1
ȘCOALA DE PROFEȚIE BIBLICĂ
SOLA SCRIPTURA
THE STORM IS
COMING
28 MAI - 6 IUNIE 2017
VILLAR PELLICE, ITALIA
2
CUPRINS
A Șaptea Pecete ................................................................................................... 3
Martin Luther ..................................................................................................... 50
Ezra 8 – Prezicere Înainte de Miezul Nopții .................................................... 95
Cele șapte tunete ale lui Samuel Snow ......................................................... 109
Vești Dinspre Est .............................................................................................. 126
Vești dinspre Nord ........................................................................................... 137
Școala de Sabat pentru Torre Pellice ............................................................. 153
3
THE SEVENTH SEAL
A ȘAPTEA PECETE
1798—THE LION OF THE TRIBE OF JUDAH 1798 - LEUL DIN SEMINȚIA LUI IUDA
”It was the Lion of the tribe of Judah who
unsealed the book and gave to John the
revelation of what should be in these last
days.
“Daniel stood in his lot to bear his testimony
which was sealed until the time of the end,
when the first angel’s message should be
proclaimed to our world.’” Testimonies to
Ministers, 115.
”Leul din seminţia lui Iuda a rupt
sigiliul cărţii şi i-a dat lui Ioan
descoperirea lucrurilor care trebuie să se
întâmple în aceste zile din urmă.
”Daniel şi-a îndeplinit misiunea de a vesti
mărturia care a fost sigilată până la
timpul sfârşitului, când va trebui să fie
proclamată solia primului înger pentru
lumea noastră.”” Mărturii pentru patori și
slujitorii Evangheliei, 115
“The prophecies present a succession of
events leading down to the opening of the
judgment. This is especially true of the book
of Daniel. But that part of his prophecy which
related to the last days, Daniel was bidden to
close up and seal ‘to the time of the end.’ Not
till we reach this time could a message
concerning the judgment be proclaimed,
based on the fulfillment of these prophecies.
But at the time of the end, says the prophet,
‘many shall run to and fro, and knowledge
shall be increased.’ Daniel 12:4.
“The apostle Paul warned the church not to
look for the coming of Christ in his day. ‘That
day shall not come,’ he says, ‘except there
come a falling away first, and that man of sin
be revealed.’ 2 Thessalonians 2:3. Not till
after the great apostasy, and the long period
of the reign of the ‘man of sin,’ can we look
for the advent of our Lord. The ‘man of sin,’
”De fapt, proorociile prezintă o
succesiune de evenimente care duc la
începutul judecății. Acest lucru este
adevărat în mod deosebit în ceea ce
privește cartea lui Daniel. Dar partea
aceea din proorocie care avea legătură
cu zilele din urmă, lui Daniel i-a fost cerut
să o sigileze „până la vremea sfârșitului”.
O solie cu privire la judecată întemeiată
pe împlinirea acelor profeții nu putea fi
proclamată decât atunci când va sosi
această vreme. Dar în timpul sfârșitului,
spune profetul, „mulți vor citi și
cunoștința va crește”. (Daniel 12, 4)
”Apostolul Pavel avertizase biserica să nu
aștepte revenirea lui Hristos în zilele
sale. „Ziua aceea nu va veni”, spunea el,
„până când nu va veni lepădarea de
credință și se va descoperi omul
fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu
4
which is also styled ‘the mystery of iniquity,’
‘the son of perdition,’ and ‘that wicked,’
represents the papacy, which, as foretold in
prophecy, was to maintain its supremacy for
1260 years. This period ended in 1798. The
coming of Christ could not take place before
that time. Paul covers with his caution the
whole of the Christian dispensation down to
the year 1798. It is this side of that time that
the message of Christ’s second coming is to
be proclaimed.
“No such message has ever been given in
past ages. Paul, as we have seen, did not
preach it; he pointed his brethren into the
then far-distant future for the coming of the
Lord. The Reformers did not proclaim it.
Martin Luther placed the judgment about
three hundred years in the future from his
day. But since 1798 the book of Daniel has
been unsealed, knowledge of the
prophecies has increased, and many have
proclaimed the solemn message of the
judgment near.” The Great Controversy, 355,
356.
putem aștepta venirea Domnului nostru
până după marea apostazie și după
perioada lungă de domnie a „omului
păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai
este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul
pierzării” și „acel nelegiuit”, reprezintă
papalitatea, care, așa cum a fost
prevestit în profeție, urma să-și mențină
supremația timp de 1260 de ani. Această
perioadă s-a încheiat în anul 1798.
Venirea lui Hristos nu putea avea loc
înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu
avertizarea lui întreaga dispensațiune
creștină, până în anul 1798. În această
perioadă de timp trebuia predicată solia
cu privire la a doua venire a lui Hristos.
”O astfel de solie n-a fost proclamată
niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa
cum am văzut, n-a predicat-o; el arăta
fraților săi către venirea Domnului ca
fiind într-un viitor foarte îndepărtat. Nici
reformatorii n-au predicat-o. Martin
Luther situa judecata cam la 300 de ani
în viitor de epoca lui. Dar, de la anul
1798, cartea lui Daniel a fost
desigilată, cunoașterea profețiilor a
crescut și mulți au vestit mesajul solemn
al judecății ce se apropia.” Tragedia
Veacurilor 355, 356
THE UNSEALING DESIGILAREA
“What Daniel was commanded to seal up and
close, (Daniel 12:4) is now, through the all-
powerful mediation of the Lion of the tribe
of Judah, revealed unto us. Revelation 5:5.
Hence ‘many run to and fro, and knowledge
is increased.’ . . . The opening, then, and
unfolding of the prophetic word, is
another convincing proof that we are
arrived at the end of the age; the
Ceea ce lui Daniel i-a fost poruncit să
sigileze și să închidă, este acum prin
mijlocirea atotputernică a Leului din
seminția lui Iuda, descoperit nouă.
Apocalipsa 5:5. Prin urmare, „mulţi vor
alerga încoace și încolo și cunoașterea va
fi înmulţită”… Așadar, deschiderea și
desfășurarea cuvântului profetic este
o altă dovadă convingătoare că am
5
unsealing of prophecy, and the revelation
of the ‘mystery of God,’ being reserved
unto ‘the time of the end.’ Daniel 12:9;
Revelation 10:7.” James White, Review and
Herald, November 1, 1853.
ajuns la sfârșitul veacului; Desigilarea
profeției, și descoperirea „misterului
lui Dumnezeu”, fiind rezervat pentru
„timpul sfârșitului”. Daniel 12:9;
Apocalipsa 10:7.” James White, Review
and Herald, 1 Noiembrie 1853.
Revelation 5:1–8:1
“We ask John what he saw and heard in the
vision at Patmos, and he answers: ‘And I saw
in the right hand of Him that sat on the
throne a book written within and on the
backside, sealed with seven seals. And I saw
a strong angel proclaiming with a loud voice,
Who is worthy to open the book, and to
loose the seals thereof? And no man in
heaven, nor in earth, neither under the earth,
was able to open the book, neither to look
thereon.’
Apocalipsa 5:1-8:1
Îl întrebăm pe Ioan ce a văzut și a auzit în
viziunea de pe Patmos, iar el răspunde:
„ȘI am văzut în mâna dreaptă a celui ce
ședea pe tron o carte carefusese scrisă
pe dinăuntru și pe din afară, sigilată cu
șapte sigilii. Şi am văzut un înger
puternic, proclamând cu voce tare: Cine
estedemn să deschidă cartea şi să
desfacă sigiliile ei? Şi nimeni nu a fost în
stare în cer, nici pe pământ, nici sub
pământ, sădeschidă cartea, nici să se
uite la ea.”
“There in His open hand lay the book, the
roll of the history of God’s providences,
the prophetic history of nations and the
church. Herein was contained the divine
utterances, His authority, His
commandments, His laws, the whole
symbolic counsel of the Eternal, and the
history of all ruling powers in the nations. In
symbolic language was contained in that
roll the influence of every nation, tongue,
and people from the beginning of earth’s
history to its close.
Acolo în mâna sa deschisă era cartea,
sulul istoriei providențelor lui
Dumnezeu, istoria profetică a națiunilor
și a bisericii. Acolo erau rostirile divine,
autoritatea sa, poruncile sale, legile sale,
întreg sfatul simbolic al celui etern, și
istoriile tuturor puterilor conducătoare
ale națiunilor. În limbaj simbolic era
conținută influența fiecărei națiuni limbi
și popor de la începutul istoriei
Pământului până la sfârșitul acesteia.
“This roll was written within and without.
John says: ‘I wept much, because no man was
found worthy to open and to read the book,
neither to look thereon.’ The vision as
presented to John made its impression upon
his mind. The destiny of every nation was
Sulul era scris pe dinăuntru și pe
dinafară. Ioan spune: „Şi eu am plâns
mult, pentru că nimeni nu a fost găsit
demn să deschidăcartea şi să o citească,
nici să se uite la ea.” Viziunea așa cum i-a
fost prezentată lui Ioan a făcut o
6
contained in that book. John was
distressed at the utter inability of any human
being or angelic intelligence to read the
words, or even to look thereon. His soul was
wrought up to such a point of agony and
suspense that one of the strong angels had
compassion on him, and laying his hand on
him assuringly said, ‘Weep not: behold, the
Lion of the tribe of Judah, the Root of David,
hath prevailed to open the book, and to
loose the seven seals thereof.’
impresie asupra voinței sale. Destinul
fiecărei națiuniConținut în acea carte.
Ioan era Era strâmtorat datorită
incompetentei totale a oricărei ființe
umane sau inteligențe angelice de a citi
cuvintele, sau chiar de a se uita în carte.
Sufletul lui a fost stârnit la o așa agonie
și suspans încât unuia dintre îngerii
puternici i s-a făcut milă de el, și
punându-și mâna asupra lui a rostit
vorbele de asigurare: „Nu plânge; iată,
Leul din tribul luiIuda, Rădăcina lui David,
a învins pentru a deschide cartea şi a
desfacecele şapte sigilii ale ei.”
“John continues: ‘I beheld, and, lo, in the
midst of the throne and of the four beasts,
and in the midst of the elders, stood a Lamb
as it had been slain, having seven horns and
seven eyes, which are the seven Spirits of
God sent forth into all the earth. And He
came and took the book out of the right hand
of Him that sat upon the throne.’
“As the book was unrolled, all who looked
upon it were filled with awe. There were no
blanks in the book. There was space for no
more writing. [Revelation 5:8–14; 6:8,
quoted.]” Manuscript Releases, volume 20,
197.
Ioan continuă: „Şi am privit şi, iată, în
mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe
viişi în mijlocul bătrânilor, a stat în
picioare un Miel ca înjunghiat,
avândşapte coarne şi şapte ochi, care
sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu,trimise pe tot pământul. Şi a
venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a
celui ce şedea pe tron.”
Pe măsură ce cartea a fost desigilată, toți
care au privit-o au fost umplut cu
venerație. Nu existau existau spații goale
în carte. Nu mai exista spațiu pentru
scriere. (Apocalipsa 5:8-14, 6:6, citat).
Manuscrise Publicate, volumul 20, 197.
“Like a tidal wave the movement swept
over the land. From city to city, from village
to village, and into remote country places it
went, until the waiting people of God were
fully aroused. Fanaticism disappeared
before this proclamation like early frost
before the rising sun. Believers saw their
doubt and perplexity removed, and hope
”Asemenea revărsării unui val
puternic, mișcarea s-a răspândit în
toată țara. Din oraș în oraș și din sat în
sat, ea a pătruns până în cele mai izolate
locuri din țară, până când poporul lui
Dumnezeu care aștepta a fost trezit.
Fanatismul dispărea din fața acestei
vestiri, ca roua dimineții înaintea
7
and courage animated their hearts. The work
was free from those extremes which are ever
manifested when there is human excitement
without the controlling influence of the word
and Spirit of God. It was similar in character
to those seasons of humiliation and
returning unto the Lord which among
ancient Israel followed messages of reproof
from His servants. It bore the characteristics
that mark the work of God in every age.
There was little ecstatic joy, but rather deep
searching of heart, confession of sin, and
forsaking of the world. A preparation to meet
the Lord was the burden of agonizing spirits.
There was persevering prayer and
unreserved consecration to God.
soarelui care răsare. Credincioșii vedeau
cum îndoiala și nesiguranța erau
alungate, iar nădejdea și curajul le
influența inimile. Lucrarea era lipsită de
acele extreme manifestate totdeauna
când firea omenească nu este controlată
de influența Cuvântului și Duhului lui
Dumnezeu. Se asemăna în caracter cu
acele timpuri de umilire și întoarcere la
Domnul, care se produceau în Israelul
din vechime ca urmare a soliilor de
mustrare din partea slujitorilor Săi. Ea
purta caracteristicile care sunt specifice
lucrării lui Dumnezeu din toate veacurile.
Se manifesta puțină bucurie plină de
extaz, dar era o profundă cercetare a
inimii, mărturisirea păcatului și părăsirea
lumii. Povara care apăsa din greu
sufletele lor era pregătirea pentru
întâlnirea cu Domnul. Se rugau stăruitor
și se consacrau fără rezerve lui
Dumnezeu.
Said Miller in describing that work: “There is
no great expression of joy: that is, as it were,
suppressed for a future occasion, when all
heaven and earth will rejoice together with
joy unspeakable and full of glory. There is no
shouting: that, too, is reserved for the shout
from heaven. The singers are silent: they are
waiting to join the angelic hosts, the choir
from heaven.... There is no clashing of
sentiments: all are of one heart and of one
mind.”—Bliss, pages 270, 271.
Descriind această lucrare, Miller spunea:
„Nu se manifestă o exprimare a bucuriei;
se pare că ea este reținută pentru acea zi
din viitor, când pământul și cerul se vor
uni într-o bucurie de nespus. Nu se aud
strigăte; acestea sunt de asemenea
rezervate pentru aclamația din ceruri.
Cântăreții sunt tăcuți; ei așteaptă să se
unească cu oștile îngerești și corul din
ceruri.... Nu se manifestă nici o
contradicție în sentimente; toți sunt o
inimă și un gând.” (Bliss, pp. 270. 271)
„Another who participated in the movement
testified: “It produced everywhere the most
deep searching of heart and humiliation of
Altcineva care a participat la această
lucrare mărturisea: „Pretutindeni s-a
produs cea mai profundă cercetare a
8
soul before the God of high heaven. It caused
a weaning of affections from the things of
this world, a healing of controversies and
animosities, a confession of wrongs, a
breaking down before God, and penitent,
brokenhearted supplications to Him for
pardon and acceptance. It caused self-
abasement and prostration of soul, such as
we never before witnessed. As God by Joel
commanded, when the great day of God
should be at hand, it produced a rending of
hearts and not of garments, and a turning
unto the Lord with fasting, and weeping, and
mourning. As God said by Zechariah, a spirit
of grace and supplication was poured out
upon His children; they looked to Him whom
they had pierced, there was a great
mourning in the land, ... and those who were
looking for the Lord afflicted their souls
before Him.”—Bliss, in Advent Shield and
Review, vol. I, p. 271 (January, 1845)
inimii și umilire a sufletului înaintea
Dumnezeului cerului. Ea a produs
împuținarea iubirii pentru lucrurile din
lumea aceasta, o aplanare a
controverselor și certurilor, o mărturisire
a păcatelor, o prăbușire înaintea lui
Dumnezeu și rugăciuni de pocăință din
inimi zdrobite, către El, pentru iertare și
primire. Ea a produs o așa mâhnire de
sine și umilință în suflet cum niciodată
nu se mai văzuse. Așa cum Dumnezeu
profetizase prin Ioel, că va fi atunci când
ziua cea mare a Domnului urma să fie la
uși, ea a produs o sfâșiere a inimilor și nu
a hainelor și o întoarcere la Domnul cu
post, cu plânset și bocet. Așa cum
Dumnezeu spusese prin Zaharia, un
spirit de îndurare și de rugăciune s-a
revărsat peste copiii Săi; au privit spre
Acela pe care L-au străpuns, a fost un
mare bocet în țară ... și aceia care Îl
așteptau pe Domnul și-au amărât
sufletele înaintea Lui.” (Bliss in Advent
Shield and Review, vol. I, p. 271, January,
1845)
“Of all the great religious movements since
the days of the apostles, none have been
more free from human imperfection and the
wiles of Satan than was that of the autumn
of 1844. Even now, after the lapse of many
years, all who shared in that movement and
who have stood firm upon the platform of
truth still feel the holy influence of that
blessed work and bear witness that it was of
God.
“At the call, ‘The Bridegroom cometh; go ye
out to meet Him,’ the waiting ones ‘arose and
trimmed their lamps;’ they studied the
„Dintre marile mișcări religioase
începând din zilele apostolilor, nici una
n-a fost mai liberă de nedesăvârșirea
omenească și de cursele lui Satana așa
cum a fost aceea din toamna anului
1844. Chiar și acum, după trecerea
multor ani, toți cei care au luat parte la
mișcarea aceea și care au stat hotărâți pe
platforma adevărului simt încă influența
sfântă a acelei lucrări binecuvântate și
dau mărturie că a fost de la Dumnezeu.
„La strigătul: „Iată, mirele vine, ieșiți-I în
întâmpinare”, aceia care așteptau ... s-au
9
word of God with an intensity of interest
before unknown. Angels were sent from
heaven to arouse those who had become
discouraged and prepare them to receive the
message. The work did not stand in the
wisdom and learning of men, but in the
power of God. It was not the most talented,
but the most humble and devoted, who were
the first to hear and obey the call. Farmers
left their crops standing in the fields,
mechanics laid down their tools, and with
tears and rejoicing went out to give the
warning. Those who had formerly led in the
cause were among the last to join in this
movement. The churches in general closed
their doors against this message, and a large
company of those who received it withdrew
from their connection. In the providence of
God this proclamation united with the
second angel’s message and gave power
to that work.
“The message, ‘Behold, the Bridegroom
cometh!’ was not so much a matter of
argument, though the Scripture proof was
clear and conclusive. There went with it an
impelling power that moved the soul. There
was no doubt, no questioning. Upon the
occasion of Christ’s triumphal entry into
Jerusalem the people who were assembled
from all parts of the land to keep the feast
flocked to the Mount of Olives, and as they
joined the throng that were escorting Jesus
they caught the inspiration of the hour and
helped to swell the shout: ‘Blessed is He that
cometh in the name of the Lord!’ Matthew
21:9. In like manner did unbelievers who
flocked to the Adventist meetings—some
from curiosity, some merely to ridicule—feel
ridicat și și-au aprins candelele; ei au
studiat Cuvântul lui Dumnezeu cu un
interes foarte mare, necunoscut mai
înainte. Îngeri din cer au fost trimiși să-i
trezească pe aceia care se descurajaseră
și să-i pregătească pentru a primi solia.
Lucrarea nu s-a întemeiat pe
înțelepciunea și pe pregătirea
oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Nu cei mai talentați, ci cei mai umili și
devotați au fost printre primii care au
auzit și au luat aminte la chemare.
Fermierii și-au lăsat recoltele pe câmp,
meseriașii și-au lăsat sculele și, cu lacrimi
de bucurie, au ieșit să vestească
avertizarea. Aceia care mai înainte
fuseseră în fruntea lucrării au fost
printre cei din urmă care s-au alăturat ei.
Bisericile, în general, și-au închis ușile
față de această solie și o mare grupă
dintre aceia care o primiseră s-au retras
din legăturile lor cu ele. În providența
lui Dumnezeu, această proclamație s-
a unit cu cea de a doua solie
îngerească și a dat putere acelei
lucrări.
„Solia „Iată mirele vine!” n-a fost o
problemă de argumentare, cu toate că
dovezile din Scriptură erau lămurite și
precise. Ea a mers cu o putere
constrângătoare care mișca sufletul. Nu
se manifesta nici o îndoială sau reținere.
Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în
Ierusalim, poporul care venise din toate
părțile țării la sărbătoare s-a adunat spre
Muntele Măslinilor și unindu-se cu
mulțimea care-L însoțea pe Isus și,
prinzând inspirația momentului, au
sporit măreția strigării: „Binecuvântat
10
the convincing power attending the
message: ‘Behold, the Bridegroom cometh!’
“At that time there was faith that brought
answers to prayer—faith that had respect to
the recompense of reward. Like showers of
rain upon the thirsty earth, the Spirit of
grace descended upon the earnest seekers.
Those who expected soon to stand face to
face with their Redeemer felt a solemn
joy that was unutterable. The softening,
subduing power of the Holy Spirit melted the
heart as His blessing was bestowed in rich
measure upon the faithful, believing ones.
“Carefully and solemnly those who received
the message came up to the time when they
hoped to meet their Lord. Every morning
they felt that it was their first duty to secure
the evidence of their acceptance with God.
Their hearts were closely united, and they
prayed much with and for one another. They
often met together in secluded places to
commune with God, and the voice of
intercession ascended to heaven from the
fields and groves. The assurance of the
Savior’s approval was more necessary to
them than their daily food; and if a cloud
darkened their minds, they did not rest until
it was swept away. As they felt the witness of
pardoning grace, they longed to behold Him
whom their souls loved.
“But again they were destined to
disappointment. The time of expectation
passed, and their Saviour did not appear.”
The Great Controversy, 400–403.
este Cel ce vine în numele Domnului!”
(Matei 21, 9). În același fel s-au
comportat și necredincioșii care veneau
la adunările adventiste — unii din
curiozitate, alții pentru a lua în râs — au
simțit puterea convingătoare care
însoțea solia: „Iată mirele vine!”
„În timpul acela se vădea o credință care
aducea răspuns la rugăciune — credința
care aștepta răsplătirea. Asemenea
ploii ce cade peste pământul însetat,
Duhul harului cobora peste cercetătorii
sinceri. Aceia care așteptau ca în
curând să stea față în față cu
Răscumpărătorul lor simțeau o
bucurie solemnă care nu se putea
descrie. Puterea înnobilatoare,
convingătoare a Duhului Sfânt mișca
inimile atunci când binecuvântările Sale
erau revărsate în măsură bogată peste
cei credincioși.
„Cu grijă și solemnitate, aceia care
primiseră solia au ajuns la timpul în care
sperau să se întâlnească cu Domnul lor.
În fiecare dimineață simțeau că prima lor
datorie era să-și asigure dovada că sunt
primiți de Dumnezeu. Inimile lor erau
strâns unite și se rugau mult unul cu altul
și unul pentru altul. Adesea se adunau în
locuri izolate pentru a fi în comuniune cu
Dumnezeu și glasul rugăciunii se înălța
spre cer de pe câmpii și din crânguri.
Asigurarea aprobării Mântuitorului le era
mai necesară decât hrana zilnică; iar
dacă vreun nor le întuneca mintea, nu se
odihneau până nu-l îndepărtau. Și atunci
când simțeau dovada harului iertător,
doreau să-L vadă pe Acela pe care-L
iubea sufletul lor.
11
„Dar aveau să cadă din nou pradă
descurajării. Timpul de așteptare a
trecut și Mântuitorul lor nu S-a arătat.
Tragedia Veacurilor, 400-403
DANIEL 11:1; 10:1 DANIEL 11:1, 10:1
DANIEL 11:2, 16–22 DANIEL 11:2, 16-22
DANIEL 11:3–5 DANIEL 11:3-5.
Lysimachus (N) Cassander (W) Seleuchus (E)
Ptolemy (S) the prince: Seleuchus Nicator
(general of Ptolemy)
SELEUCHUS NICATOR’S GREAT DOMINION
Seleuchus (E) 301 BC Cassander (W) 286 BC
Lysimachus (N) 281 BC; Daniel 8:9; 11:15–17;
40–43 (31 BC & 538)
Lisimah (N) Casandru (W), Seleuc (E),
Ptolemeu (S) prințul: Seleucus Nicator
(generalul lui Ptolemeu)
MAREA DOMNIE A LUI SELEUC NICATOR
Seleuc (E) 301 î.Hr.
Casandru (W) 286 î.Hr.
Lisimah (N) 281 î.Hr.
Daniel 8:9; 11:15-17; 40-43. (31 î.Hr. &
538).
DANIEL 11:6–9——DEADLY WOUND; 246;
1798
DANIEL 11:6-9 - RANA DE MOARTE;
246; 1798.
Peace Treaty: 252BC; 1797—Second Syrian
War (260–253 BC); The war was concluded
with the marriage of Antiochus to Ptolemy’s
daughter, Berenice Syra. Antiochus
repudiated his previous wife, Laodice, and
turned over substantial domain to her.
Tratatul de pace: 252 î.Hr;
1797 - Al doilea război Sirian (260-253
î.Hr.);
Războiul s-a încheiat cu căsătoria lui
Antioh cu fiica lui Ptolemeu, Berenice
Syra. Antioh și-a respins soția anterioară,
Laodice, și i-a oferit un domeniu mare.
Verse six A: “the end of the years”; 252BC
peace treaty (agreement) daughter (Bernice:
Versetul șase A: „sfârșitul anilor”; 252
î.Hr. tratat de pace (înțelegere) fiica
12
bringer of victory) of Ptolemy Philadelphus
KoS to Antiochus Theos KoN divorces
Laodice - Peace treaty: Treaty of Tolentino 19
February, 1797. Broken by France in
retaliation of action of KoN. December, 1797
French General Duphot murdered by papal
troops while attempting to incite Jacobin
demonstrations.-
(Berenice: aducător de victorie) lui
Ptolemeu Filadelful ÎdS către Antiochus
Theos ÎdN divorțează ce Laodice - tratat
de Pace: Tratatul de la Tolentino de pe 19
Februarie 1797. Rupt de Franța prin
acțiunile răzbunătoare împotriva ÎdN.
Decembrie 1797, generalul francez
Duphot a fost ucis de trupe papale în
timp ce încerca să instige la demonstrații
Iacobine.
Verse 6 B: Bernice, her son, and supporters
slain 246BC; THIRD SYRIAN WAR (246–241
BC) - Also known as the Laodicean War -
Versetul 6 B: Berenice, fiul ei, și
susținătorii ei sunt uciși în 246 î.Hr. AL
TREILEA RĂZBOI SIRIAN (246-241 î. Hr.) -
Cunoscut și ca războiul Laodicean.
Verse seven: “enter into the fortress”;
branch: Bernice’s brother Ptolemy 3rd
Euergetes attacks Seleuchus Callinicus
246BC, -
Versetul 7: „intra in fortăreață”; ramură:
fratele lui Berenice, Ptolemeu al 3-lea
Euergetes îl atacă pe Seleucus Callinicus
246 î.Hr.
Verse eight and nine: Carries spoil back to
Egypt; Attack of retaliation because of KoN
behavior; Enters capitol unmolested; KoS
takes down KoN for first time; Takes KoN
captive; KoN dies in captivity by falling from
a horse; Brings back spoil including works of
art; Restores idols to Egyptian temple and
receives the title of benefactor
Versetul 8 și 9: Duce pradă înapoi în
Egipt; Atac de răzbunare datorită
comportamentului ÎdN. Intră în palat
neîmpiedicat; ÎdS îl învinge pe ÎdN pentru
prima dată; Îl ia pe ÎdN în exil; ÎdN moare
în exil căzând de pe cal; Aduce înapoi
prada, inclusiv lucrările de artă;
Înapoiaza idolii templului Egiptean și
primește titlul de binefăcătorul.
“We have no time to lose. Troublous times
are before us. The world is stirred with the
spirit of war. Soon the scenes of trouble
spoken of in the prophecies will take place.
The prophecy in the eleventh of Daniel has
nearly reached its complete fulfillment.
Much of the history that has taken place
in fulfillment of this prophecy will be
repeated.
„Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile
de strâmtorare se află în faţa noastră.
Lumea este tulburată de spiritul
războiului. Curând vor avea loc scenele
de necaz despre care vorbesc profeţiile.
Profeţia din Daniel 11 este aproape de
împlinirea completă. Multe dintre
13
evenimentele istorice desfăşurate
deja în trecut, se vor repeta.
“In the thirtieth verse a power is spoken of
that ‘verses 30 through thirty-six quoted. ’
În cel de-al treizecilea verset, se vorbeşte
despre o putere care „versetele 30-36
citate”
“Scenes similar to those described in
these words will take place.” Manuscript
Releases, number 13, 394.
Scene similare cu acelea descrise în
aceste cuvinte vor avea loc.”
Manuscrise Publicate, numărul 13, 394.
1798 1798
Attack of retaliation because of KoN
behavior; Enters Vatican unmolested; KoS
(communism) takes down KoN (Catholicism)
for first time; Takes KoN captive 1798; KoN
dies in captivity 1799 Babylon is fallen is
fallen; France brings spoil including works of
art back from Vatican; Prophetic movement
begins as the temple and host are restored.
Daniel 8:14.
Atac de răzbunare datorită
comportamentului ÎdN; Intră în Vatican
neîmpiedicat; ÎdS (comunismul) doboară
ÎdN (Catolicismul) pentru prima dată;
Duce ÎdN în captivitate în 1798; ÎdN
moare în captivitate în 1799, a căzut, a
căzut Babilonul; Franța aduce pradă
inclusiv lucrări de artă înapoi din Vatican;
Începe o mișcare profetică pe măsură ce
templul și oștirea sunt restaurate. Daniel
8:14.
14
DANIEL 11:10 DANIEL 11:10
TIME OF THE END: 219BC AND 1989
“overflow and pass through” is same as
“overflow and pass over” Daniel 11:40; Isaiah
7:8, 9; 8:8.—“sons”: two sons–Seleuchus
Ceraunus and Antiochus the Great—“one
shall certainly come . . . then shall he return”
Antiochus the Great attacks Ptolemy
Philapator 219BC. Takes everything but
Egypt “even to his fortress” as opposed to
“enter[ing] into his fortress” verse seven
TIMPUL SFÂRȘITULUI: 219 î.Hr. și 1989
„se va revărsa și va trece” este același cu
„se va revărsa și va trece” din Daniel
11:40; Isaia 7:8,9; 8:8 - „fii”: doi fii -
Seleucus Ceranus și Antiochus cel Mare -
„unul va veni negreșit ..., atunci se va
întoarce” Antiochus cel Mare îl atacă pe
Ptolemeu Philopator 219 î.Hr. Cucerește
totul cu excepția Egiptului „până la
fortăreaţa lui”
DANIEL 11:14–16 DANIEL 11:14-16
63BC Pompey: “by his hand. . .consumed”
Three month siege; advances every Sabbath;
enters Most Holy Place for first time
(Abomination desolation sign); Great
slaughter 12,000
63 î.Hr. Pompei: „prin mâna lui va fi
mistuită”
Asediu de trei luni; avansează în fiecare
Sabat. Intră în Locul Preasfând pentru
prima dată. (semnul Urâciunii Pustiirii);
Marele măcel de 12.000
15
DANIEL 11:17–19 DANIEL 11:17-19
END OF GRECIAN EMPIRE
Verse seventeen: “he”–Julius Caesar “shall
also set his face to enter”–Jeremiah 42:15–
17; 47BC Julius Caesar takes Egypt.
“Bishop Newton furnishes another reading
for this verse, which seems more clearly to
express the sense, as follows: ‘He shall also
set his face to enter by force the whole
kingdom.’ Verse 16 brought us down to the
conquest of Syria and Judea by the Romans.
Rome had previously conquered Macedon
and Thrace. Egypt was now all that remained
of the ‘whole kingdom’ of Alexander, not
brought into subjection to the Roman power,
which power now set its face to enter by
force into that country.” Uriah Smith, Daniel
and the Revelation, 260.
SFÂRȘITUL IMPERIULUI GRECESC
Versetul 17: „el” - Iulius Caesar „își va
îndrepta faţa să intre” - Ieremia 42:15-17;
47 î.Hr. Iulius Caesar cucerește Egiptul.
„Episcopul Newton ne oferă o altă
traducere a acestui verset, care pare că
exprimă înțelesul mult mai clar, după
cum urmează: „El de asemenea își va
îndrepta fața să intre cu forța în întreaga
împărăție”. Versetul 16 ne-a adus la
cucerirea Siriei și a Iudeei de către
Romani. Roma a cucerit înainte
Macedonia și Tracia. Egiptul era acucm
tot ce rămăsese din „întreaga împărăție”
a lui Alexandru care nu fusese adus în
supunere față de puterea Romană, care
putere acum își îndrepta fața să intre
cu forța în acea țară”. Uriah Smith, Daniel
și Apocalipsa, 260.
DANIEL 11:11, 12——MIDNIGHT DANIEL 11:11-12 - MIEZUL NOPȚII
Fourth Syrian War (219–217 BC) Battle of
Raphia; In the summer of June 22, 217 BC,
Ptolemy engaged and defeated the long-
delayed Antiochus in the Battle of Raphia.
Ptolemy’s victory preserved his control over
Coele-Syria, and the weak king declined to
advance further into Antiochus’ empire. The
battle of Raphia was the deciding battle of
the Fourth Syrian War.—Unexpected
victory for the notoriously cruel and immoral
king of the south: Ptolemy 4th Philapator. The
whole region provides praise to Ptolemy,
including the Jews who invite him to
Jerusalem. He accepts invitation and goes to
Jerusalem—“heart shall be lifted up”:
Al Patrulea Război Sirian (219-217 î.Hr.)
Bătălia de la Raphia; În vara din 22 Iunie,
217 î.Hr, Ptolemeu s-a angajat și l-a
învins întârziatul Antioh în Bătălia de la
Raphia. Victoria lui Ptolemeu a păstrat
controlul asupra Coele-Siriei, iar regele
slab a refuzat să avanseze mai departe în
imperiul lui Antioh. Bătălia de la Raphia a
fost bătălia decisivă a celui de-al patrulea
război Sirian. - Victorie neașteptată
pentru regele din sud Ptolemeu al 4-lea
Philopator, notoriu pentru cruzimea și
imoralitatea lui. Întreaga regiune oferă
glorie lui Ptolemeu, inclusiv Iudeii care îl
invită la Ierusalim. El acceptă invitația și
merge la Ierusalim - „inima lui se va
16
Daniel 5:23; 2 Chronicles 26:16–21—KoS
attempts to offer incense; resisted by 81
priests, receives mark of leprosy on
forehead, cut off from the temple. “to his
destruction”— After defeating the USA at
Midnight, Russia shall be lifted up. Ptolemy
Philopator lifted up of his heart and entered
the temple. When Ptolemy was repulsed he
initiated a persecution against the Jews in
which “many ten thousands” perished. Thus
an event is brought to view in which Russia
will pass laws, or pursue a course of action
that constitutes an affront to religious
liberty. These laws will be oppressive to
Adventists (and possibly other
denominations) and will lead them to seek
the aid of the U.S. Government. The U.S.
Government, which will itself be
consolidating its forces in order to mount a
revenge attack after its defeat in Daniel
11:11, will support the Adventist church
whose interests will be suffering under
Russia’s oppression. This consolidation of
economic and military power is brought to
view in Daniel 11:13. The number 13
represents the rebellion by the Adventist
church at Midnight and America’s rebellion
from M—MC. The confederacy with the
U.S.A. and Adventism constitutes the image
of the beast sign that must be seen by the
Priests prior to their being besieged at the
Midnight Cry.
The Priests (Christ) at this time will be viewed
as a treasonous element and become the
target of the U.S. government (Romans) on
account of the fulfilment of their prediction
înălţa”: Daniel 5:23; 2 Cronici 26:16-21 -
ÎdS încearcă să ofere tămâie; primește
împotrivire de la 81 de preoți, primește
semnul leprei pe frunte și este
îndepărtat de la teimplu, spre
distrugerea lui - După învingerea SUA la
Miezul Nopții, Rusia se va înălța.
Ptolemeu Philopator și-a înălțat inima și
a intrat în templu. Atunci când Ptolemeu
a fost respins el a inițiat o persecuție
împotriva Evreilor în care multe zeci de
mii au pierit.În acest felEste adus în
vedere un eveniment în care Rusia va da
legi, sau va urma un curs al acțiunilor
care constituie un afront al libertății
religioase. Aceste legi vor fi asupritoare
pentru adventiști (Și posibil alte
denominațiuni) Și îi va duce în punctul de
a căuta ajutorul guvernului Statelor
unite. Guvernul Statelor unite, care deja
își consolidează forțele pentru a organiza
un atac răzbunător după învingerea lui
din Daniel 11:11, va susține Biserica
Adventistă, al cărei interes va suferi
datorită asupririi rusești. În Daniel 11:13
este adus în vedere consolidarea puterii
economice și militare. Numărul 13
reprezintă răzvrătirea bisericii
Adventiste la miezul nopții și răzvrătirea
Americii de la Miezul Nopții la Strigătul
de la Miezul Nopții. Alianța dintre SUA și
Biserica Adventistă constituie semnul
chipului fiarei, care trebuie văzut de
către preoți înainte de a fi asediați la
strigătul de la Miezul Nopții. Preoții
(Domnul Cristos), vor fi văzuți ca niște
trădători și vor deveni ținta guvernului
SUA (Romanii) datorită împlinirii
prezicerii lor că Rusia, deja un inamic
17
that Russia, by then a declared enemy of the
state, would defeat the United States. This
persecution will take place in union with the
Adventist conference structure (the Jews)
and the foolish priests (Judas). These foolish
priests are being prepared to fulfill the role
of Judas by the false latter rain message that
begins to bind them off before Midnight. An
element of this false latter rain message is a
rejection of the truth that the king of the
south in Daniel 11:5–16 is Russia. The U.S.
government, the Adventist organization and
the foolish priests make up the three-fold
enemy that opposes God’s people at
Midnight.
declarat al statului, va învinge SUA.
Această persecuție va avea loc în unire
cu conferința Adventistă (Iudeii) și cu
preoții neînțelepți (Iuda). Acești preoți
neînțelepți sunt pregătiți să
îndeplinească rolul lui Iuda prin solia
falsă a ploii târzii care începe să îi lege
înainte de miezul nopții. Un element al
acestui mesaj al ploii târzii este
respingerea adevărului că împăratul de
sud din Daniel 11:5-16 este Rusia.
Guvernul SUA, organizația adventistă și
preoții neînțelepți formează întreitul
dușman care se opun poporului lui
Dumnezeu la Miezul Nopții.
DANIEL 11:13, 15——THE MIDNIGHT CRY DANIEL 11:13,15 - STRIGĂTUL DE LA
MIEZUL NOPȚII
Fifth Syrian War (202–195 BC)—The death of
Ptolemy IV in 204 BC was followed by a
bloody conflict over the regency as his
heir, Ptolemy V, was just a child. The
conflict began with the murder of the dead
king’s wife and sister Arsinoë by the
ministers Agothocles and Sosibius. The fate
of Sosibius is unclear, but Agothocles seems
to have held the regency for some time until
he was lynched by the volatile Alexandrian
mob. The regency was passed from one
adviser to another, and the kingdom was in a
state of near anarchy. Seeking to take
advantage of this turmoil, Antiochus III
staged a second invasion of Coele-Syria. He
Al Cincilea Război Sirian (202-195 î. Hr.) -
Moartea lui Ptolemeu IV în 204 î.Hr. a
fost urmat de un conflict sângeros
asupra regenței sale, căci moștenitorul
său, Ptolemeu V, era doar un copil.
Conflictul a început cu uciderea soției
regelui mort, Arsinoe și a sorei lui de
către slujitorii Agothocles și Sosibius.
Soarta lui Sosibius este neclară dar,
Agothocles pare să fi păstrat regența
pentru câțiva ani până când a fost ucis de
volatilul clan Alexandrian. Regența a fost
transmisă de la un consilier la altul, iar
împărăția a fost aproape într-o stare de
anarhie. Căutând să obțină un avantaj de
acest tumult, Antioh al III-lea a aranjat o
18
made an agreement with Philip V of
Macedon to conquer and share the
Ptolemies’ non-Egyptian territories, although
this alliance did not last long. Antiochus
quickly swept through the region. After a
brief setback at Gaza, he delivered a
crushing blow to the Ptolemies at
the Battle of Panium near the head of
the River Jordan which earned him the
important port of Sidon. Battle of Panium
200 or 198BC—In 200 BC, Roman emissaries
came to Philip and Antiochus demanding
that they refrain from invading Egypt. The
Romans would suffer no disruption of the
import of grain from Egypt, key to supporting
the massive population in Italy. As neither
monarch had planned to invade Egypt itself,
they willingly complied to Rome’s demands.
Antiochus completed the subjugation of
Coele-Syria in 198 BC and went on to raid
Ptolemy’s remaining coastal strongholds in
Caria and Cilicia.
Unfortunately some of the more important
battles of the Successors are rather poorly
described, one of these is the battle of
Panion, a battle which we have a firm
identification of locale, but a rather weak
historical narrative. We don’t even really
know when the battle took place, it could be
in 200 BC or 198 BCE, such is the scant nature
of the record. What we do know is that in the
hills and small plateau near the fountains of
Pan at Banias (later Caesarea Philippi),
located on the northern border of modern
Israel, there was a decisive battle that ended
a doua invazie a Coele-Siriei. El a făcut un
aranjament cu Filip al V-lea Macedon
pentru a cuceri și împărți teritoriile ne-
Egiptene ale lui Ptolemeu, deși alianța nu
a dura t mult. Antioh a măturat cu
rapiditate regiunea. După un scurt
regres la Gaza, el a dar o lovitură
zdrobitoare Ptolemeilor la bătălia de la
Panium aproape de capătul râului
Iordan, care i-a oferit importantul port
Sidon. Bătălia de la Panium 200 sau 198
î.Hr. - În 200 î.Hr., emisarii Romani au
venit la Filip și la Antioh cu cerința de a se
opri din invadad Egiptul. Romanii nu ar
suferi vreo perturbare a importului de
grâu din Egipt, acesta fiind cheia
susținerii populației masive din Italia.
După cum niciun monarh nu plănuise să
invadeze însuși Egiptul, ei s-au supus de
bună voie cerințelor Romei. Antioh a
terminat supunerea Coele-Siriei în 198
î.Hr. și a continuat să cotropească
fortărețele lui Ptolemeu rămase în Caria
și Cilicia.
Din nefericire, unele din cele mai
importante bătălii ale succesorilor sunt
destul de slab descrise, una dintre
acestea fiind bătălia de la Panion, o
bătălie a cărei locație este foarte
întemeiat identificată, însă a cărei
narațiune istorică este destul de slabă.
Noi nici măcar nu știm când a avut loc
această bătălie, posibil în 200 î.Hr., sau
198 î.Hr., atât de sărăcăcios este raportul
istoric. Ceea ce știm este că în dealurile
și în micul platou lângă fântânile Pan din
Banias (mai târziu Cezareea Filippi),
localizată în granița de nord a Israelului
modern, a existat o bătălie decisivă care
19
Ptolemaic rule in Coele-Syria, the final
major act in the hundred yearlong Syrian
Wars.—Panium related to the god Pan, who
was a god of the wild. Panium was later to be
renamed Caesarea Phillipi, where Jesus said
to the disciples ‘Upon this rock I shall build
my church’ which we could relate to church
triumphant at the midnight cry. This story is
found in The Desire of Ages, Chapter 45,
marking the Midnight Cry foreshadowing the
Sunday law.
a încheiat dominația Ptolemeică în
Coele-Siria, actul major final în
războaiele Siriene lungi de o sută de ani.
Panium era legat de zeul Pan, care era
zeul sălbăticiei. Panium urma să fie mai
târziu redenumit Cezareea Filippi, unde
Domnul Isus le-a spus ucenicilor „Pe
această piatră îmi voi contrui biserica”,
pe care o putem considera biserica
triumfătoare de la strigătul de la miezul
nopții. Această istorie se găsește în
Hristos Lumina Lumii, capitolul 45, făcând
ca Strigătul de la Miezul Nopții să fie o
umbră a Legii Duminicale.
DANIEL 11:23 DANIEL 11:23
“Having taken us down through the secular events
of the empire to the end of the seventy weeks, the
prophet, in verse 23, takes us back to the time
when the Romans became directly connected
with the people of God by the Jewish league,
B.C.161: from which point we are then taken down
in a direct line of events to the final triumph of the
church, and the setting up of God’s everlasting
kingdom. The Jews, being grievously oppressed
by the Syrian kings, sent an embassy to Rome, to
solicit the aid of the Romans, and to join
themselves in “a league of amity and confederacy
with them.” 1 Mac.8; Prideaux, II, 234; Josephus’s
Antiquities, book 12, chap.10, sec.6. The Romans
listened to the request of the Jews, and granted
them a decree, couched in these words:-
“‘The decree of the senate concerning a
league of assistance and friendship with the
nation of the Jews. It shall not be lawful for
„Conducându-ne prin evenimentele
seculare ale imperiului până la sfârșitul
celor șaptezeci de săptămâni, profetul, în
versetul 23, ne duce înapoi la vremea
când Romanii au devenit în mod direct
legați cu poporul lui Dumnezeu prin liga
Iudaică, în 161 î.Hr: iar din acest punct
suntem apoi aduși direct în linia
evenimentelor la triumful final al bisericii
și la întemeiera împărăției veșnice a lui
Dumnezeu. Iudeii, fiind dureros de
asupriți de către împărații Sirieni, au
trimit un ambasador la Roma, pentru a
solicita ajutorul Romanilor și să se
alăture lor într-o „ligă de amiciție și
confederație cu ei”. 1 Mac 8; Prideaux, II,
234; Josephus’s Antiquities, cartea 12,
cap 10, sec. 6. Romanii au ascultat la
cererea Iudeilor, și le-au oferit un decret
exprimat în aceste cuvinte:
„Decretul senatului despre liga de ajutor
și prietenie cu națiunea Iudeilor. Nu va fi
20
any that are subject to the Romans, to make
war with the nation of the Jews, nor to assist
those that do so, either by sending them
corn, or ships, or money; and if any attack be
made upon the Jews, the Romans shall assist
them as far as they are able; and again, if any
attack be made upon the Romans, the Jews
shall assist them. And if the Jews have a mind
to add to, or to take from, this league of
assistance, that shall be done with the
common consent of the Romans. And
whatever addition shall thus be made, it shall
be of force.’ ‘This decree,’ says Josephus, ‘was
written by Eupolemus, the son of John, and
by Jason, the son of Eleazer, when Judas was
high priest of the nation, and Simon, his
brother, was general of the army. And this
was the first league that the Romans made
with the Jews, and was managed after this
manner.’
