SUB CERUL ÎNSTELAT

Mi-am îndreptat privirea spre înstelatul CerȘi-am observat atunci cum suferințe pierȘi m-am lăsat pătruns de-un dulce sentimentȘi am uitat c-am fost izbit de un torent.

Mă-nconjurau lumini din spații siderale(Erau atât de blânde și-atât de amicale)Și-am constatat, din nou, că lumea cu problemeNu-i locul meu, durează doar o vreme.

Când parcă licurici, duios, semnalizauȘi unele din stele pe mine mă priveauM-a-nvăluit un glas din lumea-ndepărtată:”Îți sunt o călăuză pe calea-ntortocheată,

Comorile-adunate, păstrate-n visterieImbold pe drum, tot timpul, o să-ți fie