SOLA SCRIPTURA THE STORM IS COMINGviitorulastazi.ro/notite5.pdf · cu privire la a doua venire a...

1

ȘCOALA DE PROFEȚIE BIBLICĂ

SOLA SCRIPTURA

THE STORM IS

COMING

28 MAI - 6 IUNIE 2017

VILLAR PELLICE, ITALIA

2

CUPRINS

A Șaptea Pecete ................................................................................................... 3

Martin Luther ..................................................................................................... 50

Ezra 8 – Prezicere Înainte de Miezul Nopții .................................................... 95

Cele șapte tunete ale lui Samuel Snow ......................................................... 109

Vești Dinspre Est .............................................................................................. 126

Vești dinspre Nord ........................................................................................... 137

Școala de Sabat pentru Torre Pellice ............................................................. 153

3

THE SEVENTH SEAL

A ȘAPTEA PECETE

1798—THE LION OF THE TRIBE OF JUDAH 1798 - LEUL DIN SEMINȚIA LUI IUDA

”It was the Lion of the tribe of Judah who

unsealed the book and gave to John the

revelation of what should be in these last

days.

“Daniel stood in his lot to bear his testimony

which was sealed until the time of the end,

when the first angel’s message should be

proclaimed to our world.’” Testimonies to

Ministers, 115.

”Leul din seminţia lui Iuda a rupt

sigiliul cărţii şi i-a dat lui Ioan

descoperirea lucrurilor care trebuie să se

întâmple în aceste zile din urmă.

”Daniel şi-a îndeplinit misiunea de a vesti

mărturia care a fost sigilată până la

timpul sfârşitului, când va trebui să fie

proclamată solia primului înger pentru

lumea noastră.”” Mărturii pentru patori și

slujitorii Evangheliei, 115

“The prophecies present a succession of

events leading down to the opening of the

judgment. This is especially true of the book

of Daniel. But that part of his prophecy which

related to the last days, Daniel was bidden to

close up and seal ‘to the time of the end.’ Not

till we reach this time could a message

concerning the judgment be proclaimed,

based on the fulfillment of these prophecies.

But at the time of the end, says the prophet,

‘many shall run to and fro, and knowledge

shall be increased.’ Daniel 12:4.

“The apostle Paul warned the church not to

look for the coming of Christ in his day. ‘That

day shall not come,’ he says, ‘except there

come a falling away first, and that man of sin

be revealed.’ 2 Thessalonians 2:3. Not till

after the great apostasy, and the long period

of the reign of the ‘man of sin,’ can we look

for the advent of our Lord. The ‘man of sin,’

”De fapt, proorociile prezintă o

succesiune de evenimente care duc la

începutul judecății. Acest lucru este

adevărat în mod deosebit în ceea ce

privește cartea lui Daniel. Dar partea

aceea din proorocie care avea legătură

cu zilele din urmă, lui Daniel i-a fost cerut

să o sigileze „până la vremea sfârșitului”.

O solie cu privire la judecată întemeiată

pe împlinirea acelor profeții nu putea fi

proclamată decât atunci când va sosi

această vreme. Dar în timpul sfârșitului,

spune profetul, „mulți vor citi și

cunoștința va crește”. (Daniel 12, 4)

”Apostolul Pavel avertizase biserica să nu

aștepte revenirea lui Hristos în zilele

sale. „Ziua aceea nu va veni”, spunea el,

„până când nu va veni lepădarea de

credință și se va descoperi omul

fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu

4

which is also styled ‘the mystery of iniquity,’

‘the son of perdition,’ and ‘that wicked,’

represents the papacy, which, as foretold in

prophecy, was to maintain its supremacy for

1260 years. This period ended in 1798. The

coming of Christ could not take place before

that time. Paul covers with his caution the

whole of the Christian dispensation down to

the year 1798. It is this side of that time that

the message of Christ’s second coming is to

be proclaimed.

“No such message has ever been given in

past ages. Paul, as we have seen, did not

preach it; he pointed his brethren into the

then far-distant future for the coming of the

Lord. The Reformers did not proclaim it.

Martin Luther placed the judgment about

three hundred years in the future from his

day. But since 1798 the book of Daniel has

been unsealed, knowledge of the

prophecies has increased, and many have

proclaimed the solemn message of the

judgment near.” The Great Controversy, 355,

356.

putem aștepta venirea Domnului nostru

până după marea apostazie și după

perioada lungă de domnie a „omului

păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai

este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul

pierzării” și „acel nelegiuit”, reprezintă

papalitatea, care, așa cum a fost

prevestit în profeție, urma să-și mențină

supremația timp de 1260 de ani. Această

perioadă s-a încheiat în anul 1798.

Venirea lui Hristos nu putea avea loc

înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu

avertizarea lui întreaga dispensațiune

creștină, până în anul 1798. În această

perioadă de timp trebuia predicată solia

cu privire la a doua venire a lui Hristos.

”O astfel de solie n-a fost proclamată

niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa

cum am văzut, n-a predicat-o; el arăta

fraților săi către venirea Domnului ca

fiind într-un viitor foarte îndepărtat. Nici

reformatorii n-au predicat-o. Martin

Luther situa judecata cam la 300 de ani

în viitor de epoca lui. Dar, de la anul

1798, cartea lui Daniel a fost

desigilată, cunoașterea profețiilor a

crescut și mulți au vestit mesajul solemn

al judecății ce se apropia.” Tragedia

Veacurilor 355, 356

THE UNSEALING DESIGILAREA

“What Daniel was commanded to seal up and

close, (Daniel 12:4) is now, through the all-

powerful mediation of the Lion of the tribe

of Judah, revealed unto us. Revelation 5:5.

Hence ‘many run to and fro, and knowledge

is increased.’ . . . The opening, then, and

unfolding of the prophetic word, is

another convincing proof that we are

arrived at the end of the age; the

Ceea ce lui Daniel i-a fost poruncit să

sigileze și să închidă, este acum prin

mijlocirea atotputernică a Leului din

seminția lui Iuda, descoperit nouă.

