CERUL E GOL

Theo Gușat

– scenariu –

Prezentare

Personaje

Ion Vizigașu: intelectualul

Ana Vizigașu: soția lui Ion

Radu: copilul decedat al soților Vizigașu

Mitică: dealerul de droguri

Vasile: psihologul

Dispecerul

Figuranți

Sumar

Rescrierea dramei lui Ion și a nevestei sale, Ana, din romanul realist „Ion” de

Liviu Rebreanu implică aducerea acțiunii în contemporaneitate. Ion, un mic afacerist de

birou, Ana, partenera sa, sunt în prag de divorț la un an de la moartea copilului lor, Radu.

Dintre soții Vizigașu, Ion este acela care se caută pe sine, caută împăcarea, dar

Ana o ia pe calea drogurilor. Atei fiind, niciunul nu își poate găsi alinarea în credință.

Vasile, psihologul lui Ion, îi atrage zadarnic atenția asupra unor aspecte neplăcute din

relația sa cu Ana. Găsind-o pe Ana sub influența drogurilor cumpărate de la dealerul

Mitică, Ion aude vocea fiului decedat prin gura soției sale. Drogurile reunesc relația

soților Vizigași, dar efectul lor în timp transformă totul într-o bombă cu ceas. Ion se

găsește într-o cursă în care trebuie să ascundă secretul relației sale cu copilul decedat sau

să ajungă la iertare. La final, Ana intră în agonia supradozei de droguri.

FADE IN:

EXT. LIZIERĂ DE PĂDURE LA ÎNCEPUT DE TOAMNĂ – SEARĂ

Ion, în jur de patruzeci de ani, învins, desculț, fumează stând în picioare în iarbă. În

spatele lui, niște tufe dese și copaci acoperă orizontul într-un ALB-NEGRU murdar.

Ciripituri.

ION (V.O.)

Când eram copii, cei mari aveau atât de grijă de noi, să nu facem

greșelile lor, încât credeam că în generația noastră nu se va întâmpla

nimic rău: nicio fostă colegă de clasă nu va ajunge la colț, niciun

vecin cu care te jucai nu va muri în accident. Că zâmbetul nostru va

fi de-ajuns și poate un regizor nevăzut va reuși de data asta să facă o

excepție. Eu și Ana am avut un băiat de șapte ani.

INT. BIROU – AMIAZĂ

CAMERA FOCALIZEAZĂ o ușă de sticlă semitransparentă prin care se văd siluetele lui

Ion și a Anei. Ana stă la o masă și dactilografiază apoi iese din birou. Ușa se deschide

larg, Ion se uită peste umăr pe fereastră. Ușa se închide. Un telefon mobil sună. Nimeni

nu ridică. Telefonul lui Ion sună, iar el răspunde prompt.

ION

…am auzit că ai sunat-o pe Ana. Ce vrei să vorbești cu ea?

Tăcere lungă. Ion devine tot mai confuz. Se apropie de ușă.

ION

Tu nu ești avocatul?! Cine ești? De unde ai numărul ăsta? Care

Mitică?!? Ascultă aici, Mitică. Bagă nasul în fund la pisică! Eu pot fi

și un om bun și un om rău. Pa!

Ana revine. Ușa se deschide. CAMERA INTRĂ în birou. Se aude ușa închizându-se. Ion

privește determinat pe fereastră. Tăcere lungă, își evită privirile.

ION

Te-a sunat Mitică.

Ana caută absentă printre acte, se întoarce spre el.

ANA

E un traficant de droguri. Ce vrei?! Mi-ai promis luna de pe cer când

m-am măritat! Atunci mă mutam cu tine pe Lună și eram numai noi

doi, fără taxe, fără șefi, fără Mitică, la fel ca îngerii din ceruri. Ce

vrei, dragă? Vezi-ți de treburile tale!

Grăbită, își adună lucrurile. El se forțează să râdă.

ION

Sper că vii la divorț.

ANA

Ai căutat nod în papură, asta ai făcut! Abia ai așteptat divorțul! Ai

vrut avere!