“At this time the Romans were a small
people, and began to work deceitfully, or
with cunning, as the word signifies. And from
this point they rose by a steady and rapid
ascent to the height of power which they
afterward attained.” Uriah Smith, Thoughts
on Daniel and Revelation, 271, 272.
legal nimănui care este supus
Romanilor, să facă război cu națiunea
Iudeilor, nici să îi susțină pe aceia care
fac acest lucru, sau să le trimită porumb,
sau corăbii, sau bani; iar dacă orice atac
va fi făcut asupra Iudeilor, Romanii îi vor
ajuta atât cât sunt capabili; și din nou,
dacă vreun atac va fi făcut asupra
Romanilor, Iudeii îi vor ajuta. Iar dacă
Iudeii doresc să adauge sau să scoată
ceva din această ligă de ajutor, acest
lucru va fi făcut cu consimțământul
comun al Romanilor. Și orice adăugare
va fi făcută, va fi împuternicită.” „Acest
decret”, spune Iosif, „a fost scris de
Eupolemus, fiul lui Ioan, și de Iason, fiul
lui Eleazer, când Iuda era mare preot al
națiunii și Simon, fratele său, era
generalul armatei. Aceasta a fost prima
liga pe care Romanii au făcut-o cu Iudeii,
și a fost adminstrată în acest mod.
„În acel timp, Romanii erau un popor
mic, și au început să lucreze înșelător sau
viclean, după cum semnifică cuvântul. Și
din acest punct ei s-au ridicat printr-o
ascensiune contiună și rapidă la
înălțimea puterii pe care au atins-o mai
după aceea.” Uriah Smith, Gânduri despre
Daniel și Apocalipsa, 271, 272.
Jewish league entered into in 161B.C. initially.
The charts says 158 BC—The Adventist
church enters into a league, or confederacy
with USA at Midnight. This is the sign of the
abomination of desolation that precedes the
siege at the Midnight Cry. The reason for the
confederacy is that the Syrians oppress
Inițial s-a intrat în liga Iudaică în 161 î.Hr.
Hărțile spun 158 î.Hr - Biserica
Adventistă intră într-o ligă, sau
confederație cu SUA la Miezul Nopții.
Acesta este semnul urâciunii pustiirii
care precede asediul de la Strigătul de la
Miezul Nopții. Motivul confederației este
21
God’s people at Midnight. In Daniel 8:9 Syria
was the land in the east and it was
conquered by Rome in 65 B.C. (Persia (west)
vs. Eastern Rome) was the key that
unleashed Islam under the first woe. The
same took place during the Cold War where
Russia in the east opposed the United States
in the west. And the Cold War, specifically the
Afghan War from 1979–1989, was the key
which empowered radical Islam to strike at
911. Hence the Syrians that oppress God’s
people at Midnight typify the Russians.
At Midnight the King of the North is
described as becoming “strong with a small
people.” When viewed in light of the history
of the French Revolution the consolidation of
wealth and power in the hands of a small
elite is brought to view. The history of the
French revolution is present truth. Much of
the dynamics that led to the Revolution are
currently at play and the Revolution itself is
repeated at Midnight while the reign of
terror is repeated at the Midnight Cry.
că Sirienii vor asupri pe poporul lui
Dumnezeu la Miezul Nopții. În Daniel 8:9
Siria era țara din est și a fost cucerită de
Roma în 65 î.Hr. (Persia (vest) vs Roma de
Est) a fost cheia care a dezlănțuit Islamul
sub primul vai. Același lucru s-a
întâmplat în timpul Războiului Rece când
Russia în est s-a opus Statelor Unite din
vest. Și Războiul Rece, în mod specific
războiul Afgan din 1979-1989, a fost
cheia care a împuternicit Islamul radical
să lovească la 11 septembrie. Astfel
Sirienii care asupresc poporul lui
Dumnezeu la Miezul Nopții îi
prefigurează pe Ruși.
La Miezul Nopții Împăratul de Nord este
descris ca devenind „puternic cu popor
puțin”. Văzut în lumina istoriei Revoluției
Franceze, este adusă în vedere
consolidarea bogăției și puterii în mâinile
unei mici elite. Istoria revoluției Franceze
este adevăr prezent. Mult din dinamica
ce a condus la Revoluție este acum în
acțiune și revoluția în sine este repetată
la Miezul Nopții când domnia terorii este
repetată la Strigătul de la Miezul Nopții.
“At the same time anarchy is seeking to
sweep away all law, not only divine, but
human. The centralizing of wealth and
power; the vast combinations for the
enriching of the few at the expense of the
many; the combinations of the poorer
classes for the defense of their interests and
claims; the spirit of unrest, of riot and
bloodshed; the world-wide dissemination of
the same teachings that led to the French
Revolution—all are tending to involve the
„În acelaşi timp, anarhia caută să măture
cu desăvârşire legile, nu numai pe cele
divine, ci şi pe cele omeneşti.
Centralizarea bogăţiei şi puterii; alianţele
la scară mare pentru îmbogăţirea celor
puţini pe socoteala celor mulţi; asocierile
claselor sărace pentru apărarea
intereselor şi cererilor lor; spiritul de
nelinişte, de răzmeriţă şi vărsare de
sânge; răspândirea la scară globală a
aceloraşi învăţături care au dus la
Revoluţia franceză — toate acestea au
22
whole world in a struggle similar to that
which convulsed France.” Education, 228.
tendinţa de a aduce toată lumea într-un
război similar cu acela care a frământat
Franţa. Educație 228
This consolidation of wealth that leads to the
crisis typifying the French Revolution takes
place between M—MC. This is also Genesis
41 where all wealth of the United States is
consolidated and centralized in the hands of
Joseph. “He shall work deceitfully”—This
rebellion against the constitution will be
accomplished through deceit. Flattery and
deceit are characteristics of Tiberius who in
the prophetic line of the four Roman
emperors typifies Donald Trump.
Consolidarea bogăției care conduce la
criza ce prefigurează Revoluția Franceză
are loc între MN și SMN. Acesta este și
Geneza 41 unde toată averea Statelor
Unite este consolidată și centralizată în
mâinile lui Iosif. „El va lucra înșelător” -
Această răzvrătire împotriva constituției
va fi îndeplinită prin înșelăciune.
Lingușirile și înșelăciunea sunt
caracteristice lui Tiberiu care în linia
profetică a celor patru împărați Romani
îl prefigurează pe Donald Trump.
DANIEL 11:24 DANIEL 11:24
“In this verse the character of the Roman
kingdom is given. He would enter into the
most populous places, take the spoil and
prey; and scatter them among the more
dependent parts of the Roman government.
Did not Rome bring much riches out of Asia,
and scatter them through the western
empire? Which luxuries finally proved her
ruin? ‘Even for a time,’ this I suppose is the
time pagan Rome was to exist, which I shall
hereafter show is 666 years. See Rev xiii. 18.”
Joshua Himes, HST, 41.
„În acest verset este dat caracterul
împărăției Romane. El va intra în locurile
cele mai populate, va lua prada și jaful; și
le va împrăștia printre părțile mai
dependente ale guvernului Roman. Nu a
luat Roma multe bogății din Asia, și le-a
împrăștiat prin imperiul de vest? Iar
aceste luxuri i-au adus în final ruina?
„Chiar pentru un timp” Acesta presupun
că este timpul în care urma să existe
Roma Păgână, care voi arăta mai târziu
că este de 666 de ani. Vezi Apoc 13:18”
Joshua Himes, HST, 41.
“The usual manner in which nations had,
before the days of Rome, entered upon
valuable provinces and rich territory, was by
war and conquest. Rome was now to do what
had not been done by the fathers or the
fathers’ fathers; namely, receive these
acquisitions through peaceful means. The
custom, before unheard of, was now
inaugurated, of kings’ leaving by legacy their
„Modalitatea obișnuită în care națiunile
au intrat în posesia provinciilor
valoroase și teritoriilor bogate înainte de
zilele Romei, era prin război și cucerire.
Roma urma acum să facă ceea ce nu a
fost făcut de părinți sau de părinții
părinților; adică, să primească aceste
achiziții prin mijloace pașnice. Obiceiul
de care nu se auzise înainte era acum
inaugurat ca, regii să își lase prin
23
kingdoms to the Romans. Rome came into
possession of large provinces in this manner.
moștenire împărăților Romanilor. Roma
a întrat în stăpânirea unor mari provincii
în acest mod.
“And those who thus came under the
dominion of Rome derived no small
advantage therefrom. They were treated
with kindness and leniency. It was like having
the prey and spoil distributed among them.
They were protected from their enemies,
and rested in peace and safety under the
aegis of the Roman power.
„Și aceia care astfel au intrat în
stăpânirea Romei nu aveau avantaje mici
din aceasta. Ei erau tratați cu amabilitate
și bunăvoință. Era ca și cum aveau prada
și jaful împărțit între ei. Erau protejați de
vrăjmași, și se odihneau în pace și
siguranță sub scutul puterii Romane.
“To the latter portion of this verse, Bishop
Newton gives the idea of forecasting devices
from strongholds, instead of against them.
This the Romans did from the strong fortress
of their seven-hilled city. ‘Even for a time;’
doubtless a prophetic time, 360 years. From
what point are these years to be dated?
Probably from the event brought to view in
the following verse.” Uriah Smith, Thoughts
on Daniel and Revelation, 273.
Ultimei părți a acestui verset, episcopul
Newton îi dă interpretarea de a face
planuri din fortărețe, nu împotriva
acestora. Aceasta au făcut romanii din
fortăreața puternică a orașului cu șapte
văi. „Chiar pentru un timp;” fără dubiu un
timp profetic, 360 de ani. Din ce punct
urmează să fie datați acești ani? Probabil
de la evenimentele aduse în vedere în
următorul verset.” Uriah Smith, Gânduri
despre Daniel și Apocalipsa, 273.
Rome conquers in a manner formerly
unknown—through treaties. In connection
with this is the redistribution of wealth to
new territories. The characteristic of entering
“peaceably” to conquer is brought to view in
the history of Tiberius who in the line of the
four Roman Emperors typifies Donald
Trump. Daniel 11:21.
Roma cucerește într-o manieră neștiută
înainte - prin tratate. În legătură cu
aceasta este redistribuirea averii către
teritorii noi. Caracteristica intrării „în
pace” pentru a cuceri este adusă în
vedere în istoria lui Tiberius care în linia
celor patru împărați Romani îl
prefigurează pe Donald Trump. Daniel
11:21.
“He shall do that which his fathers have not
done”—The founding fathers and presidents
of the United States have not attempted to
establish a dictatorship through the
„El va face ceea ce părinții lui nu au făcut”
- Părinții fondatori și președinții Statelor
Unite nu au încercat să întemeieze o
dictatură prin abrogarea constituției. Dar
24
abrogation of the constitution. But Trump
will do this. The defeat at the hands of Russia
at Midnight will give impetus to this
development by creating the social and
political circumstances that will generate
enough support for far-reaching revisions to
the constitution. Islam plays a role in
accomplishing this and will at this time
(Midnight) be forming a caliphate
preparatory to launching a significant attack
against the United States at the Midnight Cry
(see the lines of Revelation 9 and Balaam).
Trump va face aceasta. Înfrângerea în
mâinile Rusiei la Miezul Nopții va da
impuls acestei dezvoltări prin crearea
circumstanțelor sociale și politice care
vor genera destulă susținere pentru
revizii întinse ale constituției. Islam joacă
un rol în îndeplinirea acestuia și în acest
timp (Miezul Nopții) va forma un califat
înainte de a a lansa un atac semnificativ
împotriva Statelor Unite la Strigătul de la
Miezul Nopții. (vezi liniile din Apocalipsa
9 și Balaam)
“He shall scatter among them the prey”—this
is a further commentary on the economic
order spoken of in verse 23. In the first or
historic fulfilment, Rome distributed its
wealth amongst the provinces that came
under its control. This was an incentivized
control system that promoted cooperation
on the part of the captured parties. It points
to the establishment of a controlled
economy which will see those sympathetic to
the new laws and new order of government
receiving support. A witness to this is the
history of Joseph during the Egyptian famine.
Genesis 41:54–57.—This economic
centralization must take place in order for
the United States to prevent certain classes
from buying and selling in fulfilment of
Revelation 13:16, 17.—“Forecasting devices
[from] strongholds”—America’s stronghold
or sanctuary of strength is its constitution.
Forecasting devices from strongholds is
identifying the manner in which Trump will
use (or rather, abuse) the constitution to
achieve the political end of establishing
himself as the sole dictator; and grant
himself the powers that will be exercised
„Va împrăștia prada printre ei” - Acesta
este un comentariu suplimentar asupra
ordinii economice despre care se
vorbește în versetul 23. În prima
împlinire istorică, Roma a distribuit
averea sa printre provinciile care au
intrat în controlul ei. Acesta era un
sistem de control stimulat care promova
cooperarea din partea celor capturați.
Ne arată întemeierea unei economii
controlate în care aceia care susțin noile
legi și noua ordine vor primi susținere.
Un martor este istoria lui Iosif în timpul
foametei din Egipt. Geneza 41:54-57. -
Această centralizare economică trebuie
să aibă loc pentru ca Statele Unite să
poată interzice unor categorii să vândă și
să cumpere, ca împlinire a Apocalipsa
13:16,17.
„Își va plănui uneltirile (din) întărituri” -
Întăritura sau sanctuarul puterii Americii
este constituția sa. Plănuirea uneltirilor
din întărituri identifică modul în care
Trump va folosi (sau, va abuza)
constituția pentru a-și obține scopul
politic de a se întemeia ca singur
25
against those who will not receive the Mark
of the Beast; and grant himself the power to
force them to follow America’s example.—
“Even for a time”—a time is 360 years. This
commenced with the battle of Actium and
ended with the division of the empire by
Constantine in 330 A.D. The battle of Actium
saw Octavian (Augustus Caesar) and Antony
consolidating their forces preparatory to a
decisive conflict. This conflict was won by
Octavian. This parallels Daniel 11:13–14
which identifies the battle of Panium
marking the Midnight Cry in the line of Daniel
11:5–16.
dictator; și să își ofere puterile care vor fi
exercitate împotriva acelora care nu vor
primi semnul fiare; și să își ofere putere
pentru a-i forța să urmeze exemplul
Americii - „Chiar pentru un timp” - un
timp este 360 de ani. Acesta începe cu
bătălia de la Actium și s-a sfârșit cu
divizarea imperiului de Constantin în 330
e.n. Bătălia de la Actium i-a surprins pe
Octavian (Augustus Caesar) și Antoniu
consolidându-și forțele în vederea unui
conflict decisiv. Acest conflict a fost
câștigat de Octavian. Aceasta este o
paralelă cu Daniel 11:13-14 care
identifică bătălia de la Panium ce
marchează Strigătul De la Miezul Nopții
în linia lui Daniel 11:5-16.
DANIEL 11:25 DANIEL 11:25
“By verses 23 and 24 we are brought down
this side of the league between the Jews and
the Romans, B.C. 161, to the time when
Rome had acquired universal dominion. The
verse now before us brings to view a
vigorous campaign against the king of the
south, Egypt, and the occurrence of a notable
battle between great and mighty armies. Did
such events as these transpire in the history
of Rome about this time?—They did. This was
the war between Egypt and Rome; and the
battle was the battle of Actium. Let us take a
brief view of the circumstances that led to
this conflict.” Uriah Smith, Thoughts on Daniel
and Revelation, 273.
„Prin versetele 23 și 24 suntem aduși
după liga între Iudei și Romani din 161.
î.Hr., la timpul în care Roma a obținut
stăpânire universală. Versetul dinaintea
noastră ne aduce în față campania
viguroasă împotriva împăratului de sud,
Egiptul, și desfășurarea unei bătălii
importante între armate mari și
puternice. Au avut loc asemenea
evenimente în istoria Romei din acel
timp? - Au avut. Acesta a fost războiul
dintre Egipt și Roma; și bătălia a fost
bătălia de la Actium. Haideți să aruncăm
o privire rapidă la circumstanțele care au
condus la acest conflict.” Uriah Smith,
Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 273.
“The vast power and domination of the
Roman Empire, for the three centuries which
followed the battle of Actium, have dazzled
the historic eye... The battle of Actium was
„Puterea și dominația vastă a Imperiului
Roman, pentru trei secole ce au urmat
bătăliei de la Actium, au orbit ochiul
istoric... Bătălia de la Actium a fost
26
followed by the final conquest of Egypt.” A.
T. Jones, The Great Empires of Bible Prophecy,
314.
urmată de cucerirea finală a Egiptului.”
A.T. Jones, Marile Imperii din Profeția
Biblică, 314.
War between Antony and Cleopatra (King of
the South) and Augustus Caesar (King of the
North). The battle of Actium was quickly
followed by the conquest of Egypt. Octavius’
victory at Actium also marked the
establishment of despotism as he thereafter
became the emperor of the Roman kingdom.
The United States mounts a revenge attack
and defeats Russia. This is also typified by
the battle of Panium which is marked at the
MC.
Război între Antoniu și Cleopatra
(împăratul de Sud) și Augustus Caesar
(Împăratul de Nord). Bătălia de la Actium
a fost rapid urmată de cucerirea
Egiptului. Victoria lui Octavius la Actium
a marcat de asemenea întemeierea
despotismului, căci el după aceea a
devenit îmăratul regatului Roman.
Statele Unite pregătește un atac
răzbunător și învinge Rusia. Acest lucru
este de asemenea prefigurat de bătălia
de la Panium care se aliniază cu Strigătul
de la Miezu Nopții.
DANIEL 11:26 DANIEL 11:26
“The cause of Antony’s overthrow was the
desertion of his allies and friends, those that
fed of the portion of his meat. First,
Cleopatra, as already described, suddenly
withdrew from the battle, taking sixty ships
of the line with her. Secondly, the land army,
disgusted with the infatuation of Antony,
went over to Ceasar, who received them with
open arms. Thirdly, when Antony arrived at
Libya, he found that the forces which he had
there left under Scarpus to guard the
frontier, had declared for Caesar. Fourthly,
being followed by Caesar into Egypt, he was
betrayed by Cleopatra, and his forces
surrendered to Caesar. Hereupon, in rage
and despair, he took his own life.” Uriah
Smith, Thoughts on Daniel and Revelation, 276.
„Cauza învingerii lui Antoniu a fost
dezertarea aliaților și prietenilor săi,
acelora care se hrăneau din mâncarea
sa. În primul rând, Cleopatra, așa cum
deja s-a descris, s-a retras brusc din
bătălie și a luat cu ea șaizeci de vase de
bătălie. În al doilea tând, armata de la
pământ, dezgustată cu infatuarea lui
Antoniu, a mers la Caesar, care i-a primit
cu brațele deschise. În al treilea rând,
atunci când Antoniu a ajuns în Libia, el a
desoperit că forțele pe care le lăsase
acolo sub comanda lui Scarpus pentru a
păzi granița, s-au declarat pentru Caesar.
În al patrulea rând, fiind urmat de Caesar
în Egipt, el a fost trădat de Cleopatra și
forțele sale s-au predat lui Caesar.
Datorită acestora, în furie și disperare, și-
a luat viața.” Uriah Smith, Gânduri despre
Daniel și Apocalipsa, 276.
27
Antony completely defeated and Egypt is
taken by Octavius. His fall took place in four
steps. The number four is a symbol of
scattering/destruction. Russia and its allies
will be completely defeated.
Antoniu a fost complet învins și Egiptul a
fost luat de Octavius. Căderea lui a avut
loc în patru pași. Numărul patru este un
simbol al împrăștierii sau distrugerii.
Rusia și aliații săi vor fi complet distruși.
DANIEL 11:27 DANIEL 11:27
“Antony and Caesar were formerly in
alliance. Yet under the garb of friendship
they were both aspiring and intriguing for
universal dominion. Their protestations of
deference to, and friendship for, each other,
were the utterances of hypocrites. They
spoke lies at one table. Octavia, the wife of
Antony and sister of Caesar, declared to the
people of Rome at the time Antony divorced
her, that she had consented to marry him
solely with the hope that it would prove a
pledge of union between Caesar and Antony.
But that counsel did not prosper. The
rupture came; and in the conflict that
ensued, Caesar came off entirely victorious.”
Uriah Smith, Thoughts on Daniel and
Revelation, 277.
„Antoniu și Caesar erau înainte aliați.
Totuși sub mantia prieteniei amândoi
aspirau și intrigau pentru dominația
universală. Mărturisirile lor de respect și
prietenie reciprocă erau vorbe de
ipocriți. Ei vorbeau minciuni la o masă.
Octavia, soția lui Antoniu și sora lui
Caesar, a declara poporului Romei în
vremea când Antoniu a divorțat de ea, că
ea a consimțit să se căsătorească cu el
numai cu speranța că se va dovedi un gaj
al unirii dintre Caesar și Antoniu. Dar
această idee nu a funcționat. A venit
ruptura; iar în conflictul care s-a
întemeiat, Caesar a ieșit într-u totul
victorios.” Uriah Smith, Gânduri despre
Daniel și Apocalipsa, 277.
The King of the North and the King of the
South publicly portrayed themselves as
friendly to and supportive of one another.
But behind the scenes both parties were
intriguing for universal dominion. The pact
(or treaty) of mutual support was ratified by
Antony’s marriage to Octavia. But this pact
failed along with Antony’s marriage to
Octavia. Before Actium (Midnight Cry) Trump
and Putin will hypocritically feign amity
between themselves and the countries they
represent (as they are doing now). But
behind the scenes both parties are intriguing
for the supremacy. While suffering a defeat
Împăratul de Nord și Împăratul de Sud se
prezentau public prietenoși și susținători
unul al celuilalt. Dar în spatele scenei
ambele părți complotau pentru
dominație universaăl. Pactul (sau
tratatul) de susținere reciprocă a fost
ratificat de căsătoria lui Antoniu cu
Octavia. Dar, atât acest pact cât și
căsătoria lui Antoniu cu Octavia au eșuat.
Înainte de Actium (Strigătul de la Miezul
Nopții) Trump și Putin vor simula ipocrit
amiciție între ei și între țările pe care le
reprezintă (așa cum fac acum). Dar în
spatele scenelor ambele părți
28
at Midnight Trump and the United States will
be victorious in the end. The marriage
between Octavia and Mark Antony in the first
fulfilment identifies treaties or pacts
between Russia and United States. The time
appointed is the Sunday Law.
complotează pentru supremație. În timp
ce vor suferi o înfrângere la Miezul
Nopții, Trump și Statele Unite vor fi
victorioși la sfârșit. Căsătoria între
Octavia și Marc Antoniu în prima
împlinire identifică tratatele sau pactele
dintre Rusia și Statele Unite. Timpul
rânduit este Legea Duminicală.
DANIEL 11:28 DANIEL 11:28
“Two returnings from foreign conquest are
here brought to view; the first, after the
events narrated in verses 26, 27; and the
second, after this power had had indignation
against the holy covenant, and had
performed exploits. The first was fulfilled in
the return of Caesar after his expedition
against Egypt and Antony. He returned to
Rome with abundant honor and riches; for,
says Prideaux (II, 556), “At this time such vast
riches were brought to Rome from Egypt on
the reducing of that country, and the return
of Octavianus [Caesar] and his army from
thence, that the value of money fell one half,
and the prices of provisions and all vendible
wares was doubled thereon.” Caesar
celebrated his victories in a three-days’
triumph, - a triumph which Cleopatra herself
would have graced, as one of the royal
captives, had she not artfully caused herself
to be bitten by the fatal asp.
„Sunt aduse în vedere două întoarceri de
la cuceriri străine; prima, după
evenimentele descrise în versetele 26 și
27; și cea de-a doua, după ce această
putere a avut mânie împotriva
legământului sfânt și va face lucruri
mărețe. Prima a fost împlinită la
întoarcerea lui Caesar după expediția sa
împotriva lui Egipt și a lui Antoniu. El s-a
înors la Roma cu o abundență de onoare
și bogății; pentru că, spune Prideaux (II,
556), „În acea vreme au fost aduse
bogății așa de multe din Egipt în Roma în
defavoarea acelei țări, că de la
întoarcerea lui Octavianus (Caesar) și a
armatei sale, că valoarea banilor a căzut
la jumătate, și prețul proviziilor și tuturor
vandabilelor s-a dublat de atunci.”
Caesar și-a sărbătorit victoriile într-un
triumf de trei zile - un triumf în care
însăși Cleopatra ar fi luat parte, dacă nu
ar și-ar fi cauzat în mod viclean
mușcătura aspidei fatale.
“The next great enterprise of the Romans
after the overthrow of Egypt, was the
expedition against Judea, and the capture
and destruction of Jerusalem. The holy
covenant is doubtless the covenant which
„Următoarea mare întreprindere a
Romanilor după răsturnarea Egiptului, a
fost expediția împotriva Iudeei, și
captura și distrugerea Ierusalimului.
Legământul Sfânt este fără niciun dubiu
29
God has maintained with his people, under
different forms, in different ages of the
world, that is, with all believers in him. The
Jews rejected Christ; and, according to the
prophecy that all who would not hear that
prophet should be cut off, they were
destroyed out of their own land, and
scattered to every nation under heaven. And
while Jews and Christians alike suffered
under the oppressive hands of the Romans,
it was doubtless in the reduction of Judea
especially, that the exploits mentioned in the
text were exhibited.” Uriah Smith, Thoughts
on Daniel and Revelation, 278.
legământul pe care Dumnezeu l-a făcut
cu poporul său, sub diferite forme, în
diferite veacuri ale lumii cu toți
credincioșii în El. Iudeii l-au respins pe
Domnul Cristos; și, conform profeției că
toți care nu vor asculta pe profet vor fi
distruși, ei au fost distruși în propria lor
țară și împrăștiați în fiecare națiune de
sub cer. Și în timp ce Iudeii și Creștinii de
asemenea au suferit sub mâinile
asupritoare ale Romanilor, lucrurile mari
menționate în text se referă în mod
special la distrugerea Iudeei.” Uriah
Smith, Gânduri despre Daniel și
Apocalipsa, 278.
Close of probation on the Jewish nation and
the subsequent destruction of Jerusalem.
After Actium which marks the defeat of
Russia at the Midnight Cry the King of the
North (USA) will turn his attention to his own
land. “His heart shall be against the holy
covenant”—This marks the passing of a
national Sunday law. This is also seen in
Daniel 11:30.—Uriah Smith identifies the
indignation and intelligence against the Holy
Covenant as the decree of Justinian which
declared the Pope the “corrector of heretics.”
This is seen at the Sunday law where a
decree is passed which gives the same
authority to the union of apostate protestant
churches in the United States. The “exploits”
identified in the first fulfilment constitute the
destruction of Jerusalem which takes place at
the Sunday Law. This verse also identifies the
end of the “time” of Rome’s supremacy. In
the first fulfilment the end of this time was
marked by Constantine and his dividing of
the Roman Empire. This can also typifies the
Închiderea timpului de probă pentru
națiunea Iudeică și distrugerea
ulterioară a Ierusalimului. După Actium,
care marchează învingerea Russiei la
Strigătul de la Miezul Nopții, împăratul
de Nord (SUA) își va întoarce atenția la
propria țară. „Inima lui va fi împotriva
legământului sfânt” - Aceasta marchează
darea legii duminicale naționale. Aceasta
este de asemenea văzut în Daniel 11:30 -
Uriah Smith identifică mânia și
înțelegerea împotriva Legământului
Sfânt ca fiind decretul lui Justinian care l-
a declarat pe Papă „corectorul ereticilor”.
Acesta este văzut la Legea Duminicală
unde este dat un decret care îi oferă
aceeași autoritate uniunii dintre
bisericile protestante apostate din
Statele Unite. Lucrurile Mari identificate
în prima împlinire constituie distrugerea
Ierusalimului care are loc la Legea
Duminicală. Acest verset de asemenea
identifică sfârșitul timpului de
30
Sunday Law where national ruin (division
and disintegration) follow that nation’s
apostasy
supremație al Romei. În prima împlinire
sfârșitul acestui timp a fost marcat de
Constantin și împărțirea lui a Imperiului
Roman. Aceasta poate de asemnea să
prefigureze Legea Duminicală unde
ruina națională (divizie și dezintegrare)
urmează apostazia acelei națiuni.
DANIEL 11:29 DANIEL 11:29
“‘At the time appointed,’ is the time mentioned
in the last clause of verse 24; “even for a
time.’ A time is 360 days or years. The date of
it, as already shown, was the battle of
Actium, in the autumn of B.C. 31. The 360
years would carry us to A.D. 329; when,
according to Daniel—“‘He shall return and
come toward the south.” The Roman
government was to come back toward the
south; Egypt by the same way in which they
returned from the great exploit; the
destruction of Jerusalem and dispersion of
the church from Jerusalem. But “‘It shall not
be as the former’—As when the Romans
went to Egypt for the conquest of that
kingdom, and the extension of their power
over the earth, and as the signal of its
triumph—“‘Nor as the latter,’—When they
overthrew the Jewish nation, and scattered
abroad the church of God. But he shall come
back as the signal of his own ruin. For such,
in fact, was the removal of the seat of the
empire from the west to the east, by
Constantine. The city of Constantinople was
founded as the seat of imperial power, by
Constantine, in Nov., A.D. 329. [Encyclopedia
Americana, art. Constantinople.]” John
Loughborough, PREX2, 65.
„La timpul rânduit” este timpul
menționat în ultima clauză a versetului
24; „chiar pentru un timp”. Un timp este
360 de zile sau ani. Data acestuia, așa
cum am arătat, era bătălia de la Actium,
în toamna anului 31 î.Hr. Cei 360 de ani
ne conduc în anul 329 e.n, când, conform
lui Daniel, „se va întoarce și va veni spre
sud”. Guvernul Roman urma să se
întoarcă înspre sud, Egipt, în același mod
în care s-au întors de la înfăptuirea
marilor lucruri - distrugerea
Ierusalimului și împrăștierea bisericii din
Ierusalim. Dar „nu va fi ca mai înainte” -
Ca atunci când Romanii au mers în Egipt
pentru cucerirea acelei împărății, și
întinderea puterii lor asupra pământului,
ca semnalul triumfului său - „sau ca la
sfârșit” - când au distrus națiunea Iudaică
și au împărștiat biserica lui Dumnezeu.
Dar el se va întoarce înapoi ca semnal al
propriei ruine. Acestea au fost
rezultatele îndepărtării tronului
împărăției de la vest la est de către
Constantin. Orașul Constantinopol a fost
forndat ca tron al puterii imperiale de
către Constantin în Noiembrie 329 e.n.
[Encyclopedia Americana, art.
Constantinople.]” John Loughborough,
PREX2, 65.
31
The removal of the seat of the empire from
Rome to Constantinople at the end of the
prophesied 360 years marked the beginning
of the empire’s decline. Following the Sunday
Law the United States and the world
government that it will establish begin to
decline. This declension is represented by
Constantine’s removal of the seat of the
Empire from Rome to Constantinople.
Constantine then divided the empire
between his three sons typifying the three-
fold union of modern Babylon that is fully
established at the Sunday Law. The end of
the ‘time’ also marks the end of the United
States as the sixth kingdom and the
beginning of the United Nations or ten kings
of Revelation 17 as the seventh.
Îndepărtarea tronului împărăției de la
Roma la Constantinopol la sfârșitul celor
360 de ani profetizați a marcat începutul
declinului imperiului. După Legea
Duminicală Statele Unite și guvernul
mondial pe care îl va întemeia încep să
decline. Acest declin este reprezentat de
mutarea de către Constantin a tronului
împărăției din Roma la Constantinopol.
Constantin atunci a împărțit imperiul
între cei trei fii, lucru care prefigurează
întreita uniune a Babilonului modern
care este pe deplin întemeiată la Legea
Duminicală. Sfârșitul „timpului” de
asemenea marchează sfârșitul Statelor
Unite ca cea de-a șasea împărăția și
începutul Națiunilor Unite sau al celor
zece împărați din Apocalipsa 17 ca cea
de-a șaptea.
DANIEL 11:11, REVELATION 8 AND
RUSSIA’S VICTORY AT MIDNIGHT
DANIEL 11:11, APOCALIPSA 8 ȘI
VICTORIA RUSSIEI LA MIEZUL NOPȚII
The events of Daniel 11:23 must be
understood in connection with Daniel 11:11
which identifies a battle between the USA
and Russia that the Russians win.—A type of
this development is the following application
of the first four trumpets. The Goths (first
trumpet) represent the events of 1989 with
the alliance between Rome and Alaric’s
successors typifying the alliance between the
United States and the Papacy. The Vandals
(second trumpet) represent Islam and its
attack at 911 which brought an economic
crisis upon the United States (and the world).
The Huns (third trumpet) represent Russia
and its attack against the United States at
Midnight. This is in agreement with Daniel
Evenimentele din Daniel 11:23 trebuie să
fie înțelese în legătură cu Daniel 11:11
care identifică o bătălie între SUA și Rusia
pe care Rușii o câștigă. - Un tip al acestei
dezvoltări este următoarea aplicație a
primelor patru trâmbițe. Goții (prima
trâmbiță) reprezintă evenimentele din
1989 iar alianța între Roma și succesorii
lui Alaric prefigurează alianța dintre
Statele Unite și Papalitatea. Vandalii (a
doua trâmbiță) reprezintă Islamul și
atacul său la 11 septembrie care au adus
o criză economică asupra Statelor Unite
și a lumii. Hunii (a treia trâmbiță)
reprezintă Rusia și atacul său împotriva
Statelor Unite la Miezul Nopții. Acest
32
11:11. Attila is described as wormwood
illustrating the bitter experience this defeat
will bring to the United States. The Heruli
(fourth trumpet) represent events at the
Midnight Cry. It is under this trumpet that the
sun, moon and stars (the three branches of
the U.S. government) are smitten. This is
typifying the overturning of the constitution
at the Midnight Cry/Image of the Beast crisis
and the establishment of tyranny and
dictatorship. A secret preparation is
identified in this history of the first four
trumpets.
lucru este în acord cu Daniel 11:11. Attila
este descris ca pelin, ilustrând
experiența amară pe care acestă
înfrângere o va aduce Statelor Unite.
Herulii (a patra trâmbiță) reprezintă
evenimentele de la Strigătul de la Miezul
Nopții. Sub această trâmbiță soarele,
luna și stelele (cele trei ramuri ale
guvernului SUA) sunt lovite. Acest lucru
prefigurează răsturnarea constituției la
criza Strigătului de la Miezul Nopții /
Chipul Fiarei și întemeierea tiraniei și
dictaturii. O pregătire secretă este
identificată în această istorie a celor
patru trâmbițe.
“This trumpet describes the work of the
terrible Attila, with his huns and allies. “ While
the Vandals under Genseric [the “great
burning mountain”] for forty years were
destroying the Roman power by sea,
there were other clans of barbarians
confederating in order to strike a decisive
blow against the same power by land. All
Europe and a part of Asia had been
aroused to the great struggle for the
mastery. Many tribes are rallying to the
standard of Attila, and the Romans are
preparing to repel their terrible foe. Attila
anticipates that his best trophies are beyond
the Alps. At the sound of his war-cry, all
Europe musters to arms. Since Xerxes led his
immense army against the Greeks, no
greater body of warriors had ever assembled
to act a part in the fulfilment of prophecy.
The engagement that succeeded [the battle
of Chalons] is recorded as one of the four
decisive battles of history.” A. T. Jones, Review
and Herald, August 21, 1900.
„Această trâmbiță descrie lucrarea
teribilului Attila, cu hunii și aliații săi” În
timp ce Vandalii sub Genseric (marele
„munte aprins” timp de patruzeci de ani
distrugeau puterea Romană pe mare,
existau alte clanuri de barbari care se
aliau pentru a da o lovitură decisivă
împotriva aceleiași puteri pe uscat. Toată
Europa și o parte din Asia s-a stârnit la
marea luptă pentru supremație. Multe
triburi se aliază stindardului lui Attila, și
Romanii se pregătesc să respingă
dușmanul lor teribil. Attila anticipează că
cele mai bune trofee ale sale sunt
dincolo de Alpi. La sunetul strigătului său
de război, toată Europa se strânge la
arme. De când Xerxes a condus armata
lui imensă împotriva Grecilor, niciun
corp mai mare de războinici nu s-a
adunat vreodată să ia parte la împlinirea
profeției. Lupta care a succedat (bătălia
de la Chalons) este raportată ca una din
cele patru bătălii decisive din istorie.” A.
33
T. Jones, Review and Herald, August 21,
1900.
While Rome (typifying United States) was
fending off the Vandals (Islam) for 40 years
(911—Midnight) the Huns (Russia) were
“consolidating” in preparation to launch their
attack. At the end of the 40 prophetic years
at Midnight, Russia as did Attila, will inflict a
significant defeat against the United States.
În timp ce Roma (prefigurând Statele
Unite) s-a luptat împoriva Vandalilor
(Islam) pentru 40 de ani (11 septembrie -
Miezul Nopții), Hunii (Rusia) se
consolidau în pregătirea lansării atacului
lor. La sfârșitul celor 40 de ani profetici la
Miezul Nopții, Rusia va cauza o
înfrângere semnfificativă împotriva
Statelor Unite, așa cum a făcut Attila.
DANIEL 11:30–39 DANIEL 11:30-39
DANIEL 11:30
911 SL I——————————————————————————————I
Ships of Chittim (428) Indignation vs. Holy Covenant/
Justinian Decree (533/538)
DANIEL 11:30
911 SL I——————————————————————————————I
Corăbii din Chitim (428) Mânie vs. Legământul Sfânt/
Decretul lui Justinian (533/538)
“Was ever a naval warfare, with Carthage as
a base of operations, waged against the
Roman empire? We have but to think of
the terrible onslaught of the Vandals
upon Rome under the fierce Genseric, to
answer readily in the affirmative. Sallying
every spring from the port of Carthage at the
head of his numerous and well-disciplined
naval forces, he spread consternation
through all the maritime provinces of the
empire. That this is the work brought to view
is further evident when we consider that we
are brought down in the prophecy to this
„A fost vreodată un război naval, cu
Cartagina ca bază de operațiuni, purtat
împotriva imperiului Roman? Nu trebuie
decât să ne gândim la măcelul teribil al
Vandalilor împotriva Romei sub crudul
Genseric, pentru a răspunde afirmativ cu
ușurință. Ieșind brusc în fiecare
primăvară din portul Cartaginei în
fruntea forțelor sale navale numeroase
și bine disciplinate, el a împărșiat
consternare prin toate provinciile
maritime ale imperiului. Că aceasta este
lucrarea adusă în vedere este și mai
34
very time. In verse 29, the transfer of
empire to Constantinople we understand
to be mentioned. Following in due course of
time, as the next remarkable revolution,
came the irruptions of the barbarians of
the North, prominent among which was
the Vandal war already mentioned. The
years A. D. 428-468 mark the career of
Genseric.
evident când luăm în cosiderare că
suntem aduși în profeție chiar în acest
timp. În versetul 29, s-a înțeles că se
menționează transferul imperiului la
Constantinopol. Urmând mai departe în
cursul timpului ca fiind următoarea
revoluție remarcabilă, au venit erupțiile
barbarilor din Nord, din care războiul
Vandal deja menționat este proeminent.
Anii 428-468 e.n. marchează cariera lui
Genseric.
“‘He shall be grieved and return.’ This may
have reference to the desperate efforts
which were made to dispossess Genseric of
the sovereignty of the seas, the first by
Majorian, the second by Leo, both of which
proved to be utter failures; and Rome was
obliged to submit to the humiliation of
seeing its provinces ravaged, and its ‘eternal
city’ pillaged by the enemy. (See on
Revelation 8:8.)
„El va fi întristat și se va întoarce” Aceasta
poate face referire la eforturile disperate
care au fost făcute să îl deposedeze pe
Genseric de suveranitatea mărilor,
prima dată de Majorian, a doua oară de
Leo, ambele dovedindu-se eșecuri
totale.; iar roma a fost obligată să se
supună umilinței de a-și vedea
provinciile răvășite, și „orașul etern” al ei
prădat de vrăjmaș (Vezi la Apocalipsa
8:8)
“‘Indignation against the covenant;’ that is,
the Holy Scriptures, the book of the
covenant. A revolution of this nature was
accomplished in Rome. The Heruli, Goths,
and Vandals, who conquered Rome,
embraced the Arian faith, and became
enemies of the Catholic Church. It was
especially for the purpose of exterminating
this heresy that Justinian decreed the pope
to be the head of the church and the
corrector of heretics. The Bible soon came
to be regarded as a dangerous book that
should not be read by the common people,
but all questions in dispute were to be
submitted to the pope. Thus was indignity
heaped upon God’s word. And the emperors
„Indignare împotriva legământului;”,
adică a Sfintelor Scripturi, cartea
legământului. O revoluție de această
natură a fost îndeplinită în Roma. Herulii,
Goții și Vandalii, care au cucerit Roma, au
îmbrățișat credința Ariană și au devenit
vărjmașii bisericii Catolice. În mod
special cu scopul de a extermina erezia a
decretat Iustinian pa papa să fie capul
bisericii și corectorul ereticilor. Curând,
Biblia a ajuns să fie privită ca o carte
periculoasă care nu ar trebui citită de
oamenii de rând, ci toate întrebările
trebuiau puse papei. În acest fel
Cuvântul Domnului a fost împroșcat cu
nedemnitate. Și împărații Romei, partea
35
of Rome, the eastern division of which still
continued, had intelligence, or connived with
the Church of Rome, which had forsaken the
covenant, and constituted the great
apostasy, for the purpose of putting down
‘heresy.’ The man of sin was raised to his
presumptuous throne by the defeat of the
Arian Goths, who then held possession of
Rome, in A. D. 538.” Uriah Smith, Daniel and
the Revelation, 253, 254.
de est care a imperiului care încă
continua, au avut înțelegere, sau
încuviințare cu Biserica Romei, care a
uitat legământul și au constituit marea
apostazie, cu scopul de a doborî „erezia”.
Omul fărădelegii s-a ridicat la tronul
îngâmfat prin învingerea Goților Arieni,
care atunci țineau în posesie Roma, în
538 e.n.” Uriah Smith, Daniel și
Apocalipsa, 253, 254.
Verse 29 which identifies the fall of the
United States after it passes the Sunday Law;
“the ships of Chittim shall come against
him”—Ships of Chittim are a reference to the
Vandals (second trumpet) and their activities
against the Roman Empire, typifying radical
Islam. The third strike of radical Islam will
“grieve” him and lead him to pass the SL. The
“him” that the ships of Chittim come against
is Pagan Rome which typifies the United
States. “Therefore he shall be grieved, and
return”—Rome made war on the Vandals in
efforts to regain the provinces lost to them.
“Indignation” and “intelligence” “against the
Holy Covenant”—points to the decree of
Justinian which was passed in 533 and went
into effect in 538. This typifies the Sunday
Law as brought to view in Daniel 11:28.
Versetul 29, care identifică căderea
Statelor Unite după ce dă legea
duminicală; „căci corăbiile Chitimului vor
veni împotriva lui” - Corăbiile din Chitim
sunt o referie la Vandali, (a doua
trâmbiță) și activitățile lor împotriva
Imperiului Roman, care prefigurează
Islamul radical. A treia lovitură a
Islamului radical îl va „întrista” și îl va face
să dea LD. „El” împotriva căruia vin
corăbiile din Chitim este Roma Păgână,
care prefigurează Statele Unite. „De
aceea va fi întristat și se va întoarce” -
Roma a făcut război împotriva Vandalilor
în efortul de a recăpăta provinciile
pierdute. „Indignarea” și „înțelegerea”
„împotriva Legământului Sfânt” - ne
arată spre decretul lui Justinian care a
fost dat în 533 dar a intrat în vigoare în
538. Acestea prefigurează legea
duminicală așa cum este adusă în vedere
în Daniel 11:28.
DANIEL 11:28 DANIEL 11:28
Thus Dan 11:30 is identifying events from
91—SL.
Astfel, Daniel 11:30 identifică
evenimente de la 11 septembrie la LD.
36
DANIEL 11:31 DANIEL 11:31
And arms shall stand on his part [496], and
they shall pollute the sanctuary of strength
[330], and shall take away the daily sacrifice
[508], and they shall place the abomination
that maketh desolate [538].
Și braţe vor sta de partea lui (496), iar ei
vor spurca sanctuarul tăriei (330) și
vorlua sacrificiul zilnic (508) și vor pune
urâciunea care pustiește. (538)
496 330 508 538 1989 911 MC 30 yrs SL I——————————I——————————I——————————I “Arms shall stand” ——————————————————————> 10 kings, (“Holy Alliance”) “sanctuary of str.” ————> IMG, “Abom. of Desol.” (Patriot Act) “take away the Daily” (Sunday Law) (Protest. fully removed)
496 330 508 538 1989 911 SMN 30 ani LD I——————————I——————————I——————————I “Brațe vor sta” ——————————————————————> 10 împărați, (“Sfânta Alianță”) “sanctuarul tăriei” ————> CHIP, “Urâciunea pust.” (Patriot Act) “îndepărta necurmatul” (Legea Dum.) (Protest. pe deplin îndepărtat)
“The power of the empire was committed to
the carrying on of the work before
mentioned. ‘And they shall pollute the
sanctuary of strength,’ or Rome. If this
applies to the barbarians, it was literally
fulfilled; for Rome was sacked by the Goths,
and Vandals, and the imperial power of the
West ceased through the conquest of Rome
by Odoacer. Or if it refers to those rulers of
the empire who were working in behalf of
the papacy against the pagan and all other
opposing religions, it would signify the
removal of the seat of empire from Rome
to Constantinople, which contributed its
measure of influence to the downfall of
Rome. The passage would then be parallel to
Daniel 8:11 and Revelation 13:2.
