2013

Daniela Popa

STUDIU DE CERCETARE ȚIGANII

Daniela Popa CRP I - FSC

1

1

STUDIU DE CERCETARE

ȚIGANII

1. INTRODUCERE

În ultimul timp tema principală a știrilor a fost legată de reacția ostilă împotriva

cetățenilor români din Italia, Franța sau Marea Britanie. Această reacție fără precedent

indreptată împotriva tuturor românilor

stabiliți în aceste țări a pornit de la comportamentul anormal și infracţional al unei etnii

minoritare de cetățeni romani, și anume țiganii.

Primele mărturii documentare referitoare la țiganii din Ţările Române datează de la

sfârşitul secolului al XIV-lea. Venirea lor la noi a căpătat valoare economică, de aceea,

pentru a-i împiedica să fugă, boierii şi biserica i-au transformat în robi, iar fiecare ţigan fără

stăpân a devenit proprietatea statului. „Toţi românii sunt liberi, fiind robi numai țiganii”. (

Rromi din Romania; Silviu Costache, Daniel Dieaconu, Ionica Soare )

După cercetări pe eșantioane de populații țigănești din întreaga Europă, cercetătorii

clasifică ca predominanta în cadrul indivizilor respectivi, grupa de sange de tip B ceea ce încă

odata înrădăcineaza faptul că originea țiganilor este straină de Europa, aceștia provenind din

cadrul continentului Asiatic.

Este interesant faptul că, in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept țigani, ci

drept romani.

Daniela Popa CRP I - FSC

2

2

2. ȚIGANII

2.1 ORIGINEA ȚIGANILOR

Țiganii sunt originari din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. Ei faceau parte din

casta Ksatriya a rajpuitilor. In 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost infrante

in Batalia de la Tararori, la nord-vest de Delhi. Dupa infrangerea suferita in lupta cu

Mohamed Ghur, clanul razbonic nord – indian Rajput (casta Ksatrya), ar fi plecat impreuna

cu familiile spre tinuturile arabe si turce, iar mai apoi in Europa.

Despre originea țiganilor se vorbeşte şi în „Kitab al-Yamini”, un manuscris al

cronicarului Al-’Utbi, datând chiar din secolul al XI-lea, unde se spune că leagănul țiganilor

este oraşul Kanauj, din India de Nord. În data de 20 decembrie 1018, 53.000 de locuitori din

Kanauj au fost deportaţi de sultanul Mahmud de Ghazni în regiunea Khorasan, Iran. Obligaţi

să muncească, țiganii au rezistat doar vreo câteva decade în acest perimetru şi au migrat spre

Imperiul Bizantin şi Balcani. Au ajuns în Constantinopol, capitala Sfântului Imperiu Bizantin,

unde au fost menţionaţi în anul 1068. Insa nu au reusit sa se stabileasca nici aici.

M. Kogalniceanu, realizatorul unui prim studiu referitor la țiganii din tarile Romane in

anul 1837, introduce in istoriografia romanesca cercetarile scolii germane de istorie, afirmand

originea lor indiana1. Pe aceeiasi pozitie s-au aflat si alti autori romani: M. Statescu (1884),

Dimitrie Dan (1893), A.D. Xenopol (1895), N. Iorga (1930), G. Potra (1939), I. Chelcea

(1944), A. Gonta (1986), V. Achim (1998) etc.

2.2 DENUMIRILE ȚIGANILOR

Termenul "tigan" este unul greco-bizantin - atsigani - de neatins (din verbul athiggainein -

a nu atinge), dat unei secte crestine din secolul al VIII-lea din Frigia, ai carei adepti

considerau o intinare contactul cu anumite obiecte sau numai vederea lor. Printr-o rastunare

de sens este atribuit țiganilor.

Grecii i-au numit "atsigani" si "cativeli", turcii le ziceau "arami" si "thingenes", ungurii i-

au numit "czigany" si "faraontseg", italienii - "zingari", germanii - "Zigeuner", portughezii -

1 Țiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub

nici o forma o problemă legată de poporul roman.