ION

Acum spui că te-ai apucat de droguri… Atâta lipsea. De un an de

zile, de când a murit Răducu, nu mai pot dormi bine, dar nu iau

droguri. Și nici nu îmi amintesc cum arăți dezbrăcată! Dacă voiam să

fim ca îngerii, nu te luam de nevastă, că ei n-au copii. Dar acum…

Acum nu vreau să mă ating de tine.

ANA

Foarte bine! Nici n-o să te atingi. Așa să vină bărbații la mine!

Își fixează cotul pe șliț și mișcă antebrațul du-te-vino.

ANA

Uite! Așa! Așa! Ce fel de bărbat ești tu?! Foarte bine. Divorțăm.

Se privesc în ochi de la distanță mică. Ana clatină din cap.

ANA

Plec.

Iese, închide ușa cu grijă. Ion se uită la ceasul de pe mână. Își aprinde o țigară. CAMERA

rămâne pe ochii lui Ion.

EXT. UN PASAJ PIETONAL AGLOMERAT. SEARĂ.

Ion grăbit și posac. Trece pe lângă un ceas stradal care indică ora 17:59. Buticurile și

florăriile umplu strada de o parte și de alta.

CUT TO:

INT. BIROU DE PSIHOLOGIE – TERAPIE. DIMINEAȚĂ.

Psihologul Vasile stă într-un scaun cu spătar și întoarce pagini din testul de personalitate

al lui Ion în timp ce-l ascultă și aprobă glacial din când în când. În fața lui, peste masă,

Ion stă pe canapea și se confesează.

ION

Nu-s nihilist. Doar lumea m-a convins că n-am inimă. Ar fi bine să

mai pot crede o iluzie sau chiar și în căsnicia asta. Aș vrea să pot

dormi, să nu mai visez conștient, să doarmă și mintea mea...

VASILE

Ți-e teamă de moarte?

INTERCUTTING ÎNTRE ION PE STRADĂ ȘI LA PSIHOLOG

Ion se oprește la un o tarabă și cumpără flori. În spatele vânzătoarei, la zece metri, are loc

o ceartă între două florărese.

Muzică de pian.

ION

Sunt obsedat să rămân conștient. În somn ar trebui să am ultima

șansă la credință. Suntem o geantă de instincte și, în același timp,

viața e o tragedie de admirat. Singurătatea devine insuportabilă când

așteptăm ceva vital. Ce zici, Vasile?

VASILE

Ana ce spune despre insomniile tale?

Cu paltonul umflându-se de aer, ajunge lângă un tablou pus pe marginea trotuarului.

Zona este întunecată cu excepția farului de deasupra. CAMERA SE APROPIE. Deasupra

scrie: AICI A SFÂRȘIT IUBITUL NOSTRU COPIL RADU VIZIGAȘU, 2 APRILIE

2004 – 13 SEPTEMBRIE 2011. Lumânări și icoane sunt puse alături.

ION

Anei nu-i pasă. Ca multor altora cărora viața le seamănă cu politica

țării. De aceea divorțăm. Toată viața... ar fi trebuit să fie o continuă

minune, dar e numai tăcere și singurătate. Și oare cât contează asta?

VASILE

Adevărul este o dragoste a ta sau un trofeu? Îl privești responsabil?

Ai vrea să te întorci în trecut, când răul nu era atât de limpede? Ce

crezi că simte Ana? Întreabă-te, întreabă-te...

Trecătorii se opresc o clipă și, fără să știe de ce, își fac cruce, iar atenția le este îndreptată

asupra vârstei decedatului. Își dau seama că n-a început școala. Ion pune florile în vaza

din dreapta tabloului, ia icoanele și le bagă în buzunar, varsă nemișcat o lacrimă, apoi

pleacă.

INT. APARTAMENTUL VIZIGAȘILOR. NOAPTE.

Apartamentul moştenit de la socri este tipic optzecist: covoare persane, mobilă veche,

calorifere cu elemenți, bibliotecă etc, trei camere. Becurile sunt aprinse în toată casa. Ion

intră și stinge primul bec.

ION

Ano! Am fost pe la Răducu și-am pus flori. S-a împlinit un an, ştii?

Ano!

O găsește în pat, ghemuită. Se apropie de ea şi o mângâie. Ana priveşte în gol. Are o

jucărie la picioare.

