2013
Daniela Popa
STUDIU DE CERCETARE ȚIGANII
Daniela Popa CRP I - FSC
1
1
STUDIU DE CERCETARE
ȚIGANII
1. INTRODUCERE
În ultimul timp tema principală a știrilor a fost legată de reacția ostilă împotriva
cetățenilor români din Italia, Franța sau Marea Britanie. Această reacție fără precedent
indreptată împotriva tuturor românilor
stabiliți în aceste țări a pornit de la comportamentul anormal și infracţional al unei etnii
minoritare de cetățeni romani, și anume țiganii.
Primele mărturii documentare referitoare la țiganii din Ţările Române datează de la
sfârşitul secolului al XIV-lea. Venirea lor la noi a căpătat valoare economică, de aceea,
pentru a-i împiedica să fugă, boierii şi biserica i-au transformat în robi, iar fiecare ţigan fără
stăpân a devenit proprietatea statului. „Toţi românii sunt liberi, fiind robi numai țiganii”. (
Rromi din Romania; Silviu Costache, Daniel Dieaconu, Ionica Soare )
După cercetări pe eșantioane de populații țigănești din întreaga Europă, cercetătorii
clasifică ca predominanta în cadrul indivizilor respectivi, grupa de sange de tip B ceea ce încă
odata înrădăcineaza faptul că originea țiganilor este straină de Europa, aceștia provenind din
cadrul continentului Asiatic.
Este interesant faptul că, in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept țigani, ci
drept romani.
Daniela Popa CRP I - FSC
2
2
2. ȚIGANII
2.1 ORIGINEA ȚIGANILOR
Țiganii sunt originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Ei faceau parte din
casta Ksatriya a rajpuitilor. In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante
in Batalia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. Dupa infrangerea suferita in lupta cu
Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna
cu familiile spre tinuturile arabe si turce, iar mai apoi in Europa.
Despre originea țiganilor se vorbeşte şi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al
cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul țiganilor
este oraşul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din
Kanauj au fost deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaţi
să muncească, țiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru şi au migrat spre
Imperiul Bizantin şi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin,
unde au fost menţionaţi în anul 1068. Insa nu au reusit sa se stabileasca nici aici.
M. Kogalniceanu, realizatorul unui prim studiu referitor la țiganii din tarile Romane in
anul 1837, introduce in istoriografia romanesca cercetarile scolii germane de istorie, afirmand
originea lor indiana1. Pe aceeiasi pozitie s-au aflat si alti autori romani: M. Statescu (1884),
Dimitrie Dan (1893), A.D. Xenopol (1895), N. Iorga (1930), G. Potra (1939), I. Chelcea
(1944), A. Gonta (1986), V. Achim (1998) etc.
2.2 DENUMIRILE ȚIGANILOR
Termenul "tigan" este unul greco-bizantin - atsigani - de neatins (din verbul athiggainein -
a nu atinge), dat unei secte crestine din secolul al VIII-lea din Frigia, ai carei adepti
considerau o intinare contactul cu anumite obiecte sau numai vederea lor. Printr-o rastunare
de sens este atribuit țiganilor.
Grecii i-au numit "atsigani" si "cativeli", turcii le ziceau "arami" si "thingenes", ungurii i-
au numit "czigany" si "faraontseg", italienii - "zingari", germanii - "Zigeuner", portughezii -
1 Țiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub
nici o forma o problemă legată de poporul roman.
Daniela Popa CRP I - FSC
3
3
"ciganos", popoarele slave - "țigani", francezii - "vomi" si"bohemiens", englezii - "gipsy",
popoarele nordice - "tartares" si "saraceni", belgienii si olandezii - "idolatres" si "heiden",
spanolii - "gitanos" si "egipsyano".
Constatam deci că numele exprima o oarecare proveniență. M. Block scria in 1938: "La
Egipt ar trebui sa ne gandim văzând proporțiile impozante ale pieptului la femeia tigancă;
asemănarea în destinele seculare ar vorbi de o origine iudaică; aspectul exterior, felul apariției
ar viza pe tatari, mongoli. Aceasta ar fi dus adevar la oarecari convingeri dacă țiganii n-ar fi
avut idiomul lor particular". intr-adevar, limba țiganilor a fost cea care a oferit argumente
privind originea lor: India.
In 1763, Istvan Valvy, student maghiar la Universitatea din Leyden, cunoaste trei indieni
din Malabra si constata asemanarea intre limba țiganilor din Ungaria, din districtul Comorn si
limba indienilor malabrezi.
J.J. Vaillant, in 1857, mentionează inrudirea limbii țiganilor cu limba neoariană originară
din India de nord.
Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians -
romanes/romaneste, a fost aplicată asupra țării și natiunii noastre imediat dupa 1990, în
cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de
numeroși membri ai etniei tigănești în guvernările Romaniei - Ion Iliescu, Adrian Năstase sau
Andrei Pleșu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele.
Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat în "rom" cu "r" accentuat, apoi din "rom" s-
a trasformat în "roma" apoi în "romani" și în "romanies" . S-a ajuns astfel încat țiganii să aibe
numele identic cu al romanilor în limba engleză. Români cu romani și romanies cu romanians
(în engleză nu există diacritice iar la o un simplă căutare pe google al cuvantului români se
vor afisa linkuri cu țigani). Practic denumirile sunt identice.
Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice ale intelectualității din țările
afectate de valul de imigratie și/sau infracționalitate țigănească.