Apocalipsa 5:5. Prin urmare, „mulţi vor

alerga încoace și încolo și cunoașterea va

fi înmulţită”… Așadar, deschiderea și

desfășurarea cuvântului profetic este

o altă dovadă convingătoare că am

5

unsealing of prophecy, and the revelation

of the ‘mystery of God,’ being reserved

unto ‘the time of the end.’ Daniel 12:9;

Revelation 10:7.” James White, Review and

Herald, November 1, 1853.

ajuns la sfârșitul veacului; Desigilarea

profeției, și descoperirea „misterului

lui Dumnezeu”, fiind rezervat pentru

„timpul sfârșitului”. Daniel 12:9;

Apocalipsa 10:7.” James White, Review

and Herald, 1 Noiembrie 1853.

Revelation 5:1–8:1

“We ask John what he saw and heard in the

vision at Patmos, and he answers: ‘And I saw

in the right hand of Him that sat on the

throne a book written within and on the

backside, sealed with seven seals. And I saw

a strong angel proclaiming with a loud voice,

Who is worthy to open the book, and to

loose the seals thereof? And no man in

heaven, nor in earth, neither under the earth,

was able to open the book, neither to look

thereon.’

Apocalipsa 5:1-8:1

Îl întrebăm pe Ioan ce a văzut și a auzit în

viziunea de pe Patmos, iar el răspunde:

„ȘI am văzut în mâna dreaptă a celui ce

ședea pe tron o carte carefusese scrisă

pe dinăuntru și pe din afară, sigilată cu

șapte sigilii. Şi am văzut un înger

puternic, proclamând cu voce tare: Cine

estedemn să deschidă cartea şi să

desfacă sigiliile ei? Şi nimeni nu a fost în

stare în cer, nici pe pământ, nici sub

pământ, sădeschidă cartea, nici să se

uite la ea.”

“There in His open hand lay the book, the

roll of the history of God’s providences,

the prophetic history of nations and the

church. Herein was contained the divine

utterances, His authority, His

commandments, His laws, the whole

symbolic counsel of the Eternal, and the

history of all ruling powers in the nations. In

symbolic language was contained in that

roll the influence of every nation, tongue,

and people from the beginning of earth’s

history to its close.

Acolo în mâna sa deschisă era cartea,

sulul istoriei providențelor lui

Dumnezeu, istoria profetică a națiunilor

și a bisericii. Acolo erau rostirile divine,

autoritatea sa, poruncile sale, legile sale,

întreg sfatul simbolic al celui etern, și

istoriile tuturor puterilor conducătoare

ale națiunilor. În limbaj simbolic era

conținută influența fiecărei națiuni limbi

și popor de la începutul istoriei

Pământului până la sfârșitul acesteia.

“This roll was written within and without.

John says: ‘I wept much, because no man was

found worthy to open and to read the book,

neither to look thereon.’ The vision as

presented to John made its impression upon

his mind. The destiny of every nation was

Sulul era scris pe dinăuntru și pe

dinafară. Ioan spune: „Şi eu am plâns

mult, pentru că nimeni nu a fost găsit

demn să deschidăcartea şi să o citească,

nici să se uite la ea.” Viziunea așa cum i-a

fost prezentată lui Ioan a făcut o

6

contained in that book. John was

distressed at the utter inability of any human

being or angelic intelligence to read the

words, or even to look thereon. His soul was

wrought up to such a point of agony and

suspense that one of the strong angels had

compassion on him, and laying his hand on

him assuringly said, ‘Weep not: behold, the

Lion of the tribe of Judah, the Root of David,

hath prevailed to open the book, and to

loose the seven seals thereof.’

impresie asupra voinței sale. Destinul

fiecărei națiuniConținut în acea carte.

Ioan era Era strâmtorat datorită

incompetentei totale a oricărei ființe

umane sau inteligențe angelice de a citi

cuvintele, sau chiar de a se uita în carte.

Sufletul lui a fost stârnit la o așa agonie

și suspans încât unuia dintre îngerii

puternici i s-a făcut milă de el, și

punându-și mâna asupra lui a rostit

vorbele de asigurare: „Nu plânge; iată,

Leul din tribul luiIuda, Rădăcina lui David,

a învins pentru a deschide cartea şi a

desfacecele şapte sigilii ale ei.”

“John continues: ‘I beheld, and, lo, in the

midst of the throne and of the four beasts,

and in the midst of the elders, stood a Lamb

as it had been slain, having seven horns and

seven eyes, which are the seven Spirits of

God sent forth into all the earth. And He

came and took the book out of the right hand

of Him that sat upon the throne.’

“As the book was unrolled, all who looked

upon it were filled with awe. There were no

blanks in the book. There was space for no

more writing. [Revelation 5:8–14; 6:8,

quoted.]” Manuscript Releases, volume 20,

197.

Ioan continuă: „Şi am privit şi, iată, în

mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe

viişi în mijlocul bătrânilor, a stat în

picioare un Miel ca înjunghiat,

avândşapte coarne şi şapte ochi, care

sunt cele şapte Duhuri ale lui

Dumnezeu,trimise pe tot pământul. Şi a

venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a

celui ce şedea pe tron.”

Pe măsură ce cartea a fost desigilată, toți

care au privit-o au fost umplut cu

venerație. Nu existau existau spații goale

în carte. Nu mai exista spațiu pentru

scriere. (Apocalipsa 5:8-14, 6:6, citat).

Manuscrise Publicate, volumul 20, 197.

“Like a tidal wave the movement swept

over the land. From city to city, from village

to village, and into remote country places it

went, until the waiting people of God were

fully aroused. Fanaticism disappeared

before this proclamation like early frost

before the rising sun. Believers saw their

doubt and perplexity removed, and hope

”Asemenea revărsării unui val

puternic, mișcarea s-a răspândit în

toată țara. Din oraș în oraș și din sat în

sat, ea a pătruns până în cele mai izolate

locuri din țară, până când poporul lui

Dumnezeu care aștepta a fost trezit.

Fanatismul dispărea din fața acestei

vestiri, ca roua dimineții înaintea

7

and courage animated their hearts. The work

was free from those extremes which are ever

manifested when there is human excitement

without the controlling influence of the word

and Spirit of God. It was similar in character

to those seasons of humiliation and

returning unto the Lord which among

ancient Israel followed messages of reproof

from His servants. It bore the characteristics

that mark the work of God in every age.

There was little ecstatic joy, but rather deep

searching of heart, confession of sin, and

forsaking of the world. A preparation to meet

the Lord was the burden of agonizing spirits.