ION

Sunt gata să începem o viaţă nouă. Vindem tot şi plecăm, să nu ne

mai amintim de răni, locul acesta ne aduce aminte numai de răni.

Mâine să retragem cererea de divorţ... Să mergem la mare, ca pe

vremuri...

Ana râde isterică. Ia jucăria în mâini şi se joacă fermecată.

ION

Ano! ANO!

O scutură. Îi caută privirea.

ANA

Să începem din nou...?

Îl lasă să se gândească puţin. Continuă să se joace. Apoi se uită brusc în ochii lui. Îşi

drege vocea scurt şi vorbeşte subţire.

RĂDUCU

Tata! Ta-ta!

ION

ANO! Ai înnebunit?

ANA

Opt ani... Niciun orgasm ca lumea! Niciunul! Ai zgândărit şi tu pe

acolo... Ha! Ha! Ha! Tu eşti bărbat?! Ăsta e orgasm adevărat! Dacă

mă iubeşti, mai adu-mi un kilogram de cocaină! O tonă! Toată viaţa

asta aş face! Uite!

Pe o masă cocaina, poza fiului. Sunetul unei pălmi date peste cap.

ION

Ce ai, femeie?!? Trezeşte-te! Îţi aduc eu apă rece! N-o să te las să te

distrugi ca o tâmpită! N-o să te mai las niciodată!

RĂDUCU

Tataaa! Ai cumpărat cariocile alea faine pentru şcoală? Le voi arăta

tuturor că am învăţat să scriu.

Ion nu ştie ce să spună.

RĂDUCU

A venit la mine îngeraşul şi mi-a spus că ar trebui să mă trimită să

dorm singur fiindcă nu te-am ascultat să nu mă joc pe stradă.

ION

Haide înapoi! Lasă-l pe îngeraş. Hai la tata.

RĂDUCU

Vin! Să pui şi cariocile alea în ghiozdan. Vin cu îngeraşul.

ION

Haide! Hai!

O strânge în braţe pe Ana. Ea îşi pune îngrijorată palmele pe obraji.

RĂDUCU

Iui! Tata! Îngeraşul spune că nu am voie. Tataaa… Nu îi spui să

plece? Tataaa! Tataaa! Spune-i să mă lase să învăţ!

ANA

Mi-e sete. Eşti hipnotizat? Ai înnebunit?

Ana îi trece mâinile în faţa ochilor şi râde. Apoi dă din cap ca şi cum ar auzi piesa

favorită. Ion înmărmurit.

ANA

Ah, Ioane… Haide, Ioane… Ioane… Fă pipi pe mine, arată-mi cât

eşti de bărbat! Unde pleci? Dacă mai vii fără nimic în pantaloni sau

fără droguri, să nu te mai întorci! Ha! O țigară nu-mi aprinzi, totuși?

EXT. CORIDORUL BLOCULUI. NOAPTE.

Vocea Anei se aude implorând după sex. Ion iese din apartament și fumează necăjit.

Semiîntuneric, lumina vine de la un geam spre exterior. Se uită în jos, peste balustradă.

Se plimbă. Rămâne până se face dimineață. Dimineața, se odihnește pe pervaz și privește

cum răsare soarele peste câmpie. Își scoate telefonul, tastează și-l pune la ureche.

ION

Alo, Mitică?

INT. CASINO. MIEZUL NOPȚII.

Ion trece de niște cerșetori pe coridor și intră în vacarmul casinoului. Localul este un loc

mizerabil în care poliția pune pariuri, crupierele trișează, bețivii cântă pe sub mese

uitându-se sub fustele crupierelor, copiii de 12-15 ani câștigă la biliard tot salariul unui

muncitor, ospătarele sunt femei urâte și lacome care vor să își pună în evidență formele.

Ion înaintează prin mulțime circumspect până la bar. Barmanul pe nume Mitică încheie o

conversație la telefon. Se apleacă peste bar să se înțeleagă.

MITICĂ

Ți-ai adus pisica cu tine? Că pentru bani, fie pisică sau drog, după ce-

am terminat liceul, mi-am băgat nasul în orice.

ION

Locul acesta parcă e o peșteră a tâlharilor și a puștanilor. E al tău

localul?