„Puterea imperiului a fost dedicată
continuării lucrării menționate anterior.
„Iar ei vor spurca sanctuarul tăriei,” sau
Roma. Dacă aceasta se aplică barbarilor,
s-a împlinit literal; pentru că Roma a fost
jefuită de Goți, de Vandali, și puterea
imperială din Vest a încetat prin
cucerirea Romei de Odoacru. Sau dacă
se referă la acei conducători ai
imperiului care lucrau pentru papalitate
împotriva religiilor păgâne sau orice
religie care se opunea, ar semnifica
înepărtarea tronului imperiului de la
Roma la Constantinopol, care a
contribuit în măsură la căderea Romei.
Atunci pasajul ar fi paralel cu Daniel 8:11
și Apocalipsa 13:2.
37
“‘And they shall take away the daily
sacrifice.’ It was shown, on Daniel 8:13, that
sacrifice is a word erroneously supplied; that
it should be desolation; and that the
expression denotes a desolating power, of
which the abomination of desolation is but
the counterpart, and to which it succeeds in
point of time. The ‘daily’ desolation was
paganism, the ‘abomination of desolation’ is
the papacy…
„Și vor lua sacrificiul zilnic”. A fost arătat
în Daniel 8:13 că sacrificiu este un cuvânt
greșit adăugat; că ar trebui să fie
pustiire; și că expresia ne arată o putere
pustiitoare, al cărei urâciunea pustiirii
este decât un echivalent, și pe care o
succede în timp. Pustiirea „zilnică” a fost
păgânismul, „urâciunea pustiirii” este
papalitatea...
“How was the daily, or paganism, taken
away? As this is spoken of in connection with
the placing or setting up of the abomination
of desolation, or the papacy, it must denote,
not merely the nominal change of the
religion of the empire from paganism to
Christianity, as on the conversion, so-called,
of Constantine, but such an eradication of
paganism from all the elements of the
empire, that the way would be all open
for the papal abomination to arise and
assert its arrogant claims. Such a
revolution as this, plainly defined, was
accomplished; but not for nearly two
hundred years after the death of
Constantine.
„Cum a fost îndepărtat zilnicul, sau
păgânismul? După cum aceasta este
menționat în legătură cu ridicarea
urâciunii pustiirii, sau papalitatea,
trebuie să semnifice, nu doar
schimbarea nominală a religiei
imperiului de la păgânism la Creștinism,
așa cum s-a întâmplat la așa zisa
convertire a lui Constantin, ci o
asemenea eradicare a păgânismului de
la toate elementele imperiului, încât
calea va fi cu totul deschisă pentru
urâciunea papală să se ridice și să își
susțină pretențiile arogante. O
asemenea revoluție ca aceasta, clar
definită, a fost îndeplinită; dar nu pentru
aproape două sute de ani după moartea
lui Constantin.
“As we approach the year A. D. 508, we
behold a grand crisis ripening between
Catholicism and the pagan influences still
existing in the empire. Up to the time of the
conversion of Clovis, king of France, A. D. 496,
the French and other nations of Western
Rome were pagan; but subsequently to that
event, the efforts to convert idolaters to
Romanism were crowned with great success.
The conversion of Clovis is said to have
Pe măsură ce ne apropiem de 508 e.n.,
privim o mare criză ce se coace între
Catolicism și influențele păgâne care
încă existau în imperiu. Până la vremea
convertirii lui Clovis, împăratul Franței, în
496 e.n, Franța și alte națiuni ale Romei
de Vest erau păgâne; însă după acel
eveniment, eforturile de a converti
idolatrii la Romanism au fost încoronate
cu un mare succes. Convertirea lui Clovis
38
been the occasion of bestowing upon the
French monarch the titles of ‘Most Christian
Majesty,’ and ‘Eldest Son of the Church.’
Between that time and A. D. 508, by
alliances, capitulations, and conquests,
the Arborici, the Roman garrisons in the
West, Brittany, the Burgundians, and the
Visigoths, were brought into subjection.
se spune că a fost ocazia revărsării
asupra monarhului Francez titlurile „Cea
mai Creștină Maiestate”, și „Bătrânul Fiu
al Bisericii”. Între acel timp și 508 e.n.,
prin alianțe, capitulări și cuceriri,
Arborici, garnizoanele Romane din Vest,
Britanicii, Burgunzii și Vizigoții, au fost
aduși în supunere.
“From the time when these successes were
fully accomplished, namely, 508, the papacy
was triumphant so far as paganism was
concerned; for though the latter doubtless
retarded the progress of the Catholic faith,
yet it had not the power, if it had the
disposition, to suppress the faith, and hinder
the encroachments of the Roman pontiff.
When the prominent powers of Europe
gave up their attachment to paganism, it
was only to perpetuate its abominations
in another form; for Christianity, as
exhibited in the Catholic Church, was, and
is, only paganism baptized.” Uriah Smith,
Daniel and the Revelation, 254–256.
„Din timpul în care aceste succese au
fost pe deplin îndeplinite, adică 508,
papalitatea a fost triumfătoare din punct
de vedere al păgânismului; pentru că
deși acesta fără îndoială a întârziat
progresul credinței Catolice, totuși nu
avea putere, chiar dacă avea dispoziție,
să suprime credința și să împiedice
uzurpările pontifului Roman. Atunci
când puterile proeminente ale Europei
au renunțat la atașamentul lor la
păgânism, au făcut-o doar pentru a
perpetua urâciunile acestuia în altă
formă; căci Creștinismul, așa cum este
manifestat în Biserica Catolică, a fost și
este, doar un păgânism botezat.” Uriah
Smith, Daniel și Apocalipsa, 254–256.
Daniel 11:31 repeats and enlarges upon
Daniel 11:30. The “arms” typified by Clovis
and the kings of Europe are the ten kings of
Revelation 17 which have the United States
at their head. These kings stand on the
Papacy’s at the SL when the seventh kingdom
of Revelation 17 (ten kings) replaces the sixth
(USA). The work of standing for the man of
sin can be traced back to America’s alliance
in 1989. “Sanctuary of Strength”—city of
Rome in the type. U.S. Constitution in the
antitype.
Daniel 11:31 repetă și detaliază asupra
Daniel 11:30. Brțaele prefigurate de
Clovis și de împărații Europei sunt cei
zece împărați din Apocalipsa 17 care au
ca și cap Statele Unite. Acești împărați
stau de partea Papalității la LD când cea
de-a șaptea împărăție din Apocalipsa 17
(zece împărați) îl înlocuiește pe cel de-al
șaselea (SUA). Lucrarea de a sta pentru
omul fărădelegii poate fi idendificată cu
alianța Americii în 1989. „Sanctuarul
Puterii” - orașul Romei în tip.
39
“‘And he had two horns like a lamb.’ The
lamblike horns indicate youth, innocence,
and gentleness, fitly representing the
character of the United States when
presented to the prophet as ‘coming up’ in
1798. Among the Christian exiles who first
fled to America and sought an asylum from
royal oppression and priestly intolerance
were many who determined to establish a
government upon the broad foundation
of civil and religious liberty. Their views
found place in the Declaration of
Independence, which sets forth the great
truth that ‘all men are created equal’ and
endowed with the inalienable right to ‘life,
liberty, and the pursuit of happiness.’ And
the Constitution guarantees to the people
the right of self-government, providing that
representatives elected by the popular vote
shall enact and administer the laws.
Freedom of religious faith was also granted,
every man being permitted to worship God
according to the dictates of his conscience.
Republicanism and Protestantism
became the fundamental principles of the
nation. These principles are the secret of
its power and prosperity. The oppressed
and downtrodden throughout Christendom
have turned to this land with interest and
hope. Millions have sought its shores, and
the United States has risen to a place among
the most powerful nations of the earth.” The
Great Controversy, 441.
„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”
Coarnele ca de miel arată tinerețe,
nevinovăție și blândețe, care reprezintă
exact caracterul Statelor Unite, arătate
profetului ca „ieșind” în anul 1798.
Printre creștinii exilați, care au fugit în
America și au căutat adăpost de
persecuția regală și de intoleranța
preoților, erau mulți care s-au hotărât
să întemeieze o guvernare pe temelia
solidă a libertății religioase și civile.
Vederile lor și-au găsit întruchiparea în
Declarația de Independență, care a
stabilit marele adevăr că „toți oamenii
sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul
inalienabil la „viață, libertate și căutarea
fericirii”. Iar constituția le-a garantat
oamenilor dreptul la autoguvernare,
dând asigurarea că reprezentanții aleși
prin votul poporului sunt împuterniciți și
pot să aplice legea. Libertatea credinței
religioase a fost de asemenea garantată,
fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine
lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.
Principiile republicane și cele
protestante au devenit principiile
fundamentale ale țării. Aceste
principii sunt secretul puterii și
prosperității ei. Toți cei persecutați și
asupriți din întreaga creștinătate s-au
îndreptat către această țară cu interes și
cu nădejde. Milioane de oameni au
căutat țărmurile ei, iar Statele Unite au
ajuns curând printre cele mai puternice
națiuni ale pământului. Tragedia
Veacurilor, 441.
To “pollute” is to “profane,” “defile” or
“desecrate.” The Constitution polluted when
religious amendment(s) are made to it at the
A „spurca” înseamnă a „profana”, a
„pângări” sau a „desecra”. Constituția
este spurcată atunci când sunt făcute
40
Midnight Cry. “The Daily”—paganism in the
type and Protestantism in the antitype. He
shall “pollute” the constitution by introducing
a religious amendment and “take away” (sur)
“Protestantism.” When Protestantism is
removed the abomination of desolation
(Image of the Beast) is put in place.
amendamente religioase le Strigătul de
la Miezul Nopții. „Zilnicul” - păgânismul în
tip și protestantismul în antitip. El va
„spurca” constituția prin introducerea
unui amendament religios și „va lua”
(sur) „Protestantismul.” Atunci când
Protestansismul este îndepărtat
urâciunea pustiirii (chipul fiarei) este
întemeiat.
DANIEL 11:32 DANIEL 11:32
Those that forsake the covenant, the holy
Scriptures, and think more of the decrees of
popes and the decisions of councils than
they do of the word of God, — these shall he,
the pope, corrupt by flatteries; that is, lead
them on in their partisan zeal for himself
by the bestowment of wealth, position, and
honors.
“At the same time a people shall exist who
know their God; and these shall be strong,
and do exploits. These were those who kept
pure religion alive in the earth during the
dark ages of papal tyranny, and performed
marvelous acts of self-sacrifice and religious
heroism in behalf of their faith. Prominent
among these stand the Waldenses,
Albigenses, Huguenots, etc.” Uriah Smith,
Daniel and the Revelation, 263.
Aceia care părăsesc legământul, sfintele
Scripturi, și se gândesc mai mult la
decretele papilor și la deciziile conciliilor
decât la cuvântul Domnului - pe aceștia
el, papa, îi va corupe prin lingușiri; adică,
îi va conduce în zelul lor partizan pentru
sine prin revărsarea averii, poziției și
onoarei asupra lor.
În același timp va exista un popor care își
ca cunoaște Dumnezeul; iar aceștia vor fi
tari, și vor face lucruri mărețe. Aceștia
erau aceia care păstrau vie religia pură
pe pământ în timpul veacurilor
întunecate ale tiraniei papale, și au făcut
acțiuni uimitoare de sacrificiu de sine și
eroism religios pentru credința lor.
Printre ei, proeminenți sunt Valdenzii,
Albigenzii, Huguenoții, etc.” Uriah Smith,
Daniel și Apocalipsa, 263.
“Flatteries”—a characteristic associated with
Trump. See Daniel 11:21; “and obtain the
kingdom by flatteries.” Uriah Smith
connects this with partisanship. Partisanship
is a characteristic of populism. Trump is
using populism to achieve his objectives.
„Lingușiri” - o caracteristică asociată cu
Trump. Vezi Daniel 11:21; „și va obține
împărăția prin lingșuiri.” Uriah Smith
leagă aceasta cu partizanatul.
Partizanatul este o caracteristică a
populismului. Trump folosește
populismul pentru a-și ajunge scopul.
P'ARTISAN, noun s as z. 1. An adherent to a
party or faction. 2. In war, the commander
PARTIZAN
1. Un membru al unui partid sau facțiune
41
of a party or detachment of troops, sent on
a special enterprise hence,
3. By way of distinction, a person able in
commanding a party, or dexterous in
obtaining intelligence, intercepting convoys
or otherwise annoying an enemy. 4. A
commander's leading staff. 5. A kind of
halberd.
2. În război, comandantul unui partid sau
detașament de trupe, trimise într-o
întreprindere specială
3. O persoană capabilă să comande un
partid, cu dexteritate în obținerea de
inteligență, interceptând convoaie sau
enervând vrăjmașul
4. Echipa de conducere a unui
comandant
5. Halebarda unui împărat
In 2004 Cas Mudde, a political scientist at the
University of Georgia, offered a definition [of
populism] that has become increasingly
influential. In his view populism is a “thin
ideology”, one that merely sets up a
framework: that of a pure people versus a
corrupt elite. (He contrasts it with pluralism,
which accepts the legitimacy of many
different groups.) This thin ideology can be
attached to all sorts of “thick” ideologies with
more moving parts, such as socialism,
nationalism, anti-imperialism or racism, in
order to explain the world and justify specific
agendas. “What is Populism?” The Economist.
În 2004, Cas Muddle, un om de știință
politic de la Universitatea din Georgia, a
oferit o definiție (a populismului) care a
devenit din ce în ce mai influentă. În
vedera lui populismul este o „ideologie
subțire”, una care doar așează un cadru:
acela al unor oameni curați împotriva
unei elite corupte. (El îl contrastează cu
pluralismul, care acceptă legitimitatea
multor grupuri diferite). Această
ideologie subțire poate fi atașată multor
tipuri de ideologii „groase” cu mai multe
părți în mișcare, cum ar fi socialism,
naționalism, anti-imperialism sau
rasism, pentru a explica cuvântul și a
îndreptăți agendele specifice. „Ce este
Populismul?” The Economist.
“Corrupt” here is “cause to dissemble” in the
marginal reading. Dissemble in the Hebrew
means to “deceive” or “deal falsely.” They will
accept and exalt the falsehood of Sunday
sacredness notwithstanding evidence
showing it to be a falsehood. This will be
done within the context of a partisan and
populist fervor. “But the people that do know
their God shall be strong, and do exploits”—
“Be strong” x2 is marked at the MC or M-MC
„Corupe” aici este „a face să disimuleze”
în referința de margine. Disimulare în
Ebraică înseamnă a „înșela” sau a „se
purta fals”. Ei vor accepta și vor înălța
falsitatea sfințeniei duminicii, în ciuda
dovezilor care arată că este un fals.
Aceasta va fi făcut în contextul unei
frevori partizane și populiste. „Dar
poporul care cunoaște pe Dumnezeul
său va fi tare și va face lucruri mărețe” -
42
(Daniel 10:19—Daniel’s mareh vision). The
strong people are the church triumphant.
Strengthened by Mareh experience (Holy
Spirit and message).
„Fii tare” x 2 este marcat la SMN sau la
MN-SMN (Daniel 10:19 - viziuna mareh a
lui Daniel). Poporul tare este biserica
triumfătoare. Întăriți de experiența
Mareh (Duhul Sfânt și mesaj) “Be strong” x2
MC ——————————I———————————
M MC I—————————————————————I
“Be strong” x2 “Be strong” x2 Mareh - Priests Mareh - Levites
“Fii tare” x2 SMN
——————————I———————————
MN SMN I—————————————————————I
“Fii tare” x2 “Fii tare” x2 Mareh - Preoți Mareh - Leviți
“Do exploits”—exploits is a supplied word.
“Do” means “to accomplish” in the Hebrew.
The church triumphant shall be strong and
shall accomplish. They accomplish their
appointed work of proclaiming the final
warning message.
„Face lucruri mărețe” - lucruri este un
cuvânt adăugat. „Face” înseamnă „a
îndeplini” în Ebraică. Biserica
triumfătoare va fi puternică și va
îndeplini. Ei îndeplinesc lucrarea
rânduită lor de a proclama solia finală de
avertizare.
DANIEL 11:33 DANIEL 11:33
They that understand”—the wise (Daniel
12:10). “They shall “instruct many”—Daniel
11:41 (Edom, Moab and Ammon). “Yet they
shall fall…”—they will demonstrate their
character in the midst of persecution. Four
forms of destruction identifying that they are
„Cei ce înțeleg” - cei înțelepți (Daniel
12:10). „Vor instrui pe mulți” - Daniel
11:41 (Edom, Moab și Ammon). „Dar vor
cădea...” - ei vor demonstra caracterul în
mijlocul persecuției. Patru forme de
distrugere idendifică împărștierea lor.
43
scattered. “Many days”—1260 in the type.
SL—CoP in the antitype. Many shall fall
spiritually—they will receive the mark of the
beast. But there will be many martyrs as well.
„Multe zile” - 1260 în tip. LD-ÎH în antitip.
Mulți vor cădea spiritual - vor primi
semnul fiarei. Dar vor fi de asemenea și
mulți martori.
“The two armies will stand distinct and
separate, and this distinction will be so
marked that many who shall be convinced of
the truth will come on the side of God’s
commandment-keeping people. When this
grand work is to take place in the battle,
prior to the last closing conflict, many will
be imprisoned, many will flee for their lives
from cities and towns, and many will be
martyrs for Christ’s sake in standing in
defense of the truth. . . . You will not be
tempted above what you are able to bear.
Jesus bore all this and far more.” Selected
Messages, book 3, 397
Cele două armate vor fi distincte şi
separate, iar deosebirea aceasta va fi
atât de remarcabilă, încât mulţi dintre cei
ce se vor convinge de adevăr vor trece de
partea poporului păzitor al poruncilor lui
Dumnezeu. Când această lucrare
importantă urmează să aibă loc, în
lupta cea mare, chiar înainte de
conflictul final, mulţi vor fi condamnaţi la
închisoare, mulţi vor fugi din oraşe şi
sate pentru a-şi scăpa viaţa şi mulţi vor
fi martiri pentru Hristos, stând în
apărarea adevărului. (...) Nu veţi fi
ispitiţi mai mult decât veţi fi în stare să
suportaţi. [398] Domnul Isus a suportat
toate aceste lucruri şi chiar mult mai
mult. (...) Solii Alese volumul 3, 218.6
“The National Reform movement, exercising
the power of religious legislation, will, when
fully developed, manifest the same
intolerance and oppression that have
prevailed in past ages. Human councils then
assumed the prerogatives of Deity, crushing
under their despotic power liberty of
conscience; and imprisonment, exile, and
death followed for those who opposed their
dictates. If popery or its principles shall again
be legislated into power, the fires of
persecution will be rekindled against those
who will not sacrifice conscience and the
truth in deference to popular errors. This evil
is on the point of realization.
„Mişcarea Naţională de Reformă,
exercitând puterea legislaţiei religioase,
va manifesta, atunci când va fi pe deplin
dezvoltată, aceeaşi intoleranţă şi
aceleaşi opresiuni care au predominat în
veacurile trecute. Consilii omeneşti şi-au
asumat prerogativele Dumnezeirii,
sfărâmând sub puterea despotică
libertatea de conştiinţă; întemniţarea,
exilul şi moartea au urmat pentru aceia
care s-au opus dictaturii lor. Dacă
papalitatea sau principiile ei vor fi din
nou legiferate şi vor căpăta putere, focul
persecuţiei va fi reaprins împotriva
acelora care nu vor sacrifica adevărul şi
conştiinţa pentru a da cinste rătăcirilor
44
“When God has given us light showing the
dangers before us, how can we stand clear in
His sight if we neglect to put forth every
effort in our power to bring it before the
people? Can we be content to leave them to
meet this momentous issue unwarned?
“There is a prospect before us of a continued
struggle, at the risk of imprisonment, loss of
property, and even of life itself, to defend
the law of God, which is made void by the
laws of men. In this situation worldly policy
will urge an outward compliance with the
laws of the land, for the sake of peace and
harmony. And there are some who will even
urge such a course from the Scripture: ‘Let
every soul be subject unto the higher
powers. . . . The powers that be are ordained
of God.’” Testimonies, volume 5, 712
populare. Acest rău este pe punctul de a
se realiza.
„Când Dumnezeu ne-a dat lumină,
arătând primejdiile care ne aşteaptă,
cum vom sta noi nevinovaţi înaintea Sa,
dacă neglijăm să depunem orice efort
posibil pentru a o aduce înaintea
oamenilor? Putem fi noi mulţumiţi să-i
lăsăm să se confrunte cu această
importantă problemă neavertizaţi?
”Există înaintea noastră perspectiva unei
lupte continue cu riscul întemniţării,
pierderii proprietăţii şi chiar a vieţii,
pentru a apăra Legea lui Dumnezeu,
care este desfiinţată de legile
oamenilor. În această situaţie,
rânduielile omeneşti vor impune o
supunere vizibilă, deschisă faţă de legile
ţării de dragul păcii şi al armoniei. Şi sunt
unii care vor impune o asemenea
atitudine, folosindu-se de textul
Scripturii: „Oricine să fie supus
stăpânirilor celor mai înalte…. Stăpânirile
care sunt au fost rânduite de
Dumnezeu”” Mărturii pentru comunitate,
volumul 5, 712
“Those who are true to God will be menaced,
denounced, proscribed. They will be
‘betrayed both by parents, and brethren, and
kinsfolks, and friends,’ even unto death.
Luke 21:16. Their only hope is in the mercy of
God; their only defense will be prayer. As
Joshua pleaded before the Angel, so the
remnant church, with brokenness of heart
and unfaltering faith, will plead for pardon
and deliverance through Jesus, their
Advocate. They are fully conscious of the
sinfulness of their lives, they see their
„Aceia care rămân credincioşi lui
Dumnezeu vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi
proscrişi. V or fi „trădaţi până şi de
părinţi, fraţi, rude, şi prieteni”, chiar
până la moarte (Luca 21, 16). Singura
lor nădejde este în mila lui Dumnezeu,
iar singura lor apărare va fi rugăciunea.
Aşa cum losua a stăruit înaintea
Îngerului, tot astfel biserica rămăşiţei, cu
zdrobire de inimă şi credinţă neabătută,
va stărui pentru iertare şi eliberare prin
Isus, Apărătorul lor. Ei sunt pe deplin
45
weakness and unworthiness; and they are
ready to despair.” Prophets and Kings, 588.
conştienţi de păcătoşenia vieţii lor,îşi văd
slăbiciunile şi nevrednicia şi sunt pe
punctul disperării. Profeți și Regi, 588
DANIEL 11:34 DANIEL 11:34
“In Revelation 12, where this same papal
persecution is brought to view, we read that
the earth helped the woman by opening her
mouth, and swallowing up the flood which
the dragon cast out after her. The great
Reformation by Luther and his co-workers
furnished the help here foretold. The
German states espoused the Protestant
cause, protected the reformers, and
restrained the work of persecution so
furiously carried on by the papal church. But
when they should be helped, and the cause
begin to become popular, many were to
cleave unto them with flatteries, or embrace
the cause from unworthy motives, be
insincere, hollow-hearted, and speak smooth
and friendly words through a policy of self-
interest.” Uriah Smith, Daniel and the
Revelation, 263.
„În Apocalipsa 12, unde este adusă în
vedere aceeași persecțuie papală, citim
că pământul a ajutat femeia prin
deschiderea gurii și înghițirea potopului
pe care dragonul l-a aruncat după ea.
Marea reformațiune de către Luther și
colaboratorii lui au oferit ajutorul prezis.
Statele Germane s-au căsătorit cu cauza
Protestantă, au protejat pe reformatori
și au ținut în frâu lucrarea persecuției așa
de furios dusă la îndeplinire de biserica
papală. Dar atunci când vor fi ajutați, și
când cauza începe să fie populară, mulți
se vor lipi de ei cu lingușiri, sau vor
îmbrățișa cauza din motive nevrednice,
vor fi nesinceri, cu inima îndoită, și vor
vorbi cuvinte dulci și prietenoase printr-
o politică de interes personal.” Uriah
Smith, Daniel și Apocalipsa, 263.
“Holpen with a little help”—Uriah Smith and
other pioneers connect this with the
Reformation. The Reformation was not
complete. It typifies the final work of reform
brought to view by the Loud Cry. “Cleave to
them with flatteries” No sinners enter the
church triumphant. This could be identifying
another class that seek to associate
themselves with the church’s cause—foolish
virgins?
„Ajutați cu un mic ajutor” - Uriah Smith și
ceilalți pionieri leagă aceasta de
Reformațiune. Reformațiunea nu a fost
completă. Ea prefigurează lucrarea finală
de reformă adusă de Marea Strigare.
„Lipi de ei cu lingușiri” Niciun păcătos nu
va intra în biserica triumfătoare. Aceasta
identifică o altă claăs care caută să se
asocieze cu cauza bisericii - fecioare
neînțelepte?
46
DANIEL 11:35 DANIEL 11:35
538 1798 SL CoP
I———————————————————————I 1260 years/“many days” (Papacy) ToE/
1 hour (10 kings/U.N.) “Time appointed”
538 1798 LD ÎH I———————————————————————I
1260 ani/“multe zile” (Papalitatea) T.Sf./ 1 ora (10 împărați/ONU) “Timpul Rânduit”
“Though restrained, the spirit of persecution
was not destroyed. It broke out wherever
there was opportunity. Especially was this
the case in England. The religious state of
that kingdom was fluctuating, it being
sometimes under Protestant, and
sometimes papal jurisdiction, according to
the religion of the ruling house. The bloody
Queen Mary was a mortal enemy to the
Protestant cause, and multitudes fell victims
to her relentless persecutions. And this
condition of affairs was to last more or less
to the time of the end. The natural
conclusion would be that when the time of
the end should come, this power which the
Church of Rome had possessed to punish
heretics, which had been the cause of so
much persecution, and which had for a time
been restrained, would now be taken
entirely away; and the conclusion would be
equally evident that this taking away of the
papal supremacy would mark the
commencement of the period here called the
time of the end. If this application is correct,
the time of the end commenced in 1798; for
there, as already noticed, the papacy was
„Deși ținut în frâu, spiritul persecuției nu
a fost distrus. A izbucnit oridecâteori a
existat oportunitatea. În mod special a
fost cazul în Anglia. Starea religioasă a
acelei împărății fluctua, ea fiind
câteodată sub jurisdicție papală,
câteodată sub cea protestantă, conform
cu religia casei conducătoare.
Sângeroasa Regină Maria a fost un
vrăjmaș mortal al cauzei protestante, și
mulțimi au căzut victime persecuțiilor ei
fără milă. Iar această condiție a lucrurilor
urma să dureze mai mult sau mai puțin
până la timpul sfârșitului. Concluzia
naturală ar fi că atunci când va veni
timpul sfârșitului, această putere pe care
Biserica Romei o avea pentru a pedepsi
ereticii, care au fost cauza unei persecuții
așa de mari, și care pentru un timp a fost
ținută în frâu, acum urma să fie
îndepărtată cu totul; și concluzia tot așa
de evidentă ar fi că îndepărtarea
supremației papale ar marca începutul
perioadei aici intitulată timpul sfârșitului.
Dacă această aplicație este corectă,
timpul sfârșitului a început în 1798; căci
47
overthrown by the French, and has never
since been able to wield the power it before
possessed. That the oppression of the
church by the papacy is what is here referred
to, is evident, because that is the only one,
with the possible exception of Revelation
2:10, connected with a ‘time appointed,’ or a
prophetic period.” Uriah Smith, Daniel and
the Revelation, 264.
acolo, așa cum deja s-a observat,
papalitatea a fost doborâtă de Francezi,
și niciodată nu a mai fosc capabilă să
exercite puterea pe care o avea înainte.
Este evident că aici se face referire la
oprimarea bisericii de către papalitate,
pentru că acesta este singurul, cu
posibila excepție din Apocalipsa 2:10,
conectat cu un „timp rânduit” sau o
perioadă profetică.” Uriah Smith, Daniel
și Apocalipsa, 264.
“And some of them of understanding shall
fall”—this is the second company of martyrs
to be made up in response to the question
posed in connection with the fifth seal.
Revelation 6:9–11. The time of the end of the
Papal persecution was 1798 which is the CoP
(“time appointed”) at the end of the world. In
the type the kings (France primarily) put the
papacy on the throne of the earth and later
desolated her and burnt her with fire in 1798.
At the end of the world the United States and
the rest of the ten kings will do the same
work. Revelation 17:12, 15–18.
„Unii din cei ce înțeleg vor cădea” -
aceasta este al doilea grup de martir care
va fi format ca răspuns la întrebarea
pusă în legătură cu a cincea pecete.
Apocalipsa 6:9-11. Timpul Sfârșitului
persecuției papale a fost în 1798 care
este Închiderea Harului („timpul
rânduit”) la sfârșitul lumii. În tip, regii
(Franța în primul rând) a pus papalitatea
pe tronul pământului și mai tâziu a
pustiit-o și a ars-o cu foc în 1798. La
sfârșitul lumii Statele Unite și restul celor
zece împărați vor face aceeași lucrare.
Apocalipsa 17:12, 15-18.
DANIEL 11:36 DANIEL 11:36
“‘And the king shall do according to his will,
and he shall exalt himself, and magnify
himself above every God, and shall, speak
marvellous things against the God of gods,
and shall prosper, till the indignation be
accomplished: for that, that is determined
shall be done.’ The king spoken of in this
verse, is the little horn, in allusion to the
papal power which should exalt himself
‘sitting in the place of God,’ above all the
heathen gods; and even oppose the God of
gods, by dispensing with his laws, and claim
„Și împăratul va face conform voinţei lui;
și se va înălţa și se va preamărideasupra
fiecărui dumnezeu și va vorbi lucruri
uimitoare împotrivaDumnezeului
dumnezeilor și va prospera până când
indignarea se vaîmplini; fiindcă ceea ce
este hotărât va fi făcut.” Împăratul
despre care se vorbește în acest verset
este cornul cel mic, o aluzie la puterea
papală care se va ridica „stând în locul lui
Dumnezeu,” deasupra tuturor dumnezei
păgâni; și chiar se va opune
48
the prerogative of making new laws for his
kingdom; and also Antichrist would prosper
until the ‘indignation be accomplished;’ or
Judgement of the great day.” William Miller,
Evidence from Scripture and History of the
Second Coming of Christ About the Year A. D.
1843, and of His Personal Reign of 1000 Years,
26.
Indignation is the seven last plagues that
bring the Papacy to his end. Seven last
plagues (God’s wrath) are the punishment
for rejecting the warning of the third angel.
Dumnezeului dumnezeilor, prin
îndepărtarea legilor lui și va pretinde
prerogativa d a face noi legi pentru
împărăția sa; și de asemenea Antichristul
va prospera până ce „indignarea se va
împlini”; sau judecata zilei celei mari.”
William Miller, Evidence from Scripture
and History of the Second Coming of Christ
About the Year A. D. 1843, and of His
Personal Reign of 1000 Years, 26.
Indignarea este cele șapte ultime plăgi
care vor aduce un sfârșit papalității.
Ultimele plăgi (mânia lui Dumnezeu)
sunt pedeapsa pentru respingerea
avertizării celui de-al treilea înger.
DANIEL 11:37 DANIEL 11:37
“Neither shall he regard the God of his
fathers, nor the desire of women, nor regard
any God, for he shall magnify himself above
all.” The God of his heathen ancestors he will
not worship nor regard. He will forbid the
clergy to marry, and establish monastic
institutions, both for men and women. Nor
regard any God, or civil ruler. For he shall
magnify himself above all.” Josiah Litch, The
Probability of the Second Coming of Christ
About A.D. 1843, 95.
„Nici nu va lua aminte la Dumnezeul
părinţilor lui, nici dorinţafemeilor, nici nu
va lua aminte la vreun dumnezeu, fiindcă
se va preamări deasupra tuturor.”
Dumnezeul acestor strămoși păgâni el
nu i se va închina și nu îl va respecta. El
va interzice clericilor să se căsătorească,
va întemeia instituții mănăstirești atât
pentru bărbați cât și pentru femei. Nici
nu va respecta vreun Dumnezeu sau
conducător civil. Pentru că el se va înălța
deasupra tuturor.” Josiah Litch, The
Probability of the Second Coming of Christ
About A.D. 1843, 95.
DANIEL 11:38 DANIEL 11:38
“‘But in his estate he shall honor the God of
forces; and a God whom his fathers knew not
shall he honor with gold, and silver, and with
precious stones, and precious things.’
„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul
întăriturilor; și pe un dumnezeupe care
părinţii lui nu l-au cunoscut el îl va onora
cu aur și argint și cu pietrepreţioase și
49
Instead of ‘God of forces,’ the margin reads—
‘Mauzzim or God’s protectors.’ The meaning
of which is, the papal power in his estate or
reign, will honor the protectors of his images
of the Virgin Mary; the saints, etc. Those
protectors were the monks, priests and
Jesuits; on them the church of Rome has
bestowed great honors. The papists have
honored gods, such as their heathen
ancestors never knew; such as the Virgin
Mary and the whole calendar of saints. He
has honored those images with ornaments
of gold and silver, precious stones and
pleasant things.” Josiah Litch, The Probability
of the Second Coming of Christ About A.D. 1843, 95.
lucruri plăcute.” În loc de „Dumnezeul
întăriturilor”, referința de margine spune
„Mauzzim or protectorii lui Dumnezeu.”
Semnificația acestuia este, puterea
papală în domeniul și regatul său, va
onora protectorii chipurilor fecioarei
Maria; sfinților, etc. Acești protectori au
fost călugări, preoți și Iezuiți; asupra lor
biserica Romei a revărsat mari onoruri.
Papistașii au onorat dumnezeu așa cum
stămoșii lor păgâni nu au știut; cum ar fi
fecioara Maria și întregul calendar de
sfinți. El a onorat acele imagine cu
ornamente de aur și argint, pietre
prețioase și lucruri plăcute.” Josiah Litch,
The Probability of the Second Coming of
Christ About A.D. 1843, 95.
“But in his estate shall he honour the God of
forces”—“forces” is “fortresses;” figuratively
“human protection.” The Papacy honored its
protectors (monks, priests and Jesuits). The
same will take place in the antitype.
„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul
întăriturilor” - întăritură este fortăreață,
figurat „protecție umană”. Papalitatea i-a
onorat pe protectorii ei (preoți, călugări
și Iezuiți). Acelaș lucru va avea loc în
antitip.
DANIEL 11:39 DANIEL 11:39
“I will here introduce bishop Newton on this
passage. After finding fault with the common
version of the text, he gives the following
translation:
“Thus shall he do to the defenders of
Mauzzim, together with the strange God
whom he shall acknowledge, he shall
multiply honor, and he shall cause him to
rule over many, and the earth shall be
divided for a reward. The defenders of
Mauzzim, these saint and angel god
protectors, were the monks, priests and
bishops, of whom it may truly be said, they
were increased with honor, ruled over many,
„Îl voi introduce aici pe episcopul
Newton. După ce găsește o problemă cu
versiunea comună a textului, el dă
următoarea traducere:
„Aceasta va face el cu apărătorii lui
Mauzzim, împreună cu Dumnezeul fals
pe care îl va recunoaște, îl va înmulți cu
onoare și îl va face să domnească peste
mulți și pământul va fi împărți pentru
răsplată. Apărătorii lui Mauzzim, acești
apărători ai îngerilor, ai sfinților și ai lui
Dumnezeu erau călugării, preoții și
episcopii, despre care poate fi spus în
adevăr, despre care se poate spune într-
50
and divided the land for gain. They have
been reverenced almost to adoration; their
jurisdiction was extended over the purses
and consciences of men; they have been
enriched with the noblest buildings and
largest endowments; and the choicest lands
have been appropriated for church lands.
These are facts, of such public notoriety that
they require no proof.” Josiah Litch, The
Probability of the Second Coming of Christ
About A.D. 1843, 96.
adevăr că erau plini de onoare,
conduceau peste mulți, și au împărțit
țara pentru câștig. Au fost reverențiați
aproape de adorate; jursdicția lor a fost
extinsă portofelele și conștiințele
oamenilor; Ei s-au îmbogățit cu cele mai
nobile clădir și cele mai largi înzestrări;
cele mai alese locuri au fost oferite
bisericii. Acestea sunt adevăruri de o așa
notorietate publică încât nu este
necesară nicio dovadă”. Josiah Litch, The
Probability of the Second Coming of Christ
About A.D. 1843, 96.
MARTIN LUTHER
REFORMLINE LINIA DE REFORMĂ
THERE IS NOTHING NEW UNDER THE SUN NU ESTE NIMIC NOU SUB SOARE
Ecclesiastes 1: 9-10
The thing that hath been, it is that which shall
be; and that which is done is that which shall be
done: and there is no new thing under the sun.
Is there any thing whereof it may be said, See,
this is new? it hath been already of old time,
which was before us.
Eclesiastul 1 :9-10
Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut,
se va mai face; şi nu este nimic nou sub
soare.. Este ceva despre care s-ar putea
spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în
vechimea care a fost înainte de noi.
“The work of God in the earth presents, from
age to age, a striking similarity in every great
reformation or religious movement. The
principles of God's dealing with men are
„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ
prezintă, de la un veac la altul, o
asemănare izbitoare în orice reformă
mare sau mișcare religioasă. Principiile
lui Dumnezeu în procedeele cu
oamenii sunt totdeauna aceleași.
51
ever the same. The important movements
of the present have their parallel in those
of the past, and the experience of the church
in former ages has lessons of great value for
our own time.” Great Controversy, 343.
Mișcările importante ale prezentului își
au paralele în acelea ale trecutului, iar
experiența bisericii din primele veacuri
are lecții de mare valoare pentru timpul
nostru. ”Tragedia Veacurilor, 343
DARKNESS ÎNTUNERIC
“The power which should speak great words
against the Most High, and wear out
thebsaints of the Most High, was allotted
1260 years in which to work; but so cruel
was that power that the time was shortened,
lest none should survive the persecution. It
was Egyptian or Babylonian bondage for the
Christian church. But even as God had some
in Egypt and Babylon who were followers of
the light throughout the period of darkness,
there was ever a little company of believers
who held the Scriptures dear to their hearts,
and who obeyed the commandments.” The
Story of Daniel the Prophet, 237
„Puterea care va vorbi cuvinte mari
împotriva Celui Preaînalt, și va obosi pe
sfinții celui Preaînalt, a primit 1260 de ani
în care să lucreze; dar așa de crudă era
acea putere încât timpul a fost scurtat,
altfel nimeni nu ar fi supraviețuit
persecuției. Era robia Egipteană sau
Babiloniană pentru biserica Creștină.
Dar la fel cum Dumnezeu a avut câțiva în
Egipt și Babilon care erau urmăritori ai
luminii în decursul perioadei de
întuneric, a existat un mic grup de
credincioși care țineau Scripturile
aproape de inimile lor și care ascultau
poruncile.” The Story of Daniel the
Prophet, 237
TIME OF THE END TIMPUL SFÂRȘITULUI
“Foremost among those who were called
to lead the church from the darkness of
popery into the light of a purer faith,
stood Martin Luther. Zealous, ardent, and
devoted, knowing no fear but the fear of
„Cel mai remarcabil, — dintre cei
chemați să conducă biserica din
întunericul papalității în lumina unei
credințe mai pure, a fost Martin
52
God, and acknowledging no foundation for
religious faith but the Holy Scriptures,
Luther was the man for his time; through
him God accomplished a great work for
the reformation of the church and the
enlightenment of the world.” The Great
Controversy, 120.1
Luther. Zelos, înflăcărat și devotat,
necunoscând altă temere afară de
temerea de Dumnezeu și
nerecunoscând nici o altă temelie
pentru credința religioasă afară de
Sfânta Scriptură, Luther era omul
timpului său; prin el Dumnezeu a
împlinit o mare lucrare pentru
reformarea bisericii și iluminarea
lumii. Tragedia Vecurilor, 120.1
INCREASE OF KNOWLEDGE CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI
“While one day examining the books in the
library of the university, Luther discovered a
Latin Bible. Such a book he had never before
seen. He was ignorant even of its
existence. He had heard portions of the
Gospels and Epistles, which were read to the
people at public worship, and he supposed
that these were the entire Bible. Now, for
the first time, he looked upon the whole
of God’s word. With mingled awe and
wonder he turned the sacred pages; with
quickened pulse and throbbing heart he
read for himself the words of life, pausing
now and then to exclaim: “O that God
would give me such a book for myself!”—
Ibid., b. 2, ch. 2. Angels of heaven were by
his side, and rays of light from the throne
of God revealed the treasures of truth to
his understanding. He had ever feared to
offend God, but now the deep conviction
of his condition as a sinner took hold
upon him as never before. “ The Great
Controversy, 122.2
„Într-o zi, pe când cerceta în biblioteca
universității, Luther a descoperit o Biblie
latină. O astfel de carte nu mai văzuse
niciodată. Nu știa nici măcar de
existența ei. Auzise părți din Evanghelii
și din Epistole, care erau citite poporului
în slujbele religioase publice, și socotise
că acelea formau toată Biblia. Acum,
pentru prima oară vedea Cuvântul lui
Dumnezeu întreg. Plin de teamă și
uimire, s-a îndreptat spre paginile ei
sfinte; cu inima care-i bătea mai tare
și mai repede citea pentru sine
cuvintele vieții, oprindu-se din când
în când pentru a exclama: „O, dacă
mi-ar da Dumnezeu o carte ca
aceasta!” (Idem, b.2, cap.2). Îngerii
cerului erau lângă el și raze de lumină
de la tronul lui Dumnezeu
descopereau înțelegerii lui comorile
adevărului. Totdeauna se temuse să-L
53
mânie pe Dumnezeu, dar acum o
convingere adâncă a stării lui de
păcat a pus stăpânire pe el ca
niciodată mai înainte.” Tragedia
Veacurilor, 122.2
“After his return from Rome, Luther received
at the University of Wittenberg the degree of
doctor of divinity. Now he was at liberty to
devote himself, as never before, to the
Scriptures that he loved. He had taken a
solemn vow to study carefully and to preach
with fidelity the word of God, not the sayings
and doctrines of the popes, all the days of his
life. He was no longer the mere monk or
professor, but the authorized herald of the
Bible. He had been called as a shepherd to
feed the flock of God, that were hungering
and thirsting for the truth. He firmly
declared that Christians should receive no
other doctrines than those which rest on the
authority of the Sacred Scriptures. These
words struck at the very foundation of papal
supremacy. They contained the vital
principle of the Reformation.” The Great
Controversy, 125.2
„După reîntoarcerea de la Roma, Luther
a primit din partea Universității din
Wittenberg gradul de doctor în teologie.
Acum avea libertatea de a se
consacra, ca niciodată mai înainte,
studiului Scripturilor pe care le iubea.
El a făcut un vot solemn să studieze cu
grijă și să predice cu credincioșie
Cuvântul lui Dumnezeu și nu părerile
sau învățăturile papilor, în toate zilele
vieții lui. Începând de acum, el nu era
numai călugăr sau profesor, ci un sol
autorizat al Bibliei. Fusese chemat ca
păstor, pentru a hrăni turma lui
Dumnezeu care flămânzea și înseta
după adevăr. Și astfel a declarat
categoric că creștinii nu trebuiau să
primească alte învățături decât acelea
care se întemeiază pe autoritatea
Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau
chiar în temelia supremației papale. Ele
cuprindeau principiul vital al Reformei.”
Tragedia Veacurilor 125.2
“Precious was the message which he bore
to the eager crowds that hung upon his
words. Never before had such teachings
fallen upon their ears. The glad tidings of a
„Prețioasă era solia pe care el o
aducea mulțimilor dornice de a auzi
cuvintele lui. Niciodată mai înainte nu
auziseră învățături ca acestea. Vestea
54
Saviour’s love, the assurance of pardon and
peace through His atoning blood, rejoiced
their hearts and inspired within them an
immortal hope. At Wittenberg a light was
kindled whose rays should extend to the
uttermost parts of the earth, and which
was to increase in brightness to the close
of time.” The Great Controversy, 126.2
cea bună a iubirii unui Mântuitor,
asigurarea iertării și a păcii prin sângele
Său ispășitor aduceau bucurie în inimile
lor și inspirau în rândurile lor o nădejde
nepieritoare. La Wittenberg se
aprinsese o lumină, ale cărei raze
aveau să se întindă până în cele mai
îndepărtate părți ale pământului și
care urma să crească în strălucire
până la încheierea vremii.” Tragedia
Veacurilor, 126.2
FORMALIZATION OF THE MESSAGE FORMULAREA SOLIEI
“Luther’s theses challenged discussion; but
no one dared accept the challenge. The
questions which he proposed had in a few
days spread through all Germany, and in
a few weeks they had sounded
throughout Christendom.” The Great
Controversy, 130.2
„Tezele lui Luther îi provocau la discuție,
dar nimeni n-a îndrăznit să primească
provocarea. Problemele pe care el le-a
ridicat s-au răspândit în câteva zile
prin toată Germania și în câteva
săptămâni au făcut ocolul întregii
creștinătăți.” Tragedia Veacurilor, 130.2
“Notwithstanding Luther had secured a
safe-conduct, the Romanists were
plotting to seize and imprison him. His
friends urged that as it was useless for him
to prolong his stay, he should return to
Wittenberg without delay, and that the
utmost caution should be observed in order
to conceal his intentions. He accordingly
left Augsburg before day-break, on
horseback, accompanied only by a guide
furnished him by the magistrate. With
many forebodings he secretly made his
way through the dark and silent streets of
the city. Enemies, vigilant and cruel, were
„Cu toate că Luther își asigurase un
bilet de liberă trecere, solii Romei
căutau să-l prindă și să-l întemnițeze.