There was persevering prayer and

unreserved consecration to God.

soarelui care răsare. Credincioșii vedeau

cum îndoiala și nesiguranța erau

alungate, iar nădejdea și curajul le

influența inimile. Lucrarea era lipsită de

acele extreme manifestate totdeauna

când firea omenească nu este controlată

de influența Cuvântului și Duhului lui

Dumnezeu. Se asemăna în caracter cu

acele timpuri de umilire și întoarcere la

Domnul, care se produceau în Israelul

din vechime ca urmare a soliilor de

mustrare din partea slujitorilor Săi. Ea

purta caracteristicile care sunt specifice

lucrării lui Dumnezeu din toate veacurile.

Se manifesta puțină bucurie plină de

extaz, dar era o profundă cercetare a

inimii, mărturisirea păcatului și părăsirea

lumii. Povara care apăsa din greu

sufletele lor era pregătirea pentru

întâlnirea cu Domnul. Se rugau stăruitor

și se consacrau fără rezerve lui

Dumnezeu.

Said Miller in describing that work: “There is

no great expression of joy: that is, as it were,

suppressed for a future occasion, when all

heaven and earth will rejoice together with

joy unspeakable and full of glory. There is no

shouting: that, too, is reserved for the shout

from heaven. The singers are silent: they are

waiting to join the angelic hosts, the choir

from heaven.... There is no clashing of

sentiments: all are of one heart and of one

mind.”—Bliss, pages 270, 271.

Descriind această lucrare, Miller spunea:

„Nu se manifestă o exprimare a bucuriei;

se pare că ea este reținută pentru acea zi

din viitor, când pământul și cerul se vor

uni într-o bucurie de nespus. Nu se aud

strigăte; acestea sunt de asemenea

rezervate pentru aclamația din ceruri.

Cântăreții sunt tăcuți; ei așteaptă să se

unească cu oștile îngerești și corul din

ceruri.... Nu se manifestă nici o

contradicție în sentimente; toți sunt o

inimă și un gând.” (Bliss, pp. 270. 271)

„Another who participated in the movement

testified: “It produced everywhere the most

deep searching of heart and humiliation of

Altcineva care a participat la această

lucrare mărturisea: „Pretutindeni s-a

produs cea mai profundă cercetare a

8

soul before the God of high heaven. It caused

a weaning of affections from the things of

this world, a healing of controversies and

animosities, a confession of wrongs, a

breaking down before God, and penitent,

brokenhearted supplications to Him for

pardon and acceptance. It caused self-

abasement and prostration of soul, such as

we never before witnessed. As God by Joel

commanded, when the great day of God

should be at hand, it produced a rending of

hearts and not of garments, and a turning

unto the Lord with fasting, and weeping, and

mourning. As God said by Zechariah, a spirit

of grace and supplication was poured out

upon His children; they looked to Him whom

they had pierced, there was a great

mourning in the land, ... and those who were

looking for the Lord afflicted their souls

before Him.”—Bliss, in Advent Shield and

Review, vol. I, p. 271 (January, 1845)

inimii și umilire a sufletului înaintea

Dumnezeului cerului. Ea a produs

împuținarea iubirii pentru lucrurile din

lumea aceasta, o aplanare a

controverselor și certurilor, o mărturisire

a păcatelor, o prăbușire înaintea lui

Dumnezeu și rugăciuni de pocăință din

inimi zdrobite, către El, pentru iertare și

primire. Ea a produs o așa mâhnire de

sine și umilință în suflet cum niciodată

nu se mai văzuse. Așa cum Dumnezeu

profetizase prin Ioel, că va fi atunci când

ziua cea mare a Domnului urma să fie la

uși, ea a produs o sfâșiere a inimilor și nu

a hainelor și o întoarcere la Domnul cu

post, cu plânset și bocet. Așa cum

Dumnezeu spusese prin Zaharia, un

spirit de îndurare și de rugăciune s-a

revărsat peste copiii Săi; au privit spre

Acela pe care L-au străpuns, a fost un

mare bocet în țară ... și aceia care Îl

așteptau pe Domnul și-au amărât

sufletele înaintea Lui.” (Bliss in Advent

Shield and Review, vol. I, p. 271, January,

1845)

“Of all the great religious movements since

the days of the apostles, none have been

more free from human imperfection and the

wiles of Satan than was that of the autumn

of 1844. Even now, after the lapse of many

years, all who shared in that movement and

who have stood firm upon the platform of

truth still feel the holy influence of that

blessed work and bear witness that it was of

God.

“At the call, ‘The Bridegroom cometh; go ye

out to meet Him,’ the waiting ones ‘arose and

trimmed their lamps;’ they studied the

„Dintre marile mișcări religioase

începând din zilele apostolilor, nici una

n-a fost mai liberă de nedesăvârșirea

omenească și de cursele lui Satana așa

cum a fost aceea din toamna anului

1844. Chiar și acum, după trecerea

multor ani, toți cei care au luat parte la

mișcarea aceea și care au stat hotărâți pe

platforma adevărului simt încă influența

sfântă a acelei lucrări binecuvântate și

dau mărturie că a fost de la Dumnezeu.

„La strigătul: „Iată, mirele vine, ieșiți-I în

întâmpinare”, aceia care așteptau ... s-au

9

word of God with an intensity of interest

before unknown. Angels were sent from

heaven to arouse those who had become

discouraged and prepare them to receive the

message. The work did not stand in the

wisdom and learning of men, but in the

power of God. It was not the most talented,

but the most humble and devoted, who were

the first to hear and obey the call. Farmers

left their crops standing in the fields,

mechanics laid down their tools, and with

tears and rejoicing went out to give the

warning. Those who had formerly led in the

cause were among the last to join in this

movement. The churches in general closed

their doors against this message, and a large

company of those who received it withdrew

from their connection. In the providence of

God this proclamation united with the

second angel’s message and gave power

to that work.

“The message, ‘Behold, the Bridegroom

cometh!’ was not so much a matter of

argument, though the Scripture proof was

clear and conclusive. There went with it an

impelling power that moved the soul. There

was no doubt, no questioning. Upon the

occasion of Christ’s triumphal entry into

Jerusalem the people who were assembled

from all parts of the land to keep the feast

flocked to the Mount of Olives, and as they

joined the throng that were escorting Jesus

they caught the inspiration of the hour and

helped to swell the shout: ‘Blessed is He that

cometh in the name of the Lord!’ Matthew

21:9. In like manner did unbelievers who

flocked to the Adventist meetings—some

from curiosity, some merely to ridicule—feel

ridicat și și-au aprins candelele; ei au

studiat Cuvântul lui Dumnezeu cu un

interes foarte mare, necunoscut mai

înainte. Îngeri din cer au fost trimiși să-i

trezească pe aceia care se descurajaseră

și să-i pregătească pentru a primi solia.