MITICĂ

Tinerilor le place, alcoolicilor le convine. Tinerii mor după jeg ca-n

filme, habar n-am de ce, bețivii se simt acasă deja de mult. Poate îi

ca-n cartea aia, Prinț și cerșetor, că prințului îi plăcea pe ascuns…

căcatul. E singura pe care am citit-o, de fapt, bunica mi-o citit-o.

Suntem o rasă – mi-e pe limbă – violentă. Asta ne este religia. Pe

cine credem, în pula mea, că păcălim? Toți avem căcatul nostru…

inclusiv nevastă-ta, Ana.

ION

Suntem în divorț. Tu ce mai știi despre ea... ce m-ar putea ajuta?

MITICĂ

Pffft! Nu mă interesează cine cumpără și cine consumă. Ai banii? Ai

banii, te servim!

Barmanul servește mecanic un client.

ION

O sută de euro. Șase plicuri. Șapte. C-o să mai vin pe aici, iar eu nu

mi-am luat o porție gratis, nu?

Mitică ia urgent banii de pe tejghea.

MITICĂ

Uite, măi, băga-mi-aș, a prins curaj încornoratul! Bine, măi, coaie,

șapte să fie.

Scoate de undeva de sub bar o cutie plină cu plicuri de etnobotanice, heroină și cocaină și

aruncă șapte plicuri pe tejghea.

MITICĂ

Astea nu te gâdilă-n nas, au miros de măr. Coaie, torni praful pe

masă, pui o foaie peste el și freci cu o cartelă foaia până nu mai simți

că se sfarmă praful dedesubt, apoi…

ION

Eu nu sunt coaie, ai înțeles?! Nu mi-am frecat coatele pe bănci să

vină un derbedeu mucos, ca tine, să-și spună teoria de viață în trei

vorbe de nimic! Eu am dat banul aici! Dacă vrei să vorbim frumos,

vorbim…

MITICĂ

Dacă nu… ce…?!? Chemi Protecția Consumatorilor? Uită-te, băăă,

unde ești! Ăsta-i un grajd! Ia-le, în pula mea, și cară-te...

INTELECTUALULE…! De nu-ți convine, data viitoare du-te-ntr-un

club de fițe unde sataniștii ăia ți-or vinde var răzuit de pe perete! Ș-

apoi poți s-o tragi pe mă-ta, că nimeni nu te oprește! Sclav amputat!

ION

Taci! Taci din gură! Că imediat fac pauză de la intelectualitate, să

mă simt viu vreo cinci minute! Când te voi lua între picioare, mă voi

simți mai viu decât tu cu toate drogurile la un loc… Ți-am mai spus

că pot fi și un om bun, dar și unul violent. Așa… Taci. Nu te uita așa

la mine, îți sclipesc ochii ca unui bou! Mucosule…

Ion înfașcă plicurile și pleacă. CAMERA se îndepărtează de bar până localul se vede în

ansamblu, Ion iese pe ușă.

INT. APARTAMENTUL VIZIGAȘILOR. PUȚIN DUPĂ MIEZUL NOPȚII.

Ion o găsește pe Ana dormind și pornește lampa de pe noptieră. Ana se trezește.

ION

Iubito, ți-am adus ce ai cerut…

Din buzunar scoate un plic cu praf.

ANA

Pentru mine? Ai făcut asta pentru mine? E drogul bogaţilor, nu? Să

mă ajuți să uit de Răducu al nostru? Cum?

Întrebarea nu sună bine pentru Ion, așa că nu-i răspunde, nu-i spune nimic despre

întâlnirea cu traficantul. Apoi –

ION

Și de tine mi-e dor... S-a ieftinit sau suntem noi bogaţi.

ANA

Bestie mică și pufoasă...

Se uită unul în ochii celuilalt. Ana ia plicul din mâna lui fără să-l piardă din priviri. Îl

sfarmă repede pe masă și-l prizează. O fac dur în pat. Dar ea, pierdută, scoate

onomatopee dulci. Din ce în ce mai dur. Ana absentă.

RĂDUCU

Tata... De ce mă bați?

ION

Suntem o rasă violentă... Relaxează-te. E doar un joc de rol.

ANA

Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Dă-mi-o!

ION

Nici nu am de gând! Păcătoaso!

ANA

Aaaaaah!

ION

Mmm...