Prietenii au stăruit de el, arătându-i
că era inutil să-și prelungească
șederea acolo, el ar trebui să se
întoarcă la Wittenberg fără
întârziere, luând cele mai severe
măsuri ca să-și ascundă intenția de a
pleca. Ca urmare, a părăsit
Augsburgul înainte de ivirea zorilor,
călare, însoțit numai de o călăuză
55
plotting his destruction. Would he escape
the snares prepared for him? Those were
moments of anxiety and earnest prayer.
He reached a small gate in the wall of the
city. It was opened for him, and with his
guide he passed through without
hindrance. Once safely outside, the fugitives
hastened their flight, and before the legate
learned of Luther’s departure, he was
beyond the reach of his persecutors. Satan
and his emissaries were defeated. The man
whom they had thought in their power was
gone, escaped as a bird from the snare of the
fowler.” The Great Controversy, 137.3
oferită de magistratul orașului. Cu
multe măsuri de prevedere, în taină
și-a făcut drum pe străzile întunecate
și tăcute ale orașului. Dar dușmanii
vigilenți și cruzi îi pregăteau
pierzarea. Va scăpa oare din cursele
pregătite pentru el? Erau momente
de încordare și de rugăciune
stăruitoare. A ajuns la o poartă mică
în zidul orașului. I s-a deschis și
împreună cu călăuza a trecut fără nici
o piedică. O dată ieșiți și aflați în
siguranță, fugarii și-au grăbit alergarea
și, înainte ca legatul papal să fi aflat ceva
despre plecarea lui Luther, el era în afara
primejdiei de a fi ajuns de către
urmăritori. Satana împreună cu trimișii
lui au fost înfrânți. Omul pe care-l
credeau în mâna lor fugise, scăpase ca o
pasăre din cursa păsărarului.” Tragedia
Veacurilor 137.3
“The Reformer’s writings and his doctrine
were extending to every nation in
Christendom. The work spread to
Switzerland and Holland. Copies of his
writings found their way to France and Spain.
In England his teachings were received as the
word of life. To Belgium and Italy also the
truth had extended. Thousands were
awakening from their deathlike stupor to the
joy and hope of a life of faith.” The Great
Controversy, 139.3
„Scrierile reformatorului și
învățăturile lui se răspândeau
pretutindeni în creștinătate. Lucrarea
lui s-a răspândit în Elveția și în Olanda.
Copii ale scrierilor lui și-au făcut drum în
Franța și în Spania. În Anglia, învățăturile
lui au fost primite ca fiind cuvântul vieții.
În Belgia și în Italia, de asemenea,
adevărul era răspândit. Mii de oameni se
trezeau din amorțeala de moarte la
56
bucuria și nădejdea unei noi vieți de
credință.” Tragedia Veacurilor, 139.3
„Luther was as yet but partially
converted from the errors of Romanism.
But as he compared the Holy Oracles with
the papal decrees and constitutions, he was
filled with wonder. “I am reading,” he wrote,
“the decrees of the pontiffs, and ... I do not
know whether the pope is antichrist himself,
or his apostle, so greatly is Christ
misrepresented and crucified in them.”—
Ibid., b. 5, ch. 1. Yet at this time Luther was
still a supporter of the Roman Church,
and had no thought that he would ever
separate from her communion. The Great
Controversy, 139.2
„Luther nu părăsise decât în parte
rătăcirile romanismului. Dar când
făcea comparație între Scripturile sfinte,
decretele și constituțiile papale,
rămânea plin de uimire. „Citesc”, scria el,
„decretele pontifilor și ... nu știu dacă
papa este însuși anticristul sau apostolul
lui, atât de rău este reprezentat Hristos
și răstignit în ele.” (Idem, b. 5, cap. 1).
Chiar acum, în aceste momente,
Luther încă era un susținător al
bisericii romane și nu avea nici un
gând să se despartă vreodată de
legătura cu ea. Tragedia Veacurilor,
139.2
57
EMPOWERMENT OF THE FIRST ANGEL / 911 ÎMPUTERNICIREA PRIMULUI ÎNGER/ 11
SEPTEMBRIE
”It was about this time that Luther,
reading the works of Huss, found that the
great truth of justification by faith, which
he himself was seeking to uphold and
teach, had been held by the Bohemian
Reformer. “We have all,” said Luther, “Paul,
Augustine, and myself, been Hussites
without knowing it!” “God will surely visit it
upon the world,” he continued, “that the
truth was preached to it a century ago, and
burned!”—Wylie, b. 6, ch. 1” The Great
Controversy, 140.3
„Cam în vremea aceasta, Luther,
citind lucrările lui Huss, a descoperit
că adevărul cel mare al îndreptățirii
prin credință, pe care el căuta să-l
înalțe și să-l predice, fusese susținut de
reformatorul Boemiei. „Toți au fost
husiți”, spunea Luther, „Pavel, Augustin
și chiar eu, fără să știm acest lucru!” „Cu
siguranță că judecățile lui Dumnezeu vor
veni peste lume”, continua el, „deoarece
acum un veac i s-a predicat adevărul
care a fost osândit și ars.” (Wylie, b. 6, cp.
1) Tragedia Veacurilor 140.3
FOUNDATION LAID TEMELIA PUSĂ
- Luther wrote many pamphlets and papers
but only the three main books- are
considered as his most important work.
- Luther a scris multe broșuri și ziare,
dar numai trei cărți principale sunt
considerate cea mai importantă lucrare
a sa
ACTIVITY OF THE ENEMY LUCRAREA VRĂJMAȘULUI
“The whole nation was stirred, and
multitudes were roused to rally around the
standard of reform. Luther’s opponents,
burning with a desire for revenge, urged the
pope to take decisive measures against him.
It was decreed that his doctrines should
be
„Acest apel a circulat cu repeziciune în
toată Germania și a exercitat o influență
puternică asupra oamenilor. Întreaga
națiune a fost trezită și mulțimile s-au
adunat în jurul steagului Reformei.
Împotrivitorii lui Luther, arzând de
dorința de răzbunare, au stăruit de papa
să ia măsuri energice împotriva lui. S-a
58
immediately condemned. Sixty days were
granted the Reformer and his adherents,
after which, if they did not recant, they
were all to be excommunicated.” The Great
Controversy, 141.1
hotărât ca învățăturile lui să fie
imediat condamnate. Au fost
acordate reformatorului și adepților
lui 60 de zile, după care, dacă nu-și
retrăgeau părerile, vor trebui să fie
excomunicați.” Tragedia Veacurilor
141.1
“When the papal bull reached Luther, he
said: “I despise and attack it, as impious,
false.... It is Christ Himself who is condemned
therein.... I rejoice in having to bear such ills
for the best of causes. Already I feel greater
liberty in my heart; for at last I know that
the pope is antichrist, and that his throne
is that of Satan himself.” — D’Aubigne, b.
6, ch. 9.” The Great Controversy, 141.3
„Când a primit bula papală, Luther a
spus: „O disprețuiesc și o atac, deoarece
este nelegiuită, falsă.... Însuși Isus
Hristos este condamnat în ea.... Mă
bucur să suport asemenea necazuri
pentru cea mai bună dintre cauze. Simt
deja o mai mare libertate în inima mea;
căci până la urmă știu că papa este
antihristul și că tronul lui este chiar
tronul lui Satana.” (D’Aubigne, b.6,
cap.9) Tragedia Veacurilor 141.3
“Yet the mandate of Rome was not without
effect. Prison, torture, and sword were
weapons potent to enforce obedience. The
weak and superstitious trembled before
the decree of the pope; and while there
was general sympathy for Luther, many
felt that life was too dear to be risked in
the cause of reform. Everything seemed
to indicate that the Reformer’s work was
about to close.” The Great Controversy,
142.1
„Cu toate acestea, mandatul papal n-a
rămas fără efect. Închisoarea, tortura și
sabia erau armele capabile să impună
ascultare. Cei slabi și superstițioși
tremurau înaintea decretului papei;
și cu toate că exista o simpatie
generală pentru Luther, mulți
socoteau că viața era prea scumpă
spre a fi riscată pentru cauza
Reformei. Totul părea să arate că
lucrarea reformatorului era aproape
de încheiere. Tragedia Veacurilor 142.1
59
“To the reproaches of his enemies who
taunted him with the weakness of his cause,
Luther answered: “Who knows if God has not
chosen and called me, and if they ought not
to fear that, by despising me, they despise
God Himself? Moses was alone at the
departure from Egypt; Elijah was alone in
the reign of King Ahab; Isaiah alone in
Jerusalem; Ezekiel alone in Babylon.... God
never selected as a prophet either the high
priest or any other great personage; but
ordinarily He chose low and despised men,
once even the shepherd Amos. In every age,
the saints have had to reprove the great,
kings, princes, priests, and wise men, at
the peril of their lives... I do not say that I
am a prophet; but I say that they ought to
fear precisely because I am alone and that
they are many. I am sure of this, that the
word of God is with me, and that it is not with
them.” — Ibid., b. 6, ch. 10.” The Great
Controversy, 142.3
„La reproșurile vrăjmașilor lui, care-l
disprețuiau pentru slăbiciunea cauzei
sale, Luther răspundea: „Cine știe dacă
nu Dumnezeu m-a ales și m-a chemat și
dacă ei n-ar trebui să se teamă că,
disprețuindu-mă pe mine, Îl disprețuiesc
pe Însuși Dumnezeu? Moise era singur
la ieșirea din Egipt; Ilie era singur în
timpul domniei lui Ahab; Isaia era singur
în Ierusalim; Ezechiel era singur în
Babilon.... Dumnezeu n-a ales niciodată
ca profet nici pe marele preot, nici vreun
alt personaj mare; ci de obicei a ales
oameni umili și disprețuiți, l-a ales pe
păstorul Amos. În toate vremurile,
sfinții trebuiau să-i mustre pe cei
mari, regi, prinți, preoți și oameni
înțelepți, cu primejdia vieții lor.... Eu
nu spun că sunt profet; dar spun că ar
trebui să se teamă mai ales pentru că eu
sunt singur și ei sunt mulți. De un lucru
sunt sigur: Cuvântul lui Dumnezeu este
de partea mea, și nu a lor”. (Idem, b.6,
cap.10) Tragedia Veacurilor, 142.3
“The pope had threatened Luther with
excommunication if he did not recant, and
the threat was now fulfilled. A new bull
appeared, declaring the Reformer’s final
separation from the Roman Church,
denouncing him as accursed of Heaven,
and including in the same condemnation
all who should receive his doctrines. The
„Papa îl amenințase pe Luther cu
excomunicarea, dacă nu retracta, iar
acum această amenințare era o
realitate. A fost emisă o nouă bulă,
care anunța despărțirea definitivă a
lui Luther de Biserica Catolică,
denunțându-l ca fiind blestemat de
60
great contest had been fully entered upon.”
The Great Controversy, 143.2
cer, cuprinzând în aceeași
condamnare pe toți aceia care aveau
să primească învățăturile lui. Lupta
cea mare era acum în plină desfășurare.”
Tragedia Veacurilor, 143.2
THE MIDNIGHT CRY STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII
“Luther was not to make his perilous journey
alone. Besides the imperial messenger,
three of his firmest friends determined to
accompany him. Melanchthon earnestly
desired to join them. His heart was knit to
Luther’s, and he yearned to follow him, if
need be, to prison or to death. But his
entreaties were denied. Should Luther
perish, the hopes of the Reformation must
center upon his youthful colaborer. Said the
Reformer as he parted from Melanchthon: “If
I do not return, and my enemies put me to
death, continue to teach, and stand fast in
the truth. Labor in my stead.... If you survive,
my death will be of little consequence.” —
Ibid., b. 7, ch. 7.” The Great Controversy, 151.1
„Luther nu urma să facă această
călătorie primejdioasă singur. În afară
de trimisul imperial, trei dintre cei mai
hotărâți prieteni s-au decis să-l
însoțească. Melanchton dorea cu
înfocare să li se alăture. Inima lui era
strâns legată de a lui Luther și a stăruit
să-l urmeze, dacă era nevoie, în temniță
sau la moarte. Dar stăruințele lui au fost
refuzate. Dacă Luther ar fi pierit, atunci
nădejdea Reformei trebuia să treacă
asupra tânărului său colaborator. Când
s-a despărțit de Melanchton,
reformatorul a spus: „Dacă nu mă întorc
și vrăjmașii mei mă vor condamna la
moarte, tu continuă să înveți și rămâi
statornic de partea adevărului. Lucrează
în locul meu.... Dacă tu vei trăi, moartea
mea va avea prea puține urmări.” (Idem,
b.7, cap.7).
Tragedia Veacurilor 151.1
“Upon his arrival at Worms, a vast crowd
flocked to the gates to welcome him. So
great a concourse had not assembled to
greet the emperor himself. The
„La sosirea în Worms, foarte mulți
oameni s-au îngrămădit la porți
pentru a-i ura bun venit. O așa
mulțime nu se adunase să-l salute nici
61
excitement was intense, and from the
midst of the throng a shrill and plaintive
voice chanted a funeral dirge as a warning to
Luther of the fate that awaited him. “God will
be my defense,” said he, as he alighted from
his carriage.” The Great Controversy, 153.3
pe împărat. Animația era intensă, iar
din mijlocul mulțimii se auzi un glas plin
de jale care îi cânta un cântec de
îngropăciune, ca o avertizare cu privire la
soarta care-l aștepta. „Dumnezeu va fi
apărătorul meu”, spuse el când coborî
din trăsură.” Tragedia Veacurilor, 153.3
“The next day he was to appear to render his
final answer. For a time his heart sank
within him as he contemplated the forces
that were combined against the truth.
His faith faltered; fearfulness and
trembling came upon him, and horror
overwhelmed him. Dangers multiplied
before him; his enemies seemed about to
triumph, and the powers of darkness to
prevail. Clouds gathered about him and
seemed to separate him from God. He
longed for the assurance that the Lord of
hosts would be with him. In anguish of
spirit he threw himself with his face upon
the earth and poured out those broken,
heart-rending cries, which none but God
can fully understand.” The Great
Controversy, 156.2
„A doua zi trebuia să apară pentru a da
răspunsul final. La un moment dat și-a
pierdut curajul, când și-a dat seama
de forțele care se uniseră împotriva
adevărului. Credința i-a slăbit; groaza
și tremuratul l-au cuprins și dezgustul
l-a copleșit. Primejdiile se înmulțeau;
dușmanii păreau gata să câștige
biruința, iar puterile întunericului
erau pe punctul de a învinge. Norii se
adunau în jurul lui și păreau să-l
despartă de Dumnezeu. Dorea
asigurarea că Domnul oștirilor va fi cu
el. În groaza sufletului său s-a aruncat
cu fața la pământ și a lăsat să se audă
acele strigăte sfâșietoare de inimă, pe
care nimeni altul decât Dumnezeu le
poate înțelege pe deplin.” Tragedia
Veacurilor, 156.2
“An all-wise Providence had permitted
Luther to realize his peril, that he might not
trust to his own strength and rush
presumptuously into danger. Yet it was not
the fear of personal suffering, a dread of
torture or death, which seemed immediately
impending, that overwhelmed him with its
„Providența atotînțeleaptă i-a îngăduit
lui Luther să-și dea seama de pericolul în
care se găsea, ca să nu se încreadă în
puterea lui și să se avânte cu îngâmfare
în primejdie. Dar nu teama de
suferințele personale, teama de chin sau
62
terror. He had come to the crisis, and he felt
his insufficiency to meet it. Through his
weakness the cause of truth might suffer
loss. Not for his own safety, but for the
triumph of the gospel did he wrestle with
God. Like Israel’s, in that night struggle
beside the lonely stream, was the anguish
and conflict of his soul. Like Israel, he
prevailed with God. In his utter
helplessness his faith fastened upon Christ,
the mighty Deliverer. He was strengthened
with the assurance that he would not
appear alone before the council. Peace
returned to his soul, and he rejoiced that
he was permitted to uplift the word of
God before the rulers of the nations.” The
Great Controversy, 157.1
de moartea care părea că va avea loc în
scurtă vreme, era aceea care-l copleșea
de groază. Ajunsese în mijlocul crizei și-
și simțea nevrednicia de a o întâmpina.
Prin slăbiciunea lui, cauza adevărului ar
fi putut suferi pierderi. Nu pentru
propria siguranță, ci pentru triumful
Evangheliei s-a luptat Luther cu
Dumnezeu. Groaza și lupta sufletului
său erau ca ale lui Iacov în lupta din
acea noapte, lângă pârâul singuratic.
Ca și Iacov, el s-a luptat cu Dumnezeu
și a biruit. În neajutorarea sa cruntă,
credința lui s-a prins de Hristos,
Eliberatorul cel puternic. A fost întărit
cu asigurarea că nu va fi singur
înaintea Consiliului. Pacea s-a
reîntors în sufletul lui și s-a bucurat
pentru că i s-a îngăduit să înalțe
Cuvântul lui Dumnezeu înaintea
conducătorilor popoarelor. Tragedia
Veacurilor, 157.1
“With his mind stayed upon God, Luther
prepared for the struggle before him. He
thought upon the plan of his answer,
examined passages in his own writings,
and drew from the Holy Scriptures
suitable proofs to sustain his positions.
Then, laying his left hand on the Sacred
Volume, which was open before him, he
lifted his right hand to heaven and vowed
“to remain faithful to the gospel, and
freely to confess his faith, even should he
seal his testimony with his blood.”—Ibid.,
b. 7, ch. 8.” The Great Controversy, 157.2
„Cu o nestrămutată încredere în
Dumnezeu, Luther s-a pregătit pentru
lupta care-i stătea în față. A meditat
la răspunsul său, a examinat pasajele
din scrierile lui și a scos din Scripturi
dovezi potrivite pentru a-și susține
poziția. Apoi, punându-și mâna
stângă pe Volumul sacru care era
deschis înaintea lui, și-a ridicat mâna
dreaptă spre cer și a jurat „să rămână
credincios Evangheliei și să-și
mărturisească cu sinceritate credința
63
chiar dacă va trebui să sigileze
mărturia cu sângele său”. (Idem, b.7,
cap.8) Tragedia Veacurilor 157.2
“Luther had spoken in German; he was
now requested to repeat the same words
in Latin. Though exhausted by the previous
effort, he complied, and again delivered his
speech, with the same clearness and energy
as at the first. God’s providence directed in
this matter. The minds of many of the
princes were so blinded by error and
superstition that at the first delivery they
did not see the force of Luther’s
reasoning; but the repetition enabled
them to perceive clearly the points
presented.” The Great Controversy, 159.3
„Luther vorbise în limba germană; i s-
a cerut apoi să repete aceleași cuvinte
în limba latină. Deși era obosit din
cauza eforturilor anterioare, nu s-a
plâns și a rostit iarăși cuvântarea cu
aceeași claritate și energie ca și prima
dată. Providența lui Dumnezeu l-a
condus în lucrarea aceasta. Mintea
multora dintre prinți era atât de
orbită de rătăcire și de superstiție,
încât la prima rostire n-au văzut
puterea raționamentului lui Luther;
dar repetarea aceasta i-a făcut în
stare să înțeleagă clar punctele
prezentate. Tragedia Veacurilor, 159.3
“Thus stood this righteous man upon the sure
foundation of the word of God. The light of
heaven illuminated his countenance. His
greatness and purity of character, his
peace and joy of heart, were manifest to
all as he testified against the power of
error and witnessed to the superiority of
that faith that overcomes the world.” The
Great Controversy, 160.3
„Astfel a rămas acest bărbat drept pe
temelia sigură a Cuvântului lui
Dumnezeu. Lumina cerului i-a
iluminat fața. Măreția și curăția
caracterului său, pacea și bucuria
inimii au fost văzute de toți atunci
când mărturisea împotriva puterii
rătăcirii și în favoarea superiorității
acelei credințe care biruie lumea.”
Tragedia Veacurilor 160.2
64
“Many of the German princes looked with
pride and joy upon this representative of
their nation.” The Great Controversy, 160.4
„Mulți dintre prinții germani priveau cu
mândrie și cu bucurie la acest
reprezentant al națiunii lor. Tragedia
Veacurilor 160.3
“His words had been free from pride,
passion, and misrepresentation. He had
lost sight of himself, and the great men
surrounding him, and felt only that he
was in the presence of One infinitely
superior to popes, prelates, kings, and
emperors.
Christ had spoken through Luther’s
testimony with a power and grandeur that
for the time inspired both friends and foes
with awe and wonder. The Spirit of God had
been present in that council, impressing the
hearts of the chiefs of the empire. Several of
the princes boldly acknowledged the justice
of Luther’s cause. Many were convinced of
the truth; but with some the impressions
received were not lasting. There was
another class who did not at the time
express their convictions, but who,
having searched the Scriptures for
themselves, at a future time became
fearless supporters of the Reformation.”
The Great Controversy, 161.4
„În cuvintele sale nu fusese nici
mândrie, nici patimă și nici declarații
neadevărate. El se pierduse pe sine
din vedere, precum și pe oamenii
mari care-l înconjurau, și simțea că
era în prezența Unuia infinit, superior
papilor, prelaților, regilor și
împăraților.
Hristos vorbise prin mărturia lui Luther
cu o putere și o măreție care pentru
moment i-au inspirat atât pe prieteni, cât
și pe dușmani cu teamă și uimire. Duhul
lui Dumnezeu fusese de față în acel
conciliu, impresionând inimile
conducătorilor împărăției. Mai mulți
prinți au recunoscut cu îndrăzneală
dreptatea cauzei lui Luther. Mulți au fost
convinși cu privire la adevăr; dar
impresiile pe care și le făcuseră n-au
durat mult. Mai erau alții care nu și-au
exprimat imediat convingerile, dar
care, după ce au cercetat Scripturile,
au devenit peste puțin timp
susținătorii Reformei. Tragedia
Veacurilor 161.4
“Said Christ of the unbelieving Jews: “If I had
not come and spoken unto them, they had
not had sin: but now they have no cloak for
„Hristos spunea iudeilor necredincioși:
„Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-
65
their sin.” John 15:22. The same divine
power had spoken through Luther to the
emperor and princes of Germany. And as
the light shone forth from God’s word, His
Spirit pleaded for the last time with many
in that assembly. As Pilate, centuries
before, permitted pride and popularity to
close his heart against the world’s
Redeemer; as the trembling Felix bade
the messenger of truth, “Go thy way for
this time; when I have a convenient
season, I will call for thee;” as the proud
Agrippa confessed, “Almost thou
persuadest me to be a Christian” (Acts
24:25; 26:28), yet turned away from the
Heaven-sent message—so had Charles V,
yielding to the dictates of worldly pride
and policy, decided to reject the light of
truth.” The Great Controversy, 164.2
ar avea păcat; dar acum n-au nici o
dezvinovățire pentru păcatul lor”. (Ioan
15, 22). Aceeași putere divină vorbise
și prin Luther împăratului și prinților
germani. Și pe măsură ce lumina se
revărsa din Cuvântul lui Dumnezeu,
Duhul Său stăruia pentru ultima oară
pe lângă mulți din adunarea aceea.
Așa cum Pilat, cu secole mai înainte, a
îngăduit mândriei și popularității să-i
închidă inima față de Mântuitorul
lumii, așa cum Felix l-a trimis
tremurând pe solul adevărului: „De
astă dată du-te; când voi avea timp te
voi chema”, așa cum Agripa cel
mândru a mărturisit: „Curând mai
vrei tu să mă faci creștin” (Faptele
Apostolilor 24, 25; 26, 28), și totuși au
întors spatele soliei trimise de cer —
tot așa Carol al V-lea, supunându-se
poruncilor mândriei și intereselor
lumești, a hotărât să respingă lumina
adevărului. Tragedia Veacurilor, 164.3
“He had not been long absent from Worms,
when the papists prevailed upon the
emperor to issue an edict against him. In this
decree Luther was denounced as “Satan
himself under the form of a man and
dressed in a monk’s frock.” — D’Aubigne, b.
7, ch. 11. It was commanded that as soon
as his safe-conduct should expire,
measures be taken to stop his work. All
persons were forbidden to harbor him, to
give him food or drink, or by word or act,
„N-a trecut multă vreme de la plecarea
lui din Worms, când papistașii au stăruit
pe lângă împărat să dea un edict
împotriva lui. În acest decret Luther era
denunțat ca fiind „însuși Satana în chip
de om și îmbrăcat în sutană de călugăr”
(D’Aubigne, b.7, cap.11). S-a dat ordin
ca, de îndată ce va expira biletul de
liberă trecere, să fie luate măsuri
66
in public or private, to aid or abet him. He
was to be seized wherever he might be,
and delivered to the authorities. His
adherents also were to be imprisoned
and their property confiscated. His
writings were to be destroyed, and,
finally, all who should dare to act
contrary to this decree were included in
its condemnation. The elector of Saxony
and the princes most friendly to Luther
had left Worms soon after his departure,
and the emperor’s decree received the
sanction of the Diet. Now the Romanists
were jubilant. They considered the fate of
the Reformation sealed.” The Great
Controversy, 167.3
pentru a-i opri lucrarea. Tuturor le era
interzis să-l găzduiască, să-i dea de
mâncare sau de băut, să-l ajute și să-l
încurajeze prin cuvinte sau prin fapte,
în public sau în particular. Trebuia să
fie prins oriunde s-ar fi aflat și dat în
mâna autorităților. Și adepții lui
trebuiau să fie întemnițați, iar
bunurile lor confiscate. Scrierile lui
trebuiau să fie distruse și, în cele din
urmă, toți aceia care îndrăzneau să
lucreze contrar prevederilor acestui
decret cădeau sub condamnarea lui.
Electorul de Saxonia și prinții cei mai
binevoitori față de Luther au plecat
din Worms la scurtă vreme după
plecarea lui, iar decretul împăratului
a primit confirmarea din partea
Dietei. Acum romaniștii jubilau. Ei
socoteau soarta reformatorului
sigilată. Tragedia Veacurilor, 167.3
“Spring, summer, and autumn passed, and
winter came, and Luther still remained a
prisoner. Aleander and his partisans
exulted as the light of the gospel seemed
about to be extinguished. But instead of
this, the Reformer was filling his lamp
from the storehouse of truth; and its light
was to shine forth with brighter
radiance.” The Great Controversy, 168.2
„Primăvara, vara și toamna au trecut și a
venit din nou iarna, iar Luther rămânea
tot prizonier. Aleander împreună cu
partizanii săi tresăltau, crezând că
lumina Evangheliei se va stinge. Dar
în loc de aceasta, reformatorul își
umplea candela din rezervorul
adevărului și lumina lui urma să
lumineze cu o strălucire și mai
puternică.” Tragedia Veacurilor, 168.3
“His pen was never idle. While his enemies
flattered themselves that he was silenced,
they were astonished and confused by
„Pana sa nu trândăvea. În timp ce
dușmanii lui se felicitau că fusese
67
tangible proof that he was still active. A host
of tracts, issuing from his pen, circulated
throughout Germany. He also performed
a most important service for his
countrymen by translating the New
Testament into the German tongue. From
his rocky Patmos he continued for nearly
a whole year to proclaim the gospel and
rebuke the sins and errors of the times.”
The Great Controversy, 168.3
adus la tăcere, erau uimiți și încurcați
de dovada palpabilă că el era încă
activ. „O oaste” de broșuri ieșite de
sub pana lui circulau în toată
Germania. El a mai făcut aici un
serviciu foarte important pentru
concetățenii lui, traducând Noul
Testament în limba germană. De pe
Patmosul lui stâncos, a continuat
timp de aproape un an să vestească
Evanghelia și să mustre păcatele și
rătăcirile timpului său. Tragedia
Veacurilor 168.4
“ But it was not merely to preserve Luther
from the wrath of his enemies, nor even to
afford him a season of quiet for these
important labors, that God had withdrawn
His servant from the stage of public life.
There were results more precious than these
to be secured. In the solitude and
obscurity of his mountain retreat, Luther
was removed from earthly supports and
shut out from human praise. He was thus
saved from the pride and self-confidence
that are so often caused by success. By
suffering and humiliation he was
prepared again to walk safely upon the
dizzy heights to which he had been so
suddenly exalted.” The Great Controversy,
169.1
„Dar Dumnezeu l-a retras pe slujitorul
Său din arena vieții publice nu numai
pentru a-l feri de mâna dușmanilor sau
pentru a-i asigura un timp de liniște în
vederea acestor lucrări importante.
Trebuiau realizate lucrări și mai
prețioase decât acestea. În
singurătatea și obscuritatea acestei
ascunzători din munți, Luther a fost
lipsit de sprijinul omenesc și
îndepărtat de lauda lumii. A fost în
felul acesta salvat de mândrie și de
încredere în sine, care adesea sunt
provocate de succes. Prin suferință și
umilire, a fost pregătit din nou să urce
în deplină siguranță pe culmile
amețitoare pe care fusese adesea
înălțat. Tragedia Veacurilor 169.1
“As men rejoice in the freedom which the
truth brings them, they are inclined to extol
those whom God has employed to break the
„Când oamenii se bucură de libertatea
pe care le-o aduce adevărul, sunt
68
chains of error and superstition. Satan
seeks to divert men’s thoughts and
affections from God, and to fix them upon
human agencies; he leads them to honor
the mere instrument and to ignore the
Hand that directs all the events of
providence. Too often religious leaders who
are thus praised and reverenced lose sight of
their dependence upon God and are led to
trust in themselves. As a result they seek to
control the minds and consciences of the
people, who are disposed to look to them for
guidance instead of looking to the word of
God. The work of reform is often retarded
because of this spirit indulged by its
supporters. From this danger, God would
guard the cause of the Reformation. He
desired that work to receive, not the
impress of man, but that of God. The eyes
of men had been turned to Luther as the
expounder of the truth; he was removed
that all eyes might be directed to the
eternal Author of truth.” The Great
Controversy, 169.2
înclinați să-i preamărească pe aceia pe
care Dumnezeu i-a folosit pentru a rupe
lanțurile rătăcirii și superstiției. Satana
caută să îndepărteze gândurile și
afecțiunile oamenilor de la
Dumnezeu și să le îndrepte asupra
instrumentelor omenești; el îi
conduce să onoreze mai degrabă
instrumentul și să treacă cu vederea
mâna care dirijează toate
evenimentele Providenței. Prea
adesea conducătorii religioși, care sunt
lăudați și respectați în felul acesta, pierd
din vedere dependența lor de
Dumnezeu și sunt amăgiți să se încreadă
în ei înșiși. Ca urmare, ei caută să
stăpânească mintea și conștiința acelor
oameni care sunt dispuși să privească la
ei pentru călăuzire, în loc să privească la
Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrarea
reformei este adesea întârziată din
cauza acestui spirit îngăduit de către
susținătorii ei. Dumnezeu dorea să
ferească de această primejdie cauza
Reformei. El dorea ca lucrarea să
primească nu amprenta omului, ci pe
aceea a lui Dumnezeu. Ochii
oamenilor fuseseră îndreptați asupra
lui Luther ca fiind exponentul
adevărului; el a fost ascuns pentru ca
ochii să fie îndreptați spre Autorul
veșnic al adevărului. Tragedia
Veacurilor 169.2
69
OUTPOURING OF GODS SPIRIT/
WONDERFUL MANIFESTATION OF GODS
POWER
REVĂRSAREA DUHULUI LUI DUMNEZEU/
MANIFESTAREA MINUNATĂ A PUTERII
LUI DUMNEZEU
“But Satan was not idle. He now attempted
what he has attempted in every other
reformatory movement—to deceive and
destroy the people by palming off upon
them a counterfeit in place of the true work.
As there were false Christs in the first
century of the Christian church, so there
arose false prophets in the sixteenth
century.” The Great Controversy, 186.1
„Dar nici Satana nu era inactiv. A încercat
ceea ce încercase și cu alte mișcări
reformatoare — să-i amăgească și să-i
distrugă pe oameni, oferindu-le o
contrafacere în locul lucrării adevărate.
Așa cum în primul secol al bisericii
creștine au fost hristoși mincinoși, tot
astfel s-au ridicat profeți mincinoși și în
secolul al XVI-lea. Tragedia Veacurilor,
186.1
“The tidings that he was safe, though a
prisoner, calmed the fears of the people,
while it still further aroused their enthusiasm
in his favor. His writings were read with
greater eagerness than ever before.
Increasing numbers joined the cause of
the heroic man who had, at such fearful
odds, defended the word of God. The
Reformation was constantly gaining in
strength. The seed which Luther had
sown sprang up everywhere. His absence
accomplished a work which his presence
would have failed to do. Other laborers felt
a new responsibility, now that their great
leader was removed. With new faith and
earnestness they pressed forward to do all in
their power, that the work so nobly begun
might not be hindered.” The Great
Controversy, 185.3
„Veștile că el se găsea în siguranță, deși
prizonier, au calmat temerile poporului,
în timp ce au trezit entuziasmul în
favoarea lui. Scrierile lui au fost citite
cu o sete și mai mare decât înainte.
Mulțimi din ce în ce mai mari se
alăturau cauzei bărbatului erou care,
cu un preț atât de înfricoșător,
apărase Cuvântul lui Dumnezeu.
Reforma câștiga continuu putere.
Sămânța semănată de Luther se
răspândea pretutindeni. Lipsa lui
împlinea acum o lucrare pe care
prezența lui n-ar fi făcut-o. Ceilalți
lucrători simțeau o răspundere nouă,
acum, când marele lor conducător era
înlăturat. Cu o credință nouă și un
devotament nou, ei se străduiau să facă
cu toată puterea lor ca lucrarea începută
70
atât de nobil să nu slăbească. Tragedia
Veacurilor, 185.3
“A few men, deeply affected by the
excitement in the religious world, imagined
themselves to have received special
revelations from Heaven, and claimed to
have been divinely commissioned to
carry forward to its completion the
Reformation which, they declared, had
been but feebly begun by Luther. In truth,
they were undoing the very work which he
had accomplished. They rejected the great
principle which was the very foundation
of the Reformation—that the word of God
is the allsufficient rule of faith and
practice; and for that unerring guide they
substituted the changeable, uncertain
standard of their own feelings and
impressions. By this act of setting aside
the great detector of error and falsehood
the way was opened for Satan to control
minds as best pleased himself.” The Great
Controversy, 186.2
„Câțiva bărbați, profund afectați de
frământarea din lumea religioasă, și-au
închipuit că au primit descoperiri
deosebite din ceruri și au pretins că
au însărcinarea divină să ducă până la
desăvârșire Reforma care, declarau
ei, fusese doar slab începută de
Luther. În realitate, ei nu aduceau la
îndeplinire lucrarea pe care el o făcuse.
Ei au respins marele principiu care
era chiar temelia Reformei, și anume
Cuvântul lui Dumnezeu este regula de
credință și practică îndestulătoare, și
în locul acestei călăuze care nu
greșește, au pus standardul
schimbător și nesigur al propriilor
sentimente și impresii. Prin
îndepărtarea Cuvântului care arată
rătăcirea și minciuna, a fost deschisă
pentru Satana calea de a stăpâni
mințile oamenilor după buna lui
plăcere. Tragedia Veacurilor, 186.2
“The preaching of Luther had aroused the
people everywhere to feel the necessity of
reform, and now some really honest persons
were misled by the pretensions of the new
prophets.”
„Predicarea lui Luther îi trezise pe
oamenii de pretutindeni să simtă nevoia
Reformei, dar acum unele persoane cu
adevărat sincere erau rătăcite de
susținerile noilor profeți.”
“The leaders of the movement proceeded to
Wittenberg and urged their claims upon
Melanchthon and his colaborers. Said they:
„Conducătorii mișcării s-au dus la
Wittenberg ca să-și susțină ideile lor
71
“We are sent by God to instruct the
people. We have held familiar
conversations with the Lord; we know
what will happen; in a word, we are
apostles and prophets, and appeal to Dr.
Luther.”—Ibid.,
b. 9, ch. 7.
înaintea lui Melanchton și a
colaboratorilor săi. Ei spuneau:
„Suntem trimiși de Dumnezeu să-i
învățăm pe oameni. Am avut
conversații intime cu Domnul; știm ce
se va întâmpla; într-un cuvânt,
suntem apostoli și profeți și facem
apel la dr. Luther”. (Idem, b.9, cap.7)
“The Reformers were astonished and
perplexed. This was such an element as they
had never before encountered, and they
knew not what course to pursue. Said
Melanchthon: “There are indeed
extraordinary spirits in these men; but what
spirits? ... On the one hand, let us beware of
quenching the Spirit of God, and on the
other, of being led astray by the spirit of
Satan.” — Ibid., b. 9, ch. 7.
„Reformatorii erau uimiți și încurcați.
Aceasta era o astfel de situație cum nu
mai întâlniseră niciodată mai înainte și
nu știau ce cale să aleagă. Melanchton
spunea: „Sunt cu adevărat în acești
bărbați niște spirite extraordinare; dar
ce fel de spirite? Pe de o parte să ne
ferim a stinge Duhul lui Dumnezeu, pe
de altă parte să nu fim rătăciți de spiritul
lui Satana”. (Idem, b.9, cap.7)
“The fruit of the new teaching soon
became apparent. The people were led to
neglect the Bible or to cast it wholly aside.
The schools were thrown into confusion.
Students, spurning all restraint,
abandoned their studies and withdrew
from the university. The men who
thought themselves competent to revive
and control the work of the Reformation
succeeded only in bringing it to the verge
of ruin. The Romanists now regained their
confidence and exclaimed exultingly: “One
last struggle, and all will be ours.” — Ibid., b.
9, ch. 7.
„Rodul acestei noi învățături s-a văzut
curând. Oamenii au fost conduși să
neglijeze Biblia sau chiar să o respingă
cu totul. Școlile au fost invadate de
confuzie. Astfel că studenții treceau
peste toate restricțiile, își părăseau
studiile și se retrăgeau din
universitate. Bărbații care credeau că
sunt în stare să reînsuflețească și să
conducă lucrarea Reformei s-au
succedat unul după altul numai
pentru a o aduce pe marginea
prăpăstiei. Romaniștii și-au recăpătat
încrederea și au exclamat plini de
72
bucurie: „Încă un efort și totul va fi al
nostru”. (Idem, b.9, cap.7)
“Luther at the Wartburg, hearing of what had
occurred, said with deep concern: “I always
expected that Satan would send us this
plague.” — Ibid., b. 9, ch. 7. He perceived the
true character of those pretended prophets
and saw the danger that threatened the
cause of truth. The opposition of the pope
and the emperor had not caused him so
great perplexity and distress as he now
experienced. From the professed friends
of the Reformation had risen its worst
enemies. The very truths which had
brought him so great joy and consolation
were being employed to stir up strife and
create confusion in the church.” The Great
Controversy, 186-187
„Când a auzit din Wartburg cele
întâmplate, Luther a spus cu adâncă
îngrijorare: „Totdeauna m-am așteptat
că Satana ne va trimite această
nenorocire”. (Idem, b.9, cap.7). El și-a dat
seama de caracterul adevărat al acelora
care pretindeau că sunt profeți și a văzut
primejdia care amenința cauza
adevărului. Împotrivirea papei și a
împăratului nu-i provocase o
încurcătură și o durere atât de mare
ca aceea pe care o trăia acum. Iar
dintre prietenii care se declaraseră în
favoarea Reformei, se ridicaseră cei
mai răi dușmani. Chiar adevărurile
care îi aduseseră o atât de mare
bucurie și mângâiere erau folosite
acum pentru a provoca dispută sau
pentru a crea confuzie în biserică.
Tragedia Veacurilor, 186-187
“ And now Wittenberg itself, the very center
of the Reformation, was fast falling under the
power of fanaticism and lawlessness. This
terrible condition had not resulted from the
teachings of Luther; but throughout
Germany his enemies were charging it upon
him. In bitterness of soul he sometimes
asked: “Can such, then, be the end of this
great work of the Reformation?” — Ibid., b. 9,
ch. 7. Again, as he wrestled with God in
prayer, peace flowed into his heart. “The
work is not mine, but Thine own,” he said;
“Thou wilt not suffer it to be corrupted by
„Iar acum chiar Wittembergul, centrul
Reformei, cădea văzând cu ochii sub
puterea fanatismului și a nelegiuirii.
Această tristă stare nu era urmarea
învățăturilor lui Luther; și totuși vrăjmașii
săi din întreaga Germanie au pus-o pe
seama lui. În amărăciunea sufletului său,
se întreba adesea: „Oare acesta poate fi
sfârșitul acestei lucrări mari de
reformă?” Alteori, în timp ce se ruga lui
Dumnezeu cu ardoare, pacea se revărsa
73
superstition or fanaticism.” But the thought
of remaining longer from the conflict in such
a crisis, became insupportable. He
determined to return to Wittenberg.
iarăși peste inima lui. „Lucrarea nu este
a mea, ci a Ta”, spunea el; „Tu nu vei
permite să fie distrusă de superstiție sau
de fanatism”. Dar gândul de a rămâne
încă multă vreme în afara luptei într-o
astfel de criză a devenit de nesuportat.
S-a hotărât să se reîntoarcă la
Wittenberg.
“Without delay he set out on his perilous
journey. He was under the ban of the
empire. Enemies were at liberty to take his
life; friends were forbidden to aid or shelter
him. The imperial government was adopting
the most stringent measures against his
adherents. But he saw that the work of the
gospel was imperiled, and in the name of the
Lord he went out fearlessly to battle for the
truth.” The Great Controversy, 188
„A pornit fără întârziere în călătoria lui
primejdioasă. Era sub interdicție
imperială. Dușmanii săi aveau libertatea
să-i ia viața; iar prietenilor le era interzis
să-l ajute sau să-l adăpostească.
Guvernul imperial luase cele mai aspre
măsuri împotriva adepților lui. Dar el a
văzut că lucrarea Evangheliei era
primejduită și în numele Domnului a
ieșit fără teamă, să se lupte pentru
adevăr. ”
Tragedia Veacurilor, 188
“Day after day, for a whole week, Luther
continued to preach to eager crowds. The
word of God broke the spell of fanatical
excitement. The power of the gospel
brought back the misguided people into
the way of truth.” The Great Controversy,
190.2
Timp de o săptămână, în fiecare zi,
Luther a continuat să predice
mulțimii dornice. Cuvântul lui
Dumnezeu a frânt vraja exaltării
fanatice. Puterea Evangheliei i-a
întors pe cei rătăciți la calea
adevărului. Tragedia Veacurilor, 190.2
“The fanaticism was checked for a time;
but several years later it broke out with
greater violence and more terrible
results. Said Luther, concerning the leaders
in this movement: “To them the Holy
Scriptures were but a dead letter, and they
„Fanatismul a fost înăbușit pentru o
vreme; dar câțiva ani mai târziu a
izbucnit iarăși cu o violență și mai
mare și cu urmări mai grozave. Cu
privire la conducătorii acestei mișcări,
74
all began to cry, ‘The Spirit! the Spirit!’ But
most assuredly I will not follow where their
spirit leads them. May God of His mercy
preserve me from a church in which there
are none but saints. I desire to dwell with the
humble, the feeble, the sick, who know and
feel their sins, and who groan and cry
continually to God from the bottom of their
hearts to obtain His consolation and
support.” — Ibid., b. 10, ch. 10.” The Great
Controversy, 190.4
Luther spunea: „Pentru ei, Sfintele
Scripturi erau doar o literă moartă și au
început să strige cu toții: Duhul! Duhul!
Desigur eu nu-i voi urma acolo unde-i
conduce duhul lor. Să mă ferească
Dumnezeu, în mila Sa, de o biserică în
care nu sunt decât sfinți. Doresc să
locuiesc cu cel umil, cu cel slab, cu cel
bolnav, care-și cunoaște și simte
păcatele și care geme și strigă mereu la
Dumnezeu din adâncul inimii lor, ca să
primească mângâiere și sprijin.” (Idem,
b.10, cap.10) Tragedia Veacurilor, 190.4
“The fanatical teachers gave themselves
up to be governed by impressions,
regarding every thought and impulse as
the voice of God; consequently they went
to great extremes. Some even burned
their Bibles, exclaiming: “The letter
killeth, but the Spirit giveth life.”
Munzer’s teaching appealed to men’s
desire for the marvelous, while it
gratified their pride by virtually placing
human ideas and opinions above the
word of God. His doctrines were received
by thousands. He soon denounced all
order in public worship, and declared that
to obey princes was to attempt to serve
both God and Belial.
„Învățătorii fanatici se lăsau stăpâniți
de impresii, socotind orice gând sau
pornire ca fiind glasul lui Dumnezeu.
Ca urmare au căzut în mari extreme.
Unii dintre ei și-au ars Bibliile, chiar
exclamând: „Litera omoară, dar
Duhul dă viață”. Învățătura lui
Münzer făcea apel la dorința
oamenilor după ceva miraculos, în
timp ce le hrănea mândria, punând, în
realitate, ideile și părerile oamenilor
mai presus de Cuvântul lui
Dumnezeu. Învățăturile lui erau
primite de mii de credincioși. În
curând, a condamnat orice ordine din
serviciul divin public și a declarat că a
asculta de prinți însemna a încerca
să-L slujești atât pe Dumnezeu, cât și
pe Belial.