Daniela Popa CRP I - FSC

3

3

"ciganos", popoarele slave - "țigani", francezii - "vomi" si"bohemiens", englezii - "gipsy",

popoarele nordice - "tartares" si "saraceni", belgienii si olandezii - "idolatres" si "heiden",

spanolii - "gitanos" si "egipsyano".

Constatam deci că numele exprima o oarecare proveniență. M. Block scria in 1938: "La

Egipt ar trebui sa ne gandim văzând proporțiile impozante ale pieptului la femeia tigancă;

asemănarea în destinele seculare ar vorbi de o origine iudaică; aspectul exterior, felul apariției

ar viza pe tatari, mongoli. Aceasta ar fi dus adevar la oarecari convingeri dacă țiganii n-ar fi

avut idiomul lor particular". intr-adevar, limba țiganilor a fost cea care a oferit argumente

privind originea lor: India.

In 1763, Istvan Valvy, student maghiar la Universitatea din Leyden, cunoaste trei indieni

din Malabra si constata asemanarea intre limba țiganilor din Ungaria, din districtul Comorn si

limba indienilor malabrezi.

J.J. Vaillant, in 1857, mentionează inrudirea limbii țiganilor cu limba neoariană originară

din India de nord.

Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians -

romanes/romaneste, a fost aplicată asupra țării și natiunii noastre imediat dupa 1990, în

cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de

numeroși membri ai etniei tigănești în guvernările Romaniei - Ion Iliescu, Adrian Năstase sau

Andrei Pleșu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele.

Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat în "rom" cu "r" accentuat, apoi din "rom" s-

a trasformat în "roma" apoi în "romani" și în "romanies" . S-a ajuns astfel încat țiganii să aibe

numele identic cu al romanilor în limba engleză. Români cu romani și romanies cu romanians

(în engleză nu există diacritice iar la o un simplă căutare pe google al cuvantului români se

vor afisa linkuri cu țigani). Practic denumirile sunt identice.

Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice ale intelectualității din țările

afectate de valul de imigratie și/sau infracționalitate țigănească.

Daniela Popa CRP I - FSC

4

4

2.3 LIMBA

Limba țiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind

similară cu alte limbi indiene precum hindi.

Prezența în limba lor a mai multor cuvinte grecști arată culoarul lor de sosire din Balcani

spre țările Romane. Abundența de cuvinte din limba greacă sugerează o prezență relativ

îndelungată în Imperiul Bizantin.

Limba tigănească are importante influențe persane și armene, ceea ce dovedeste trecerea

țiganilor prin aceste țări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), țiganii s-au

despărtit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) și vest spre

Imperiul Bizantin. Țiganii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care s-au răspandit în

toată Europa.

3. ȚIGANII ÎN ROMÂNIA

Prima atestare documentară a țiganilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie

1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care

aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la

unchiul său Vladislav I, între care și 40 de sălașe de „ațigani”.

Jean Ancel, in cronograful deportarii evreilor, ‘Transnistria’, demonstreaza ca ‘toti țiganii

barbati, valizi, intre 20 si 40 de ani, precum si toi evreii capabili de munca’ erau trimisi

dincolo de Nistru si pusi la dispozitia germanilor. În răsăritul Europei mulți țigani au avut

vreme de secole statutul de robi.

La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat „Legiurea

pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”. La 20

februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei promulga „Legiuirea pentru emancipația tuturor

țiganilor din Principatul Românesc” pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail

Kogălniceanu. Această lege va elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care

aparțineau proprietarilor particulari.

Deoarece denumirea de țigani și unele din denumirile similare amintite (ex.gipsy) au

căpătat cu vremea o conotație peiorativă acestea tind să fie abandonate, din motive de

„corectitudine politică”, în favoarea denumirii de rromi, romi sau sinti.

Daniela Popa CRP I - FSC

5

5

Avocați ai drepturilor romilor în România pretind că „a-i chema țigani” îi izolează din

societatea de masă. Prin amendament, „romi” este acum denumirea oficială a țiganiilor în

dicționare.