RĂDUCU

De ce m-ai bătut? Tata... Și de ce mi-ai furat sora cu care mă jucam?

EXT. SUPERMARKET. AMIAZĂ.

Ion și Ana caută produse între raioane și le pun în coș. Vasile îi observă de la un raion

alăturat. Se apropie.

VASILE

Uau! Salut! De multă vreme nu v-am văzut atât de fericiți!

ION

Salut!

ANA

Bună!

VASILE

Cum merge serviciul? Mai face cineva asigurări pe vreme de criză?

ANA

Acum ne-am luat concediu. Tu cum o duci?

VASILE

Ca de obicei. Mâine plec la o nuntă, voi fi naș unui fost student de-al

meu.

ION

Minunat! Felicitări!

VASILE

Mulțumesc. Deși nu îmi cam place fata, tot cu ea se însoară. Îl ține

din scurt.

ION

Vasile, ai un moment?

VASILE

Nu îmi fac nicio asigurare...

ANA

Te convinge el.

ION

Da...

Îl ia deoparte.

ION

Există vreo posibilitate ca morții să vorbească cu noi?

VASILE

E absurd. Teoretic vorbind, cine s-ar întoarce să-și viziteze

închisoarea din care a scăpat? De ce întrebi?

ION

Așa mă gândeam și eu.

VASILE

Să nu-mi spui că vezi fantome... Acelea sunt proiecții ieftine ale

minții.

ION

Nu, nicio fantomă. Acum câteva zile... în pat... Mi s-a părut că

Răducu vorbește prin Ana.

VASILE

Sunt emoționante lucrurile astea. Acum... o săptămână s-a împlinit

un an de la accident, nu?

ION

Am înțeles. Nevastă-ta cum e? Copiii?

VASILE

E plecată la Brașov cu afaceri. Se pune bine cu viitorul primar de

acolo să le sufle greilor de sub nas niște fonduri. Știi că vrem să

deschidem o tipografie, să nu mai cerșească nimeni pe la tipografiile

ziarelor care-s politizate.

Ion nu zâmbește. Vasile își dă seama.

VASILE

Să nu fim naivi, aici e mafie. Numai cu banii te poți băga între

asemenea oameni. Nici dacă ai arunca înspre ei cu dovezi că

nevestele îi înșeală nu le-ai capta atenția... Dar copiii-s foarte bine.

Cel mic face acum un curs de dans, cel mare s-a apucat de fumat...

ION

De ei să ai grijă, copiii-s lumina noastră.

VASILE

E greu să nu-i scapi din ochi. Și nu vreau să le cer să fie puternici ca

mine, nu s-ar simți bine. Văd că te așteaptă Ana.

ION

Da. Mă duc. Salut!

Își dau mâna.

ANA

Salut! Salut-o și pe Maria!

VASILE

O salut din partea voastră. Aveți grijă de voi. Servus!

Ana zâmbește forțat și își flutură mâna dreaptă.

INT. APARTAMENTUL VIZIGAȘILOR. AMIAZĂ.

Ana vomită în toaletă. Ion despachetează cumpărăturile. Se aude apa toaletei apoi

robinetul. Iese extenuată.

ANA

Mă simt rău. Mai ai cocaină?

Ion vrea s-o întrebe ceva pe Ana, dar nu știe cum s-o facă, așa că renunță.

ION

Un plic. Ana...

Surâde ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Robinetul din baie picură. Ion se ridică și-l strânge mai puternic.

ANA

Ei, și? Pe vremuri, drogurile nu erau pentru copii, cum e acum.

Drogurile sunt pentru cei ca mine!

Ion nu este sigur că ar fi logic. Se simte nelalocul lui. Ana vine spre el cu pași de felină.

ANA

Încă un plic... Ultimul. Promit că-l iau încet, pe reprize, să mă

dezobișnuiesc...

Îl sărută. Ion se lasă convins. E obișnuit cu acest fel de a se lăsa convins, dar cuvma îl

urăște. Însă nu Ion trebuia convins, ci Ana voia să se convingă pe ea însăși luând adânc o

gură de aer. Lui Ion nu-i pare rău deloc, îi dă plicul.