Lucrarea nu s-a întemeiat pe

înțelepciunea și pe pregătirea

oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Nu cei mai talentați, ci cei mai umili și

devotați au fost printre primii care au

auzit și au luat aminte la chemare.

Fermierii și-au lăsat recoltele pe câmp,

meseriașii și-au lăsat sculele și, cu lacrimi

de bucurie, au ieșit să vestească

avertizarea. Aceia care mai înainte

fuseseră în fruntea lucrării au fost

printre cei din urmă care s-au alăturat ei.

Bisericile, în general, și-au închis ușile

față de această solie și o mare grupă

dintre aceia care o primiseră s-au retras

din legăturile lor cu ele. În providența

lui Dumnezeu, această proclamație s-

a unit cu cea de a doua solie

îngerească și a dat putere acelei

lucrări.

„Solia „Iată mirele vine!” n-a fost o

problemă de argumentare, cu toate că

dovezile din Scriptură erau lămurite și

precise. Ea a mers cu o putere

constrângătoare care mișca sufletul. Nu

se manifesta nici o îndoială sau reținere.

Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în

Ierusalim, poporul care venise din toate

părțile țării la sărbătoare s-a adunat spre

Muntele Măslinilor și unindu-se cu

mulțimea care-L însoțea pe Isus și,

prinzând inspirația momentului, au

sporit măreția strigării: „Binecuvântat

10

the convincing power attending the

message: ‘Behold, the Bridegroom cometh!’

“At that time there was faith that brought

answers to prayer—faith that had respect to

the recompense of reward. Like showers of

rain upon the thirsty earth, the Spirit of

grace descended upon the earnest seekers.

Those who expected soon to stand face to

face with their Redeemer felt a solemn

joy that was unutterable. The softening,

subduing power of the Holy Spirit melted the

heart as His blessing was bestowed in rich

measure upon the faithful, believing ones.

“Carefully and solemnly those who received

the message came up to the time when they

hoped to meet their Lord. Every morning

they felt that it was their first duty to secure

the evidence of their acceptance with God.

Their hearts were closely united, and they

prayed much with and for one another. They

often met together in secluded places to

commune with God, and the voice of

intercession ascended to heaven from the

fields and groves. The assurance of the

Savior’s approval was more necessary to

them than their daily food; and if a cloud

darkened their minds, they did not rest until

it was swept away. As they felt the witness of

pardoning grace, they longed to behold Him

whom their souls loved.

“But again they were destined to

disappointment. The time of expectation

passed, and their Saviour did not appear.”

The Great Controversy, 400–403.

este Cel ce vine în numele Domnului!”

(Matei 21, 9). În același fel s-au

comportat și necredincioșii care veneau

la adunările adventiste — unii din

curiozitate, alții pentru a lua în râs — au

simțit puterea convingătoare care

însoțea solia: „Iată mirele vine!”

„În timpul acela se vădea o credință care

aducea răspuns la rugăciune — credința

care aștepta răsplătirea. Asemenea

ploii ce cade peste pământul însetat,

Duhul harului cobora peste cercetătorii

sinceri. Aceia care așteptau ca în

curând să stea față în față cu

Răscumpărătorul lor simțeau o

bucurie solemnă care nu se putea

descrie. Puterea înnobilatoare,

convingătoare a Duhului Sfânt mișca

inimile atunci când binecuvântările Sale

erau revărsate în măsură bogată peste

cei credincioși.

„Cu grijă și solemnitate, aceia care

primiseră solia au ajuns la timpul în care

sperau să se întâlnească cu Domnul lor.

În fiecare dimineață simțeau că prima lor

datorie era să-și asigure dovada că sunt

primiți de Dumnezeu. Inimile lor erau

strâns unite și se rugau mult unul cu altul

și unul pentru altul. Adesea se adunau în

locuri izolate pentru a fi în comuniune cu

Dumnezeu și glasul rugăciunii se înălța

spre cer de pe câmpii și din crânguri.

Asigurarea aprobării Mântuitorului le era

mai necesară decât hrana zilnică; iar

dacă vreun nor le întuneca mintea, nu se

odihneau până nu-l îndepărtau. Și atunci

când simțeau dovada harului iertător,

doreau să-L vadă pe Acela pe care-L

iubea sufletul lor.

11

„Dar aveau să cadă din nou pradă

descurajării. Timpul de așteptare a

trecut și Mântuitorul lor nu S-a arătat.

Tragedia Veacurilor, 400-403

DANIEL 11:1; 10:1 DANIEL 11:1, 10:1

DANIEL 11:2, 16–22 DANIEL 11:2, 16-22

DANIEL 11:3–5 DANIEL 11:3-5.

Lysimachus (N) Cassander (W) Seleuchus (E)

Ptolemy (S) the prince: Seleuchus Nicator

(general of Ptolemy)

SELEUCHUS NICATOR’S GREAT DOMINION

Seleuchus (E) 301 BC Cassander (W) 286 BC

Lysimachus (N) 281 BC; Daniel 8:9; 11:15–17;

40–43 (31 BC & 538)

Lisimah (N) Casandru (W), Seleuc (E),

Ptolemeu (S) prințul: Seleucus Nicator

(generalul lui Ptolemeu)

MAREA DOMNIE A LUI SELEUC NICATOR

Seleuc (E) 301 î.Hr.

Casandru (W) 286 î.Hr.

Lisimah (N) 281 î.Hr.

Daniel 8:9; 11:15-17; 40-43. (31 î.Hr. &

538).

DANIEL 11:6–9——DEADLY WOUND; 246;

1798

DANIEL 11:6-9 - RANA DE MOARTE;

246; 1798.

Peace Treaty: 252BC; 1797—Second Syrian

War (260–253 BC); The war was concluded

with the marriage of Antiochus to Ptolemy’s

daughter, Berenice Syra. Antiochus

repudiated his previous wife, Laodice, and

turned over substantial domain to her.