3.1 INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ

Când cetăteanul italian, de pildă, citește un articol în care se întrepătrund termenii

“romeno” și “rom”, este normal să se afunde într-o confuzie care, încetul cu încetul, duce la o

suprapunere mentală a celor două denumiri.

Deputatul PD-L Silviu Prigoană a înaintat un proiect de lege, prin care propunea

înlocuirea în documentele oficiale a denumirii de "rrom" cu cea de "țigan" pentru a elimina

confuziile dintre termenii "român" și "rom". În aprilie 2011, Camera Deputaților a respins

proiectul de lege.

În Expunerea de motive pentru această lege, Prigoană scria:

“În ceea ce ne privește, ca națiune, cuvântul generează confuzie pe plan internațional.

Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice și de etimologie. Ei fac o

asociere firească (și justă!) între terminația -ia / -(an)ia și țara (= națiunea ei) care are

această particulă: Britania = brit + ania = “țara briților, a englezilor”; Mauretania = maur

+ (et)ania = “țara maurilor”, deci România = rom + ania = “țara romilor”. E incorect.

Se creează o falsă direcționare. Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele

comunității țigănești (sau/și, de ce să n-o spunem: problemele create de mulți din această

etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situația la zero, n-o răsvirginăm. Ea se

rezolvă cu totul altfel: prin educație îndârjită, prin programe iscusite, prin respectul legii.”

Daniela Popa CRP I - FSC

6

6

4. GENERALITĂȚI

Țiganii pot fi găsiți în aproape toată lumea, cel mai cunoscut grup fiind romii. În Europa,

importante grupuri trăiesc

în Bulgaria, Cehia, Franța, Grecia, Macedonia, Serbia, Slovacia, Spania șiUngaria.

Importante comunități de romi trăiesc și în Asia (mai ales în Turcia, Caucaz, Iran și India), în

nordul Africii și în America.

Țiganii nu sunt o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în

funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad.

Principalele grupuri sunt ursarii (dau spectacole cu urșii), căldărarii (confecționează și repară

vase de aramă), fierarii (potcovarii), crăstarii (vânzătorii de cai), spoitorii (spoiesc tigăi și

tingiri de bucătărie),rudarii (lucrători în lemn), boldenii (vânzători de

flori), argintarii (bijutieri), zlătarii (extrag aurul din albiile râurilor) etc. Între grupuri există

foarte importante diferențe lingvistice.

5. CONCLUZII

ȚIGANII NU SUNT ROMÂNI

Țiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au

nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima este poporul Roman. Sa

lasam minciuna si ipocrizia deoparte.

Nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general.

Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea

istorica a unor popoare europene deja existente.

Indiferent cât de convenabil i-ar fi unui ţigan să se declare român, mie-mi displace

profund gândul de a fi identificat cu etnia ţigănească, maghiară, americană etc. Fiecare cu

blestemul sau binecuvântările lui!

Oricâte regrete aş avea că nu sunt americancă, finlandeză sau norvegiancă mă văd nevoită

să-mi apăr identitatea naţională atunci când unii își doresc cu tot dinadinsul să-i facă pe

străini să confunde denumirile român-rrom! Această antipatie, datorită confuziei create de

denumirea de român cu cea de rom, ca o denumire moderna a țiganilor, se transferă asupra

poporului român în ansamblu.

Daniela Popa CRP I - FSC

7

7

Bibliography http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aigani

http://www.descopera.org/originea-si-istoria-țiganilor/

http://rahoveanu.wordpress.com/%CF%88-țiganii-adevarata-istorie/

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/calai-lautari-istoria-țiganilor-tarile-romane

http://ro.altermedia.info/general/despre-țigani-si-țiganie_21913.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Romii_din_Rom%C3%A2nia

http://www.ioncoja.ro/amestecate/țiganii-sunt-țigani-si-punctum/

M. Kogalniceanu, Dezrobirea țiganilor, Bucuresti, 1891, p 14

V. Achim, Istoria țiganilor din Romania, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p 78