75
“The minds of the people, already beginning
to throw off the yoke of the papacy, were
also becoming impatient under the
restraints of civil authority. Munzer’s
revolutionary teachings, claiming divine
sanction, led them to break away from all
control and give the rein to their
prejudices and passions. The most
terrible scenes of sedition and strife
followed, and the fields of Germany were
drenched with blood.” The Great
Controversy, 191
„Mintea oamenilor care începuseră să
respingă jugul papalității a început să-și
piardă răbdarea și sub restricțiile
autorității civile. Învățăturile
revoluționare ale lui Münzer, care
susținea că sunt aprobate de cer, i-au
condus să iasă de sub orice control și
să dea curs prejudecăților și
pornirilor lor. Au urmat scenele cele
mai grozave de răzvrătire și violență,
iar câmpiile Germaniei au fost
stropite de sânge. Tragedia Veacurilor,
191
“The Romanists exulted, expecting to
witness the speedy downfall of the
Reformation; and they blamed Luther, even
for the errors which he had been most
earnestly endeavoring to correct. The
fanatical party, by falsely claiming to have
been treated with great injustice, succeeded
in gaining the sympathies of a large class of
the people, and, as is often the case with
those who take the wrong side, they came to
be regarded as martyrs. Thus the ones who
were exerting every energy in opposition to
the Reformation were pitied and lauded as
the victims of cruelty and oppression. This
was the work of Satan, prompted by the
same spirit of rebellion which was first
manifested in heaven. “Satan is constantly
seeking to deceive men and lead them to
call sin righteousness, and righteousness
sin. How successful has been his work!
How often censure and reproach are cast
upon God’s faithful servants because they
will stand fearlessly in defense of the
truth! Men who are but agents of Satan
„Romaniștii tresăltau, așteptând să fie
martorii unei apropiate prăbușiri a
Reformei; ei îl acuzau pe Luther chiar și
pentru greșelile pe care el încercase cu
atâta stăruință să le îndrepte. Partida
fanaticilor, prin susținerea mincinoasă
că fuseseră tratați cu o mare nedreptate,
avea succes în câștigarea simpatiilor
unei mari clase de oameni și, așa cum se
întâmplă totdeauna cu aceia care apucă
pe o cale rea, au ajuns să fie priviți ca
martiri. În felul acesta, aceia care au
folosit toată puterea lor împotriva
Reformei erau compătimiți și lăudați ca
victime ale cruzimii și ale persecuției.
Această lucrare era de la Satana, mânată
de același spirit de răscoală care s-a
manifestat pentru prima oară în ceruri.
„Satana căuta continuu să-i
amăgească pe oameni și să-i facă să
76
are praised and flattered, and even
looked upon as martyrs, while those who
should be respected and sustained for
their fidelity to God, are left to stand
alone, under suspicion and distrust.” The
Great Controversy, 192
numească păcatul neprihănire, și
neprihănirea să o considere păcat.
Cât succes a avut această lucrare! De
câte ori mustrarea și dezaprobarea
sunt aruncate asupra slujitorilor
credincioși ai lui Dumnezeu, deoarece
ei stau fără teamă în apărarea
adevărului! Oamenii care nu sunt
altceva decât agenții lui Satana sunt
lăudați, lingușiți și priviți chiar ca
martiri, în timp ce aceia care trebuiau
respectați și susținuți pentru
credincioșia lor față de Dumnezeu
sunt părăsiți și lăsați singuri, priviți cu
neîncredere și bănuială. Tragedia
Veacurilor, 192
“Upon his return from the Wartburg,
Luther completed his translation of the
New Testament, and the gospel was soon
after given to the people of Germany in
their own language. This translation was
received with great joy by all who loved
the truth; but it was scornfully rejected
by those who chose human traditions and
the commandments of men.
“The priests were alarmed at the thought
that the common people would now be
able to discuss with them the precepts of
God’s word, and that their own ignorance
would thus be exposed. The weapons of
their carnal reasoning were powerless
against the sword of the Spirit. Rome
summoned all her authority to prevent
the circulation of the Scriptures; but
decrees, anathemas, and tortures were
alike in vain. The more she condemned
„După întoarcerea de la Wartburg,
Luther a terminat traducerea Noului
Testament și Evanghelia a fost dată
curând după aceea poporului german
în propria limbă. Această traducere a
fost primită cu mare bucurie de toți
aceia care iubeau adevărul; dar a fost
respinsă cu dispreț de aceia care au
ales tradițiile omenești și poruncile
oamenilor.
„Preoții s-au alarmat la gândul că
oamenii de rând puteau să discute cu
ei preceptele Cuvântului lui
Dumnezeu și că urma să fie
demascată propria neștiință. Armele
rațiunii lor firești erau fără putere în
fața săbiei Duhului. Roma și-a strâns
77
and prohibited the Bible, the greater was
the anxiety of the people to know what it
really taught. All who could read were eager
to study the word of God for themselves.
They carried it about with them, and read
and reread, and could not be satisfied until
they had committed large portions to
memory. Seeing the favor with which the
New Testament was received, Luther
immediately began the translation of the
Old, and published it in parts as fast as
completed.
întreaga ei autoritate pentru a
zădărnici răspândirea Scripturilor;
dar atât decretele, anatemele, cât și
torturile erau zadarnice. Cu cât se
condamna și se interzicea mai mult
Biblia, cu atât mai mare era dorința
oamenilor de a cunoaște ce îi învață
ea în realitate. Toți aceia care puteau să
citească erau dornici să studieze
personal Cuvântul lui Dumnezeu. Îl luau
cu ei, îl citeau, îl reciteau și nu se
mulțumeau până când nu învățau pe
dinafară părți din el. Noul Testament a
fost primit cu mare interes. Văzând
aceasta, Luther a început de îndată
traducerea Vechiului Testament pe
care îl publică fragmentat, pe măsura
traducerii lui.
“Luther’s writings were welcomed alike in city
and in hamlet. “What Luther and his friends
composed, others circulated. Monks,
convinced of the unlawfulness of monastic
obligations, desirous of exchanging a long
life of slothfulness for one of active exertion,
but too ignorant to proclaim the word of
God, traveled through the provinces, visiting
hamlets and cottages, where they sold the
books of Luther and his friends. Germany
soon swarmed with these bold colporteurs.”
— Ibid., b. 9, ch. 11.
„Scrierile lui Luther erau salutate atât în
orașe, cât și în cătune. „Ceea ce Luther și
prietenii lui traduceau, alții difuzau.
Călugării, convinși de ilegalitatea
obligațiilor monahale, doreau să
schimbe lunga lor viață de inactivitate cu
una de efort activ, dar, prea puțin
cunoscători ca să predice Cuvântul lui
Dumnezeu, ei călătoreau prin provincii,
vizitând cătunele și colibele, unde
vindeau cărțile lui Luther și ale
prietenilor săi. În curând Germania a fost
împânzită de acești colportori curajoși.”
(Idem, b.9, cap.11)
78
“These writings were studied with deep
interest by rich and poor, the learned and
the ignorant. At night the teachers of the
village schools read them aloud to little
groups gathered at the fireside. With
every effort some souls would be
convicted of the truth and, receiving the
word with gladness, would in their turn
tell the good news to others.” The Great
Controversy, 193-194
„Aceste scrieri erau studiate cu
profund interes de bogați și de săraci,
de învățați și de neînvățați. Seara,
învățătorii de la școlile sătești le
citeau cu glas tare oamenilor adunați
în grupe mici la gura sobei. Cu orice
efort ce era făcut, mulți erau convinși
de adevăr și, primind Cuvântul cu
bucurie, duceau la rândul lor veștile
bune și altora. Tragedia Veacurilor, 193-
194
“The words of Inspiration were verified: “The
entrance of Thy words giveth light; it giveth
understanding unto the simple.” Psalm
119:130. The study of the Scriptures was
working a mighty change in the minds and
hearts of the people. The papal rule had
placed upon its subjects an iron yoke which
held them in ignorance and degradation. A
superstitious observance of forms had been
scrupulously maintained; but in all their
service the heart and intellect had had little
part. The preaching of Luther, setting forth
the plain truths of God’s word, and then the
word itself, placed in the hands of the
common people, had aroused their dormant
powers, not only purifying and ennobling the
spiritual nature, but imparting new strength
and vigor to the intellect.
„Se împlineau cuvintele Inspirației:
„Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,
dă pricepere celor fără răutate”. (Psalmii
119, 130). Studiul Scripturilor
producea o schimbare puternică în
mintea și inima oamenilor. Până
atunci, dominația papală pusese peste
supușii ei un jug de fier care-i ținuse în
neștiință și degradare. O practică
superstițioasă a formelor de cult fusese
menținută cu strictețe; dar în tot serviciul
lor, inima și mintea nu avuseseră
aproape nici o participare. Predicarea lui
Luther, prezentând adevărurile clare ale
Cuvântului lui Dumnezeu, și apoi chiar
Cuvântul însuși, pus în mâinile
oamenilor de rând, au trezit puterile lor
adormite, au înnobilat și curățit natura
lor spirituală, au dat o nouă putere și o
vigoare proaspătă minții.
“Persons of all ranks were to be seen with
the Bible in their hands, defending the
doctrines of the Reformation. The papists
„Persoane de toate categoriile erau
văzute cu Biblia în mână, apărând
79
who had left the study of the Scriptures
to the priests and monks now called upon
them to come forward and refute the new
teachings. But, ignorant alike of the
Scriptures and of the power of God,
priests and friars were totally defeated by
those whom they had denounced as
unlearned and heretical. “Unhappily,” said
a Catholic writer, “Luther had persuaded his
followers to put no faith in any other oracle
than the Holy Scriptures.” — D’Aubigne, b. 9,
ch. 11. Crowds would gather to hear the
truth advocated by men of little
education, and even discussed by them
with learned and eloquent theologians.
The shameful ignorance of these great
men was made apparent as their
arguments were met by the simple
teachings of God’s word. Laborers,
soldiers, women, and even children, were
better acquainted with the Bible
teachings than were the priests and
learned doctors.
învățăturile Reformei. Papistașii, care
lăsaseră studiul Scripturilor pe seama
preoților și a călugărilor, îi chemau
acum să apară în față și să respingă
noile învățături. Dar necunoscând
nici Scripturile și nici puterea lui
Dumnezeu, preoții și călugării erau
învinși de aceia pe care ei îi
declaraseră ca neînvățați și eretici.
„Din nefericire”, spunea un scriitor
catolic, „Luther i-a îndemnat pe urmașii
lui să nu-și pună încrederea în nici o altă
revelație decât în Sfânta Scriptură”.
(D’Aubigne, b.9, cap.11). Mulțimi de
oameni se adunau să audă adevărul
apărat de bărbați cu puțină instruire
și chiar discutat de ei cu teologi
învățați și elocvenți. Ignoranța
vrednică de rușine a acestor bărbați
mari era manifestată atunci când
argumentele lor erau întâmpinate cu
învățăturile simple ale Cuvântului lui
Dumnezeu. Muncitorii, soldații,
femeile și chiar copiii cunoșteau mai
bine învățăturile Bibliei decât preoții
și doctorii învățați.
“When persecution was kindled against the
teachers of the truth, they gave heed to the
words of Christ: “When they persecute you in
this city, flee ye into another.” Matthew
10:23. The light penetrated everywhere. The
fugitives would find somewhere a hospitable
door opened to them, and there abiding,
they would preach Christ, sometimes in the
„Atunci când a început persecuția
împotriva învățătorilor adevărului, ei
au luat aminte la cuvintele lui Hristos:
„Când vă vor prigoni într-o cetate, să
fugiți în alta”. (Matei 10, 23). Lumina
pătrundea peste tot. Fugarii găseau
peste tot o ușă deschisă primitoare și
rămânând acolo Îl predicau pe Hristos,
80
church, or, if denied that privilege, in private
houses or in the open air. Wherever they
could obtain a hearing was a consecrated
temple. The truth, proclaimed with such
energy and assurance, spread with
irresistible power.
uneori în biserică sau, dacă li se refuza
aceasta, în case particulare sau în aer
liber. Locul unde puteau avea ascultători
era consacrat ca templu. Adevărul vestit
cu atâta energie și siguranță se
răspândea cu o putere de neînvins.
„In vain both ecclesiastical and civil
authorities were invoked to crush the
heresy.
In vain they resorted to imprisonment,
torture, fire, and sword. Thousands of
believers sealed their faith with their
blood, and yet the work went on.
Persecution served only to extend the
truth, and the fanaticism which Satan
endeavored to unite with it resulted in
making more clear the contrast between
the work of Satan and the work of God.”
The Great Controversy, 195-196
„În zadar au fost chemate autoritățile
civile și religioase să stârpească
erezia. În zadar au recurs la
închisoare, tortură, foc și sabie. Mii de
credincioși și-au pecetluit credința cu
sângele lor, dar cu toate acestea
lucrarea înainta. Persecuția slujea
doar la răspândirea adevărului, iar
fanatismul, pe care Satana a încercat
să-l unească cu acesta, a contribuit și
mai mult la accentuarea contrastului
dintre lucrarea lui Satana și lucrarea
lui Dumnezeu.” Tragedia Veacurilor, 195-
196
THE THIRD ANGEL / SUNDAY LAW +
UNIVERSAL SUNDAY LAW
AL TREILE ÎNGER/ LEGEA DUMINICALĂ
+ LEGEA DUMINICALĂ UNIVERSALĂ
“A dark and threatening day had come for
the Reformation. Notwithstanding the Edict
of Worms, declaring Luther to be an outlaw
and forbidding the teaching or belief of his
doctrines, religious toleration had thus far
prevailed in the empire. God’s providence
had held in check the forces that opposed
the truth. Charles V was bent on crushing
the Reformation, but often as he raised
his hand to strike he had been forced to
turn aside the blow. Again and again the
immediate destruction of all who dared
„O zi întunecată și amenințătoare venise
pentru Reformă. În ciuda edictului de la
Worms, care îl declara pe Luther în afara
legii și interzicea învățăturile sau
credința în doctrinele lui, toleranța
religioasă progresase în imperiu.
Dumnezeu, în providența Sa, pusese în
derută forțele care se împotriveau
adevărului. Carol al V-lea jurase să
stârpească Reforma, dar, ori de câte
ori își ridica mâna să lovească, fusese
81
to oppose themselves to Rome appeared
inevitable; but at the critical moment the
armies of the Turk appeared on the
eastern frontier, or the king of France, or
even the pope himself, jealous of the
increasing greatness of the emperor,
made war upon him; and thus, amid the
strife and tumult of nations, the
Reformation had been left to strengthen
and extend.” The Great Controversy, 197.2
obligat să lovească în altă parte.
Mereu și mereu, distrugerea iminentă
a tuturor acelora care îndrăzneau să
se împotrivească Romei părea
inevitabilă; dar în momentul critic
apăreau ori armatele turcești la
frontiera răsăriteană, ori împăratul
Franței sau chiar papa însuși, gelos pe
puterea mereu crescândă a
împăratului, pornea război împotriva
lui; și în felul acesta, în mijlocul luptei
și frământării popoarelor, Reforma
avusese răgazul să se întărească și să
se răspândească. Tragedia Veacurilor,
197.2
“At last, however, the papal sovereigns had
stifled their feuds, that they might make
common cause against the Reformers. The
Diet of Spires in 1526 had given each state
full liberty in matters of religion until the
meeting of a general council; but no
sooner had the dangers passed which
secured this concession, than the
emperor summoned a second Diet to
convene at Spires in 1529 for the purpose
of crushing heresy. The princes were to be
induced, by peaceable means if possible,
to side against the Reformation; but if
these failed, Charles was prepared to
resort to the sword.” The Great Controversy,
197.3
”În cele din urmă, însă, suveranii papali
s-au împăcat pentru a face cauză
comună împotriva reformaților. Dieta
din Speier, din anul 1526, dăduse
fiecărui stat libertatea deplină în
materie de religie până la întrunirea
unui conciliu general; dar abia
trecuseră primejdiile care
amenințaseră această făgăduință, că
împăratul a convocat o a doua Dietă
la Speier, în anul 1529, cu scopul de a
stârpi erezia. Prinții urmau să fie
convinși, prin mijloace pașnice dacă
era posibil, să se declare împotriva
Reformei; dar dacă aceasta nu
reușea, Carol era hotărât să recurgă
la sabie. Tragedia Veacurilor, 197.3
82
“Religious toleration had been legally
established, and the evangelical states were
resolved to oppose the infringement of their
rights. Luther, being still under the ban
imposed by the Edict of Worms, was not
permitted to be present at Spires; but his
place was supplied by his colaborers and the
princes whom God had raised up to defend
His cause in this emergency. The noble
Frederick of Saxony, Luther’s former
protector, had been removed by death; but
Duke John, his brother and successor, had
joyfully welcomed the Reformation, and
while a friend of peace, he displayed great
energy and courage in all matters relating to
the interests of the faith.” The Great
Controversy, 198.3
”Toleranța religioasă fusese stabilită
legal, iar statele evanghelice s-au hotărât
să se împotrivească violării drepturilor
lor. Lui Luther, care era încă sub
anatema impusă de edictul din Worms,
nu i-a fost îngăduit să se prezinte la
Speier; dar locul i-a fost ținut de
colaboratorii și prinții pe care Dumnezeu
i-a ridicat pentru a apăra cauza în
această împrejurare. Nobilul Frederic de
Saxonia, protectorul de altă dată al lui
Luther, murise, dar ducele Johan, fratele
și succesorul lui, salutase cu bucurie
Reforma și, cu toate că era iubitor de
pace, a dovedit o mare energie și mult
curaj în toate problemele legate de
interesele credinței.” Tragedia Veacurilor,
198.3
“The priests demanded that the states which
had accepted the Reformation submit
implicitly to Romish jurisdiction. The
Reformers, on the other hand, claimed the
liberty which had previously been granted.
They could not consent that Rome should
again bring under her control those states
that had with so great joy received the word
of God.” The Great Controversy, 199.1
„Preoții au cerut ca statele care
primiseră Reforma să se supună fără
condiții jurisdicției romane.
Reformatorii, pe de altă parte,
pretindeau libertatea care le fusese
acordată mai înainte. Ei nu puteau fi de
acord ca Roma să aducă din nou sub
stăpânirea ei acele state care primiseră
cu o mare bucurie Cuvântul lui
Dumnezeu. Tragedia Veacurilor 199.1
“As a compromise it was finally proposed
that where the Reformation had not become
established, the Edict of Worms should be
rigorously enforced; and that “in those
where the people had deviated from it, and
where they could not conform to it without
„În cele din urmă s-a propus un
compromis, și anume că acolo unde
Reforma nu se înrădăcinase, edictul din
Worms să fie aplicat cu putere; dar „în
statele în care oamenii s-au îndepărtat
83
danger of revolt, they should at least effect
no new reform, they should touch upon no
controverted point, they should not oppose
the celebration of the mass, they should
permit no Roman Catholic to embrace
Lutheranism.” — Ibid., b. 13, ch. 5. This
measure passed the Diet, to the great
satisfaction of the popish priests and
prelates.” The Great Controversy, 199.2 “If this
edict were enforced, “the Reformation
could neither be extended ... where as yet
it was unknown, nor be established on
solid foundations ... where it already
existed.”—Ibid., b. 13, ch. 5. Liberty of
speech would be prohibited. No
conversions would be allowed. And to
these restrictions and prohibitions the
friends of the Reformation were required
at once to submit. The hopes of the world
seemed about to be extinguished. “The
re-establishment of the Romish hierarchy
... would infallibly bring back the ancient
abuses;” and an occasion would readily
be found for “completing the destruction
of a work already so violently shaken” by
fanaticism and dissension. — Ibid., b. 13,
ch. 5.” The Great Controversy, 199.3
de ea și unde nu se puteau conforma ei
fără primejdia revoltei, să nu se facă o
nouă reformă, să nu se mai trateze
punctele controversate, să nu fie
împiedicat serviciul liturghiei și să nu se
îngăduie nici unui romano-catolic să
îmbrățișeze lutheranismul.” (Idem, b.13,
cap.5). Această măsură a fost luată de
Dietă spre marea satisfacție a preoților și
prelaților papali.” Tragedia Veacurilor
199.2
„În acest edict se accentua: „Reforma
nu mai trebuie să se răspândească ...
acolo unde nu este cunoscută, nici să
nu fie întărită pe temelii solide acolo
unde există deja”. (Idem, b.13, cap.5).
Libertatea cuvântului urma să fie
interzisă. Nu mai era îngăduită nici o
convertire. Iar prietenilor Reformei li
se cerea să se supună imediat acestor
interdicții și restricții. Speranțele
lumii păreau gata să fie înăbușite.
„Restabilirea ierarhiei romane ...
urma să readucă vechile abuzuri” și
avea să se găsească ușor o anumită
ocazie pentru „distrugerea unei
lucrări care și așa fusese destul de
violent zdruncinată de fanatism și
neînțelegere”. (Idem, b.13, cap.5)”
Tragedia Veacurilor 199.3
““Let us reject this decree,” said the
princes. “In matters of conscience the
majority has no power.” The deputies
declared: “It is to the decree of 1526 that we
„„Să respingem acest decret”, au spus
prinții. „În probleme de conștiință,
majoritatea nu are nici o putere”. Iar
84
are indebted for the peace that the empire
enjoys: its abolition would fill Germany with
troubles and divisions. The Diet is
incompetent to do more than preserve
religious liberty until the council meets.’ —
Ibid., b. 13, ch. 5. To protect liberty of
conscience is the duty of the state, and
this is the limit of its authority in matters
of religion. Every secular government
that attempts to regulate or enforce
religious observances by civil authority is
sacrificing the very principle for which
the evangelical Christian so nobly
struggled.” The Great Controversy, 201.1
delegații au declarat: „Datorăm pacea de
care se bucură imperiul, decretului din
anul 1526; anularea lui ar umple
Germania de tulburări și de disensiuni.
Dieta nu poate face mai mult decât să
păstreze libertatea religioasă până când
se va aduna consiliul.” (Idem, b.13,
cap.5). Ocrotirea libertății de
conștiință este datoria statului, și
aceasta este limita autorității lui în
materie de religie. Orice guvernare
pământească, ce încearcă să
rânduiască sau să impună rânduielile
religioase cu ajutorul autorității
civile, jertfește principiul pentru care
creștinii evanghelici au luptat cu
atâta noblețe. Tragedia Veacurilor 201.1
“King Ferdinand, the emperor’s
representative at the Diet, saw that the
decree would cause serious divisions unless
the princes could be induced to accept and
sustain it. He therefore tried the art of
persuasion, well knowing that to employ
force with such men would only render them
the more determined. He “begged the
princes to accept the decree, assuring
them that the emperor would be
exceedingly pleased with them.” But
these faithful men acknowledged an
authority above that of earthly rulers,
and they answered calmly: “We will obey
the emperor in everything that may
contribute to maintain peace and the
honor of God.”—Ibid., b. 13, ch. 5. ” The Great
Controversy, 201.3
„Regele Ferdinand, reprezentantul
împăratului la Dietă, a văzut că decretul
avea să provoace neînțelegeri serioase,
dacă prinții nu pot fi convinși să-l
primească și să-l susțină. De aceea a
încercat să-i convingă, știind bine că prin
folosirea forței față de astfel de oameni
nu făcea decât să-i întărească mai tare.
Așa că el îi „rugă pe prinți să accepte
decretul, asigurându-i că împăratul
va fi nespus de mulțumit de ei”. Dar
acești bărbați credincioși
recunoșteau o autoritate mai înaltă
decât aceea a conducătorilor
pământești și au răspuns cu mult
calm: „Vom asculta de împărat în tot
ce poate contribui la menținerea păcii
85
și onoarei lui Dumnezeu”. (Idem, b.13,
cap.5)” Tragedia Veacurilor 201.3
“In the presence of the Diet the king at
last announced to the elector and his
friends that the edict “was about to be
drawn up in the form of an imperial
decree,” and that “their only remaining
course was to submit to the majority.”
Having thus spoken, he withdrew from
the assembly, giving the Reformers no
opportunity for deliberation or reply. “To
no purpose they sent a deputation
entreating the king to return.” To their
remonstrances he answered only: “It is a
settled affair; submission is all that
remains.”—Ibid., b. 13, ch. 5.
“The imperial party were convinced that the
Christian princes would adhere to the Holy
Scriptures as superior to human doctrines
and requirements; and they knew that
wherever this principle was accepted, the
papacy would eventually be overthrown.
But, like thousands since their time, looking
only “at the things which are seen,” they
flattered themselves that the cause of the
emperor and the pope was strong, and that
of the Reformers weak. Had the Reformers
depended upon human aid alone, they
would have been as powerless as the
papists supposed. But though weak in
numbers, and at variance with Rome,
they had their strength. They appealed
“from the report of the Diet to the word
of God, and from the emperor Charles to
Jesus Christ, the King of kings and Lord of
lords. ” — Ibid., b. 13, ch. 6.
“As Ferdinand had refused to regard their
conscientious convictions, the princes
„În fața Dietei, regele l-a anunțat în
cele din urmă pe elector și pe prietenii
lui că edictul „era pe cale de a fi
declarat decret imperial” și că
„singurul lor drum de urmat era acela
de a se supune majorității”. Aceste
cuvinte fiind rostite, s-a retras din
adunare fără să mai ofere
reformatorilor nici o ocazie de
deliberare sau de răspuns. În zadar au
trimis o delegație, rugându-l pe rege
se revină. Singurul răspuns la
protestul lor a fost: „Este o problemă
închisă; supunerea este tot ce vă
rămâne de făcut”. (Idem, b.13, cap.5)
„Tabăra imperială a intuit că prinții
creștini vor adera la Sfintele Scripturi, ca
fiind mai presus de învățăturile și
cerințele omenești; și mai prevedeau că,
oriunde va fi primit acest principiu,
papalitatea urma să fie în cele din urmă
îndepărtată. Dar, asemenea multor mii
de oameni de atunci încoace, care
priveau numai „la lucrurile care se văd”,
s-au mângâiat la gândul că tabăra
împăratului și a papei era puternică, iar
a reformatorilor era slabă. Dacă
reformatorii ar fi depins numai de
ajutorul omenesc, atunci ar fi fost
fără putere, așa cum îi socoteau
papistașii. Cu toate că erau puțini la
86
decided not to heed his absence, but to
bring their Protest before the national
council without delay. A solemn
declaration was therefore drawn up and
presented to the Diet:
“We protest by these presents, before God,
our only Creator, Preserver, Redeemer, and
Saviour, and who will one day be our Judge,
as well as before all men and all creatures,
that we, for us and for our people, neither
consent nor adhere in any manner
whatsoever to the proposed decree, in
anything that is contrary to God, to His holy
word, to our right conscience, to the
salvation of our souls.”
“What! we ratify this edict! We assert that
when Almighty God calls a man to His
knowledge, this man nevertheless cannot
receive the knowledge of God!” “There is no
sure doctrine but such as is conformable to
the word of God.... The Lord forbids the
teaching of any other doctrine.... The Holy
Scriptures ought to be explained by other
and clearer texts; ... this Holy Book is, in all
things necessary for the Christian, easy of
understanding, and calculated to scatter the
darkness. We are resolved, with the grace of
God, to maintain the pure and exclusive
preaching of His only word, such as it is
contained in the biblical books of the Old and
New Testaments, without adding anything
thereto that may be contrary to it. This word
is the only truth; it is the sure rule of all
doctrine and of all life, and can never fail or
deceive us. He who builds on this foundation
shall stand against all the powers of hell,
while all the human vanities that are set up
against it shall fall before the face of God.”
“For this reason we reject the yoke that is
număr și în conflict cu Roma, ei aveau
tăria lor. Ei au făcut apel „de la
raportul Dietei la Cuvântul lui
Dumnezeu și de la împăratul Carol la
Isus Hristos, Împăratul împăraților și
Domnul domnilor”. (Idem, b.13, cap.6)
Pentru că Ferdinand a refuzat să țină
seama de convingerile conștiinței lor,
prinții au hotărât să nu țină seama de
absența lui și să aducă protestul lor
fără întârziere înaintea consiliului
național. A fost întocmită o declarație
solemnă care a fost prezentată Dietei,
în care se spunea:
„Protestăm prin aceasta înaintea lui
Dumnezeu, singurul nostru Creator,
Susținător, Răscumpărător și Mântuitor
și care într-o zi va fi Judecătorul nostru,
ca și înaintea tuturor oamenilor și a
tuturor făpturilor, că noi, pentru noi și
pentru poporul nostru nu consimțim,
nici nu aderăm în vreun fel oarecare la
decretul propus, în toate punctele care
vin în conflict cu Dumnezeu, cu Sfântul
Său Cuvânt sau cu conștiința noastră
curată, pentru mântuirea sufletelor
noastre”.
„Dacă ratificăm acest decret, susținem
că atunci când Dumnezeul cel
Atotputernic îl cheamă pe un om la
cunoașterea Sa, acest om nu poate să fie
liber să primească cunoștința de
Dumnezeu!”... „Nu există nici o
87
imposed on us.” “At the same time we are in
expectation that his imperial majesty will
behave toward us like a Christian prince who
loves God above all things; and we declare
ourselves ready to pay unto him, as well as
unto you, gracious lords, all the affection and
obedience that are our just and legitimate
duty.” — Ibid., b. 13, ch. 6.
“A deep impression was made upon the
Diet. The majority were filled with
amazement and alarm at the boldness of
the protesters.
The future appeared to them stormy and
uncertain. Dissension, strife, and bloodshed
seemed inevitable. But the Reformers,
assured of the justice of their cause, and
relying upon the arm of Omnipotence, were
“full of courage and firmness.”
“The principles contained in this
celebrated Protest ... constitute the very
essence of Protestantism. Now this
Protest opposes two abuses of man in
matters of faith: the first is the intrusion
of the civil magistrate, and the second the
arbitrary authority of the church. Instead
of these abuses, Protestantism sets the
power of conscience above the
magistrate, and the authority of the word
of God above the visible church. In the
first place, it rejects the civil power in
divine things, and says with the prophets
and apostles, ‘We must obey God rather
than man.’ In presence of the crown of
Charles the Fifth, it uplifts the crown of Jesus
Christ. But it goes farther: it lays down the
principle that all human teaching should be
subordinate to the oracles of God.”—Ibid., b.
13, ch. 6. The protesters had moreover
affirmed their right to utter freely their
învățătură sigură decât aceea care este
în armonie cu sfântul Cuvânt al lui
Dumnezeu.... Domnul interzice
învățarea oricărei alte doctrine....
Sfintele Scripturi trebuie explicate prin
alte texte mai lămurite din ele.... Această
Carte Sfântă este întru totul necesară
pentru un creștin, ușor de înțeles și
destinată să împrăștie întunericul.
Suntem hotărâți, prin harul lui
Dumnezeu, să menținem predicarea
curată și exclusivă a singurului Său
Cuvânt, așa cum se găsește în cărțile
biblice ale Vechiului și Noului Testament,
fără să adăugăm nimic care ar fi în
contradicție cu el. Acest Cuvânt este
singurul adevăr; el este regula sigură a
oricărei învățături și a oricărei vieți și
niciodată nu poate da greș sau să
amăgească. Acela care clădește pe
temelia aceasta va sta sigur împotriva
tuturor puterilor iadului, în timp ce toate
ambițiile omenești care se vor opune vor
cădea în fața lui Dumnezeu”.
„Pentru motivul acesta respingem jugul
care ni se impune. În același timp însă,
așteptăm ca maiestatea sa imperială să
se poarte față de noi ca un prinț creștin
care Îl iubește pe Dumnezeu mai presus
de toate lucrurile; și ne declarăm gata să-
i acordăm, ca și vouă, onorați domni,
toată dragostea și supunerea care este
88
convictions of truth. They would not only
believe and obey, but teach what the word of
God presents, and they denied the right of
priest or magistrate to interfere. The Protest
of Spires was a solemn witness against
religious intolerance, and an assertion of
the right of all men to worship God
according to the dictates of their own
consciences.
“The declaration had been made. It was
written in the memory of thousands and
registered in the books of heaven, where
no effort of man could erase it.
All evangelical Germany adopted the Protest
as the expression of its faith. Everywhere
men beheld in this declaration the promise
of a new and better era. Said one of the
princes to the Protestants of Spires: “May the
Almighty, who has given you grace to confess
energetically, freely, and fearlessly, preserve
you in that Christian firmness until the day of
eternity.” — Ibid., b. 13, ch. 6. “Had the Reformation, after attaining a degree
of success, consented to temporize to secure
favor with the world, it would have been
untrue to God and to itself, and would thus
have ensured its own destruction. The
experience of these noble Reformers
contains a lesson for all succeeding ages.
Satan’s manner of working against God and His
word has not changed; he is still as much
opposed to the Scriptures being made the
guide of life as in the sixteenth century. In our
time there is a wide departure from their
doctrines and precepts, and there is need of
a return to the great Protestant principle—
the Bible, and the Bible only, as the rule of
faith and duty. Satan is still working through
dreapta și legitima noastră datorie.”
(Idem, b.13, cap.6)
„O impresie profundă a fost făcută
asupra Dietei. Majoritatea
participanților s-au umplut de uimire
și de îngrijorare în fața curajului
protestanților. Viitorul le apărea
furtunos și nesigur. Neînțelegerea, lupta
și vărsarea de sânge păreau de
neînlăturat. Dar reformatorii, siguri de
dreptatea cauzei lor și încredințându-se
în brațul Celui Atotputernic, erau „plini
de curaj și de statornicie”.
„Principiile cuprinse în acest protest
celebru ... constituie însăși esența
protestantismului. Acest protest se
împotrivește celor două mari abuzuri
ale omului în materie de credință;
primul este amestecul puterii
lumești, iar al doilea este autoritatea
arbitrară a bisericii. În locul acestor
abuzuri, protestantismul așează
puterea conștiinței mai presus de
autoritatea lumească, iar autoritatea
Cuvântului lui Dumnezeu mai presus
de biserica vizibilă. Mai întâi, el
respinge puterea civilă în lucrurile
sfinte și spune ca și profeții și
apostolii: «Trebuie să ascultăm mai
mult de Dumnezeu decât de oameni».
În prezența coroanei lui Carol al V-lea,
protestul lor înălța coroana lui Isus
Hristos. Dar el a mers mai departe și a
89
every means which he can control to destroy
religious liberty. The antichristian power
which the protesters of Spires rejected is
now with renewed vigor seeking to re-
establish its lost supremacy. The same
unswerving adherence to the word of God
manifested at that crisis of the Reformation
is the only hope of reform today.” The Great
Controversy, 202-204
stabilit principiul că orice învățătură
omenească trebuie să fie supusă
cerințelor lui Dumnezeu.” (Idem, b. 13,
cap. 6). Protestatarii își afirmau astfel
încă o dată dreptul de a-și exprima
liber convingerile cu privire la adevăr.
Ei nu doreau numai să creadă și să
asculte, ci să și predice ceea ce
Cuvântul lui Dumnezeu prezintă și
negau dreptul preoților și
magistraților de a se amesteca.
Astfel, protestul din Speier a fost o
mărturie solemnă împotriva
intoleranței religioase și o susținere a
dreptului tuturor oamenilor de a se
închina lui Dumnezeu după cum le
dictează conștiința.
„Declarația fusese făcută. Fusese
scrisă în memoria a mii de oameni și
înregistrată în cărțile cerului, de unde
nici o încercare omenească nu o
putea șterge. Întreaga Germanie
evanghelică a adoptat protestul ca o
expresie a credinței ei. Pretutindeni
oamenii vedeau în această declarație
făgăduința unei ere noi și mai bune.
Unul dintre prinți spunea protestanților
din Speier: „Cel Atotputernic, care v-a dat
harul să mărturisiți energic, liber și fără
teamă, să vă păstreze în această
statornicie creștină până în ziua
veșniciei”. (Idem, b.13, cap.6)
90
„Dacă Reforma, după ce obținuse un
oarecare succes, ar fi fost de acord să
încetinească lucrarea pentru a câștiga
favoarea lumii, ar fi fost nesinceră față
de Dumnezeu și față de ea însăși și ar fi
pricinuit în felul acesta propria
distrugere. Experiența acestor nobili
reformatori conține o lecție pentru toate
veacurile viitoare. Felul lui Satana de a
lucra împotriva lui Dumnezeu și a
Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se
împotrivește și astăzi tot atât de mult
ca Scripturile să fie călăuza vieții, ca și
în secolul al XVI-lea. În vremea noastră
se vede o mare îndepărtare de
învățăturile și preceptele lor și este
nevoie de o reîntoarcere la marele
principiu protestant — Biblia și numai
Biblia, ca regulă a credinței și datoriei.
Satana încă lucrează pe orice cale pe
care o poate inventa ca să distrugă
libertatea religioasă. Puterea antihristă
pe care protestatarii din Speier au
respins-o lucrează cu o putere nouă,
căutând să recâștige supremația
pierdută. Același atașament neclintit față
de Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat
de Reformă în acel ceas de criză, este
singura nădejde pentru reforma din
zilele noastre. Tragedia Veacurilor 202-
204
“The appointed time came to appear before
the emperor. Charles V, seated upon his
throne, surrounded by the electors and the
„A venit timpul stabilit ca să se prezinte
înaintea împăratului. Carol al V-lea,
stând pe tronul său, înconjurat de
91
princes, gave audience to the Protestant
Reformers. The confession of their faith was
read. In that august assembly the truths
of the gospel were clearly set forth, and
the errors of the papal church were
pointed out. Well has that day been
pronounced “the greatest day of the
Reformation, and one of the most
glorious in the history of Christianity and
of mankind.”—Ibid., b. 14, ch. 7.
“But a few years had passed since the
monk of Wittenberg stood alone at
Worms before the national council. Now
in his stead were the noblest and most
powerful princes of the empire. Luther
had been forbidden to appear at Augsburg,
but he had been present by his words and
prayers. “I am overjoyed,” he wrote, “that I
have lived until this hour, in which Christ has
been publicly exalted by such illustrious
confessors, and in so glorious an assembly.”
— Ibid., b. 14, ch. 7. Thus was fulfilled what
the Scripture says: “I will speak of Thy
testimonies ... before kings.” Psalm 119:46.
“In the days of Paul the gospel for which
he was imprisoned was thus brought
before the princes and nobles of the
imperial city. So on this occasion, that
which the emperor had forbidden to be
preached from the pulpit was proclaimed
from the palace; what many had regarded
as unfit even for servants to listen to was
heard with wonder by the masters and
lords of the empire. Kings and great men
were the auditory, crowned princes were
the preachers, and the sermon was the
royal truth of God. “Since the apostolic
age,” says a writer, “there has never been
a greater work or a more magnificent
electori și prinți, a acordat audiență
reformatorilor protestanți. A fost citită
mărturisirea lor de credință. În acea
adunare Augustă, adevărurile
Evangheliei au fost prezentate cu
claritate, iar rătăcirile bisericii papale
au fost demascate. Pe drept cuvânt,
ziua aceea a fost declarată „ziua cea
mai mare a Reformei și una dintre
cele mai slăvite din istoria
creștinătății și a omenirii”. (Idem, b.14,
cap.7)
„Doar câțiva ani trecuseră de când
călugărul din Wittenberg a stat singur
la Worms în fața consiliului național.
Acum, în locul lui stăteau cei mai
nobili și mai puternici prinți ai
imperiului. Lui Luther îi fusese interzis
să apară la Augsburg, dar fusese prezent
prin cuvintele și prin rugăciunile lui.
„Sunt peste măsură de bucuros”, scria el,
„că am trăit până în ceasul acesta în care
Hristos a fost înălțat în mod public de
acești mărturisitori atât de iluștri și într-
o adunare atât de măreață.” (Idem, b.14,
cap.7). În felul acesta s-a împlinit
Scriptura care spune: „Voi vorbi despre
învățăturile Tale înaintea împăraților”.
(Psalmii 119, 46) ”
„În zilele lui Pavel, Evanghelia pentru
care fusese întemnițat a fost dusă tot
pe calea aceasta înaintea prinților și
nobililor cetății imperiale. Tot astfel,
92
confession.”—D’Aubigne, b. 14, ch. 7.” The
Great Controversy, 207-208
cu această ocazie, ceea ce împăratul
interzisese să se predice de la amvon
a fost vestit din palat; ceea ce mulți
au socotit ca nepotrivit chiar pentru
slugi să asculte, a fost ascultat cu
uimire de către învățații și demnitarii
imperiului. Regi și oameni învățați
formau auditoriul, prinții încoronați
erau predicatorii, iar predica era
adevărul împărătesc al lui Dumnezeu.
„Din vremea apostolică”, spunea un
scriitor, „n-a mai fost o lucrare atât de
mare sau o mărturisire atât de
măreață”. (D’Aubigne, b.14, cap.7)
Tragedia Veacurilor 207-208
“Some of the princes of Germany were
won to the reformed faith. The emperor
himself declared that the Protestant
articles were but the truth. The
Confession was translated into many
languages and circulated through all
Europe, and it has been accepted by
millions in succeeding generations as the
expression of their faith.” The Great
Controversy, 208.3 “God’s faithful servants
were not toiling alone. While
principalities and powers and wicked
spirits in high places were leagued
against them, the Lord did not forsake His
people. Could their eyes have been
opened, they would have seen as marked
evidence of divine presence and aid as
was granted to a prophet of old. When
Elisha’s servant pointed his master to the
hostile army surrounding them and
cutting off all opportunity for escape, the
prophet prayed: “Lord, I pray Thee, open
„Unii dintre prinții germani au fost
câștigați pentru credința reformată.
Însuși împăratul a declarat că
articolele protestanților erau numai
adevăr. Confesiunea a fost tradusă în
multe limbi și a circulat în toată
Europa, fiind primită de milioane de
oameni din generațiile următoare, ca
exprimare a credinței lor.” Tragedia
Veacurilor 208.2 „Slujitorii credincioși
ai lui Dumnezeu nu se osteniseră în
zadar. Când puterile, stăpânirile și
duhurile rele din locurile cerești s-au
unit împotriva lor, Domnul nu l-a
uitat pe poporul Său. Dacă ochii le-ar
fi fost deschiși, ar fi văzut o dovadă
evidentă a prezenței și ajutorului
divin, asemănătoare cu aceea care a
fost dată unui profet din vechime.
93
his eyes, that he may see.” 2 Kings 6:17.
And, lo, the mountain was filled with
chariots and horses of fire, the army of
heaven stationed to protect the man of
God. Thus did angels guard the workers in
the cause of the Reformation.” The Great
Controversy, 208.4
Când robul lui Elisei a arătat
stăpânului o armată vrăjmașă care i-
a înconjurat și le-a tăiat orice cale de
scăpare, profetul s-a rugat: „Doamne,
Te rog, deschide-i ochii ca să vadă”. (2
Regi 6, 17). Și iată că muntele era plin
de care și cai de foc, armata cerului
stătea pentru a-l ocroti pe omul lui
Dumnezeu. Tot în acest fel i-au păzit
îngerii și pe lucrătorii cauzei
Reformei.” Tragedia Veacurilor 208.3
“From the secret place of prayer came the
power that shook the world in the Great
Reformation. There, with holy calmness, the
servants of the Lord set their feet upon the
rock of His promises. During the struggle at
Augsburg, Luther “did not pass a day without
devoting three hours at least to prayer, and
they were hours selected from those the
most favorable to study.” In the privacy of his
chamber he was heard to pour out his soul
before God in words “full of adoration, fear,
and hope, as when one speaks to a friend.”
“I know that Thou art our Father and our
God,” he said, “and that Thou wilt scatter the
persecutors of Thy children; for Thou art
Thyself endangered with us. All this matter is
Thine, and it is only by Thy constraint that we
have put our hands to it.” The Great
Controversy, 210.1 “God did listen to the cries
of His servants. He gave to princes and
ministers grace and courage to maintain the
truth against the rulers of the darkness of
this world. Saith the Lord: “Behold, I lay in
Zion a chief cornerstone, elect, precious: and
he that believeth on Him shall not be
confounded.” 1 Peter 2:6. The Protestant
„Din locul ascuns al rugăciunii a venit
puterea care a zguduit lumea în marea
Reformă. Acolo, cu liniște sfântă,
slujitorii lui Dumnezeu și-au sprijinit
picioarele pe stânca făgăduințelor Sale.
În timpul luptei de la Augsburg, Luther
„nu lăsa să treacă nici o zi fără să
consacre cel puțin trei ore pentru
rugăciune și erau ceasurile cele mai
potrivite pentru studiu”. În cămăruța lui
retrasă era auzit revărsându-și sufletul
înaintea lui Dumnezeu în cuvinte pline
de adorare, teamă și nădejde, ca și când
ar fi vorbit cu un prieten. „Știu că Tu ești
Tatăl nostru și Dumnezeul nostru”,
spunea el, „și că îi vei risipi pe prigonitorii
copiilor Tăi; căci Tu Însuți ești amenințat
împreună cu noi. Toată această
problemă este a Ta și numai pentru că
Tu ne-ai constrâns am pus noi umărul la
ea.””
Tragedia Veacurilor 209.4
94
Reformers had built on Christ, and the gates
of hell could not prevail against them.” The
Great Controversy, 210.3
„Dumnezeu a ascultat strigătele
slujitorilor Săi. El a dat prinților și
lucrătorilor harul și curajul de a susține
adevărul împotriva conducătorilor
întunericului acestei lumi. Domnul a zis:
„Iată că pun în Sion o piatră din capul
unghiului, aleasă, prețioasă; și oricine
crede în El nu va fi dat de rușine.” (1
Petru 2, 6). Reformații protestanți au
clădit pe Hristos și porțile iadului nu i-au
putut birui.” Tragedia Veacurilor 210.2
95
EZRA 8 – PREDICTION
BEFORE MIDNIGHT
EZRA 8 – PREZICERE
ÎNAINTE DE MIEZUL
NOPȚII 1838 1840 1 2 3 911 PBM M MC 1d1m 9d1m 12d1m 4m 1d5m I------------------------------I------------------------------I------------------------------I Tarrying in Ahava, Depart for Jerusalem Jerusalem 11 men sent to Iddo, 12 Priests set apart 38 Levites (40 Priests), 220 Nethinim,
• Ezra left Babylon on 1d1m (911) and
arrived in Jerusalem on the 1d5m (MC).