ION

Bine... Știai că nu ne mai temem de un rău numai când îl dorim

cumva în colecția personală? În fine. Păstrează și pe când mă întorc.

ANA

Fără frică. Pe reprize. Zmuah!

INT. APARTAMENTUL VIZIGAȘILOR. SEARĂ.

Muzica dată la maxim. Ana dansează în fața oglinzii de pe un perete. Ușa apartamentului

se deschide, Ion intră încet. O închide și lasă să se audă că a intrat. O vede. Ana râde

prea tare. Brusc devine sobră.

ION

Cum ești?

ANA

De ce ne urăsc tinerii? De ce își rezervă ei dreptul la distracție?

ION

Ne-am săturat noi de distracție, iar tinerii se satură din ce în ce mai

repede. Copiii le iau locul.

ANA

Haide să ieșim în oraș! Mie mi s-a făcut din nou poftă de ieșit în

oraș. Să vedem ce fac în cluburile astea pretențioase tinerii, să

vedem ce se întâmplă.

ION

Ce se întâmplă?! Bărbaţii ajung la concluziile femeilor, femeile la

ale bărbaţilor şi apoi schimbă rolurile. Acum s-au întâlnit, dar se vor

despărţi din nou. Ca în fiecare epocă.

ANA

Nu! Nu! Eu vreau să văd cum se simt tinerii drogaţi.

ION

Dacă le strici starea, dacă nu eşti la fel de bucuroasă ca ei, sunt în

stare să te omoare!

ANA

Doamne... pentru atât? Ce grijă ai tu de mine... Sunt frumoasă? Sunt!

Sunt frumoasă!

ION

Numai oamenii goi au nevoie de confirmări despre ei înşişi... N-am

spus nimic.

Ion râde. Ana este năucită.

RĂDUCU

Tata! Nu îmi cumperi o maşinuţă?

ION

Tata are puţină grijă de mama acum.

RĂDUCU

De ce îl crezi pe Mitică, tata? Mi s-a spus că Mitică e un om rău.

Ultima dată mi-ai spus că suntem o rasă violentă. Adică să nu ne

supărăm că suntem răi? Am fost rău cu tine, tata?

Ion se uită în pământ.

RĂDUCU

Nu fii trist, tată. Astăzi am citit o carte. Scria aşa: părinţii sunt un

ghid turistic. Încă a fi singur nu înseamnă a fi pierdut. Este frumos,

oricât de simplu o spunem.

ION

Fiule...

RĂDUCU

Îmi amintesc când mergeam la biserică. Voiam să ne punem pălăriile

pe cuierul bătrânilor, dar nici nu aveam. Şi... şi... cuierul era o listă a

oamenilor care îşi ţineau capul acoperit.

Răducu râde. CAMERA se depărtează de cei doi şi se mai aude tot mai încet că Răducu

spune: ceilalţi sunt o ramă pentru noi şi căutăm s-o hrănim... Se îmbrăţişează.

INT. APARTAMENTUL VIZIGAŞILOR. AMIAZĂ.

Ion se trezeşte cu greu. O vede pe Ana la marginea patului. Se uită la ceasul de pe mână:

14:36. Ana se uită rece la Ion. I se face cald şi deschide geamul.

ANA

Nu mai simt nimic. Mi-aş dori să simt ceva. Să pot aduna timp în

mine, trecutul meu nu are nicio importanţă.

ANA

Ţi-l aminteşti pe bunicul meu?

ANA

Furam mere din livada lui, iar el, când afla, râdea cu pipa-n gură.

Zicea: cum de poţi lua atât de puţin când eşti de-a noastră? CE aveau

oamenii pe atunci?

ION

Cocaina asta îţi face depresie.

ANA

Ah! Nu! Nu cocaina. Şi felul în care a murit ar putea seduce azi orice

puştioaică. Şi-ar dori să moară cum a murit el.

ION

Moartea ni se întâmplă pur şi simplu, n-avem nevoie de artificii...

Haide în pat să îţi povestesc ce ai făcut ieri...

ANA

Sunt însărcinată.

ION

Ce şantaje mizerabile ai! De unde ştii?

ANA

Ce te-a apucat?! Credeam că vei fi bucuros.

