la !mbunătăţirea calităţiiorganoleptice şi nutriţionale a lor.

Hn dezvoltarea şi aprofundarea cunoştinţelor de nutriţie animală un rolimportant revine, !n continuare, cercetării ştiinţifice, care trebuie să aducă noi datereferitoare la"

- fiziologia digestiei şi nutriţiei, !n condiţiile creşterii potenţialului productiv al animalelor şi necesităţii unei calităţi superioare a produselor animale;- corelarea cerinţelor de energie şi nutrienţi cu potenţialul productiv altipurilor noi de animale obţinute prin selecţie şi ameliorare;- !mbunătăţirea sistemelor de evaluare nutriţională a resurselor actuale şiviitoare de hrană;- !mbunătăţirea valorii nutritive a nutreţurilor prin folosirea unor noitehnologii de preparare, conservare, procesare etc.;- !mbunătăţirea disponibilităţii nutrienţilor cu ajutorul unor noi tehnologiide tratare sau folosind noi aditivi furajeri.