But Ezra 8 brings to view events
intervening between the 1d1m and the
1d5m. They tarried in Ahava for 3 days.
• Ezra a părăsit Babilonul în 1Z1L
(911) și a ajuns la Ierusalim în 1Z5L
(SMN). Dar Ezra 8 aduce la vedere
evenimente care intervin între
1Z1L și 1Z5L. Ei au zăbovit la Ahava
timp de 3 zile.
Ezr 8:15 And I gathered them together to the
river that runneth to Ahava; and there
abode we in tents three days: and I viewed
the people, and the priests, and found there
none of the sons of Levi.
Ezr 8:15 Și i-am adunat la râul care curge
spre Ahava; și acolo am locuit trei zile
în corturi; și am privit asupra poporului
și preoților și nu am găsit acolo pe
niciunul dintre fiii lui Levi.
1838
1
PÎMN911
1Z5L1Z1L 9Z1L 12Z1L 4L
SMN
2 3
MN
1840
Ierusalim
11 oameni trimeși la Iddo
Zăbovirea în Ahava
38 Leviți (40 Preoți)
220 Netinimi
Plecare pentru Ierusalim
12 Preoți puși de o parte
96
o Ezra’s abiding for three days marks
three steps between PBM and
Midnight.
• The three steps for the binding off
of the tares. See Joseph’s prediction
before Midnight.
o Ezra zăbovind trei zile marchează
trei etape între PÎMN și Miezul
Nopții.
• Cele trei etape pentru legarea
neghinei. Vezi prezicerea lui
Iosif înainte de Miezul Nopții.
Two Years – Joseph’s Dreams:
1 2 3 days
PBM 2 yrs M
I——————————————————————I
Pharaoh’s Birthday Pharaoh’s Birthday
Gen 40 Gen 41
Prediction Joseph lifted up (ensign)
Joseph 30 yrs old
Doi ani – Visul lui Iosif:
Genesis 40:6-13 KJV
[6] And Joseph came in unto them in the
morning, and looked upon them, and,
behold, they were sad. [7] And he asked
Pharaoh's officers that were with him in the
ward of his lord's house, saying, Wherefore
look ye so sadly to day? [8] And they said
unto him, We have dreamed a dream, and
there is no interpreter of it. And Joseph said
unto them, Do not interpretations belong to
Geneza 40:6-13
[6] Și Iosif a intrat la ei dimineața si i-a
privit și, iată, ei erau triști. [7] Și a
întrebat pe ofițerii lui Faraon care erau
cu el sub paza casei domnului său,
spunând: Pentru ce arătați așa întristați
astăzi? [8] Iar ei i-au spus: Noi am visat
un vis și nu este un interpret al acestuia.
Și Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu
aparțin interpretările? Spuneți-mi visele,
Iosif 30 ani
Prezicere
3 zile
2 ani
2
MN
Ziua de naștere a lui Faraon
Gen 41
Iosif înălțat (semn)
Ziua de Naștere a lui
Faraon
Gen 40
1
PÎMN
97
God? tell me them , I pray you. [9] And the
chief butler told his dream to Joseph, and
said to him, In my dream, behold, a vine was
before me; [10] And in the vine were three
branches: and it was as though it budded,
and her blossoms shot forth; and the
clusters thereof brought forth ripe
grapes: [11] And Pharaoh's cup was in my
hand: and I took the grapes, and pressed
them into Pharaoh's cup, and I gave the cup
into Pharaoh's hand. [12] And Joseph said
unto him, This is the interpretation of it: The
three branches are three days: [13] Yet
within three days shall Pharaoh lift up thine
head, and restore thee unto thy place: and
thou shalt deliver Pharaoh's cup into his
hand, after the former manner when thou
wast his butler.
vă rog. [9] Și mai marele paharnicilor a
povestit visul său lui Iosif și i-a spus: În
visul meu, iată, o viță era înaintea mea;
[10] Și în vița erau trei ramuri și era ca
și cum aceasta înmugurea și florile ei
creșteau repede; și ciorchinii acesteia
au adus repede struguri copți; [11] Și
paharul lui Faraon era în mâna mea; și
am luat strugurii și i-am stors în paharul
lui Faraon și am dat paharul în mâna lui
Faraon. [12] Și Iosif i-a spus: Aceasta este
interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt
trei zile, [13] Totuși până în trei zile
Faraon va înălța capul tău și te va
restaura la locul tău; și vei da paharul lui
Faraon în mâna sa, după rânduiala
dinainte, când ai fost paharnicul lui.
• In Gen 40 Joseph makes a prediction
about the the baker and the butler
(wheat and tares).
• The latter rain is what ripens the fruit.
The vine bringing forth ripe fruit
means the latter rain begins to be shed
shortly before Midnight.
o This can also be seen in the
opening of the Seventh Seal
before Midnight.
• The three days represent the three
steps from PBM – Midnight (binding-
off of the tares).
• At the end of three days (Midnight) the
wise priests represented by the Butler
act as God’s representatives to bear a
cup of wine (a message) to Pharaoh.
• În Gen 40 Iosif face o prezicere
despre brutar și paharnic (grâu și
neghină).
• Ploaia târzie este ceea ce coace
roada. Butucul ce aduce roadă
înseamnă ploaia târzie ce începe
să vină un pic mai devreme decât
Miezul Nopții.
o Acest lucru poate fi văzut la fel
în desigilarea celui de-al
șaptelea Sigiliu înainte de
Miezul Nopții.
• Cele trei zile reprezintă trei etape
între PÎMN – Miezul Nopții (legarea
neghinei).
• La sfârșitul a trei zile (Miezul
Nopții) preoții înțelepți
reprezentați de paharnic
acționează ca reprezentativi ai lui
98
Dumnezeu pentru a duce paharul
de vin (o solie) lui Faraon.
Genesis 40:16-22 KJV
[16] When the chief baker saw that the
interpretation was good, he said unto
Joseph, I also was in my dream, and, behold,
I had three white baskets on my head: [17]
And in the uppermost basket there was of all
manner of bakemeats for Pharaoh; and the
birds did eat them out of the basket upon my
head. [18] And Joseph answered and said,
This is the interpretation thereof: The three
baskets are three days: [19] Yet within three
days shall Pharaoh lift up thy head from off
thee, and shall hang thee on a tree; and the
birds shall eat thy flesh from off thee. [20]
And it came to pass the third day, which was
Pharaoh's birthday, that he made a feast
unto all his servants: and he lifted up the
head of the chief butler and of the chief
baker among his servants. [21] And he
restored the chief butler unto his butlership
again; and he gave the cup into Pharaoh's
hand: [22] But he hanged the chief baker: as
Joseph had interpreted to them.
Geneza 40:16-22
[16] Când mai marele brutarilor a văzut
că interpretarea era bună, i-a spus lui
Iosif: Eu de asemenea am fost în visul
meu și, iată, aveam trei coșuri albe pe
capul meu; [17] Și în coșul de deasupra
erau tot felul de aluaturi coapte pentru
Faraon; și păsările le mâncau din coșul
de pe capul meu. [18] Și Iosif a răspuns
și a zis: Aceasta este interpretarea lui:
Cele trei coșuri sunt trei zile; [19] Totuși
până în trei zile Faraon va ridica al tău
cap de la tine și te va atârna pe un
lemn; și îți vor mânca păsările carnea
de pe tine. [20] Și s-a întâmplat, în a
treia zi, care era ziua de naștere a lui
Faraon, că el a făcut un ospăț tuturor
servitorilor săi: și a înălțat capul mai
marelui paharnicilor și al mai marelui
brutarilor între servitorii săi. [21] Și a
restaurat pe mai marele paharnicilor în
conducerea paharnicilor din nou; și
paharnicul a dat paharul în mâna lui
Faraon; [22] Dar l-a atârnat pe mai
marele brutarilor, așa cum le
interpretase Iosif.
• The baker represents the tares. His
three white baskets represent the
three steps from PBM – M which is
the binding-off of the tares.
• At Midnight he is hung. Hanging
represents being cursed (Gal 3:13).
The curse is the close of probation
on the tares at Midnight.
• Brutarul reprezintă neghina. Cele
trei coșuri albe ale lui reprezintă
trei etape de la PÎMN – MN care
este perioada de legare pentru
neghină.
• La Miezul Nopții el este spânzurat.
A fi spânzurat înseamnă a fi
blestemat (Gal 3:13). Blestemul
99
• Birds are a symbol of a church or a
messenger (Jer 12:9, Pro 27:8, ECC
10:20). This is identifying the tares
being consumed by false
messengers at Midnight. This is the
full manifestation of the strong
delusion that begins before
Midnight.
este încheierea timpului de probă
pentru neghină la Miezul Nopții.
• Păsările sunt un simbol a unei
biserici sau a unui sol (Ier 12:9, Pro.
27:8, Ecl 10:20). Aceasta identifică
neghina fiind consumată de soli
falși la Miezul Nopții. Aceasta este
manifestarea deplină a marii iluzii
care începe înainte de Miezul
Nopții.
Ezr 8:16 Then sent I for Eliezer, for Ariel, for
Shemaiah, and for Elnathan, and for Jarib,
and for Elnathan, and for Nathan, and for
Zechariah, and for Meshullam, chief men;
also for Joiarib, and for Elnathan, men of
understanding.
Ezr 8:17 And I sent them with
commandment unto Iddo the chief at the
place Casiphia, and I told them what they
should say unto Iddo, and to his brethren the
Nethinims, at the place Casiphia, that they
should bring unto us ministers for the house
of our God.
Ezr 8:16 Atunci am trimis după Eliezer,
după Ariel, după Șemaia și după Elnatan
și după Iarib și după Elnatan și după
Natan și după Zaharia și după Meșulam,
bărbați de seama; de asemenea după
Ioiarib și după Elnatan, oameni ai
priceperii.
Ezr 8:17 Și i-am trimis cu poruncă la Ido
mai marele din locul Casifia și le-am
spus ce ar trebui să îi spună lui Ido și
fraților săi netinimii, din locul Casifia, ca
să ne aducă servitori pentru casa
Dumnezeului nostru.
• Ezra saw no Levites among the people
and sent 11 men to Iddo.
• The number 11 represents the
disciples without Judas. This points to
the binding off of the tares which
begins before M.
o Judas left the table at the
footwashing before Christs seizure
at Midnight. Feet represent a gospel
message and Christ's washing their
feet represent His clarifying the
gospel message of Dan 11:40-45
through the increase of knowledge
• Ezra nu a văzut nici un Levit printre
popor și a trimis 11 la Ido.
• Numărul 11 reprezintă ucenicii fără
Iuda. Aceasta arată către perioada
de legare a neghinei care începe
înainte de Miezul Nopții.
o Iuda a părăsit masa la spălarea
picioarelor înainte de
capturarea lui Isus la Miezul
Nopții. Picioarele reprezintă o
solie a evangheliei și Cristos
spălându-le picioarele Îl
reprezintă pe El clarificând solia
evangheliei din Dan 11:40-45
100
on verses 1-39. This is taking place
now before Midnight.
o In the language of Eze 8 - Judas
separates on account of the strong
delusion (weeping for Tammuz)
that is located at PBM before the
fourth abomination (which is
located at Midnight).
• “Men of understanding” – they are wise
virgins as it is the wise that
“understand” (Dan 12:10).
• Iddo means “timely.”
• Encyclopedias - International Standard
Bible Encyclopedia - Casiphia
CASIPHIA
ka-sif'-i-a, ka-sif-e'-a (kaciphya'):
An unidentified place in North Babylonia,
near the river Ahava, to which Ezra sent for
"ministers for the house of our God" (Ezra
8:17). Some have thought the name to be
connected with keceph, "silver" or "money."
Septuagint renders argurio tou topou, as in 1
Esdras 8:45, "the place of the treasury."
• 11 Priests give prediction whose
fulfilment gathers the Levites.
prin creșterea cunoștinței
asupra versetelor 1-39. Aceasta
are loc înainte de Miezul Nopții.
o În limbajul din Eze 8 – Iuda se
separă din cauza marii iluzii
(plângerea pentru Tamuz) care
este localizată la PÎMN înainte
de a patra abominație (care este
localizată la Miezul Nopții).
• „Oameni ai priceperii” – ei sunt
fecioare înțelepte fiindcă cei
înțelepți sunt cei care „înțeleg” (Dan
12:10).
• Ido înseamnă „oportun.”
• Enciplopedia – Enciclopedia
Standard Internațională a Bibliei –
Casifa
CASIFA
ka-sif'-i-a, ka-sif-e'-a (kaciphya'):
Un loc neidentificat în nordul
Babilonului, lângă râul Ahava, unde Ezra
a trimis să caute „servitori pentru casa
Domnului nostru” (Ezra 8:17). Unii, după
numele lor, trebuie să fie conectați cu
keceph, „argint” sau „bani”.
Septuaginta redă arguio tuo topou, la fel
ca și în 1 Esdra 8:45 „palatul bogăției.”
11 Preoți dau prezicerea al căror
împlinire adună pe Leviți.
Ezr 8:18 And by the good hand of our God
upon us they brought us a man of
understanding, of the sons of Mahli, the son
of Levi, the son of Israel; and Sherebiah, with
his sons and his brethren, eighteen;
Ezr 8:19 And Hashabiah, and with him
Jeshaiah of the sons of Merari, his brethren
and their sons, twenty;
Ezr 8:18 Și prin mâna cea bună a
Dumnezeului nostru peste noi ei ne-au
adus pe un om al înțelegerii dintre fiii lui
Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel; și pe
Șerebia, cu fiii săi și cu frații săi,
optsprezece;
101
Ezr 8:19 Și pe Hașabia și cu el pe Isaia
dintre fiii lui Merari, frații săi și fiii lor,
douăzeci;
H8274 - she re byah
From H8273 and H3050; Jah has brought
heat; Sherebjah, the name of two Israelites: -
Sherebiah.
H8274 - she re byah
De la H8273 și H3050; Iehova a adus
căldură; Șerebja, numele a doi israeliți: -
Șerebia
H8273 - sharab
From an unused root meaning to glare;
quivering glow (of the air), especially the
mirage: - heat, parched ground.
H8273 – shârâb
De la o rădăcină nefolosită care
înseamnă a străluci orbitor; strălucirea
tremurătoare (a aerului), în mod special
mirajul: - căldură, teren uscat.
• “Parched ground” – these levites have
not received the latter rain and come to
the priests to acquire it.
• „Teren uscat” – acești leviți nu au
primit ploaia târzie și vin la preoți ca
să o primească.
H2811 - chashabyah
From H2803 and H3050; Jah has regarded;
Chashabjah, the name of nine Israelites: -
Hashabiah.
H2811 - chashabyah
De la H2803 și H3050; Iehova a ținut
cont; Șașabjah, numele a nouă israeliți: -
Hașabia
• They are the honest among Laodicea
who “God has regarded.”
• Ei sunt cei cinstiți printre laodiceeni
de care „Dumnezeu a ținut cont”.
H3470 - Yshayahuw
From 3467 and 3050; Jah has saved;
Jeshajah, the name of seven Israelites:--
Isaiah, Jesaiah, Jeshaiah. H3467 H3050
H3470 – Yșaiahuw
De la H3467 și H3050; Iehova a salvat;
Jeșajah, numele la 7 israeliți: - Isaia,
Iesaia, Ieșaia.
• Jeshiah means “God has saved” -
identifying the sealing of the levites.
• 38 Levites (are listed in addition to
Sherebiah, Hashabiah and Jeshiah) who
responded to Ezra's call.
• Ieșaia înseamnă „Dumnezeu a
salvat” – identificând sigilarea
leviților.
• 38 de Leviți (sunt pe listă în plus de
Șerebia, Hașabia și Ieșaia) care
răspund la apelul lui Ezra.
102
• The number 38 in Millerite history marks
Josiah Litch's prediction in 1838 which is
marked at the PBM.
o 1840 in this line typifies Midnight
as 40 is a symbol of 911 – M. The
angel of Rev 10 desc. Paralleling
the descent of the angel at
Midnight (see Luke 1).
o That the levites are being
marked points to a connection
between this prediction and the
levites. Its fulfilment is what will
awaken them.
• Samuel Snow gave the Midnight Cry
message in 1844 - the 38th year of his
life.
• Numărul 38 în istoria Millerită
marchează prezicerea lui Josiah
Litch în 1838 care este marcată la
PÎMN.
o 1840 în această linie este un
tip al Miezului Nopții prin 40.
El este un simbol al 911 –
MN. Îngerul din Apoc 10
coboară. Fiind în paralel cu
îngerul ce coboară la Miezul
Nopții (vezi Luca 1).
o Faptul că leviții sunt marcați
ne arată conexiunea între
prezicerea aceasta și leviții.
Împlinirea ei, este ceea ce o
să îi trezească.
• Samuel Snow a dat strigătul de la
Miezul Nopții în 1844 – cel de-al
38lea an al vieții sale.
Ezr 8:20 Also of the Nethinims, whom David
and the princes had appointed for the
service of the Levites, two hundred and
twenty Nethinims: all of them were
expressed by name.
Ezr 8:20 De asemenea dintre netinimi,
pe care David și prinții îi rânduiseră
pentru serviciul leviților, două sute
douăzeci de netinimi; toți au fost
numiți pe nume.
• 220 represents reconciliation.
• Nethinim are a symbol of the 11th hour
workers.
• Hence all three classes (priests, Levites
and 11th hour workers) are identified at
the Prediction Midnight
o The prediction is the tidings out of
the east and out of the north that
will test all three groups of people
in their order.
❖ See PBM line of Christ -
Jerusalem, Judea and the area
• 220 reprezintă reconciliere.
• Netinimii sunt un simbol al
lucrătorilor de la 11a oră.
• Sunt deci trei clase (preoți, leviți și
netinimi) care sunt identificați la
Prezicerea [înainte de] Miezul
Nopții.
o Prezicerea sunt vești dinspre est
și dinspre nord care o să testeze
toate trei grupuri de oameni în
ordinea lor.
❖ Vezi PÎMN pe linia lui Cristos
– Ierusalim, Iudeea și cei din
103
round about Jordan came to
hear John’s prediction.
jurul Iordanului au venit să
audă de prezicerea lui Ioan.
Thirty Years - Christ:
911 PBM M
4 BC I--------- 6m ---------> 27 AD
I-----------------------------------------I---------------------------I
Christ born JB Ministry “Christ” appears (Mareh)
“Repent…” “Repent…”
Jerusalem, Judaea, Jordan
Treizeci de Ani – Cristos:
• “Jerusalem, and all Judaea, and all the
region round about Jordan” went to see
John (Matt 3:5) - Priests, levites and 11th
hour workers.
o Judaea - the greek word for the area
inhabited by Judah. David was
anointed king over Judah at 911.
Judaea is thus a reference to the
priests.
o Jerusalem is marked at the MC (Ezra
arrived in Jerusalem on the 1d5m). It
is thus referring to the levites.
o The nations round about the Jordan
are the gentiles/11th hour workers.
• „Ierusalimul și toată Iudeea și
toată regiunea de jur împrejurul
Iordanului” au fost să-l vadă pe
Ioan (Mat 3:5) – Preoții, leviții și
lucrătorii de la a 11a oră.
o Iudea – cuvântul grec pentru
acea zonă locuită de Iuda. David
a fost uns ca rege peste Iuda la
911. Iudea este deci o referință
la preoți.
o Ierusalimul este marcat la SMN
(Ezra sosește la Ierusalim în
1Z5L). Se referă deci la leviți.
o Națiunile de jur împrejurul
Iordanului sunt neamurile /
lucrătorii de la a 11a oră.
PÎMN
Nașterea lui
Isus
911
24 d.H.
„Pocăițivă...” „Pocăițivă...”
„Cristos” apare (Mareh)Lucrarea lui IB
MN
6L
Ierusalim, Iudea, Iordan
4 î.H.
104
Ezr 8:21 Then I proclaimed a fast there, at
the river of Ahava, that we might afflict
ourselves before our God, to seek of him a
right way for us, and for our little ones, and
for all our substance.
Ezr 8:22 For I was ashamed to require of the
king a band of soldiers and horsemen to help
us against the enemy in the way: because we
had spoken unto the king, saying, The hand
of our God is upon all them for good that
seek him; but his power and his wrath is
against all them that forsake him.
Ezr 8:23 So we fasted and besought our God
for this: and he was intreated of us.
Ezr 8:24 Then I separated twelve of the
chief of the priests, Sherebiah, Hashabiah,
and ten of their brethren with them,
Ezr 8:21 Atunci eu am proclamat un post
acolo, la râul Ahava, ca să ne chinuim
înaintea Dumnezeului nostru, pentru a
căuta la el o cale dreaptă pentru noi și
pentru micuții noștri și pentru toată
averea noastră.
Ezr 8:22 Pentru că mi-era rușine să cer
de la împărat o ceată înarmată de soldați
și de călăreți, pentru a ne ajuta pe cale
împotriva dușmanului; deoarece noi
vorbisem împăratului, spunând: Mâna
Dumnezeului nostru este spre bine
peste toți aceia care îl caută; dar puterea
lui și furia lui sunt împotriva tuturor celor
care îl părăsesc.
Ezr 8:23 Astfel că am postit și l-am
implorat pe Dumnezeul nostru pentru
aceasta; și el a fost înduplecat de noi.
Ezr 8:24 Atunci am despărțit
doisprezece dintre mai marii
preoților: pe Șerebia, pe Hașabia și pe
zece dintre frații lor cu ei,
• After tarrying in Ahava Ezra set apart 12
priests. At M the number of the priests is
made up.
• The number 12 is also a symbol of
organization.
• După zăbovirea în Ahava, Ezra pune
deoparte 12 preoți. La MN, numărul
preoților este complet.
• Numărul 12 este la fel un simbol al
organizației.
It was at the ordination of the Twelve that
the first step was taken in the
organization of the church that after
Christ’s departure was to carry on His work
on the earth. Of this ordination the record
says, “He goeth up into a mountain, and
calleth unto Him whom He would: and they
came unto Him. And He ordained twelve,
that they should be with Him, and that He
Cu ocazia binecuvântării celor
doisprezece, s-a făcut primul pas
pentru organizarea bisericii, care,
după înălțarea lui Hristos, avea să ducă
mai departe lucrarea Sa pe pământ.
Despre această întărire a lor prin
binecuvântare, raportul spune: „Și el a
urcat pe un munte și a chemat la el pe
cine a voit; și ei au venit la el. Și a rânduit
105
might send them forth to preach.” Mark 3:13,
14. {AA 18.1}
doisprezece, ca să fie cu el și ca să îi
trimită să predice”. (Marcu 3, 13.14.) {FA
18.1}
Ezr 8:25 And weighed unto them the
silver, and the gold, and the vessels, even
the offering of the house of our God, which
the king, and his counsellors, and his lords,
and all Israel there present, had offered:
Ezr 8:26 I even weighed unto their hand six
hundred and fifty talents of silver, and silver
vessels an hundred talents, and of gold an
hundred talents;
Ezr 8:27 Also twenty basons of gold, of a
thousand drams; and two vessels of fine
copper, precious as gold.
Ezr 8:28 And I said unto them, Ye are holy
unto the LORD; the vessels are holy also; and
the silver and the gold are a freewill
offering unto the LORD God of your
fathers.
Ezr 8:29 Watch ye, and keep them, until ye
weigh them before the chief of the priests
and the Levites, and chief of the fathers
of Israel, at Jerusalem, in the chambers of
the house of the LORD.
Ezr 8:25 Și le-am cântărit argintul și
aurul și vasele, ofranda pentru casa
Dumnezeului nostru, pe care împăratul
și sfătuitorii săi și domnii săi și tot Israelul
acolo prezent, îl oferiseră;
Ezr 8:26 Am cântărit în mâna lor șase
sute cincizeci de talanți de argint și o sută
de talanți de vase de argint și o sută de
talanți de aur;
Ezr 8:27 De asemenea douăzeci de oale
de aur de o mie de drahme; și două vase
de aramă fină, prețioasă ca aurul.
Ezr 8:28 Și le-am spus: Voi sunteți sfinți
pentru DOMNUL; vasele de asemenea
sunt sfinte; și argintul și aurul sunt un
dar de bunăvoie pentru DOMNUL
Dumnezeul părinților voștri.
Ezr 8:29 Vegheați și păziți-le, până le
veți cântări înaintea mai marilor
preoților și ai leviților și înaintea mai
marilor dintre părinții lui Israel, la
Ierusalim, în camerele casei
DOMNULUI.
The blessing of God, however, did not make
unnecessary the exercise of prudence and
forethought. As a special precaution in
safeguarding the treasure, Ezra “separated
twelve of the chief of the priests”—men
whose faithfulness and fidelity had been
proved—“and weighed unto them the silver,
and the gold, and the vessels, even the
offering of the house of our God, which the
king, and his counselors, and his lords, and
all Israel there present, had offered.” These
Însă binecuvântarea lui Dumnezeu n-a
făcut ca exercitarea prudenței și
prevederii să fie inutilă. Ca o precauție
deosebită pentru asigurarea tezaurului,
Ezra a ales douăsprezece căpetenii
dintre preoți bărbați a căror
credincioșie și devotament fuseseră
dovedite și „le-am cântărit argintul și
aurul și vasele, ofranda pentru casa
Dumnezeului nostru, pe care împăratul
și sfătuitorii săi și domnii săi și tot Israelul
106
men were solemnly charged to act as vigilant
stewards over the treasure entrusted to their
care. “Ye are holy unto the Lord,” Ezra
declared; “the vessels are holy also; and the
silver and the gold are a freewill offering unto
the Lord God of your fathers. Watch ye, and
keep them, until ye weigh them before the
chief of the priests and the Levites, and chief
of the fathers of Israel, at Jerusalem, in the
chambers of the house of the Lord.” Verses
24, 25, 28, 29. {PK 616.2}
The care exercised by Ezra in providing for
the transportation and safety of the Lord’s
treasure, teaches a lesson worthy of
thoughtful study. Only those whose
trustworthiness had been proved were
chosen, and they were instructed plainly
regarding the responsibility resting on them.
In the appointment of faithful officers to act
as treasurers of the Lord’s goods, Ezra
recognized the necessity and value of
order and organization in connection
with the work of God. {PK 617.1}
acolo prezent, îl oferiseră”. Acești bărbați
au fost însărcinați în mod solemn să
acționeze ca administratori plini de grijă
ai tezaurului încredințat lor. „Voi sunteți
sfinți pentru DOMNUL”, a spus Ezra.
„vasele de asemenea sunt sfinte; și
argintul și aurul sunt un dar de bunăvoie
pentru DOMNUL Dumnezeul părinților
voștri, Vegheați și păziți-le, până le veți
cântări înaintea mai marilor preoților și
ai leviților și înaintea mai marilor dintre
părinții lui Israel, la Ierusalim, în
camerele casei DOMNULUI.” (Vers.
24.25.28.29). {PR 616.2}
Grija dată pe față de Ezra în luarea de
măsuri pentru transportarea în
siguranță a tezaurului Domnului ne
învață o lecție demnă de un studiu atent.
Numai aceia a căror cinste fusese
dovedită au fost aleși au fost instruiți în
mod clar cu privire la răspunderile care
era asupra lor. În rânduirea de slujbași
credincioși pentru a lucra ca vistiernici ai
bunurilor Domnului, Ezra a recunoscut
nevoia și valoarea ordinii și
organizației în legătură cu lucrarea lui
Dumnezeu. {PR 617.1}
• Priests begin temple service at
Midnight - Church Triumphant.
o There were 12 of them - the
number of Priests is made up to
replace those represented by Judas
who fell away.
o 12 is also a symbol of organization
identifying the completion of the
process of organization began at
911.
• Preoții încep serviciul templului la
Miezul Nopții – Biserica Biruitoare.
o Erau 12 dintre ei – numărul
preoților este completat
pentru a înlocui pe acei care
sunt reprezentați prin Iuda și
care cad.
o 12 este la fel un simbol al
organizației identificând
completarea procesului de
107
• The priests were men whose
faithfulness had been proved - they
have successfully navigated their
testing process.
organizare ce a început pe
911.
• Preoții erau oameni a căror
credincioșie fuseseră dovedită – ei
au navigat cu bine prin procesul lor
de test.
Rev 17:14 These shall make war with the
Lamb, and the Lamb shall overcome them:
for he is Lord of lords, and King of kings: and
they that are with him are called, and
chosen, and faithful.
Rev 17:14 Aceștia vor face război cu
Mielul și Mielul îi va învinge, pentru că el
este Domnul domnilor și Împăratul
împăraților; și cei ce sunt cu el sunt
chemați și aleși și credincioși.
The work is soon to close. The members of
the church militant who have proved
faithful will become the church
triumphant. In reviewing our past history,
having traveled over every step of advance to
our present standing, I can say, Praise God!
As I see what God has wrought, I am filled
with astonishment and with confidence in
Christ as leader. We have nothing to fear for
the future, except as we shall forget the way
the Lord has led us, and his teaching in our
past history. {RH October 12, 1905, par. 22}
Lucrarea se va încheia în curând.
Membrii bisericii luptătoare, care s-au
dovedit credincioși, vor deveni
biserica biruitoare. Examinând istoria
trecutului nostru, urmărind fiecare pas
de înaintare până în situația noastră
prezentă, pot să spun: Domnul fie
lăudat! Când văd ce a înfăptuit
Dumnezeu, mă simt plină de uimire și de
încredere în Domnul Hristos,
Conducătorul nostru. Nu avem a ne
teme de nimic pentru viitor, decât de a
uita calea pe care ne-a condus Domnul și
învățătura Sa în istoria trecutului nostru.
[EUZ 62.1; 72.1] {RH 12 octombrie, 1905,
par. 22}
• They do this until the offerings are
brought to the temple in Jerusalem
(MC).
• Ei fac aceasta până când darurile
sunt aduse la templul din Ierusalim
(SMN).
Ezr 8:30 So took the priests and the Levites
the weight of the silver, and the gold, and the
vessels, to bring them to Jerusalem unto the
house of our God.
Ezr 8:30 Astfel, preoții și leviții au luat
greutatea argintului și a aurului și a
vaselor, pentru a le aduce la Ierusalim în
casa Dumnezeului nostru.
108
Ezr 8:31 Then we departed from the river of
Ahava on the twelfth day of the first
month, to go unto Jerusalem: and the hand
of our God was upon us, and he delivered us
from the hand of the enemy, and of such as
lay in wait by the way.
Ezr 8:31 Apoi noi am plecat de la râul
Ahava în a douăsprezecea zi a lunii
întâi, pentru a merge la Ierusalim; și
mâna Dumnezeului nostru era peste noi
și ne-a scăpat din mâna dușmanului și a
celor care pândeau pe cale.
• After tarrying in Ahava the narrative
points out that they departed for
Jerusalem on the 12d1m.
• După ce au zăbovit în Ahava, istoria
spune că ei au plecat spre Ierusalim
în a 12Z1L.
During the few days that the Israelites tarried
at the river, every provision was completed
for the long journey. “We departed,” Ezra
writes, “on the twelfth day of the first month,
to go unto Jerusalem: and the hand of our
God was upon us, and He delivered us from
the hand of the enemy, and of such as lay in
wait by the way.” Verse 31. About four
months were occupied on the journey, the
multitude that accompanied Ezra, several
thousand in all, including women and
children, necessitating slow progress. But all
were preserved in safety. Their enemies
were restrained from harming them. Their
journey was a prosperous one, and on the
first day of the fifth month, in the seventh
year of Artaxerxes, they reached Jerusalem.
{PK 617.2}
În cele câteva zile în care izraeliții au
întârziat la râu, au fost luate toate
măsurile necesare pentru călătoria cea
lungă. „Am plecat de la râul Ahava”, scria
Ezra, „în a douăsprezecea zi a lunii întâi,
pentru a merge la Ierusalim; și mâna
Dumnezeului nostru era peste noi și ne-
a scăpat din mâna dușmanului și a celor
care pândeau pe cale.” (Vers. 3l).
Călătoria a durat aproape patru luni,
iar mulțimea care-l însoțea pe Ezra,
câteva mii în total, inclusiv femei și copii,
trebuia să înainteze încet. Dar toți au fost
păstrați în siguranță. Vrăjmașii au fost
împiedicați să le facă rău. Călătoria a
decurs bine și în ziua întâia a lunii a
cincea, în anul al șaptelea al lui
Artaxerxe, ei au ajuns la Ierusalim. {PR
617.2}
• They arrived in Jerusalem four months
later on the 1st day of the fifth month.
o The number four is a symbol of M -
MC. Lazarus raised on the fourth
day (church triumphant); fourth
abomination in Ezra 8.
• Ei au ajuns la Ierusalim patru luni
mai târziu în ziua întâia a lunii a
cincea.
o Numărul patru este un simbol
al MN – SMN. Lazar a înviat în a
patra zi (biserica biruitoare); ce-
a de-a patra abominație din
Ezra [Ezechiel] 8.
109
CELE ȘAPTE TUNETE ALE LUI SAMUEL SNOW
CELE ȘAPTE TUNETE (1798 – 1844):
CELE ȘAPTE TUNETE (SAMUEL SNOW):
APLICAREA ÎN ADEVĂRUL PREZENT:
Lumina specială dată lui Ioan care a fost exprimată de cele șapte tunete a fost
o trasare a evenimentelor care vor avea loc în timpul soliilor îngerești întâia și
a doua. Nu era lucrul cel mai bun ca poporul să cunoască lucrurile acestea, deoarece
era absolut necesar ca credința lor să fie încercată. După rânduiala lui Dumnezeu
urmau să fie proclamate adevăruri prea minunate și avansate. Prima și a doua solie
urmau să fie proclamate, dar nici o lumină în plus nu urma să fie dată la iveală înainte
ca soliile acestea să-și fi făcut lucrarea lor specifică. Lucrul acesta este reprezentat de
(5)
TS Formaliz. 1P/2SÎ
(6) (7)
1798 1816-1818 1833 11Aug/19Apr 21 Iulie 15 Aug 22 Oct
(1) (2) (3) (4)
Marea
DezamăgirePrima Desam.
Strigătul de la Miezul
Nopții
Miezul NopțiiCreșterea Cunoșt.
Mai 43 Feb. 44 3 Apr. 21 Iulie
(1) (2) (3) (4) (5)
Marea
Dezamăgire
22 Oct.15 Aug.
Tabernacolul de la
Boston
(2 Mai 1844)
19 Apr.
(6) (7)
PÎMN
Scris. lui Miller
către Himes
Tabăra de la ExeterAdvent
Herald
Scris. lui Snow către
Southard
Prima Dezam. 2SÎ
Formaliz.
Miază Noapte SMN
Creșterea Cunoșt.TS Prima Dezam. / 2SÎ
(6) (7)
1989 1992 1996 911 LD
PÎMN
(1) (2) (3) (4) (5)
110
îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu un jurământ extrem de solemn
că nu va mai fi timp. {19MR 320.3}
TUNETELE LUI SAMUEL SNOW:
Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament arătau la fel spre toamnă, ca
fiind timpul când trebuia să aibă loc evenimentul reprezentat prin „curățirea
sanctuarului”. Acest lucru a devenit foarte lămurit atunci când atenția a fost
îndreptată asupra modului în care tipurile, care avuseseră legătură cu prima venire a
lui Hristos, se împliniseră. {TV 399.1}
Junghierea mielului pascal era o umbră a morții lui Hristos. Pavel spune: „Cristos,
paștele nostru, a fost sacrificat pentru noi”. (1 Corinteni 5:7). Snopul cu primele
roade care era legănat de paști înaintea Domnului preînchipuia învierea lui Cristos.
Vorbind despre învierea Domnului și a întregului Său popor, Pavel spune: „Cristos
primele roade, apoi cei ai lui Cristos la venirea lui”. (1 Corinteni 15:23). Asemenea
snopului de legănat care era primul seceriș adunat înainte de marele seceriș, Cristos
era primul rod al secerișului nepieritor al celor răscumpărați, care la învierea viitoare
vor fi adunați în grânarul lui Dumnezeu. {TV 399.2}
Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în
ceea ce privește timpul. În ziua a patrusprezecea a primei lună iudaică, chiar în
ziua și în luna în care timp de cincisprezece lungi veacuri fusese înjunghiat mielul
pascal, Cristos a mâncat paștele cu ucenicii Săi, instituind sărbătoarea care urma să
comemoreze moartea Sa ca „Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii”. În
aceeași noapte a fost luat de mâini nelegiuite pentru a fi răstignit și omorât. Și ca
antitip al snopului de legănat, Domnul nostru a fost înviat dintre morți a treia zi ca
„primele roade ale celor ce au adormit”, modelul tuturor celor drepți înviați, ale căror
„trupuri stricăcioase” vor fi schimbate, și „făcut asemenea trupului slavei Sale.”
Versetul 20; Filipeni 3:21 {TV 399.3}
În același fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire trebuie să se
împlinească la timpul arătat de serviciul simbolic. {TV 399.4}
111
În sistemul mozaic, curățirea sanctuarului, sau ziua cea mare de ispășire, avea loc în
ziua a zecea a lunii a șaptea iudaice (Leviticul 16, 29-34), când marele preot, după ce
făcea ispășire pentru tot Israelul îndepărtând în felul acesta păcatele din sanctuar,
ieșea și binecuvânta poporul. Tot așa se credea că Cristos Marele nostru Preot urma
să Se arate, pentru a curăți pământul prin distrugerea păcatului și a păcătoșilor, ca
apoi să binecuvânteze cu nemurire poporul Său care Îl așteaptă. Astfel, ziua a zecea
a lunii a șaptea, Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în
anul 1844 cădea la douăzeci și două octombrie, a fost considerată ca timp al
revenirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu dovezile prezentate mai
înainte, că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar concluzia părea
bine fondată. {TV 400.1}
1. SCRISOAREA LUI MILLER CĂTRE J.V. HIMES – TIMPUL
SFÂRȘITULUI
Frate Himes:
„Sănătatea mea este pe câștig, cum ar spune anumiți frați. Îmi mai rămân doar două
zeci și două de bube, de talia unei boabe de strugure până la o nucă, pe umăr, coastă,
spate și mâini. Cu adevărat că sunt chinuit ca și Iov. Și cam tot la fel atât de mulți
mângâietori – numai că ei nu vin să mă vadă la fel cum au făcut aceia lui Iov, și
argumentele lor nu sunt nici pe departe atât de raționale. Aș dori să-l văd pe fratele
Bliss. Sper să aibă dreptate despre terminarea perioadelor, dar gândesc că nu are. O
să-ți spun de ce, dacă o să examinezi, o să găsești că toate ceremoniile legii din tip
care erau observate în prima lună, sau echinoxul vernal, își aveau împlinirea în
prima venirea a lui Cristos și suferințele lui; dar toate sărbătorile și ceremoniile în
luna a șaptea sau echinoxul autumnal își pot avea împlinirile decât la cel de-al
doilea advent al lui.” - {Signs of the Times, May 17, 1843}
Deși calculele acestea indicau sezonul în care cel de-al doilea advent avea să aibă loc,
data exactă a fost determinată de Snow prin argumentul topologic care a fost
112
expus de Miller mai mult de un an înainte. Miller a arătat că sărbătorile iudaice
erau tipuri ce erau să fie împlinite de Cristos la primul și cel de-al doilea advent.
5 Potrivit lui Snow, tipurile vernale care au fost împlinite la primul advent au fost: (1)
Paștele cu antitipul lui în moartea lui Cristos ca și mielul paștelui (1 Cor. 5:7); (2)
ofranda primelor roade ale recoltei din dimineața de după Sabat (Lev. 23:6, 7, 10, 11)
cu antitipul lui în reînvierea lui Cristos ca și premele roade dintre morți (1 Cor. 15:20-
23); (3) sărbătoarea săptămânilor (Lev. 23:15, 16), văzută ca și aniversarea coborârii
Domnului peste muntele Sinai la darea Legii, cu antitipul său în coborârea Duhului
Sfânt la Cincizecime. 6 Totuși, tipurile autumnale care erau ținute în a șaptea lună al
anului iudaic nu și-au avut niciodată împlinirea în antitip. Singura explicație pentru
asta el a găsit-o în ipoteza că ele erau să se împlinească în cea de-a doua venire. A
fost tipul Zilei de Ispășire, Yom Kippur, ce l-a condus pe Snow la calcularea datei
exacte pentru revenirea lui Cristos, afirmând că în Ziua Ispășirii, ziua a zecea a lunii a
șaptea, marele preot s-a dus în locul preasfânt al tabernacolului, prezentând sângele
victimei în fața scaunului milei, după care în aceeași zi ieșea și binecuvânta
congregația așteptătoare a lui Israel. Vezi Lev. 9:7, 22, 23, 24, și Lev. al 16lea cap.; Evr.
v. 1-6 și 9:1-12, 27, 28. Acuma punctul important în acest tip este completarea
reconcilierii la ieșirea marelui preot din locul sfânt. Marele preot era un tip al lui Isus,
Marele nostru Preot; locul preasfânt, un tip al însuși cerului; și ieșirea marelui preot
un tip al venirii lui Isus a doua oară pentru a binecuvânta poporul așteptător. Precum
aceasta a fost în a zecea zi a lunii a șaptea [recunoașterea Karaită], la fel în acea zi
Isus o să vină în mod sigur, fiindcă nici un singur punct al legii nu trebuie să eșueze.
Totul trebuie să fie împlinit. 1 {1977 PGD, FSDA 95.2}
Dumnezeu și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse în
Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat
în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui
profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu.
I-a fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute
verigă după verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui
Dumnezeu. A văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise
ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că
un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea
113
lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul
sacru al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă. {ST 229.1}
• O solie este desigilată la TS. Miller, solul soliei primului înger care a fost
desigilat la TS, a prezentat înțelegerea care a format baza soliei Strigătului
de la Miezul Nopții.
• Strigătul de la Miezul Nopții a lui Snow își avea baza în solia dusă de Miller
(Dan. 8:14) care în linia noastră este Dan. 11:40-45.
2. SCRISOAREA PERSONALĂ A LUI SNOW CĂTRE NATHANIEL
SOUTHARD, 16 FEB. 1844 – CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI
Dragă frate Southard. – Aș dori să prezint vreo câteva gânduri, pentru o atenție
deosebită fraților din credința adventă, asupra unui punct în care sunt de părere
diferită cu mulți dintre ei, și anume terminarea perioadelor profetice. Aceasta am să
o fac, nu pentru că caut controversă; din contră, „să nu fie ceartă între noi, pentru că
suntem frați.” Nici nu caut să descurajez pe cei care, cu o dorință sinceră așteaptă
venirea binecuvântatului nostru Stăpân, în anul iudaic prezent, 1843. Nu am la fel nici
o dorință să pun glorioasa zi în viitor. Întregul meu suflet respiră rugăciunea, „Vino
Domne Isuse și vino repede.” Dar Domnul mi-a arătat, cred, că trebuia să
așteptăm și să suferim un pic mai mult. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.26}
Cu toții credem că marea săptămână trebuie să fie împlinită. Că cei 6000 de ani care
au fost umbriți de cele șase zile ale creației, trebuie să se împlinească; și după aceea
va veni a șaptea mie – gloriosul Sabat al odihnei „care rămâne pentru poporul lui
Dumnezeu.” Ei bine această perioadă lungă – aionul sau veacul lumii prezente, a
început toamna. Pentru a dovedi aceasta, am sa prezint câteva considerații. În primul
rând, a fost o opinie concurentă a cronologiștilor iudei și creștini. În următorul loc,
omul la creația sa trebuia să trăiască din fructe și semințele lor. Gen 1:29. Nu apare
rezonabil că acestea erau coapte decât doar în toamnă. Iarăși, la exodul din Egipt, o
schimbare a fost făcută pentru începutul anului. Ex 12:2, „Această lună va fi pentru
voi începutul lunilor”. Ex. 13:4, „Astăzi ați ieșit în luna Abib” Se pare deci, că de la
creație până la Exod, anii începeau cu o altă lună. De aceea, la fel cum se poate vedea
114
din tablele timpului iudaic, a fost, de la ieșirea din Egipt, două moduri pentru a începe
anul, unul cu luna numită Ethanim sau Tisri, toamna – și cealaltă Abib sau Nisan,
primăvara. Ultima abordându-se cu timpul din Exod, - prima, cu recunoașterea anilor
de la creație. În întregime, deci, conclud că cei 6000 de ani au început toamna. La fel,
ca și dispensa gloriei, la apariția lui Cristos; este numită de apostol, „dispensa
întregimii timpului,” (Efe. 1:10), Sunt constrâns să cred că această perioadă o să
cuprindă 6000 de ani întregi. Și din tot ce am putut până când să descopăr în
cronologia lumii, acești ani o să fie compleți în toamna anului 1844. {3 Aprilie, 1844
JVHe, HST 69.1}
Cele șapte timpuri ai lui Moise, în Lev 26 se adună la 2520 de ani plini. Ei au început
cu frângerea puterii lui Iuda, la captivitatea lui Manase, 677 î. H. Acesta este timpul
care a fost întotdeauna dat ca dată pentru începutul lor. Dar a fost o eroare în a
supune că ei se termină în 1843, după cum voi arăta acum. De-ar fi ei început pe 1
Ian. 677, ei nu s-ar fi terminat înainte de 1 Ian. 1844. Dar, de-ar fi ei început cu prima
zi a anului Iudaic, în 677, ei nu s-ar fi putut termina înainte de prima zi a anului Iudaic,
1814 [1844]. Fiindcă este evident că este nevoie de 677 și 1843 de ani întregi pentru
a face o perioadă plină de 2520. Dar orice punct în 677 î.H., este doar în al 677lea an
înainte de Cristos. Dacă calculăm de la perioada creștină, noi nu obținem 677 de ani
întregi, decât doar când ajungem la punctul extrem, adică prima zi a anului 677 î.H.