Tratatul de pace: 252 î.Hr;

1797 - Al doilea război Sirian (260-253

î.Hr.);

Războiul s-a încheiat cu căsătoria lui

Antioh cu fiica lui Ptolemeu, Berenice

Syra. Antioh și-a respins soția anterioară,

Laodice, și i-a oferit un domeniu mare.

Verse six A: “the end of the years”; 252BC

peace treaty (agreement) daughter (Bernice:

Versetul șase A: „sfârșitul anilor”; 252

î.Hr. tratat de pace (înțelegere) fiica

12

bringer of victory) of Ptolemy Philadelphus

KoS to Antiochus Theos KoN divorces

Laodice - Peace treaty: Treaty of Tolentino 19

February, 1797. Broken by France in

retaliation of action of KoN. December, 1797

French General Duphot murdered by papal

troops while attempting to incite Jacobin

demonstrations.-

(Berenice: aducător de victorie) lui

Ptolemeu Filadelful ÎdS către Antiochus

Theos ÎdN divorțează ce Laodice - tratat

de Pace: Tratatul de la Tolentino de pe 19

Februarie 1797. Rupt de Franța prin

acțiunile răzbunătoare împotriva ÎdN.

Decembrie 1797, generalul francez

Duphot a fost ucis de trupe papale în

timp ce încerca să instige la demonstrații

Iacobine.

Verse 6 B: Bernice, her son, and supporters

slain 246BC; THIRD SYRIAN WAR (246–241

BC) - Also known as the Laodicean War -

Versetul 6 B: Berenice, fiul ei, și

susținătorii ei sunt uciși în 246 î.Hr. AL

TREILEA RĂZBOI SIRIAN (246-241 î. Hr.) -

Cunoscut și ca războiul Laodicean.

Verse seven: “enter into the fortress”;

branch: Bernice’s brother Ptolemy 3rd

Euergetes attacks Seleuchus Callinicus

246BC, -

Versetul 7: „intra in fortăreață”; ramură:

fratele lui Berenice, Ptolemeu al 3-lea

Euergetes îl atacă pe Seleucus Callinicus

246 î.Hr.

Verse eight and nine: Carries spoil back to

Egypt; Attack of retaliation because of KoN

behavior; Enters capitol unmolested; KoS

takes down KoN for first time; Takes KoN

captive; KoN dies in captivity by falling from

a horse; Brings back spoil including works of

art; Restores idols to Egyptian temple and

receives the title of benefactor

Versetul 8 și 9: Duce pradă înapoi în

Egipt; Atac de răzbunare datorită

comportamentului ÎdN. Intră în palat

neîmpiedicat; ÎdS îl învinge pe ÎdN pentru

prima dată; Îl ia pe ÎdN în exil; ÎdN moare

în exil căzând de pe cal; Aduce înapoi

prada, inclusiv lucrările de artă;

Înapoiaza idolii templului Egiptean și

primește titlul de binefăcătorul.

“We have no time to lose. Troublous times

are before us. The world is stirred with the

spirit of war. Soon the scenes of trouble

spoken of in the prophecies will take place.

The prophecy in the eleventh of Daniel has

nearly reached its complete fulfillment.

Much of the history that has taken place

in fulfillment of this prophecy will be

repeated.

„Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile

de strâmtorare se află în faţa noastră.

Lumea este tulburată de spiritul

războiului. Curând vor avea loc scenele

de necaz despre care vorbesc profeţiile.

Profeţia din Daniel 11 este aproape de

împlinirea completă. Multe dintre

13

evenimentele istorice desfăşurate

deja în trecut, se vor repeta.

“In the thirtieth verse a power is spoken of

that ‘verses 30 through thirty-six quoted. ’

În cel de-al treizecilea verset, se vorbeşte

despre o putere care „versetele 30-36

citate”

“Scenes similar to those described in

these words will take place.” Manuscript

Releases, number 13, 394.

Scene similare cu acelea descrise în

aceste cuvinte vor avea loc.”

Manuscrise Publicate, numărul 13, 394.

1798 1798

Attack of retaliation because of KoN

behavior; Enters Vatican unmolested; KoS

(communism) takes down KoN (Catholicism)

for first time; Takes KoN captive 1798; KoN

dies in captivity 1799 Babylon is fallen is

fallen; France brings spoil including works of

art back from Vatican; Prophetic movement

begins as the temple and host are restored.

Daniel 8:14.

Atac de răzbunare datorită

comportamentului ÎdN; Intră în Vatican

neîmpiedicat; ÎdS (comunismul) doboară

ÎdN (Catolicismul) pentru prima dată;

Duce ÎdN în captivitate în 1798; ÎdN

moare în captivitate în 1799, a căzut, a

căzut Babilonul; Franța aduce pradă

inclusiv lucrări de artă înapoi din Vatican;

Începe o mișcare profetică pe măsură ce

templul și oștirea sunt restaurate. Daniel

8:14.

14

DANIEL 11:10 DANIEL 11:10

TIME OF THE END: 219BC AND 1989

“overflow and pass through” is same as

“overflow and pass over” Daniel 11:40; Isaiah

7:8, 9; 8:8.—“sons”: two sons–Seleuchus

Ceraunus and Antiochus the Great—“one

shall certainly come . . . then shall he return”

Antiochus the Great attacks Ptolemy

Philapator 219BC. Takes everything but

Egypt “even to his fortress” as opposed to

“enter[ing] into his fortress” verse seven

TIMPUL SFÂRȘITULUI: 219 î.Hr. și 1989

„se va revărsa și va trece” este același cu

„se va revărsa și va trece” din Daniel

11:40; Isaia 7:8,9; 8:8 - „fii”: doi fii -

Seleucus Ceranus și Antiochus cel Mare -

„unul va veni negreșit ..., atunci se va

întoarce” Antiochus cel Mare îl atacă pe

Ptolemeu Philopator 219 î.Hr. Cucerește

totul cu excepția Egiptului „până la

fortăreaţa lui”

DANIEL 11:14–16 DANIEL 11:14-16

63BC Pompey: “by his hand. . .consumed”

Three month siege; advances every Sabbath;

enters Most Holy Place for first time

(Abomination desolation sign); Great

slaughter 12,000

63 î.Hr. Pompei: „prin mâna lui va fi

mistuită”

Asediu de trei luni; avansează în fiecare

Sabat. Intră în Locul Preasfând pentru

prima dată. (semnul Urâciunii Pustiirii);

Marele măcel de 12.000

15

DANIEL 11:17–19 DANIEL 11:17-19

END OF GRECIAN EMPIRE

Verse seventeen: “he”–Julius Caesar “shall

also set his face to enter”–Jeremiah 42:15–

17; 47BC Julius Caesar takes Egypt.