ION

Tu de ce nu eşti bucuroasă? Vorbeşti despre moarte, despre bunicul

tău... Recunoaşte că nici tu nu vrei copilul! Ai spus că nu simţi

nimic! Fă bine şi ţine-o tot aşa până la avort. Trebuia să îmi dau

seama şi să îţi iau anticoncepţionale.

ANA

De ce nu l-aş vrea? Poate de data asta e fetiţă! Ai spus că vrei s-o

luăm de la început, să mergem la mare...

ION

Da?! Asta ai ţinut minte?! Câte sacrificii am făcut pentru tine, nu ţii

minte? N-ai mai venit niciodată să mă mângâi după ce a murit

Răducu. Ei, m-am răzgândit. Nu mai vreau niciun copil. Iar tu

îmbătrâneşti. Şi eu. Am fi o caricatură: doi bătrânei cu un copil în

facultate, poate nici la căsătoria lui n-am apuca să mergem!

ANA

Numai tu aveai nevoie de mângâieri?! Ioane... Mai am câţiva ani

până la menopauză... De ce? De ce nu vrei copilul?

ION

Mi-ze-ra-bi-lo! Drogato!

ANA

Lasă, îl cresc eu!

ION

Am eşuat cu unul, ce crezi că ar fi diferit de data asta? Şi credeam că

tu eşti diferită. Am jucat cum ai vrut, hedonist. Nu ştiu... Ce mai

vrei? De când ai devenit mamă? S-a zis cu distracţia, te-ai plictisit,

nu mai vrei ieşiri în oraş?

ANA

Ieri a fost ultima doză, ţi-am jurat! Ce vrei de la mine, om al lui

Dumnezeu?!

ION

Am crezut că vrei sex.

ANA

Tu de aceea mi-ai dat drogul? Pentru sex? Tu eşti bărbat?

ION

Urât! Mizerabilo! Tu ai cerut-o! Ţie nu ţi-a plăcut sexul sau nu îţi

aminteşti nici asta?

ANA

Atunci divorţăm. Cresc eu copilul, poate îţi vin minţile la cap până

atunci!

Amândoi tac. Ana începe să plângă.

ANA

Nu înţeleg. De ce? De ce faci asta?

Ion rămâne rece.

ANA

Ce ai vrut să îmi povesteşti?

ION

Am vrut să îţi arăt ceva. Că atunci când te droghezi, Răducu vorbeşte

prin tine.

ANA

Răducu vorbeşte prin mine?! Îţi vezi copilul mort în oamenii

drogaţi? De unde ai scos-o şi pe asta? Eşti hain!

Îi dă o palmă.

ION

(flutură un plic pe care este desenat un măr)

Te înregistrez cu camera video de la laptop! Bine? Dacă nu mă

crezi...

ANA

Imbecilule, neruşinatule, porc ce eşti! Vrei să omori copilul şi să dai

vina din nou pe mine! Porcule! Becisnicule! Să nu te mai văd!

Josnic! Aşa ai grijă tu de oamenii de lângă tine? Mama mă-tii de

porc nesuferit!

ION

Nu mai simt nimic pentru tine.

ANA

Nici eu!

Stau nemişcaţi. Ion se repede la Ana.

ION

Îmi mulţumeşti tu mai târziu după ce îţi arăt!

Îi prinde nasul, îi deschide forţat gura şi-i toarnă tot conţinutul plicului. Îi strânge gura

închisă. Ana se sufocă. Îi dă drumul. Ana începe să scuipe, încercă să vomite, dar nu

poate. Cade în genunchi şi plânge o vreme, până nu mai are lacrimi. Ion pregăteşte

laptop-ul.

ION

Îmi mulţumeşti tu mai târziu.

ANA

Sunt regină! Mi-e atât de dor să râd la masă cu supuşii mei! Acolo

unde există numai înţelegere... Orice faci e dragoste şi din dragoste.

Sunt o regină iubită!

Se întoarce spre Ion şi strigă ceva nedesluşit. Ion începe să înregistreze. Ana se ridică şi

începe să-l sărute pătimaş.

ANA

Ioane, tu eşti regele!

ION

Ţi-am spus c-o să îmi mulţumeşti, gagico!

ANA

Îţi place de mine?

ION

Văd că ţi-ai revenit. Te iubesc!