Deci la fel, recunoscând înainte de la începutul erei creștine, nu obținem 1843 de ani,
decât când ajungem la punctul extrem, adică la sfârșitul anului 1843 d.H. sau prima
zi al anului 1844 d.H. Cei 2520 de ani nu se pot termina decât după expirarea anului
iudaic prezent. Acum este evident că Manase --nu a fost capturat la începutul anului,
prin faptul că Esargaddon și Asirienii au fost ocupați în a deporta cele zece triburi în
afara țării lor și de a pune străini în locul lor, în același an și înainte de invazia lui Iuda.
Găsim istoria corespunzătoare în 2 Regi 17: 20-24. Profeția corespunzătoare o găsim
în Isa. 7:8. Data acestei profeții este în 742 î.H. Din acest an numărați șase zeci și cinci
de ani, și ne aduce în 677 î.H. În acest an, ca împlinire a prezicerii în Osea 5:5, Israel și
Iuda au fost ambii înfrânți. Dar cum este nevoie de un timp considerabil pentru a
deporta cele 10 triburi, și de adus străini pentru a le lua locul – nu putem să datăm
captivitatea lui Manase mai devreme decât în toamna acestui an. Deci, aproape o
jumătate din anul iudaic 677 î.H. trebuie lăsată neluată în calcul. Aceasta o să extindă
115
necesarmente perioada celor 2520 de ani până în toamna anului 1844 d.H. {3 Aprilie,
1844 JVHe, HST 69.2}
Cele 2300 de zile din Dan. 8 au început cu cele 70 de săptămâni în 457 î.H. Dar ei nu
au început cu prima zi al acestui an. Este adevărat că Ezra a început să plece din
Babilon în prima zi a primei luni. Dar asta nu a fost în anul 457 î.H. dar în anul 456 î.H.
Cel de-al șaptelea an al lui Artaxerxe, în care Ezra a plecat, a început, după analiza
Doctorului Hales a cronologiei, în 457 și s-a terminat în 456. 8 A fost practica
cronologiștilor de a număra anii domniilor monarhilor, începând din anul în care ei
începeau să domnească; făcând acesta primul lor an. De acord cu aceasta, anul 457
î.H. în care a început cel de-al șaptelea an al domniei lui Artarxerxes, este luat în cont
ca fiind cel de-al șaptelea an al lui. Acum se pare, din lumina cea mai bună pe care
putem să o avem în legătură ca asta, că el și-a început domnia toamna. Deci, acest al
șaptelea an ar fi trebuit să înceapă în toamna anului 457 î.H. Cum Ezra a părăsit
Babilonul primăvara – și în timpul celui de-al șaptelea an al regelui; (Vezi Ezra 7.) ar
trebui deci să fie primăvara anului 456 î.H. – fiindcă nu este o altă primăvară care este
cuprinsă în cel de-al șaptelea an al regelui. Dar acesta nu este punctul din care trebuie
numărate cele 70 de săptămâni. Decretul pentru a restaura și a construi Ierusamul
trebuie să fi fost ordonat de rege înainte de asta. Din Estera 2:16, descoperim că ea a
fost făcută regină în a zecea lună al anului iudaic, și în cel de-al șaptelea an al regelui.
Acum aceasta nu putea să fi avut loc în anul 456 î.H. pentru că al șaptelea an al lui a
expirat înainte de a zecea lună al acelui an. Trebuie deci să fi fost în anul 457 î.H. În
acea vreme a avut loc o mare sărbătoare, și o „eliberare” pentru provincii; care,
bineînțeles i-a cuprins pe iudei, ei fiind poporul reginei. Dar această eliberare nu s-ar
fi putut face fără un decret anterior. Monarhii Persiei erau făcătorii și dispensatorii
legilor, care erau absolute, neschimbătoare. Dar la amintirea acestei „eliberări” nimic
nu este spus despre vreun „decret” sau lege, făcută la acel moment. Aceasta era doar
începutul acestor acțiuni al regelui, în care decretul a fost dus la împlinire. Se pare,
deci, că decretul, de la care cele șaptezeci de săptămâni și cele 2300 de zile erau să
fie datate, trebuia să fi fost emis de către rege, un pic de timp înainte de a zecea lună
al anului iudaic 457 î.H. Din acel moment, în acord cu Daniel 9:25, erau să fie șase zeci
și nouă de săptămâni, adică 483 de ani până la chemarea lui Mesia. A fost gândit de
mulți, că această perioadă s-a împlinit în 26 d.H. Dar aceasta este o greșeală. Este
116
nevoie de 457 și 26 de ani întregi pentru a face 483. Dar, după cum am văzut că o
parte din 457 î.H trebuie să fie lăsat în afara calcului, timpul trebuie, deci, să fie
completat prin adunarea unei părți al anului 27 d.H. Al cincisprezecelea an al lui
Tiberiu, în care Ioan și-a început lucrarea, (Vezi Luca 3:1,) a început în 26 d.H. și
corespunde cu o parte din 26 și o parte din 27. În ultima parte, deci, al anului 26 d.H.,
sau în prima parte al anului 27 d.H., Ioan și-a început lucrarea. Dar a fost decât după
ce Ioan a fost întemnițat că Isus a venit în Galileea spunând, „Timpul este împlinit.”
Aceasta trebuia să fi fost, cred, în toamna anului 27 d.H. Este sigur că era după paște;
după cum descoperim comparând Ioan 2:23; 13:22-24 și 4:43; cu Marc 1:14, 15. Deci
dacă, cele șaptezeci de săptămâni s-au terminat în toamna anului 27 d.H., când putem
noi să ne așteptăm ca să se termine cele 2300 de zile? Răspunsul este neted. Deduceți
483 din 2300, și ce rămâne este 1817. Atâți ani mai rămâneau de împlinit în toamna
anului 27 d.H. După aceea adăugați datei acești 1817 ani, și vedem că ne aduce în
toamna anului 1844 d.H. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.3}
În ceea ce privește cele 1290 și 1335 de zile din Dan. 12, ele trebuie bineînțeles să
înceapă împreună – ultima terminându-se împreună cu 2300 în 1844. Și după cum
este o diferență de patruzeci și cinci de ani între cele două perioade, cele 1290 de zile
nu puteau să se termine în feb. 1798, când au trecut deja patruzeci și șase de atunci.
Perioadele trebuie să fi început în 509 d.H. – cele 1290 de zile terminându-se în 1799,
cu începutul carierei de sânge și de cuceriri ale lui Napoleon, (vezi Dan. 11:40;) 1335
de zile, terminându-se în toamna anului 1844. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.4}
Dar preaiubiților, viziunea „va vorbi și nu va minți; deși întârzie, așteaptă-o, pentru că
va veni cu siguranță, nu va întârzia.” {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.5}
New York, 16 Feb. 1844. Samuel S. Snow.{3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.6}
• Snow a primit o creștere a cunoștinței în ce privește Dan 8:14 (Dan 11:40-
45 în linia noastră) identificând că perioadele profetice s-au terminat
toamna și nu primăvara.
117
• Cele cinci argumente ale lui erau despre cei 6000 de ani, cei 2520, cele 2300
de zile, 1335 și 1290.
• Creșterea cunoștinței este marcată în 1992 când reformatorul (referitor la
mărturia lui personală) a înțeles solia din Dan 11:40-45.
3. PUBLICAREA ARGUMENTELOR LUI SNOW ÎN ADVENT
HERALD – FORMULAREA SOLIEI.
Următorul articol din pana fratelui Snow, în republicăm după cererea sa din Midnight
Cry [Strigătul de la Miezul Nopții]. Nu putem să găsim nici o perioadă pentru
terminarea perioadelor profetice decât anul iudaic 1843, recunoscând de la
datele de unde cei mai buni cronologiști și-au pus începutul. Nu se poate dovedi
că cei 6000 de ani ar avea nevoie de timp adițional pentru împlinirea lor. Captivitatea
lui Manase, cu care noi începem cele șapte timpuri, este pusă de cronologiști în
perioada iuliană 4037; din acest punct 2520 de ani ne aduc la anul 6557 al acestei
perioade care a început pe 1 ian. 1844 d.H., dar nu este nimic ca să arate timpul în
anul captivității lui Manase. Cel de-al 7lea an al lui Artaxerxe de unde noi datăm cele
2300 de zile, au început, după Dr Hales în 458 î.H. și s-a terminat în 457 î.H., (vezi Anal.
Chro. Vol. 1 277) fiind fixate până în anul 4256 al perioadei iuliene. 2300 de ani de la
acest punct, se extind doar până în 6556 al acestei perioade care s-a terminat pe 1
ian. 1844 {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.24}
Fratele nostru a făcut o greșeală de un an în referința lui către Dr Hales; și s-ar
putea ca să fi fost dus în eroare de diagrama fratelui Hales din Watchman
ultima avertizare, în care aceiași greșeală a fost făcută. 7 La fel, cele 1335 de zile
nu au fost dovedite pentru a se începe nu mai târziu de 508 d.H. Nu putem deci să
găsim timp după 1843; și deși este un timp după asta, putem să așteptăm viziunea
118
puțin timp, pentru ca cronologia să poată varia de la timpul stabilit. Deși noi inserăm
articolul, nu suntem de acord cu concluziile fratelui nostru.
{3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.25}
• Publicarea argumentelor lui Snow în Review and Herarld marchează
formalizarea soliei în 1996.
4. PRIMA DEZAMĂGIRE – 9/11
Cam în același timp a început să apară și fanatismul. Unii care se pretindeau a fi
credincioși zeloși ai soliei au respins Cuvântul lui Dumnezeu ca singură călăuză
infailibilă și, pretinzând că sunt conduși de Duhul, s-au supus propriilor sentimente,
impresii și imaginații. Erau și unii care manifestau un zel orb și bigot, condamnându-
i pe toți aceia care nu erau de acord cu ei. Ideile și practicile lor fanatice n-au obținut
nici o aprobare din partea majorității adventiștilor; ei n-au făcut decât să aducă un
blam asupra cauzei adevărului. {TV 395.1} – 4SP 243.1
Prințul răului își pierdea supușii; și pentru a aduce ocară asupra lucrării lui Dumnezeu,
căuta să-i amăgească pe unii care mărturisiseră credința și să-i aducă la extremism.
Apoi, agenții lui erau gata să observe orice greșeală, orice scădere, orice faptă
nepotrivită, pe care să le prezinte înaintea oamenilor în lumina cea mai exagerată
pentru a-i face nesuferiți pe adventiști și credința lor. Astfel, cu cât era mai mare
numărul acelora pe care-i putea folosi pentru mărturia credinței în a doua venire, în
timp ce puterea sa le stăpânea inimile, cu atât mai mare câștig urma să aibă, atrăgând
atenția lumii asupra lor ca să fie considerați reprezentanți ai întregului corp al
credincioșilor. {TV 395.2} – 4SP 243.2
• Prima dezamăgire marchează sosirea celui de-al doilea înger care este la 911
în linia celor 144k.
119
2 MAI 1844 – PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII (PÎMN)
Dragi frați ai credinței advente, acest document pe care vi-l prezint vouă poartă
semnul de a fi autentic. Dacă este așa, dovedește că Domnul nostru a fost crucificat
în MIJLOCUL ultimii săptămâni din cele șaptezeci. Este datat din cel de-al
șaptesprezecelea an al domniei UNICE al lui Tiberius Cezar. Spun că este din domnia
lui UNICĂ, fiindcă a fost în cel de-al cincisprezecelea an al lui Tiberius că Ioan
Botezătorul și-a început lucrarea. Vezi Luca 3:1-3. Dar de la al cincisprezecelea an
până la al șaptesprezecelea sunt doar doi ani; prin urmare nu ar rămâne timp pentru
lucrarea lui Ioan și după acea pentru o jumătate de săptămână, ce se ridică la 3 ½ ani,
pentru a se scurge. Dificultatea este dată la o parte în modul următor. Lucrarea lui
Ioan a început în al cincisprezecelea an al ADMINISTRAȚIEI lui Tiberius, și nu în domnia
lui UNICĂ. Administrarea lui a cuprins doi ani și o parte, în care el a domnit în comun
cu unchiul său Augustus. – Aceasta a început în august, 12 d.H. Patrusprezece ani de
la acel punct ne duce în august 26 d.H., când cel de-al cincisprezecelea an a început,
în care a început lucrarea lui Ioan, „care a continuat până în toamna anului 27 d.H., la
terminarea celor 69 de săptămâni din Dan. 9:25. Vezi Marc 1:14, 15. Dar domnia unică
a lui Tiberius a început nu departe de începutul anului 15 d.H., la moartea lui
Augustus. Unde deci ne va conduce cel de-al șaptesprezecelea an? Această întrebare
nu este una dificilă de rezolvat. Șasesprezece ani întregi trebuie să treacă, și după
acea suntem în al șaptesprezecelea. După acea, adaugă 16 ani la anul 15 d.H., și avem
31 d.H. În acest mod noi vedem că cel de-al 17lea an al domniei unice a lui Tiberius a
început cam la începutul anului 31 d.H.
Deci haideți să rezumăm argumentul. Lucrarea lui Ioan a început în ultima parte a
anului 26 d.H., și s-a terminat în toamna anului 27 d.H. Aici a început săptămâna
Confirmării pactului, adică, stabilirea evangheliei ca și un sistem divin, prin marile
lucrări ale lui Cristos. Trei ani și jumătate de la acest punct ne duc la primăvara anului
31 d.H., când Domnul nostru a fost crucificat în „MIJLOCUL săptămânii.” Trei ani și
jumătate în plus (ultima jumătate a săptămânii,) în timpul care cuvântul sau pactul a
fost confirmat de cei care l-au auzit pe Domnul, (Evr. 2:3) ne aduc la toamna anului 34
d.H., când Pavel, ultimul dintre martori, a fost convertit și calificat să martor al marelui
120
adevăr fundamental al reînvierii lui Cristos. Vezi 1 Cor. 15:8. În acest fel a fost
evanghelia stabilită, sau pactul confirmat în 34 d.H.
Cred că acest argument se bazează pe ipoteze corecte, și că este perfect sănătos. Care
este deci concluzia? În mod sigur trebuie să fie aceasta: Cum cele 70 de săptămâni s-
au terminat în toamna anului 34 d.H., ceea ce mai rămânea din cele 2300 de zile, adică
1810, fiind adunate, ne aduc la toamna anului 1844 d.H. – Samuel Snow, The Midnight
Cry!, 2 mai 1844
După ceva luni [după prima dezamăgire], o stabilire de timp expusă de Snow a trezit
atenția multor Milleriți. Deja în februarie 1844, pe baza că cea de-a 69a săptămână
(Dan. 9:27) s-a terminat în toamna anului 27 d.H., el a socotit că cel de-al Doilea Advent
o să aibă loc în toamna anului 1844. 7
În mai 1844, Snow a calculat sfârșitul celor 2300 de zile pentru toamna anului
1844 din cauza părerii sale că Crucificarea a avut loc în mijlocul celei de-a 70a
săptămână, în vara anului 31 d.H. și a 70a săptămână s-a terminat în toamna anului
34 d.H. 1 {1977 PGD, FSDA 93.5}
A fost în august când Snow a tipărit un magazin, the True Midnight Cry [Adevăratul
Strigăt al Miezului Nopții], pentru scopul precis de a proclama această solie. În
această expoziție Snow asuma că începutul celor 2300 de zile și a celor 70 de
săptămâni trebuia datat începând din perioada „promulgării și executării” decretului
(Dan 9:25) în Iudea și nu de la momentul când decretul a fost pentru prima dată emis.
Timpul executării decretului, el l-a găsit în modul următor: {1977 PGD, FSDA 94.1}
Începând mai întâi cu un articol scris pe 16 februarie 1843, și continuând progresiv în
decursul anului 1844, Samuel S. Snow a pus accent pe cea de-a șaptea lună iudaică,
Tișri, ca fiind adevăratul sfârșit al perioadei profetice de 2300, cu începutul datând din
toamna anului 457 î.H. Nu mai devreme decât mai 1844, Snow scria: {1954 LEF, PFF4
799.1}
121
„Lucrarea lui Ioan a început în ultima parte a anului 26 d.H. și s-a terminat cu toamna
anului 27 d.H. Aici s-a început săptămâna confirmării pactului, adică stabilirea
evangheliei ca și sistem divin, prin lucrările mari ale lui Cristos. Trei ani și jumătate de
la acest punct ne aduc la primăvara anului 31 d.H., când Domnul nostru a fost
crucificat în „MIJLOCUL săptămânii”. Trei ani și jumătate mai departe, (ultima jumătate
a săptămânii), timp ce cuvântul sau pactul a fost confirmat de cei ce au auzit pe
Domnul, (Evr. 2:3), ne aduc în toamna anului 34 d.H. ... {1954 LEF, PFF4 799.2}
Cred că acest argument se bazează pe ipoteze corecte, și că este perfect sănătos. Care
este deci concluzia? În mod sigur trebuie să fie aceasta: Cum cele 70 de săptămâni
s-au terminat în toamna anului 34 d.H., ceea ce mai rămânea din cele 2300 de
zile, adică 1810, fiind adunate, ne aduc la toamna anului 1844 d.H. ... Dar sunt
încrezător, de la lumina ce am primit-o din cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, în
aceste tipuri pe care el le-a dat în milă, pentru copii săi ca să înțeleagă, că Regele și
Salvatorul nostru o să apară în gloria sa în a șaptea lună al anului iudaic sacru.” 35
{1954 LEF, PFF4 799.3}
Această poziție și-a atins forma ei printată în the True Midnight Cry [Adevăratul Strigăt
de Miazănoapte], pe data de 22 august 1844, publicat la Haverhill, Massachusetts,
imediat după epocala tabără de la Exeter. Argumentul lui Snow era construit pe
„adevărata recunoaștere” Karaită pentru anul sacru – cuprinzând sfârșitul „a zecea zi
a lunii a șaptea”, dar la fel și o crucificare în primăvara anului 31 d.H. Uitându-se la
anul corect (1844) determinat acum pe baza schemei perioadelor profetice, el a
stabilit ziua specifică al așteptatului advent ca fiind 22 octombrie, echivalentul nostru
calendaristic pentru cea de-a zecea zi a lunii a șaptea, Ziua Ispășirii – în acest an al
calendarului Karait. De la asta el nici o dată nu deviază. {1954 LEF, PFF4 799.4}
Determinând că „luna nouă”, sau prima zi a lunii a șaptea iudaice, Tișri, a fost pe 13
octombrie, atunci a zecea zi a lunii a șaptea era să cadă pe 22 octombrie, ca și
echivalentul ei civil – deși în mod tehnic începând la apusul de soare precedent. Deci
122
de fapt ar fi 21/22 octombrie, ca și fiecare zi iudaică, de la apus până la apus, ce
cuprinde părți ale a două zile civile care încep de la miazănoapte până la miazănoapte.
Dar deși cea mai mare parte a zilei coincidea cu 22 octombrie, aceasta era spusă în
mod comun ca fiind echivalentul ei civil. {1954 LEF, PFF4 799.4}
• Înainte de Miazănoapte Snow primește o creștere a cunoștinței despre
înțelegerea că cele 2300 de zile se vor termina în toamna anului 1844.
• Argumentul său era că Isus a fost crucificat în mijlocul săptămânii în anul
31 d.H.
• Aceasta ar plasa sfârșitul săptămânii în toamna anului 34 d.H. și deci cele
2300 de zile s-ar termina în toamna anului 1844.
• Solia lui Snow (sau prezicere) a fost o clarificare al creșterii cunoștinței
privind Dan 8:14.
• În acest fel, în linia noastră, o să fie o creștere a cunoștinței privind Dan.
11:40-45.
• Lumina din Dan. 11:1-39 este o creștere a cunoștinței privind Dan. 11:40-
45.
5. 21 IULIE - MIAZĂNOAPTE
„În timp ce mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Și la miezul nopții s-a făcut o
strigare: Iată, vine mirele; ieșiții în întâmpinare. Atunci toate acele fecioare s-au ridicat
și și-au pregătit candelele.” (Matei 25: 5-7). În vara anului 1844, în mijlocul
perioadei dintre data fixată prima dată, pentru sfârșitul celor 2300 zile, și
toamna aceluiași an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadelor, solia a
fost vestită prin cuvintele Scripturii: „Iată, vine mirele!” {TV 398.3}
123
„În timp ce mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Și la miezul nopții s-a făcut o
strigare: Iată, vine mirele; ieșiții în întâmpinare. Atunci toate acele fecioare s-au ridicat
și și-au pregătit candelele.” Am arătat deja că timpul de întârziere pentru mire în timp
profetic era de șase luni, începând pe 19 aprilie până pe 22 octombrie 1844. Miezul
nopții al acestui timp întuneric și stupid era să fie în jur de 20 iulie. S. S. Snow a
dat adevăratul Strigăt al Miezului Nopții la tabernacolul din Boston în acest
timp, și a fost primit de fecioare într-o lumină diferită decât a fost vreo dată înainte.
El spune că a încercat să-i facă pe oameni să creadă mai înainte, dar fără nici un efect,
fiindcă se credea în mod general așa cum s-a învățat din 1840, că Strigătul de la Miezul
Nopții cuprindea tot subiectul, chiar începând de la Revoluția Franceză, și unii erau
destui de bătrâni pentru a credea că a început pe timpul Apostolului. Dar acum a
început să se miște cu un progres rapid. Dumnezeu a dat lumină prin spiritul său. Îmi
aduc aminte foarte bine de câțiva cu care am conversat, care au descris manierea
minunată în care ei au fost mișcați pentru a studia acest subiect înainte ca ei să-l audă.
{1847 JB, BP2 72.1}
6. TABĂRA DE LA EXETER – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL
NOPȚII
• Solia a început să trezească vreo câțiva la Miezul Nopții dar la acel moment
nu și-a avut efectul dorit asupra multor Milleriți.
• În mod providențial, a fost repetat la tabăra de la Exeter pe 15 august. De
aici solia „Strigătului de la Miezul Nopții” s-a răspândit ca un foc sălbatic.
• Aceasta era solia lui Snow și a mișcării a Șaptea [lună] al căror chemare a
trezit fecioarele adormite.
7. MAREA DEZAMĂGIRE – LEGEA DUMINICALĂ
• Cel de-al treilea înger a sosit odată cu deschiderea templului în ceruri pe
22 octombrie 1844 când templul în ceruri a fost deschis și poporul lui
Dumnezeu a văzut legea Sa.
124
Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a
stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt
înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul [de pergament] a fost
pus în mâna îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a
vestit o înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă
vreodată omului. Scopul urmărit de această solie era de a-i pune în gardă pe
copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei și suferinței, care se afla înaintea
lor. Îngerul a spus: „Ei vor fi aduși în luptă directă cu fiara și cu icoana ei. Singura
lor speranță de a dobândi viața veșnică este aceea de a rămâne neclintiți. Deși
le sunt în joc viețile, ei trebuie să se prindă cu putere de adevăr.” Cel de-al treilea
înger își încheie mesajul în felul acesta: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Când a repetat aceste cuvinte, el a
arătat către Sanctuarul ceresc. Mintea celor care îmbrățișează această solie
este îndreptată către Sfânta Sfintelor, unde Isus stă înaintea chivotului, făcând
o ultimă mijlocire pentru toți aceia pentru care mila încă zăbovește și pentru
cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu din neștiință. Această ispășire se face
atât pentru cei neprihăniți morți, cât și pentru neprihăniții aflați în viață. Ea îi include
și pe toți cei care au murit încrezându-se în Hristos, dar care, neavând lumina asupra
poruncilor lui Dumnezeu, au păcătuit încălcându-i preceptele fără să știe. {ST 254.1}
L-am văzut pe cel de-al treilea înger arătând în sus, indicându-le celor dezamăgiți
calea către Locașul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Când ei, prin credință, intră în
Sfânta Sfintelor, Îl găsesc pe Isus și nădejdea și bucuria îi cuprind din nou. I-am
văzut privind înapoi, rememorându-și trecutul, de la vestirea celei de-a doua veniri a
lui Isus până la experiența trecerii timpului profetic, în 1844. Ei își explică dezamăgirea
și sunt animați din nou de bucurie și certitudine. Cel de-al treilea înger a iluminat
trecutul, prezentul și viitorul și ei știu că Dumnezeu i-a călăuzit cu adevărat prin
providența Sa misterioasă. {ST 255.1}
Mi-a fost reprezentat modul în care cei care formau rămășița Îl urmau pe Isus în
Sfânta Sfintelor, priveau chivotul și tronul îndurării și erau captivați de slava acestora.
125
Isus a ridicat apoi capacul chivotului și, iată! Tablele de piatră, cu Cele Zece Porunci
scrise pe ele. Ei citesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, dar se dau înapoi, cutremurându-
se, când văd cea de-a patra poruncă între cele zece precepte sfinte având o strălucire
mai puternică decât celelalte nouă și o aură de slavă în jurul ei. Ei nu găsesc nimic
acolo care să le indice că Sabatul a fost abolit sau schimbat în favoarea primei zile a
săptămânii. Porunca stă scrisă ca atunci când a fost rostită de Dumnezeu în
solemnitatea și măreția înfricoșătoare de pe munte, în timp ce fulgerele luminau și
tunetele bubuiau; este aceeași ca atunci când a fost scrisă chiar cu degetul Lui pe
tablele de piatră: „Lucrează șase zile și fă toată munca ta, Dar a șaptea zi este sabatul
DOMNULUI Dumnezeul tău” Sunt uimiți când văd grija fată de Cele Zece Porunci. Le
văd păstrate în apropierea lui Ianova, umbrite și protejate de sfințenia Sa. Ei
văd că porunca a patra a Decalogului fost călcată în picioare și a fost păzită o zi
transmisă de păgâni și papiști în locul zilei sfințite de Ianova. Ei se smeresc
înaintea lui Dumnezeu și își regretă păcatele din trecut. {ST 255.2}
• Sosirea celui de-al treilea înger pe 22 octombrie 1844 este un tip al Legii
Duminicale unde avertizarea celui de-al treilea înger și problema Sabatului
vs. Duminica devine adevăr prezent.
126
VEȘTI DINSPRE EST
PRIMII ȘAPTE CEZARI AI ROMEI – PREZICEREA LUI AGABUS
IULIUS CEZAR – 1989 MOARTEA REPUBLICII
• Dan 11: 40.
• Ultimul dictator al Republicii Romane și primul din dinastia Iulio-Claudiană.
A fost în anul 44 în. Hr. Când planurile lui Iulius Cezar au fost întrerupte prin moarta
sa prematură. Republicanismul a ajuns așa de departe încât guvernul a ajuns în
mâinile celor mai puternici, cei care aveau suportul militar. {1901 SNH, SDP 213.1}
• Moarte republicii sub Iulius Cezar este un tip al Statelor Unite venind sub
Roma în 1989.
AUGUSTUS CEZAR – 1992 CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI
• Luca 2:1-11 Nașterea lui Christos.
• Matei 2:1 Oamenii înțelepți.
TIBERIUS CEZAR – 1996 FORMULAREA
• Luca 3:1-10 – Ioan Botezătorul.
• Solia reformei/ușii închise formalizată.
1992 Claudius
Iulius
Cezar
Augustus
Nero Galba
Tiberius
1996
Caligula MN
1989 9/11 SMN LD
127
Ioan Botezătorul a fost un reformator. Lui i-a fost încredințată o mare lucrare
pentru poporul din vremea aceea. Și, în pregătirea pentru această lucrare, toate
obiceiurile lui au fost atent puse în ordine, chiar de la naștere. Îngerul Gabriel a fost
trimis din cer să-i instruiască pe părinții lui Ioan referitor la principiile reformei
sănătății. El „nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare”, a spus solul ceresc, „și
va fi umplut cu Duhul Sfânt.” Luca 1, 15. {Te 90.4} {CTBH 38.4}
CALIGULA – 9/11 CRIZA FINANCIARĂ
Potrivit lui Cassius Dio, o criză financiară a început în 39 d. Hr. Suetonius plasează
începutul acestei crize, în 38 . Plățile politice lui Caligula pentru sprijin social,
generozitatea și extravaganța au epuizat trezoreria statului. Istoricii antici susțin ca
Caligula a început sa învinuiască pe nedrept, să amendeze și chiar să ucidă persoane
în scopul confiscării proprietăților lor....
O scurtă foamete de dimensiuni necunoscute a avut loc, probabil cauzata de această
criză financiară, dar Suotonius pretinde că era din cauza sechestrărilor lui Caligula al
transporturilor publice; potrivit lui Seneca importurile de cereale au fost compromise
datorita faptului că Caligula a schimbat destinația corăbiilor cu cereale pentru
construirea unui pod de pontoane. – Wikipedia
• Foamete și Criză Financiară pe timpul lui Caligula.
• Vântul de Est aduce Foamete și crize Financiare.
• Exod 10:13-15 – Vântul de este aduce lăcuste.
• Geneza 41:27, 47:13-21 – Vântul de Est și foamete.
• Isaia 23:1, Psalmii 48:7, Isaia 27:8 – Corăbiile din Tarsis distruse de vântul
de Est.
• Corăbii – Sistemul financiar Psalmii 107:23, Apocalipsa 18:19
• Apocalipsa 8:8 – Genseric 911
128
CLAUDIUS – MIEZUL NOPȚII
Curând, după sosirea sa la Corint, Pavel „a găsit pe un iudeu numit Acuila, de neam
din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa Priscila”. Aceștia aveau „același
meșteșug” ca și el. Izgoniți în urma decretului lui Claudius, care poruncea ca toți
iudeii să părăsească Roma, Acuila și Priscila veniseră la Corint, unde își
deschiseseră un atelier de corturi. Pavel s-a interesat de ei și, aflând că se temeau
de Dumnezeu și căutau să stea departe de influențele molipsitoare de care erau
înconjurați, „a rămas la ei și lucrau.... Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat,
și îndupleca pe iudei și pe greci”. (Faptele Apostolilor 18, 2-4.) {Faptele Apostolilor
349.2}
După înălțarea lui Hristos la cer, apostolii au mers pretutindeni predicând Cuvântul.
Ei au dat mărturie despre lucrarea lui Hristos ca învățător și vindecător. Mărturia lor
în Ierusalim, în Roma și înalte locuri era pozitivă și puternică. Iudeii, care refuzaseră
să primească adevărul, nu puteau decât să recunoască faptul că o puternică influență
însoțea pe urmașii lui Hristos, deoarece Duhul Sfânt îi însoțea. Acesta crease o
opoziție mai mare; dar în ciuda opoziției, la douăzeci de ani după răstignirea lui
Hristos, în Roma exista o biserică vie și plină de râvnă. Biserica era puternică și plină
de râvnă și Domnul lor lucra cu ea. Invidia și furia iudeilor împotriva creștinilor nu
cunoștea margini, și locuitorii necredincioși erau fără încetare agitați. Ei ridicau
plângeri că iudeii creștini erau dezordonați și primejdioși pentru binele public. Fără
încetare ei puneau în mișcare ceva care să ațâțe cearta. Acest lucru a determinat
expulzarea creștinilor din Roma. Între cei expulzași erau Acuila și Priscila, care au
mers la Corint, și acolo au înființat o întreprindere de confecționare de corturi. Când
Pavel a sosit în Corint, el a cerut de lucru de la Acuila.(Review and Herald, 6 martie
1900)
Înălțarea lui Cristos – Fapte 1:3-10
• Deportare și imigrare are loc la Miază Noapte
• Iudeii (Adventiștii) o să instige deportarea preoților
CHESTIUNEA IMIGRAȚIEI ÎN PROFEȚIE.
• Vremurile întunecate.
129
Istoria Evului Mediu este plină de edictele imperatorilor și a prinților, dar la fel și de
decretele papilor, episcopilor și a conciliilor, toate fiind direcționate cu scopul de a
stabili sfințirea duminicii. Miracole, minuni și judecăți, nu lipseau pentru a confirma
aceste edicte și decrete. Expulzare, confiscarea bunurilor, lovituri cu nuiaua, sclavie,
pierderea unei mâini, după care și cealaltă, și chestii de genul acesta, acestea erau
penalitățile prin care observarea duminicii era, prin aceste edicte, forțată peste
popor. Unul din aceste miracole este astfel relatat în cartea lui Francis West „Discursul
istoric și practic în ziua Domnului.” El spune: {Sermons on the Sabbath and the Law
151.2}
Nu putem spune când Sabatul a devenit un subiect de atenție în America. Intoleranța
primilor coloniști din Noua Anglie era nefavorabilă Sabatului. Bietul Creștin care s-ar
putea să fi fost expulzat în această țară pentru păzirea lui, nu putea să găsească
nici un refugiu printre Părinții Pelegrini. Legile din Rhode Island erau mai tolerante
decât cele din alte state, și observatorii Sabatului și-au făcut prima dată apariția la
Newport în 1671. Din această perioada, cauza Sabatului a început să câștige teren;
dar opoziția progresului lui a fost mare, chiar și în Rhode Island. Era în opoziție cu
practica generală a creștinilor, și din această cauză o ură mare a fost pusă peste el.
Cei care păzeau Sabatul erau stigmatizați ca Iudizați, și erau clasați cu iudeii. În afară
de aceasta, ei au fost întotdeauna subiecți cu mare inconveniență în ocupațiile lor, în
mod special în orașe și municipalități. {Refutation of the Claims of Sunday-Keeping to
Divine Authority 36.2}
Expulzare, nume, Actul unui print sau govern, obligând un cetățean să-și părăsească
țara, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, ca consecință a unei
crime.
2. O lepădare voluntară a propriei țări pe jurământ, numit abjurare. [Această practică
nu mai este folosită acum în M. Britanie ]
3. Starea de a fi Expulsat; exil.
4. Actul de a îndepărta sau împrăștia; ca și expulzarea grijilor din minte. - Noah
Webster’s 1828 English Dictionary
• Ioan expulzat la Patmos unde a avut viziunea lui Mareh.
130
• Emigrați în timpul Revoluției Franceze 1791
9 Noiembrie 1791 Adunarea Legislativă emite un decret ordonând emigraților de a se
reântoarce în Franța. Cei care nu erau să se întoarce până pe date de 1 Ianuarie 1792,
erau să fie suspectați de conspirație împotriva Franței pentru care singurul răspuns
este penalitatea cu moartea. -
{https://emersonkent.com/history/timelines/french_revolution_timeline_1791}
CONSPIRAȚIE, nume [L. Vezi Conspira (a).] 1. O combinație de oameni cu scopuri rele;
o înțelegere între două sau mai multe persoane, pentru a comite o anumită crimă
împreună; în particular o combinație pentru a comite o trădare, sau a excita
răscoală sau insurecție împotriva guvernului unui stat; un complot; o conspirație
împotriva vieții unui rege; o conspirație împotriva guvernului. Și erau mai mulți de
patruzeci cei care au făcut acest complot. Fapte 23:13. 2. În lege, o înțelegere între
două sau mai multe persoane, pentru a acuza de manieră falsă sau rea, or procure
to be indicated, o persoană inocentă de crimă. 3. O concurență; o tendință generală
de două sau mai multe cauze la un eveniment. - Noah Webster’s 1828 Dictionary of
American English
Satana va stârni indignarea împotriva minorității care refuză să accepte obiceiurile
și tradițiile populare. Bărbați cu răspundere și renume se vor uni cu nelegiuiții și
cu oamenii de nimic pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția,
geniul, educația se vor UNI pentru a-i acoperi cu dispreț. {Profeți și Regi p. 605.2}
Conducătorii prigonitori, slujitori și membri ai bisericii vor complota împotriva lor. Cu
glasul și condeiul, prin lăudăroșenii, prin amenințări și prin batjocuri, vor căuta să le
doboare credința. Prin prezentări mincinoase și prin apeluri pline de mânie,
oamenii vor STÂRNI patimile poporului. Neavând un „așa zic Scripturile” împotriva
apărătorilor Sabatului biblic, vor recurge la măsuri apăsătoare pentru a suplini
această lipsă. Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor
supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot
accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de
bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și eroare. Dar noi
131
nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei
și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și poporul Său. {Profeți și Regi p.
606.1}
RĂSCOALĂ LA MIEZUL NOPȚII
Domnul Hristos punea propriul mod de a lucra în contrast cu metodele acuzatorilor
Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră, străduindu-se să-L prindă în cursă și să-L
aducă înaintea unui tribunal secret, unde, prin jurământ fals, să obțină ceea ce prin
mijloace cinstite era imposibil să obțină. Acum, ei își aduceau la îndeplinire planurile.
Prinderea Lui în miez de noapte de către o gloată de oameni, batjocura și
abuzurile comise asupra Lui mai înainte de a fi condamnat sau chiar acuzat, erau
modul lor de a lucra, și nu al Lui. Acțiunea lor era de fapt o violare a legii. Propriile lor
rânduieli prevedeau că fiecare om trebuie să fie considerat și tratat ca nevinovat până
când i se dovedea vinovăția. Preoții erau astfel condamnați de propriile rânduieli.
{Hristos Lumina Lumii 699.2}
Erau două acuzații pe care preoții doreau să le aducă. Dacă Domnul Hristos ar fi fost
dovedit ca hulitor, atunci El ar fi fost condamnat de către iudei. Dacă ar fi fost acuzat
de revoltă, atunci s-ar fi asigurat condamnarea de către romani. Ana a încercat să
stabilească cel de-al doilea cap de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul Hristos cu
privire la ucenicii Săi și cu privire la doctrina Sa, sperând ca Arestatul să spună ceva
care să-i dea material pe care să-l interpreteze. El a căutat să stoarcă niște declarații
prin care să dovedească faptul că Isus căuta să înființeze o societate secretă, cu scopul
de a stabili o nouă împărăție. Atunci, preoții ar fi putut să-L dea în mâinile romanilor,
ca fiind tulburător al păcii și generator al răzvrătirii. {Hristos Lumina Lumii 698.3}
PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII
Fapte 11:27-30 Fidela
[27] Și în acele zile au coborât profeți de la Ierusalim la Antiohia. [28] Și s-a sculat
unul dintre ei, numit Agab, arătând prin Duhul că va fi mare foamete în toată
lumea, cum s-a și întâmplat în zilele lui Claudiu Cezar. [30] Atunci discipolii,
fiecare om conform puterii lui, au hotărât să trimită ajutor fraților care locuiau
132
în Iudeea. [31] Ceea ce au și făcut și l-au trimis la bătrâni prin mâna lui Barnaba și
Saul.
AGAB
02285. bgx Chagab, khaw-gawb' Caută 02285 în KJV la fel ca și 2284; lăcustă; Chagab,
unul din Nethinimi:--Hagab.
Vezi Evrită 02284 (chagab)
• Prezicere privind o criză economică mondială la Miază Noapte. Această
criză o să fie legată cu activitățile Islamului.
„În India, China, Rusia, și în orașele Americii, mii de oameni și femei mor de foame.
Oamenii cu bani, fiindcă ei au puterea, controlează comerțul. Ei cumpără la rate
mici tot ce pot obține, după care vând la prețuri foarte ridicate. Aceasta înseamnă
înfometare pentru clasele mai sărace, și va rezulta într-un război civil. Va fi un timp
de necaz cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune. „Și în acel timp Mihail se va
ridica, marele prinț care stă în picioare pentru copiii poporului tău; și va fi un timp de
necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune până la acel timp; și în acel timp
poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în carte. ... Mulți vor fi purificați și
vor fi albiți și încercați; dar cei stricați vor lucra cu stricăciune; și nimeni dintre cei
stricați nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege. (Manuscris General, neintitulat,
scris pe 13 August, 1899.)” - {Manuscript Releases, vol.5, pg.305.4 }
• Centralizarea bogăției de la Miază Noapte este adusă în vedere în Dan
11:23-29.
• Fapte 11:29 identifică că iudeii au răspuns la prezicere prin a se prepara
fizic pentru ea.
„Se apropie repede timpul când puterea de conducere a sindicatelor va fi foarte
apăsătoare. Mereu și mereu, Domnul ne-a dat instrucțiuni că poporul nostru
trebuie să-și ducă familiile departe de orașe, la țară, unde pot să-și cultive
133
alimentele necesare, pentru că, în viitor, problema cumpărării și a vânzării va
fi una dintre cele mai serioase. Ar trebui acum să începem să luăm aminte la
instrucțiunile pe care ni le-a dat, în mai multe ocazii, în mod insistent: „Ieșiți din orașe
și mergeți la țară, unde casele nu sunt îngrămădite unele într-altele și unde veți putea
fi la adăpost de amestecul potrivnicilor Letter 5, 1904.” {Country Living, pg.9.5} -
{Evenimentele Ultimelor Zile 99.4}
Fapte 21:8-11 Fidela
[8] Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat și am ajuns la Cezareea; și
am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei șapte; și am rămas cu el. [9]
Și acesta avea patru fiice fecioare, care profețeau. [10] Iar rămânând noi acolo
multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab. [11] Și după ce a venit
la noi și a luat brâul lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele, a spus: Astfel spune
Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este
acesta, și îl vor preda în mâinile neamurilor.
• Cezareea este Cezareea Filippi – „Amator de cai” – Islam
• „rămânând noi acolo multe zile” – timpul de așteptare începe pe 911
• „Brâu” – Dreptate/Neprihănire (Is 11:5)
• „Legat” – Timpul de legare
• Agab face o prezicere despre preoți fiind legați în caracterele lor
drepte/neprihănite. Aceasta vine în legătură cu Iudeii (AZȘ) dându-i în
mâinile autorităților (persecuție).
NERO – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII
• Nero în 66 d.Hr.
• Matei 24:15-18
• Nero arde orașul Roma.
Din punct de vedere al judecății omenești, osândirea lui Pavel înaintea unui astfel de
judecător era sigură. Dar apostolul își dădea seama că, atâta vreme cât era credincios
134
lui Dumnezeu, nu avea de ce să se teamă. Acela care în trecut fusese ocrotitorul său
putea să-l apere și pe mai departe de răutatea iudeilor, cum și de puterea Cezarului.
{Faptele Apostolilor 486.2}
Și Dumnezeu l-a ocrotit pe servul Său. Când Pavel a fost cercetat, învinuirile aduse
împotriva lui nu au fost probate și, contrar tuturor așteptărilor, și în ce privește
dreptatea ce era cu totul deosebită de caracterul său, Nero l-a declarat pe întemnițat
ca nevinovat. Lanțurile lui Pavel au fost îndepărtate și el a devenit din nou un om liber.
{Faptele Apostolilor 486.3}
Dacă judecarea lui ar fi fost întârziată mai mult sau dacă din vreo pricină ar mai fi fost
reținut în Roma în cursul anului următor, fără îndoială că el ar fi pierit în timpul
prigoanei care a avut loc. În timpul întemnițării lui Pavel, convertiții la creștinism se
înmulțiseră atât de mult, încât ajunseseră să atragă atenția și să trezească dușmănia
autorităților. Mânia împăratului a fost stârnită mai ales prin convertirea membrilor
propriei sale case și, în curând, el a găsit un pretext să facă din creștini obiectul
cruzimii sale nemiloase. {Faptele Apostolilor 487.1}
În vremea aceea, în Roma, a izbucnit un incendiu grozav, datorită căruia aproape
o jumătate din cetate a ars. Se zvonea că Nero în persoană aprinsese flăcările, dar,
pentru a îndepărta bănuiala, el a făcut din aceasta un motiv de mare generozitate,
ajutând pe cei rămași fără casă și ajunși în lipsă. Totuși, el era învinuit de crimă.
Poporul era întărâtat și furios și, pentru a se dezvinovăți și pentru a scăpa cetatea de
o clasă de oameni de care se temea și pe care o ura, Nero a îndreptat învinuirea
asupra creștinilor. Șiretenia sa a prins și mii de urmași ai lui Hristos — bărbați,
femei și copii — au fost dați morții în mod crud. {Faptele Apostolilor 487.2}
• Orașul a fost orașul [sanctuarul] tăriei al imperiului (Dan 11:31).
Puterea imperiului s-a implicat în avansarea lucrării menționate mai
înainte. „Și ei vor polua orașul sanctuarul tăriei,” adică Roma. Daca aceasta se
aplică la barbari, el sa împlinit în mod literal; căci R0ma a fost jefuită de goți și vandali,
iar puterea imperială a vestului a încetat prin cucerirea Romei de către Odoacru. Dacă
135
aceasta se referă la conducătorii imperiului care au lucrat în folosul papalității
împotriva religiilor păgâne și a altor religii împotrivitoare, aceasta ar semnifica
mutarea sediului imperiului de la Roma la Constantinopol, care a contribuit la
decăderea Romei. Pasajul ar fi atunci paralel cu Daniel 8:11 și cu Apoc. 13:2. {Daniel
și Apocalipsa 270}
• Sanctuarul tăriei al Americii este constituția Statelor Unite. Constituția este
„arsă” când este repudiată la SMN (SMN – LD).
„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel arată tinerețe,
nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate
profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre creștinii exilați, care au fugit în America și
au căutat adăpost de persecuția regală și de intoleranța preoților, erau mulți care s-
au hotărât să întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertății religioase și civile.
Vederile lor și-au găsit întruchiparea în Declarația de Independență, care a stabilit
marele adevăr că „toți oamenii sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul inalienabil la
„viață, libertate și căutarea fericirii”. Iar constituția le-a garantat oamenilor dreptul
la autoguvernare, dând asigurarea că reprezentanții aleși prin votul poporului
sunt împuterniciți și pot să aplice legea. Libertatea credinței religioase a fost de
asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine lui Dumnezeu după
glasul conștiinței lui. Principiile republicane și cele protestante au devenit
principiile fundamentale ale țării. Aceste principii sunt secretul puterii și
prosperității ei. Toți cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au
îndreptat către această țară cu interes și cu nădejde. Milioane de oameni au căutat
țărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice națiuni ale
pământului. {Tragedia Veacurilor 441.1}
o Arderea Romei a pregătit calea lui Nero pentru a acuza pe nedrept
pe creștini și ai persecuta. Același lucru o să se întâmple după
abrogarea constituției Satelor Unite la Strigătul de la Miezul Nopții.
o Preoții persecutați la Miazănoapte și Adventiștii persecutați le
Strigătul de la Miezul Nopții (Mat 7:1-2, Isa 33:1).