“Bishop Newton furnishes another reading

for this verse, which seems more clearly to

express the sense, as follows: ‘He shall also

set his face to enter by force the whole

kingdom.’ Verse 16 brought us down to the

conquest of Syria and Judea by the Romans.

Rome had previously conquered Macedon

and Thrace. Egypt was now all that remained

of the ‘whole kingdom’ of Alexander, not

brought into subjection to the Roman power,

which power now set its face to enter by

force into that country.” Uriah Smith, Daniel

and the Revelation, 260.

SFÂRȘITUL IMPERIULUI GRECESC

Versetul 17: „el” - Iulius Caesar „își va

îndrepta faţa să intre” - Ieremia 42:15-17;

47 î.Hr. Iulius Caesar cucerește Egiptul.

„Episcopul Newton ne oferă o altă

traducere a acestui verset, care pare că

exprimă înțelesul mult mai clar, după

cum urmează: „El de asemenea își va

îndrepta fața să intre cu forța în întreaga

împărăție”. Versetul 16 ne-a adus la

cucerirea Siriei și a Iudeei de către

Romani. Roma a cucerit înainte

Macedonia și Tracia. Egiptul era acucm

tot ce rămăsese din „întreaga împărăție”

a lui Alexandru care nu fusese adus în

supunere față de puterea Romană, care

putere acum își îndrepta fața să intre

cu forța în acea țară”. Uriah Smith, Daniel

și Apocalipsa, 260.

DANIEL 11:11, 12——MIDNIGHT DANIEL 11:11-12 - MIEZUL NOPȚII

Fourth Syrian War (219–217 BC) Battle of

Raphia; In the summer of June 22, 217 BC,

Ptolemy engaged and defeated the long-

delayed Antiochus in the Battle of Raphia.

Ptolemy’s victory preserved his control over

Coele-Syria, and the weak king declined to

advance further into Antiochus’ empire. The

battle of Raphia was the deciding battle of

the Fourth Syrian War.—Unexpected

victory for the notoriously cruel and immoral

king of the south: Ptolemy 4th Philapator. The

whole region provides praise to Ptolemy,

including the Jews who invite him to

Jerusalem. He accepts invitation and goes to

Jerusalem—“heart shall be lifted up”:

Al Patrulea Război Sirian (219-217 î.Hr.)

Bătălia de la Raphia; În vara din 22 Iunie,

217 î.Hr, Ptolemeu s-a angajat și l-a

învins întârziatul Antioh în Bătălia de la

Raphia. Victoria lui Ptolemeu a păstrat

controlul asupra Coele-Siriei, iar regele

slab a refuzat să avanseze mai departe în

imperiul lui Antioh. Bătălia de la Raphia a

fost bătălia decisivă a celui de-al patrulea

război Sirian. - Victorie neașteptată

pentru regele din sud Ptolemeu al 4-lea

Philopator, notoriu pentru cruzimea și

imoralitatea lui. Întreaga regiune oferă

glorie lui Ptolemeu, inclusiv Iudeii care îl

invită la Ierusalim. El acceptă invitația și

merge la Ierusalim - „inima lui se va

https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Raphia



http://www.historyofwar.org/articles/wars_syrian_4th.html

16

Daniel 5:23; 2 Chronicles 26:16–21—KoS

attempts to offer incense; resisted by 81

priests, receives mark of leprosy on

forehead, cut off from the temple. “to his

destruction”— After defeating the USA at

Midnight, Russia shall be lifted up. Ptolemy

Philopator lifted up of his heart and entered

the temple. When Ptolemy was repulsed he

initiated a persecution against the Jews in

which “many ten thousands” perished. Thus

an event is brought to view in which Russia

will pass laws, or pursue a course of action

that constitutes an affront to religious

liberty. These laws will be oppressive to

Adventists (and possibly other

denominations) and will lead them to seek

the aid of the U.S. Government. The U.S.

Government, which will itself be

consolidating its forces in order to mount a

revenge attack after its defeat in Daniel

11:11, will support the Adventist church

whose interests will be suffering under

Russia’s oppression. This consolidation of

economic and military power is brought to

view in Daniel 11:13. The number 13

represents the rebellion by the Adventist

church at Midnight and America’s rebellion

from M—MC. The confederacy with the

U.S.A. and Adventism constitutes the image

of the beast sign that must be seen by the

Priests prior to their being besieged at the

Midnight Cry.

The Priests (Christ) at this time will be viewed

as a treasonous element and become the

target of the U.S. government (Romans) on

account of the fulfilment of their prediction

înălţa”: Daniel 5:23; 2 Cronici 26:16-21 -

ÎdS încearcă să ofere tămâie; primește

împotrivire de la 81 de preoți, primește

semnul leprei pe frunte și este

îndepărtat de la teimplu, spre

distrugerea lui - După învingerea SUA la

Miezul Nopții, Rusia se va înălța.

Ptolemeu Philopator și-a înălțat inima și

a intrat în templu. Atunci când Ptolemeu

a fost respins el a inițiat o persecuție

împotriva Evreilor în care multe zeci de

mii au pierit.În acest felEste adus în

vedere un eveniment în care Rusia va da

legi, sau va urma un curs al acțiunilor

care constituie un afront al libertății

religioase. Aceste legi vor fi asupritoare

pentru adventiști (Și posibil alte

denominațiuni) Și îi va duce în punctul de

a căuta ajutorul guvernului Statelor

unite. Guvernul Statelor unite, care deja

își consolidează forțele pentru a organiza

un atac răzbunător după învingerea lui

din Daniel 11:11, va susține Biserica

Adventistă, al cărei interes va suferi

datorită asupririi rusești. În Daniel 11:13

este adus în vedere consolidarea puterii

economice și militare. Numărul 13

reprezintă răzvrătirea bisericii

Adventiste la miezul nopții și răzvrătirea

Americii de la Miezul Nopții la Strigătul

de la Miezul Nopții. Alianța dintre SUA și

Biserica Adventistă constituie semnul

chipului fiarei, care trebuie văzut de

către preoți înainte de a fi asediați la

strigătul de la Miezul Nopții. Preoții

(Domnul Cristos), vor fi văzuți ca niște

trădători și vor deveni ținta guvernului

SUA (Romanii) datorită împlinirii

prezicerii lor că Rusia, deja un inamic

17

that Russia, by then a declared enemy of the

state, would defeat the United States. This

persecution will take place in union with the

Adventist conference structure (the Jews)

and the foolish priests (Judas). These foolish

priests are being prepared to fulfill the role

of Judas by the false latter rain message that

begins to bind them off before Midnight. An

element of this false latter rain message is a

rejection of the truth that the king of the

south in Daniel 11:5–16 is Russia. The U.S.

government, the Adventist organization and

the foolish priests make up the three-fold

enemy that opposes God’s people at

Midnight.

declarat al statului, va învinge SUA.