Daniela Popa CRP I - FSC
4
4
2.3 LIMBA
Limba țiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind
similară cu alte limbi indiene precum hindi.
Prezența în limba lor a mai multor cuvinte grecști arată culoarul lor de sosire din Balcani
spre țările Romane. Abundența de cuvinte din limba greacă sugerează o prezență relativ
îndelungată în Imperiul Bizantin.
Limba tigănească are importante influențe persane și armene, ceea ce dovedeste trecerea
țiganilor prin aceste țări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), țiganii s-au
despărtit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) și vest spre
Imperiul Bizantin. Țiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care s-au răspandit în
toată Europa.
3. ȚIGANII ÎN ROMÂNIA
Prima atestare documentară a țiganilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie
1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care
aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la
unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”.
Jean Ancel, in cronograful deportarii evreilor, ‘Transnistria’, demonstreaza ca ‘toti țiganii
barbati, valizi, intre 20 si 40 de ani, precum si toi evreii capabili de munca’ erau trimisi
dincolo de Nistru si pusi la dispozitia germanilor. În răsăritul Europei mulți țigani au avut
vreme de secole statutul de robi.
La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat „Legiurea
pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”. La 20
februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei promulga „Legiuirea pentru emancipația tuturor
țiganilor din Principatul Românesc” pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail
Kogălniceanu. Această lege va elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care
aparțineau proprietarilor particulari.
Deoarece denumirea de țigani și unele din denumirile similare amintite (ex.gipsy) au
căpătat cu vremea o conotație peiorativă acestea tind să fie abandonate, din motive de
„corectitudine politică”, în favoarea denumirii de rromi, romi sau sinti.
Daniela Popa CRP I - FSC
5
5
Avocați ai drepturilor romilor în România pretind că „a-i chema țigani” îi izolează din
societatea de masă. Prin amendament, „romi” este acum denumirea oficială a țiganiilor în
dicționare.
3.1 INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ
Când cetăteanul italian, de pildă, citește un articol în care se întrepătrund termenii
“romeno” și “rom”, este normal să se afunde într-o confuzie care, încetul cu încetul, duce la o
suprapunere mentală a celor două denumiri.
Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect de lege, prin care propunea
înlocuirea în documentele oficiale a denumirii de "rrom" cu cea de "țigan" pentru a elimina
confuziile dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, Camera Deputaților a respins
proiectul de lege.
În Expunerea de motive pentru această lege, Prigoană scria:
“În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul generează confuzie pe plan internațional.
Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o
asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are
această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur
+ (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania = “țara romilor”. E incorect.
Se creează o falsă direcționare. Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele
comunității țigănești (sau/și, de ce să n-o spunem: problemele create de mulți din această
etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situația la zero, n-o răsvirginăm. Ea se
rezolvă cu totul altfel: prin educație îndârjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.”
Daniela Popa CRP I - FSC
6
6
4. GENERALITĂȚI
Țiganii pot fi găsiți în aproape toată lumea, cel mai cunoscut grup fiind romii. În Europa,
importante grupuri trăiesc
în Bulgaria, Cehia, Franța, Grecia, Macedonia, Serbia, Slovacia, Spania șiUngaria.
Importante comunități de romi trăiesc și în Asia (mai ales în Turcia, Caucaz, Iran și India), în
nordul Africii și în America.
Țiganii nu sunt o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în
funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad.
Principalele grupuri sunt ursarii (dau spectacole cu urșii), căldărarii (confecționează și repară
vase de aramă), fierarii (potcovarii), crăstarii (vânzătorii de cai), spoitorii (spoiesc tigăi și
tingiri de bucătărie),rudarii (lucrători în lemn), boldenii (vânzători de
flori), argintarii (bijutieri), zlătarii (extrag aurul din albiile râurilor) etc. Între grupuri există
foarte importante diferențe lingvistice.
5. CONCLUZII
ȚIGANII NU SUNT ROMÂNI
Țiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au
nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima este poporul Roman. Sa
lasam minciuna si ipocrizia deoparte.
Nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general.
Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea
istorica a unor popoare europene deja existente.
Indiferent cât de convenabil i-ar fi unui ţigan să se declare român, mie-mi displace
profund gândul de a fi identificat cu etnia ţigănească, maghiară, americană etc. Fiecare cu
blestemul sau binecuvântările lui!
Oricâte regrete aş avea că nu sunt americancă, finlandeză sau norvegiancă mă văd nevoită
să-mi apăr identitatea naţională atunci când unii își doresc cu tot dinadinsul să-i facă pe
străini să confunde denumirile român-rrom! Această antipatie, datorită confuziei create de
denumirea de român cu cea de rom, ca o denumire moderna a țiganilor, se transferă asupra
poporului român în ansamblu.
Daniela Popa CRP I - FSC
7
7
Bibliography http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aigani
http://www.descopera.org/originea-si-istoria-țiganilor/
http://rahoveanu.wordpress.com/%CF%88-țiganii-adevarata-istorie/
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/calai-lautari-istoria-țiganilor-tarile-romane
http://ro.altermedia.info/general/despre-țigani-si-țiganie_21913.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Romii_din_Rom%C3%A2nia
http://www.ioncoja.ro/amestecate/țiganii-sunt-țigani-si-punctum/
M. Kogalniceanu, Dezrobirea țiganilor, Bucuresti, 1891, p 14
V. Achim, Istoria țiganilor din Romania, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p 78
Top Related