136
DOMNIA A PATRU ÎMPĂRAȚI – LD
• 70 d.Hr.; LD
• Împotriva Greciei – Daniel 11:2-4.
• Patru vânturi – Conflict politic.
Nu mult timp după aceea, Nero s-a îmbarcat pentru rușinoasa sa expediție în
Grecia, unde s-a înjosit pe sine și a înjosit și imperiul său printr-o frivolitate josnică și
degradantă. Întorcându-se la Roma cu mare pompă, el s-a înconjurat de curtenii săi
și s-au pornit pe desfrâuri revoltătoare. În timpul acestei orgii, s-a auzi un vuiet de
răscoală pe străzi. Un sol care a fost trimis să afle motivul acestei zarve s-a întors
cu înspăimântătoarea veste că Galba, în fruntea unei oștiri, mărșăluia în grabă spre
Roma, că răscoala a izbucnit deja în cetate și că străzile erau pline cu o mulțime
înfuriată, care, amenințând cu moartea pe împărat și pe sprijinitorii lui, se apropia în
grabă de palat. {Faptele Apostolilor 496.3}
Anul celor Patru Imperatori a fost un an în istoria imperiului roman, 69 d.Hr., în care
patru imperatori au domnit în succesiune: Galba, Otho, Vitellius, și Vespasian.
Sinuciderea imperatorului Nero, în 68, a fost urmată de o perioadă scurtă de război
civil, primul război civil de după moartea lui Mark Antony în 30 î.Hr.. Între Iunie
68 și Decembrie 69, Roma a fost martoră la ridicarea și căderea succesivă a lui Galba,
Otho, și Vitellius până la ridicarea finală a lui Vespasian, primul din dinastia imperială
Flaviană, în Iulie 69. Răsturnarea socială, militară și politică al acestei perioade a avut
repercusiuni în tot Imperiul, care au indus la izbucnirea rebeliunii Batavilor. –
Wikipedia
• Războiul Civil este marcat la LD ca un război civil care a avut loc în anul
celor patru imperatori.
• Vespasian a guvernat din 69-79 d.Hr. El a fost imperatorul cărui fiu (Titus)
a distrus Ierusalimul în 70 d.Hr.
137
VEȘTI DINSPRE NORD
DEFINIREA CELOR ȘAPTE TUNETE.
„Lumina specială dată lui Ioan care a fost exprimată în cele șapte tunete a fost o
trasare de evenimente care au să aibă loc sub solia primului și celui de-al doilea
înger.” – {Manuscrise Eliberate, vol. 19, p. 320.3}
„După ce aceste șapte tunete și-au proferat vocile, instrucția vine la Ioan la fel ca și
pentru Daniel cu privire la cărticică: „Sigilează aceste lucruri pe care cele șapte tunete
le-au proferat.” Acestea se relatează la evenimente viitoare care o să fie
dezvăluite în ordinea lor.” - {Manuscrise Eliberate, vol. 19, p. 320.3}
• Cele șapte tunete reprezintă evenimentele din istoria Millerită, și
evenimentele din istoria noastră.
CELE ȘAPTE TUNETE ILUSTRATE – CEI ȘAPTE REGI AI PERSIEI
Artaxerxes
2300
Șapte Regi Șapte Tunete
10/22/44
1 2 3 1989 9/11 LD
Cyrus Darius 1798 4/19/44
138
CELE ȘAPTE TUNETE – 144,000
CIR – 1989
„Rugăciunea lui Daniel fusese înălțată „în anul întâi al domniei lui Dariu” (Vers. 1),
monarhul persan al cărui general, Cir, luase de la Babilonia sceptrul conducerii
universale. Domnia lui Dariu a fost onorată de Dumnezeu. La el a fost trimis îngerul
Gabriel „să-l susțină și să-l întărească” (Daniel 11, 1). După moartea lui, care a
survenit cam la doi ani după căderea Babilonului, Cir a urmat la tron, și
începutul domniei lui a marcat împlinirea celor șaptezeci de ani de când prima
grupă de evrei fusese luată de Nebucadnețar din căminul lor iudeu la Babilon.
Eliberarea lui Daniel din groapa leilor fusese folosită de Dumnezeu pentru a
produce o impresie favorabilă asupra minții lui Cir cel mare. Calitățile veritabile
ale omului lui Dumnezeu ca bărbat de stat cu o viziune îndepărtată au făcut pe
conducătorul persan să-i poarte un respect deosebit și să-i onoreze judecata. Iar
acum, chiar la vremea când Dumnezeu spusese că va porunci rezidirea
templului din Ierusalim, a influențat pe Cir ca unealtă a Lui să discearnă
proorociile cu privire al el, cu care Daniel era atât de familiarizat, și să dea poporului
iudeu libertatea. {Profeți și Regi pp. 556.3, 557.1}
Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin
pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui
Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în
curățirea ei a fost interzisă și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de
poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie
morală a Domnului a fost aproape în întregime neocupată. Oamenii au fost lipsiți de
lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii și al superstiției amenința să
LD
MN
1 2 3
ArtabanusFalsul
Smerdis
Artaxerxe
1989
1992
1996
9/11 SMN
Cambise
Cir Dariu
Xerxe
139
șteargă cunoașterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost
într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană
neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.
{ Profeți și Regi p. 714.1}
„Omul fărădelegii”, care mai este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel
nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma
să-și mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în
anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde
cu avertizarea lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această
perioadă de timp trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.
{Tragedia veacurilor p. 356.1}
O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am
văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor
foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam
la 300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost
desigilată, cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al
judecății ce se apropia. {Tragedia Veacurilor p. 356.2}
• Ascensiunea lui Cir la tron marchează sfârșitul captivității de 70 de ani (TS).
• Captivitatea de 70 de ani este în paralel cu 1260 care s-au terminat în 1798
(TS).
• Cir experimentează o Creștere a Cunoștinței ce este în paralel cu
deschiderea cărții lui Daniel în 1798.
CAMBISE – CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI
Tot ce a putut face cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a
fost în cel din urmă câștigată, forțele vrăjmașului au fost ținute în frâu în toate
zilele lui Cir și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani
și jumătate. {Profeți și Regi p. 572.1}
140
Aceasta a fost o vreme de minunate ocazii pentru iudei. Cele mai înalte agenții ale
cerului lucrau asupra inimilor împăraților și toate acestea pentru ca poporul lui
Dumnezeu să lucreze neobosit pentru a aduce la îndeplinire decretul lui Cir. Ei n-ar fi
trebuit să cruțe nici un efort pentru a restatornici templul și slujbele lui și nici pentru
a se restabili în căminele lor din ludea. Dar în ziua puterii lui Dumnezeu, mulți s-au
dovedit lipsiți de bunăvoință. …
În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet. {Profeți și Regi p.
572.3}
• Cir și Cambise sunt legați împreună de inspirație, la fel cum și TS și CC sunt
legate împreună.
• În timpul domniei lui Cambise, lucrarea a înaintat încet.
o De manieră asemănătoare, când Miller a avut o creștere a
cunoștinței cu privire la profeții între 1816 – 1818, lucrarea pentru
acel timp se mișca de manieră lentă.
o Urmărind colapsul Uniunii Sovietice, lucrarea acestei mișcări
progresa încet, în ciuda creșterii cunoștinței cu privire la Daniel 11:40
– 45 care a fost înțeleasă în 1992.
FALSUL SMERDIS – FORMULAREA SOLIEI
În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet, iar în timpul
domniei falsului Smerdis (numit în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest
impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-și
reclădească templul și cetatea. {Profeți și Regi p. 572.3}
Ezechiel 37:7,8; Matei 3: 1-12; Prima ungere a lui David.
• După solia lui Ezechiel, în timpul primei solii este o gălăgie (o voce) și o
zguduire.
141
• Solia lui Ioan era o voce care striga în pustie și a fost întâlnită cu opoziție
din partea liderilor de pe timpul lui.
• Prima ungere a lui David se aliniază cu istoria din 1989-9/11 și confirmă
faptul că în timpul acestei istorii există o controversă asupra primei solii
îngerești. Acesasta este ilustrată prin răspunsul lui Saul lui David după
această ungere.
• Solia formalizată este prima solie a unei mișcări de reformă, și bazândune
pe linia de mai sus, controversă și opoziție îi sunt atașate.
• În timpul domniei falsului Smerdis, vedem o opoziție lucrării încredințată
iudeilor, și în acest sens, evenimentele istoriei sale pot ilustra dinamícele
asociate cu formalizarea soliei – este pusă împreună și prezentată în
contextul controversei.
• Aceasta a fost cazul cu solia lui Daniel 11:40-45.
142
DARIU HISTASPE – 9/11
Ezra 5 :6
„Și acum, mulți ani mai târziu, Domnul prepara calea pentru aceste mii care au
zăbovit, ca să se întoarcă. Un lanț de circumstanțe conduceau spre confirmarea
decretului lui Cir și emiterea unui al doilea decret de Dariu Histaspe,” - {Review and
Herald, December 26, 1907, par. 16}
Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea
mai completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în
Ezra 6, 14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim „după porunca
(decretul) lui Cirus, Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin
emiterea, reafirmarea și completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea
prevăzută de profeție, pentru a marca astfel începutul celor 2300 de ani. Luând
deci anul 457 în. Hr. timpul când a fost completat decretul, ca dată a poruncii, s-a
văzut că toate precizările profeției cu privire la cele șaptezeci de săptămâni se
împliniseră. {Tragedia veacurilor p. 326.3}
„Patru zeci și două de mii trei sute șase zeci de persoane, destule persoane pentru un
oraș respectabil, s-au întors, sub proclamarea lui Cir, la terenul Ierusalimului, pentru
a reconstrui casa Domnului. Vazele sacre care au fost luate, au fost și ele restaurate.
Ezra 5:13-15. Cinci zeci și doi de ani după distrugerea completă a primului templu,
fundamentul celui de-al doilea a fost pus de Zerubbabel. Profeții Hagai și Zaccaria, au
încurajat constructorii. Ezra 5:1; 6:14. Frânați timp de cincisprezece ani prin influența
Samariteanilor și celorlalți, a fost pe larg terminat și dedicat în cel de-al șaselea
an al lui Dariu Histaspe, în. Hr. 515, două zeci și unu de ani după începerea sa. {1898
UrS, LUJ 79.1}
• Templul terminat sub Dariu Histaspe în parallel cu începerea templului la
9/11 (Exo 40:1-2, 17).
Acestea erau stările existente în timpul primei părți a domniei lui Dariu Histaspe. Atât
din punct de vedere spiritual cât și material, izraeliții erau într-o stare vrednică de
milă. Atât de mult murmuraseră și se îndoiseră, atâta timp aleseseră să pună
143
interesele lor pe primul loc, încât atunci când priveau cu indiferență templul
Domnului în ruine, mulți au pierdut din vedere planul urmărit de Dumnezeu prin
restabilirea lor în ludea, și aceștia ziceau: „Nu a venit timpul, timpul să fie construită
casa DOMNULUI.” (Hagai 1, 2). {Profeți și Regi p. 573.1}
Timp de peste un an templul a fost neglijat și aproape uitat. Poporul locuia în casele
lui și lupta să realizeze prosperitate vremelnică, dar situația lui era de plâns. Cu toate
că au lucrat cu toată puterea, n-au prosperat. Chiar și elementele naturii păreau
să comploteze împotriva lor. Deoarece lăsaseră templul în paragină, Domnul le-
a trimis o secetă distrugătoare peste ogoare. Dumnezeu le dăruise din belșug
roade pe câmp și în grădini, grâu, must și untdelemn, ca dovadă a favorii Sale,
dar din cauză că ei folosiseră în mod egoist aceste daruri bogate, binecuvântările le-
au fost retrase. {Profeți și Regi p. 573.1}
Acestea erau stările existente în timpul primei părți a domniei lui Dariu Histaspe. Atât
din punct de vedere spiritual cât și material, izraeliții erau într-o stare vrednică
de milă. Atât de mult murmuraseră și se îndoiseră, atâta timp aleseseră să pună
interesele lor pe primul loc, încât atunci când priveau cu indiferență templul
Domnului în ruine, mulți au pierdut din vedere planul urmărit de Dumnezeu prin
restabilirea lor în ludea, și aceștia ziceau: „Nu a venit timpul, timpul să fie construită
casa DOMNULUI.” (Hagai 1, 2). {Profeți și Regi p. 573.1}
Apocalipsa (Revelația 3: 14-20)
• Iudeii erau într-o stare Laodiceană în timpul lui Dariu Histaspe.
• Aceasta este un tip al 9/11 când cel de-al treilea înger (solia Laodiceană) a
fost împuternicită.
144
XERXE CEL MARE – MIEZUL NOPȚII
Între timp, condițiile din Împărăția medo-persană se schimbau cu repeziciune. Dariu
Histaspe, sub a cărui domnie iudeilor le fusese arătată o favoare deosebită, a fost
urmat de Xerxe cel Mare. În timpul domniei acestuia, aceia dintre iudei care nu
luaseră seama la chemarea de a fugi au fost chemați să facă față unei crize
grozave. După ce refuzaseră să se folosească de avantajul unei căi de scăpare, pe
care Dumnezeu le-o pregătise, de data aceasta au fost aduși față în față cu
moartea. {Profeți și Regi p. 600.1}
Caracterul se dă pe față în timp de criză. Când vocea plină de seriozitate proclamă
în miez de noapte: „Iată mirele, ieșiții în întâmpinare” și fecioarele adormite s-au
trezit din somnolența lor, atunci s-a văzut cine s-a pregătit pentru acest eveniment.
Ambele părți au fost luate prin surprindere, numai că o parte era pregătită pentru
această împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost surprinsă nepregătită. Tot astfel
și astăzi, o nenorocire neobișnuită și neașteptată, ceva care duce sufletul față în
față cu moartea, va arăta dacă există o reală credință în făgăduințele lui Dumnezeu.
Astfel, se va dovedi dacă sufletul este sau nu susținut de harul lui Dumnezeu. Marele
test final vine la încheierea timpului de probă pentru omenire, când va fi prea târziu
ca să se mai satisfacă nevoile sufletești. {PDH 412.1}
• O criză fiind tipul miezului nopții a avut loc în timpul domniei al lui Xerxe
cel Mare (Ahasveros).
Evenimentele care au urmat într-o succesiune rapidă, - apariția Esterei înaintea
împăratului, favoarea deosebită arătată ei, ospețele împăratului și împărătesei
împreună cu Haman, ca singurul invitat, somnul tulburat al împăratului, cinstirea
publică arătată față de Mardoheu, precum și umilirea și căderea lui Haman, după
descoperirea complotului nelegiuit - toate acestea sunt părți ale unei istorii
cunoscute. Dumnezeu a lucrat minunat pentru poporul Său pocăit; iar un contra
decret, emis de către împărat, prin care li se îngăduia să se lupte pentru viața lor, și
care a fost transmis cu grabă în toate părțile împărăției, prin curieri călare; care erau
„grăbiți și presați de porunca împăratului”. {Profeți și Regi p. 602.3}
„Și în fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde au ajuns porunca împăratului și
hotărârea lui, iudeii au avut bucurie și veselie, ospăț și zi bună. Și mulți dintre oamenii
145
țării au devenit iudei; fiindcă teama de iudei a căzut asupra lor” (Estera 8, 14.17).
{Profeți și Regi p. 602.1}
Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămășiței poporului lui Dumnezeu
va fi foarte asemănător cu acela emis de Ahașveroș împotriva iudeilor. Astăzi,
vrăjmașii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor poruncii Sabatului un
Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu față de Legea Sa este o
mustrare continuă pentru aceia care au lepădat temerea de Domnul și calcă în
picioare Sabatul Său. {Profeți și Regi p. 605.1}
Satana va stârni indignarea împotriva minorității care refuză să accepte obiceiurile
și tradițiile populare. Bărbați cu răspundere și renume se vor uni cu nelegiuiții și
cu oamenii de nimic pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția,
geniul, educația se vor UNI pentru a-i acoperi cu dispreț. {Profeți și Regi p. 605.2}
Conducătorii prigonitori, slujitori și membri ai bisericii vor complota împotriva lor. Cu
glasul și condeiul, prin lăudăroșenii, prin amenințări și prin batjocuri, vor căuta să le
doboare credința. Prin prezentări mincinoase și prin apeluri pline de mânie,
oamenii vor STÂRNI patimile poporului. Neavând un „așa zic Scripturile” împotriva
apărătorilor Sabatului biblic, vor recurge la măsuri apăsătoare pentru a suplini
această lipsă. Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor
supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot
accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de
bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și eroare. Dar noi
nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei
și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și poporul Său. {Profeți și Regi p.
606.1}
PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII – ZVONURI DE LA NORD
146
Profetul este acum inspirat cu o solie serioasă pentru poporul lui Israel care este
încă în Babilon, țara captivității lor. Pe timpul când decretul lui Cir a fost dat, aproape
un sfert de ani înainte, doar un mic număr în comparație, doar o „rămășiță”, s-au
întors la Iudea. Pe departe cea mai mare parte au eșuat în a discerne deschiderea
providenței lui Dumnezeu, ca fiind revelate în decretul Împăratului Cir. Ei au ales să
rămână în urmă, intr-o țară păgână, decât să se întoarcă la Ierusalim. {RH, December
26, 1907 par. 15}
„Eforturile lor [celor exilați ], au fost aduse la cunoștința lui Dariu Histaspe, care era
monarhul ce domnea în acel timp. După care el a fost impresionat pentru a emite un
al doilea decret, favorabil în totalitate ca și cel emis de Cir mai mult de două zeci
de ani mai devreme. Astfel Dumnezeu, în mila sa, a oferit o altă oportunitate
nemaipomenită pentru Iudeii din capitala Medo-Persană, și din provincii, să se
întoarcă în țara de unde au fost luați captivi. Domnul nu numai că a lucrat o
schimbare în sentimente în inima oamenilor cu autoritate, ca ei să favorizeze
Iudeii în tărâmul lor; dar el a inspirat la fel pe Zaharia, mesagerul său profetic,
pentru a pleda cu ei în modul cel mai serios pentru a fugi din împrejurimile lor
Babiloniene, și să se întoarcă la Ierusalim.” - {Review and Herald, January 23, 1908,
par. 6}
„Și acum, mulți ani mai târziu, Domnul prepara calea pentru aceste mii care au
zăbovit, ca să se întoarcă. Un lanț de circumstanțe conduceau spre confirmarea
decretului lui Cir și emiterea unui al doilea decret de Dariu Histaspe. Domnul a
prevăzut timpurile tulbure care erau să urmeze de curând în domnia lui Xerxe
– Ahașveroșul cărții lui Estera. Astfel, într-un timp de favoare specială și
oportunitate, solia a fost dată prin Zaharia: ” - {Review and Herald, December 26,
1907, par. 16}
Hei, hei! ieșiți și fugiți din țara nordului, spune DOMNUL, pentru că v-am împrăștiat
ca pe cele patru vânturi ale cerului, spune DOMNUL. Eliberează-te, Sioane, care
locuiești cu fiica Babilonului! Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor: După glorie m-
a trimis el la națiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de
lumina ochiului său. Pentru că, iată, eu îmi voi scutura mâna peste ele și vor ajunge o
147
pradă servitorilor lor; si veți cunoaște ca DOMNUL oștirilor m-a trimis. Cântă si
bucură-te, fiică a Sionului, pentru că, iată, eu vin și voi locui în mijlocul tău, spune
DOMNUL. Și multe națiuni se vor alătura DOMNULUI în acea zi și vor fi poporul meu;
și eu voi locui în mijlocul tău și vei cunoaște că DOMNUL oștirilor m-a trimis la tine.
{Review and Herald, December 26, 1907, par. 17}
• Psalmii 102 :13 – 16
Hei, Hei – Afară din orașe – afară din orașe
„Afară din orașe, afară din orașe!” - Aceasta este solia pe care mi-a încredințat-o
Domnul. Vor veni cutremure, vor veni inundații, nu trebuie să ne stabilim în orașele
nelegiuite, unde vrăjmașul este slujit pe toate căile și unde Dumnezeu este atât de
adesea uitat. Domnul dorește ca noi să avem un discernământ spiritual clar. Trebuie
să înțelegem de îndată pericolul înființării de instituții în aceste orașe nelegiuite.
Trebuie să facem planuri pentru a avertiza orașele și în același timp să trăim în
zone unde îi putem proteja pe copiii noștri și pe noi înșine de influențele
contaminatoare și imorale care domină într-o măsură atât de mare în aceste
locuri.” {SVM 409.5} - {Country Living, pg.31.4}
URGIA COPLEȘITOARE – PAPALITATEA
Isaia 28:15, Apocalipsa 6:8
Înainte ca plăgile copleșitoare să cadă asupra locuitorilor pământului, Dumnezeu
cheamă pe toți israeliții să se pregătească pentru acest eveniment. Părinților le dă
avertizarea: Adunați-vă copiii în căminele voastre; luați-i din preajma acelora care
nesocotesc păzirea poruncilor lui Dumnezeu, a acelora care propovăduiesc și fac răul.
Ieșiți cât mai repede posibil din marile orașe. {CA 139.5}
CRIZA
148
„Dar peste tot o să fie luptă și confuzie în orașe, că cei care o să dorească să le
părăsească nu o să fie capabili. Trebuie să ne pregătim pentru aceste probleme.
Aceasta este lumina care mi-a fost dată. The General Conference Bulletin, April 6,
1903.” – {Country Living, pg. 11.1}
HAGAI:
Făgăduința: „mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case; mâinile lui de
asemenea o vor termina;” (Zaharia 4, 9) a fost împlinită literal: „Și bătrânii iudeilor au
construit și au prosperat prin profețirea lui Hagai, profetul, și a lui Zaharia fiul lui
Ido. Și au construit și au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului lui Israel și
conform poruncii lui Cirus și a lui Darius și a lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Și
această casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar (luna a douăsprezecea), care
era în anul al șaselea al domniei lui Darius, împăratul.” (Ezra 6, 14.15). {Profeți și Regi
p. 596.3}
„Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido”, a început să profetizeze „în luna a opta,
în anul al doilea al lui Darius” – doar vreo câteva zile după ce Domnul a asigurat pe
Izraeliți prin Haggai că gloria casei pe care ei o construiau era să fie mai mare decât
gloria fostului templu construit de Solomon. Prima solia a lui Zaharia a fost o
asigurare că cuvântul lui Dumnezeu nu eșuează nici o dată, și la fel o promisiune de
binecuvântare pentru cei care dau ascultare al cuvântului sigur al profeției. {RH
December 19, 1907, par. 1}
• Zaharia și Hagai au lucrat contemporan. Prin urmare, Hagai poate să fie
localizat la fel la PÎM.
Hagai 2:6-9
Fiindcă astfel spune DOMNUL oștirilor: Încă o dată, mai este puțin timp și voi clătina
cerurile și pământul și marea și uscatul; [7] Și voi clătina toate națiunile și dorința
tuturor națiunilor va veni, și voi umple casa aceasta cu glorie, spune DOMNUL
149
oștirilor. [8] Argintul este al meu și aurul este al meu, spune DOMNUL oștirilor. [9]
Gloria acestei case de pe urmă va fi mai mare decât cea dinainte, spune DOMNUL
oștirilor; și în acest loc voi da pace, zice DOMNUL oștirilor.
• „Dorința tuturor națiunilor” – Christ (HLL 52.3). El sosește la miazănoapte
(mareh) și umple templul cu gloria Sa (biserica biruitoare).
o Prin urmare, profetizarea lui Zaharia este cu privire la stabilirea
bisericii biruitoare.
o Gloria noii case (biserica biruitoare) o să excedeze gloria celei
dinainte (AZȘ).
Hagai 2:10-14
În ziua a douăzeci și patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul
DOMNULUI prin profetul Hagai, spunând: [11] Astfel zice DOMNUL oștirilor: Întreabă
acum pe preoți, referitor la lege, spunând: [12] Daca cineva poartă carne sfântă în
poala hainei lui și cu poala sa atinge pâine sau supă sau vin sau untdelemn sau orice
hrană, va fi aceasta sfântă? Și preoții au răspuns și au zis: Nu. [13] Atunci Hagai a
spus: Dacă cineva care este necurat printr-un trup mort atinge vreuna din acestea, va
fi aceasta necurata? Și preoții au răspuns și au zis: Va fi necurată. [14] Atunci Hagai
a răspuns și a zis: Așa este acest popor și așa este această națiune înaintea mea, zice
DOMNUL; și așa este fiecare lucrare a mâinilor lor; si ceea ce ei oferă acolo este
necurat.
• Poporul lui Dumnezeu este identificat ca fiind necurat.
o AZȘ formează o imagine a fiarei la Miazănoapte.
o Se poate la fel vorbi despre preoții necurați care primesc solia celui
de-al doilea înger la 9/11. Ei sunt declarați „necurați” când probarea
lor este închisă la Miazănoapte.
150
Hagai 2:20-23
Și din nou cuvântul DOMNULUI a venit la Hagai, în a douăzeci și patra zi a lunii,
spunând: Vorbește lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, zicând: Voi clătina cerurile și
pământul; Și voi dărâma tronul împărățiilor și voi distruge tăria împărățiilor păgânilor;
și voi răsturna carele și pe cei ce merg cu ele; și caii și călăreții lor vor cădea, fiecare
prin sabia fratelui său. În acea zi, spune DOMNUL oștirilor, te voi lua, Zorobabel,
servitorul meu, fiul lui Șealtiel, zice DOMNUL, și te voi face ca un sigiliu, pentru că eu
te-am ales, spune DOMNUL oștirilor.
• Profeție despre Zorobabel fiind făcut un sigiliu.
• Zorobabel înseamnă „din Babylon”. El este un simbol al preoților înțelepți
care ascultă chemarea să iasă din Babylon la 9/11.
o Preoții înțelepți devin un sigiliu sau sunt sigilați la Miazănoapte când
ei devin biserica biruitoare.
o Biserica biruitoare este stabilită la un timp ce Dumnezeu aduce
judecăți peste națiuni.
ARTABANUS – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII
Conform lui Aristotel, Artabanus era responsabil pentru moarte Prințului
Încoronat Darius. Lui i-a fost după aceia frică că Xerxes era să caute să se răzbune și
a procedat la asasinarea Regelui. Pe de altă parte, Junianus Justinus a raportat că
Artabanus avea ambiții personale pentru tron. În primul rând el a omorât pe Xerxes
după care a acuzat pe Darius de paricid, rezultând în execuția lui. Ordinea
evenimentelor rămâne incertă dar Xerxes și Dariu au lăsat cu siguranță tronul vacant.
Cursul de acțiune al lui Artabanus la fel este nesigură. Unele considerații spun că el
a uzurpat tronul pentru el însuși. Alții consideră că el a numit pe tânărul Artaxerxe
I ca și Rege și el acționând ca și Regent și puterea de după tron. Aceasta stare a
lucrurilor nu a durat mai mult decât vreo câteva luni. Este raportat că Artaxerxe l-a
omorât cu propria lui sabie, ori în bătălie, ori prin surpriză. Artabanus este
ocazional listat printre Regii dinastiei Ahemenide deși nu era relatat cu ei.
151
Artabanus era în control al statului Ahemenid timp de șapte luni și a fost
recunoscut ca rege de Egipt. Totuși, într-un final, el a fost trădat de tovarășul său
conspirator Megabyzus și a fost ucis de Artaxerxe.” -
{https://www.britannica.com/biography/Artabanus}
ASASINA, v.t. 1. A ucide sau încercare de a ucide, prin surpriză sau asalt secret; a
ucide prin violență bruscă. Asasin ca și verb nu este acum folosit. 2. A pândi; a lua
prin trișare.
Apocalipsa 8:10,11
În interpretarea și aplicarea acestui pasaj, suntem aduși în fața celui de-al treilea
eveniment important care a avut ca urmare căderea Imperiului Roman. În
descoperirea împlinirii istorice celei de-a treia trâmbițe, noi suntem recunoscători
notițelor Dr. Albert Barnes pentru vreo câteva extrase. În explicarea acestei Scriptură,
este necesar, la fel cum spune și acest comentator, „Că ar trebui să fie vreun
conducător sau războinic care ar putea fi comparat cu un meteorit arzând; a cărui
traiectorie urma să fie deosebit de strălucitoare; care ar apărea brusc CA ȘI o stea
aprinsă, și după acea să dispară ca o stea cărei lumină a fost stinsă în ape. Că
traiectoria pustiitoare a acelui meteorit ar afecta în principal acele porțiuni ale lumii
care sunt bogate în izvoare de apă și în râuri; că va fi produs un efect ca și cum acele
râuri și izvoare ar fi făcute amare; că multe persoane vor fi ucise și pustiuri întinse vor
fi pricinuite în vecinătatea acelor râuri și fluvii ca și cum în ape ar fi căzut o stea amară
și otrăvitoare, iar moartea s-ar răspândi în ținuturile învecinate udate de ele”. Notițe
pentru Apocalipsa 8 {1897 UrS, DAR 484.4}
Aici se emite ipoteza că această trâmbiță este o aluzie la războaiele pustiitoare și
năvălirile furioase ale lui Atila, regele hunilor, împotriva puterii romane, pe care
el le-a purtat ca căpetenie a hoardelor sale de huni. Vorbind despre acest războinic în
special despre înfățișarea sa, Barnes spune: „Prin modul apariției sale el se aseamănă
152
în chip izbitor cu un meteorit arzând pe cer. El a venit din răsărit, adunându-și hunii
și aruncându-i așa cum vom vedea, cu rapiditatea unui meteorit arzând, brusc
asupra imperiului. El se considera consacrat lui Marte, zeul războiului, și obișnuia să
se împodobească într-un mod deosebit de strălucitor, astfel încât înfățișarea sa, în
exprimarea celor care-l măguleau, orbea ochii privitorilor.” {1897 UrS, DAR 485.2}
• Artabanus era un uzurpator care a asasinat regele.
• Caracteristicele surprizei sau a violenței instantanee este asociată cu Atila
Hunul (a treia trâmbiță care poate fu pusă la Strigătul de la Miezul Nopții.
o Criză subită (Imaginea fiarei) adusă de Donald Trump la SMN.
Acțiunile sale o să fie precipitate de un atac din partea Islamului
Radical care o să paralizeze Statele Unite. (Piciorul lui Balaam strivit
de perete).
ARTAXERXE – LEGEA DUMINICALĂ
Dar numai peste câțiva ani, în anul al șaptelea al lui Artaxerse I, urmașul lui Xerxe
cel Mare, un număr considerabil dintre ei s-a întors la Ierusalim, sub conducerea lui
Ezra. {Profeți și Regi p. 602.4}
153
SABBATH SCHOOL
LESSON FOR TORRE
PELLICE
ȘCOALA DE SABAT
PENTRU TORRE
PELLICE
This study will be based on the Chapter
in The Great Controversy The Waldenses
P. 61-78. Please read the chapter in
advance of the class for Sabbath.
Acest studiu o să fie bazat pe capitolul
din Tragedia Veacurilor „Valdenzii” p. 61-
78. Vă rog să citiți capitolul înainte
pentru Sabat.
This chapter is the subject of the church
in the wilderness described in Rev. 12:
6,14. Ellen White gives us an inspired
look at this important History. Rev. 11
also throws lite on this history by the
testimony there concerning the Two
Witnesses. In Rev. 11:1 John is given a
reed like unto a rod as this chapter is
introduced and with this rod he is to
measure the temple and those who
worship therein. Along with this rod John
is taken back into the History of the 1260
years. James White compares this Rod
with the Midnight Cry of the Seventh
Month Movement. ( LIFSK 95.1 THE
TENTH DAY OF THE JEWISH SEVENTH
MONTH. As to the character of the work
which resulted from giving what was
called the midnight cry, it evidently was
the special work of God. It was not, as
Acest capitol este subiectul bisericii în
pustie descris în Apoc. 12:6, 14. Ellen
White ne arată o privire inspirată al
acestei istorii importante. Apoc. 11 ne dă
la fel lumină asupra acestei istorii prin
mărturia privitor la cei Doi Martori. În
Apoc. 11:1 lui Ioan i s-a dat o trestie
asemănătoare cu un toiag la
introducerea capitolului și cu acest toiag,
el trebuie să măsoare templul și pe cei
ce se închină în el. Cu tot cu acest toiag,
Ioan este dus în istoria celor 1260 de ani.
James White compară acest Baton Cu
Strigătul de la Miezul Nopții al Mișcării
Lunii a Șaptea. A ZECEA ZI A LUNII A
ȘAPTEA IUDAICE. În ceea ce privește
caracterul lucrării care a rezultat prin
darea a ceea ce a fost numit strigătul de
la miezul nopții, în mod evident a fost
lucrarea specială a lui Dumnezeu. Nu a
154
many suppose, the result of fanaticism.
{1880 JW, LIFSK 95.1}
fost, cum mulți supun, rezultatul
fanatismului. {1888 JW, LIFSK 95.1}
1. Because it bore the marks of the
especial providence of God. It was not
characterized by those extremes ever
manifested where human excitement,
and not the word and Spirit of God, has
the controlling influence. It was in
harmony with those seasons of
humiliation, rending of heart, confession
and complete consecration of all, which
are matters of history in the Old
Testament, and are made matters of
duty in the New. {1880 JW, LIFSK 95.2}
1. Pentru că a purtat marca providenței
speciale a lui Dumnezeu. Nu a fost
caracterizat de acest extremism
întotdeauna manifestat unde excitarea
umană, și nu cuvântul și Spiritul lui
Dumnezeu, au influența ce controlează.
A fost în armonie cu aceste sezoane de
umilire, sfâșierea inimii, confesiune și
consacrare completă ale tuturor, care
sunt chestiuni de istorie în Vechiul
Testament, și sunt făcute chestiuni de
datori în Noul. {1880 JW, LIFSK 95.2}
2. Because it was subversive of all
those forms of fanaticism which had
made their appearance somewhat in
connection with the Second Advent
cause. And it is a fact, that Satan had
crowded upon some who bore the
Advent name, almost every stripe of
fanaticism he had ever invented. But
these were at once swallowed up by
the solemn power of the midnight
cry, as the rods of the magicians were
by the rod of Aaron. {1880 JW, LIFSK
95.3}
2. Din cauză că era subversiv cu toate
aceste forme de fanatism care și-au
făcut aparența cumva în legătură cu
cauza celui de-al Doilea Advent. Este un
fapt adeverit că Satan a îndesat asupra
unora care purtau numele Adventului,
aproape fiecare fâșie de fanatism pe
care a inventat-o vreo dată. Dar acestea
au fost dintr-o dată înghițite de strigătul
de la miezul nopții, la fel ca și cum
toiegele magicienilor au fost de toiagul
lui Aaron. {1880 JW, LIFSK 95.3}
155
3. Because the work was marked with
sobriety, humility, solemnity, reverence,
self-examination, repentance,
confessions and tears, instead of
lightness, exaltation, trifling, irreverent
expressions, self-justification, pride in
spiritual things, voluntary humility and
will-worship, which generally
characterize the conduct of fanatics.
{1880 JW, LIFSK 95.4})
3. Din cauza că lucrarea a fost marcată
cu sobrietate, umilitate, solemnitate,
reverență, auto-examinare, pocăință,
confesiune și lacrimi, în loc de ușurință,
exaltare, lucruri de nimic, expresii
ireverențioase, auto-justificare, mândrie
în lucrurile spirituale, umilitate voluntară
și închinare la propria voință, ce
caracterizează în mod general conduita
fanaticilor.
In this quote James White goes to the
history of Moses when he mentions the
rods of the magicians. Ex. 7:1 and
2Timothy 3:8 marks the resistance of
Pharaoh and Jannes and Jambries. This
history marks the Suppression of the
truth of God’s word. This points us to an
understanding of the connection of that
portion of the Revelation that connects
the Papacy with the Suppression of the
scriptures during the 1260 years of
Papal Supremacy. Ellen White takes up
this subject in the chapter The Bible and
the French Revolution GC 265, “In the
sixteenth century the Reformation,
presenting an open Bible to the people,
had sought admission to all the
countries of Europe. Some nations
welcomed it with gladness, as a
În acest citat James White se duce la
istoria lui Moise când spune toiegele
magicienilor. Ex 7:1 și 2 Timotei 3:8
marchează rezistența lui Faraon și a lui
Ianes și a lui Iambres. Această istorie
marchează Ștergerea adevărului din
cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ne
conduce la o înțelegere a conexiunii al
acestei părți din Apocalipsa care
conectează Papalitatea cu Ștergerea
scripturilor timp de 1260 de ani în
Supremația Papală. Ellen White ia acest
subiect în capitolul Biblia și Revoluția
Franceză TV 265 „Prezentând oamenilor
o Biblie deschisă, Reforma a bătut, în
secolul al XVI-lea, la ușa tuturor țărilor
Europei. Unele popoare au primit-o cu
bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar în
alte țări, papalitatea reușise într-o mare
156
messenger of Heaven. In other lands the
papacy succeeded to a great extent in
preventing its entrance; and the light of
Bible knowledge, with its elevating
influences, was almost wholly excluded.
In one country, though the light found
entrance, it was not comprehended by
the darkness. For centuries, truth and
error struggled for the mastery. At last
the evil triumphed, and the truth of
Heaven was thrust out. “This is the
condemnation, that light is come into
the world, and men loved darkness
rather than light.” John 3:19. The nation
was left to reap the results of the course
which she had chosen. The restraint of
God’s Spirit was removed from a people
that had despised the gift of His grace.
Evil was permitted to come to maturity.
And all the world saw the fruit of willful
rejection of the light. { GC 265.1}
măsură să-i oprească intrarea; astfel că
lumina cunoașterii Bibliei, cu influențele
ei înălțătoare, a fost aproape cu totul
îndepărtată. Într-una din aceste țări, cu
toate că lumina a putut pătrunde, ea a
fost umbrită totuși de întuneric. Timp de
veacuri, adevărul și rătăcirea s-au luptat
acolo pentru întâietate. În cele din urmă
răul a învins, iar adevărul Cerului a fost
alungat. „Iar condamnarea este aceasta,
că lumina a venit în lume și oamenii au
iubit mai mult întunericul decât lumina.”
(Ioan 3, 19). Națiunea a fost lăsată să
culeagă urmările drumului pe care și l-a
ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a
fost retrasă de la un popor care a
disprețuit darul harului Său. Răului i-a
fost îngăduit să ajungă la maturitate și
toată lumea a văzut rodul respingerii de
bunăvoie a luminii. {TV 265.1}
The war against the Bible, carried
forward for so many centuries in France,
culminated in the scenes of the
Revolution. That terrible outbreaking
was but the legitimate result of Rome’s
suppression of the Scriptures. (See
Appendix.) It presented the most striking
illustration which the world has ever
witnessed of the working out of the
papal policy—an illustration of the
results to which for more than a
Războiul împotriva Bibliei, purtat atât de
multe veacuri în Franța, a culminat cu
scenele Revoluției. Acea răbufnire
teribilă n-a fost decât urmarea firească a
prigonirii pe care Roma a dus-o
împotriva Scripturilor [(vezi note
suplimentare)]. Aceasta a prezentat cea
mai izbitoare ilustrare la care lumea a
fost martoră vreodată, cu privire la
efectele modului de a lucra al papalității
— o ilustrare a urmărilor către care, timp
157
thousand years the teaching of the
Roman Church had been tending. { GC
265.2}”
de peste o mie de ani, s-au îndreptat
învățăturile bisericii Romei. {TV 265.2}
The following questions will be
discussed in our class for Sabbath. Again
please read the chapter in The Great
Controversy on The Waldenses p. 61-78.
The Discussion will depend on
participation of all in the class. It is
important that the input from all the
Sabbath School Students be sought. The
following questions are only a
suggestion, others will surely see more
than what is presented in the questions
that follow.
Qusetion 1. Why was it that during the
1260 years of Papal Darkness the light of
truth could not be extinguished? Was
the Bible the reason? What did this do?
Answer: GC page 61.1
Următoarele întrebări o să fie discutate
în clasa noastră în timpul Sabatului. Vă
rog încă o dată să citiți capitolul din
Tragedia Veacurilor despre „Valdenzii” p.
61-78. Discuția o să depindă de
participarea întregii clase. Este
important ca toți studenții Școlii de
Sabat să participe. Următoarele
întrebări sunt doar o sugerare, ceilalți o
să vadă cu siguranță mai mult decât
ceea ce e prezentat în întrebările ce
urmează.
Întrebarea 1. De ce timp de 1260 de ani
de Întunecime Papală lumina adevărului
nu a putut fi stinsă? Era Biblia motivul?
Ce a făcut aceasta?
Răspuns TV pagina 61.1
Question 2. With the teachings of the
Bible they hollowed the True Sabbath.
These men whom God had in every age
were branded as Heretics. Does this
agree, or what connection does this
Întrebarea 2. Cu învățătura Bibliei ei au
sfințit Adevăratul Sabat. Acești oameni
pe care Dumnezeu i-a avut în orice veac
au fost stigmatizați ca și eretici. Este
aceasta de acord, sau ce conexie are
158
have with what GC. calss Policy of
Rome?
Answer GC. page 61.2
aceasta cu TV? [Ce este ] modul de
lucrare [politica] Romei?
Răspuns TV 61.2
Question 3. The Suppression of their
writings, how is this connected with
Rome’s endeavor to destroy their cruelty
toward dissenters. ?
Answer GC. Page 61.2 Everything
heretical, whether persons or writings,
she sought to destroy.
Întrebarea 3. Ștergerea scrierilor lor,
cum este aceasta conectat de efortul
Romei de a distruge cu cruzime
disidenții?
Răspuns TV 61.2 Ea a căutat să distrugă
tot ce era vinovat de erezie, fie persoane,
fie scrieri.
Question 4. GC. page 62, 62.1, Tells us of
printing. Freedom of Conscience is also
mentioned and Rome’s Jurisdiction, in
connection with Roman Power. Is
Rome’s Policy to suppress the freedom
of the press and the Freedom of
Conscience? And what was the
outcome?
Answer GC. page 62.1 “one after another
the churches submitted to her
dominion”
Întrebarea 4. Spuneți-ne de lucrarea de
tipărire. Libertatea de conștiință este de
asemenea menționată în jurisdicția
Romei, în legătură cu Puterea Romana.
Este politica Romei să suprime libertatea
presei și libertatea de conștiință? Și care
a fost rezultatul?
Răspuns: TV pagina 62.1 „una după alta
bisericile s-au supus stăpânirii ei”.
Question 5. GC. page 62.2,3,4 – 63.1
Britain, Central Africa and the
Armenians of Asia are next mentioned
Întrebarea 5. TV pagina 62.2 – 63.1
Marea Britanie, Africa Centrală și
Armenienii din Asia sunt cei care sunt
159
as connected with the effort of Rome to
persecute and to suppress the Truth.
What do these histories tell us of the
perpetuity of the Law of God and those
who honored and kept the fourth
Commandment.? Is Ellen White making
a connection with all who like the
Waldenses received their faith from the
Bible? Why do you think she includes
these who like the Waldenses received
their faith in the Perpetuity of the Law of
God? Rev. 11 tells us of the Two
Witnesses, and Rev. 6:9-11 tells us of the
Martyrs under the altar.
Answer GC. 64.1 “But of those who
resisted the encroachments of the papal
power, the Waldenses stood foremost.
In the very land where popery had fixed
its seat, there its falsehood where
steadfastly resisted.” It is important to
note Ellen White’s next statement.
“For centuries the churches of
Piedmont maintained their
independence; but the time came at last
when Rome insisted on their
submission. See GC. 59.3 (Inquisition).
Pope Innocent III organized the first all
Church/State Inquisition against all
heretics in 1209-1229, there had been
earlier Inquisitions carried out by local
Bishops . However Innocent III would
enlist the power of the State against all
menționați a fi următorii ce sunt
conectați cu efortul Romei de-ai
persecuta și de a șterge Adevărul. Ce ne
spun aceste istorii despre perpetuitatea
Legii lui Dumnezeu și cei ce au onorat și
au ținut cea de-a patra Poruncă? Oare
face Ellen White o conexie cu toți care ca
și Valdenzii, au primit credința lor din
Biblie? De ce crezi că ia îi include pe cei
care ca și Valdenzii și-au primit credința
în Perpetuitatea Legii lui Dumnezeu?
Apoc. 11 ne vorbește despre cei Doi
Martori, și Apoc 6:9-11 ne vorbește
despre Martirii de sub altar.
Răspuns TV 64.1 „Dar printre aceia care
au rezistat abuzurilor puterii papale,
valdenzii au stat în frunte. Chiar în țara în
care papalitatea și-a stabilit scaunul,
acolo i s-a rezistat cel mai puternic
înșelăciunii și corupției ei.” Este
important de a nota următorul citat al
Ellenei White. „Timp de veacuri, bisericile
Piemontului și-au păstrat independența;
dar în cele din urmă a sosit timpul când
Roma a insistat să se supună.” Vezi TV
59.3 (Inchiziția). Papa Inocent III a
organizat prima Inchiziție Biserică/Stat
contra tuturor ereticilor în 1209-1229. Au
fost Inchiziții ce au avut loc mai devreme
care au fost inițiate de Episcopii locali.
Totuși Inocent III a fost cel ce a înrolat
puterea Statului împotriva tuturor celor
160
who the Roman Pontiff deemed as
Heretics.
ce au fost numiți Eretici de Pontiful
Roman.
Top Related