Această persecuție va avea loc în unire

cu conferința Adventistă (Iudeii) și cu

preoții neînțelepți (Iuda). Acești preoți

neînțelepți sunt pregătiți să

îndeplinească rolul lui Iuda prin solia

falsă a ploii târzii care începe să îi lege

înainte de miezul nopții. Un element al

acestui mesaj al ploii târzii este

respingerea adevărului că împăratul de

sud din Daniel 11:5-16 este Rusia.

Guvernul SUA, organizația adventistă și

preoții neînțelepți formează întreitul

dușman care se opun poporului lui

Dumnezeu la Miezul Nopții.

DANIEL 11:13, 15——THE MIDNIGHT CRY DANIEL 11:13,15 - STRIGĂTUL DE LA

MIEZUL NOPȚII

Fifth Syrian War (202–195 BC)—The death of

Ptolemy IV in 204 BC was followed by a

bloody conflict over the regency as his

heir, Ptolemy V, was just a child. The

conflict began with the murder of the dead

king’s wife and sister Arsinoë by the

ministers Agothocles and Sosibius. The fate

of Sosibius is unclear, but Agothocles seems

to have held the regency for some time until

he was lynched by the volatile Alexandrian

mob. The regency was passed from one

adviser to another, and the kingdom was in a

state of near anarchy. Seeking to take

advantage of this turmoil, Antiochus III

staged a second invasion of Coele-Syria. He

Al Cincilea Război Sirian (202-195 î. Hr.) -

Moartea lui Ptolemeu IV în 204 î.Hr. a

fost urmat de un conflict sângeros

asupra regenței sale, căci moștenitorul

său, Ptolemeu V, era doar un copil.

Conflictul a început cu uciderea soției

regelui mort, Arsinoe și a sorei lui de

către slujitorii Agothocles și Sosibius.

Soarta lui Sosibius este neclară dar,

Agothocles pare să fi păstrat regența

pentru câțiva ani până când a fost ucis de

volatilul clan Alexandrian. Regența a fost

transmisă de la un consilier la altul, iar

împărăția a fost aproape într-o stare de

anarhie. Căutând să obțină un avantaj de

acest tumult, Antioh al III-lea a aranjat o

https://en.wikipedia.org/wiki/Ptolemy_V_Epiphanes

https://en.wikipedia.org/wiki/Arsinoe_III_of_Egypt

https://en.wikipedia.org/wiki/Agathocles_of_Egypt

18

made an agreement with Philip V of

Macedon to conquer and share the

Ptolemies’ non-Egyptian territories, although

this alliance did not last long. Antiochus

quickly swept through the region. After a

brief setback at Gaza, he delivered a

crushing blow to the Ptolemies at

the Battle of Panium near the head of

the River Jordan which earned him the

important port of Sidon. Battle of Panium

200 or 198BC—In 200 BC, Roman emissaries

came to Philip and Antiochus demanding

that they refrain from invading Egypt. The

Romans would suffer no disruption of the

import of grain from Egypt, key to supporting

the massive population in Italy. As neither

monarch had planned to invade Egypt itself,

they willingly complied to Rome’s demands.

Antiochus completed the subjugation of

Coele-Syria in 198 BC and went on to raid

Ptolemy’s remaining coastal strongholds in

Caria and Cilicia.

Unfortunately some of the more important

battles of the Successors are rather poorly

described, one of these is the battle of

Panion, a battle which we have a firm

identification of locale, but a rather weak

historical narrative. We don’t even really

know when the battle took place, it could be

in 200 BC or 198 BCE, such is the scant nature

of the record. What we do know is that in the

hills and small plateau near the fountains of

Pan at Banias (later Caesarea Philippi),

located on the northern border of modern

Israel, there was a decisive battle that ended

a doua invazie a Coele-Siriei. El a făcut un

aranjament cu Filip al V-lea Macedon

pentru a cuceri și împărți teritoriile ne-

Egiptene ale lui Ptolemeu, deși alianța nu

a dura t mult. Antioh a măturat cu

rapiditate regiunea. După un scurt

regres la Gaza, el a dar o lovitură

zdrobitoare Ptolemeilor la bătălia de la

Panium aproape de capătul râului

Iordan, care i-a oferit importantul port

Sidon. Bătălia de la Panium 200 sau 198

î.Hr. - În 200 î.Hr., emisarii Romani au

venit la Filip și la Antioh cu cerința de a se

opri din invadad Egiptul. Romanii nu ar

suferi vreo perturbare a importului de

grâu din Egipt, acesta fiind cheia

susținerii populației masive din Italia.

După cum niciun monarh nu plănuise să

invadeze însuși Egiptul, ei s-au supus de

bună voie cerințelor Romei. Antioh a

terminat supunerea Coele-Siriei în 198

î.Hr. și a continuat să cotropească

fortărețele lui Ptolemeu rămase în Caria

și Cilicia.

Din nefericire, unele din cele mai

importante bătălii ale succesorilor sunt

destul de slab descrise, una dintre

acestea fiind bătălia de la Panion, o

bătălie a cărei locație este foarte

întemeiat identificată, însă a cărei

narațiune istorică este destul de slabă.