ANA

Eşti numai un băiat sexy, dar tot mi-ai captat atenţia... Mi-a şoptit

cineva că nu ai o prietenă...

ION

Răducule! Răducule!

O scutură ca şi cum ar vrea să-l audă acolo înăuntru. O lasă pe Ana pe pat. Ion îşi lasă

faţa în mâini. Ana începe să îşi sufle aer în bluză.

ANA

Sunt fierbinte...!

Ana îşi dă jos bluza. Realizează că-i este şi mai cald, îşi dă jos, pe rând, pantalonii,

chiloţii şi sutientul. Îşi face vânt cu o bluză înţelegând că nu-şi poate da jos pielea. I se

face frig. Umblă dezorientată şi îşi acoperă spatele cu bluza pe care tocmai a dat-o jos.

Agonie. Fuge la baie. Ion se uită neputioncios cum Ana se spală pe faţă. Lasă robinetul

deschis şi se mişcă grăbită căutând ceva, nu găseşte şi realizează că se caută pe sine. Se

uită sub pat. Deschide dulapurile. Ion o opreşte.

ION

Ce ai, Ano?

ANA

(rugătoare)

Mi-e rău…

ION

Chem Salvarea.

Ion formează numărul. Ana se uită la el nerăbdătoare.

DISPECERUL

Urgenţe 112, cu cine să vă fac legătura? Alo! Care este urgenţa

dumneavoastră?

ION

Nu face legătura. Supradoză de cocaină pe strada Vulturului nr. 4,

bloc CX 2, apartamentul 25.

DISPECERUL

Îmi puteţi repeta, vă rog?

ION

Strada Vulturului nr. 4, bloc CX 2, apartamentul 25. Supradoză de

droguri. Eşti surd, măgarule?

DISPECERUL

Înţeleg că sunteţi prieten cu pacientul, dar a fost alegerea sa, în cele

din urmă. Vă rog să vă calmaţi şi să aşteptaţi o maşină a Salvării.

Ajungem în zece minute.

ION

Zece minute?!?

Ana îi smulge telefonul.

ANA

Haide odată, idiotule! În două minute eu îs moartă!

Aruncă telefonul în perete. Tremură. Îşi pune mâna dreaptă pe piept să-şi controleze

pulsul. Sunet cu bătăile accelerate ale inimii. Se pune în genunchi şi se roagă lui

Dumnezeu. Ion rămâne înmărmurit. Muzică.

ANA

(plângând)

Ai avut dreptate! Mi-am pierdut sufletul… Nu mai fac aşa ceva

niciodată! Niciodată! Viaţa mea e a ta! A ta! Dacă mă iubeşti, fă

ceva!

Nu simte nicio schimbare. Se plimbă iarăşi. Panică, lacrimi şi nervi.

ANA

Ştiam eu că nu exişti, dar dacă exişti, să te duci dracului! Să te duci

dracului! Încă o sută de copii să moară, nu dau pe ei un rahat! În

rahat ţi-i arunc pe toţi, pe canal în jos la ginecolog! De o mie de ori

să moară Răducu! Mamă! Tată!

Se uită în sus. Urlă. Îl îmbrăţişează pe Ion tremurând, aproape reuşeşte să rămână

verticală.

ANA

(cântând trist)

Iubitule… la cât suntem de neînsemnaţi… de ce şi-atât de îndureraţi?

Iubitule… dacă suntem atât de neînsemnaţi… de ce atât de

îndureraţi?

ION

Iartă-mă… Iartă-mă…

Ana se opreşte din cântat. Îl cuprinde chipul lui Ion cu mâinile şi, agonizată, îl priveşte în

ochi, plângând. Încearcă să-l îmbrăţişeze, dar mâinile n-o mai ascultă şi rămâne sprijinită

cu mâinile pe chipul lui Ion. Buzele îi tremură.

ANA

(cu ochii larg deschişi)

Iubeşte-mă, Ioane, măi, iubeşte-mă, că mor…!

Ana cade inertă – moartă –, Ion rămâne cu braţele goale. Cade în genunchi şi plânge

sacadat după ce o ia în braţe. Se aude Ambulanţa.

FADE OUT

SFÂRŞIT

Toate drepturile rezervate autorului. Copierea interzisă.