Noi nici măcar nu știm când a avut loc

această bătălie, posibil în 200 î.Hr., sau

198 î.Hr., atât de sărăcăcios este raportul

istoric. Ceea ce știm este că în dealurile

și în micul platou lângă fântânile Pan din

Banias (mai târziu Cezareea Filippi),

localizată în granița de nord a Israelului

modern, a existat o bătălie decisivă care

https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_V_of_Macedon

https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_V_of_Macedon

https://en.wikipedia.org/wiki/Gaza_City

https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Panium

https://en.wikipedia.org/wiki/Jordan_River

https://en.wikipedia.org/wiki/Sidon

https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Panium

19

Ptolemaic rule in Coele-Syria, the final

major act in the hundred yearlong Syrian

Wars.—Panium related to the god Pan, who

was a god of the wild. Panium was later to be

renamed Caesarea Phillipi, where Jesus said

to the disciples ‘Upon this rock I shall build

my church’ which we could relate to church

triumphant at the midnight cry. This story is

found in The Desire of Ages, Chapter 45,

marking the Midnight Cry foreshadowing the

Sunday law.

a încheiat dominația Ptolemeică în

Coele-Siria, actul major final în

războaiele Siriene lungi de o sută de ani.

Panium era legat de zeul Pan, care era

zeul sălbăticiei. Panium urma să fie mai

târziu redenumit Cezareea Filippi, unde

Domnul Isus le-a spus ucenicilor „Pe

această piatră îmi voi contrui biserica”,

pe care o putem considera biserica

triumfătoare de la strigătul de la miezul

nopții. Această istorie se găsește în

Hristos Lumina Lumii, capitolul 45, făcând

ca Strigătul de la Miezul Nopții să fie o

umbră a Legii Duminicale.


“Having taken us down through the secular events

of the empire to the end of the seventy weeks, the

prophet, in verse 23, takes us back to the time

when the Romans became directly connected

with the people of God by the Jewish league,

B.C.161: from which point we are then taken down

in a direct line of events to the final triumph of the

church, and the setting up of God’s everlasting

kingdom. The Jews, being grievously oppressed

by the Syrian kings, sent an embassy to Rome, to

solicit the aid of the Romans, and to join

themselves in “a league of amity and confederacy

with them.” 1 Mac.8; Prideaux, II, 234; Josephus’s

Antiquities, book 12, chap.10, sec.6. The Romans

listened to the request of the Jews, and granted

them a decree, couched in these words:-

“‘The decree of the senate concerning a

league of assistance and friendship with the

nation of the Jews. It shall not be lawful for

„Conducându-ne prin evenimentele

seculare ale imperiului până la sfârșitul

celor șaptezeci de săptămâni, profetul, în

versetul 23, ne duce înapoi la vremea

când Romanii au devenit în mod direct

legați cu poporul lui Dumnezeu prin liga

Iudaică, în 161 î.Hr: iar din acest punct

suntem apoi aduși direct în linia

evenimentelor la triumful final al bisericii

și la întemeiera împărăției veșnice a lui

Dumnezeu. Iudeii, fiind dureros de

asupriți de către împărații Sirieni, au

trimit un ambasador la Roma, pentru a

solicita ajutorul Romanilor și să se

alăture lor într-o „ligă de amiciție și

confederație cu ei”. 1 Mac 8; Prideaux, II,

234; Josephus’s Antiquities, cartea 12,

cap 10, sec. 6. Romanii au ascultat la

cererea Iudeilor, și le-au oferit un decret

exprimat în aceste cuvinte:

„Decretul senatului despre liga de ajutor

și prietenie cu națiunea Iudeilor. Nu va fi

20

any that are subject to the Romans, to make

war with the nation of the Jews, nor to assist

those that do so, either by sending them

corn, or ships, or money; and if any attack be

made upon the Jews, the Romans shall assist

them as far as they are able; and again, if any

attack be made upon the Romans, the Jews

shall assist them. And if the Jews have a mind

to add to, or to take from, this league of

assistance, that shall be done with the

common consent of the Romans. And

whatever addition shall thus be made, it shall

be of force.’ ‘This decree,’ says Josephus, ‘was

written by Eupolemus, the son of John, and

by Jason, the son of Eleazer, when Judas was

high priest of the nation, and Simon, his

brother, was general of the army. And this

was the first league that the Romans made

with the Jews, and was managed after this

manner.’

“At this time the Romans were a small

people, and began to work deceitfully, or

with cunning, as the word signifies. And from

this point they rose by a steady and rapid

ascent to the height of power which they

afterward attained.” Uriah Smith, Thoughts

on Daniel and Revelation, 271, 272.

legal nimănui care este supus

Romanilor, să facă război cu națiunea

Iudeilor, nici să îi susțină pe aceia care

fac acest lucru, sau să le trimită porumb,

sau corăbii, sau bani; iar dacă orice atac

va fi făcut asupra Iudeilor, Romanii îi vor

ajuta atât cât sunt capabili; și din nou,

dacă vreun atac va fi făcut asupra

Romanilor, Iudeii îi vor ajuta. Iar dacă

Iudeii doresc să adauge sau să scoată

ceva din această ligă de ajutor, acest

lucru va fi făcut cu consimțământul

comun al Romanilor. Și orice adăugare

va fi făcută, va fi împuternicită.” „Acest

decret”, spune Iosif, „a fost scris de

Eupolemus, fiul lui Ioan, și de Iason, fiul

lui Eleazer, când Iuda era mare preot al

națiunii și Simon, fratele său, era

generalul armatei. Aceasta a fost prima

liga pe care Romanii au făcut-o cu Iudeii,

și a fost adminstrată în acest mod.

„În acel timp, Romanii erau un popor

mic, și au început să lucreze înșelător sau

viclean, după cum semnifică cuvântul. Și

din acest punct ei s-au ridicat printr-o

ascensiune contiună și rapidă la

înălțimea puterii pe care au atins-o mai

după aceea.” Uriah Smith, Gânduri despre

Daniel și Apocalipsa, 271, 272.

Jewish league entered into in 161B.C. initially.

The charts says 158 BC—The Adventist

church enters into a league, or confederacy

with USA at Midnight. This is the sign of the

abomination of desolation that precedes the

siege at the Midnight Cry. The reason for the

confederacy is that the Syrians oppress

Inițial s-a intrat în liga Iudaică în 161 î.Hr.

Hărțile spun 158 î.Hr - Biserica

Adventistă intră într-o ligă, sau

confederație cu SUA la Miezul Nopții.

Acesta este semnul urâciunii pustiirii

care precede asediul de la Strigătul de la

Miezul Nopții. Motivul confederației este

21

God’s people at Midnight. In Daniel 8:9 Syria

was the land in the east and it was

conquered by Rome in 65 B.C. (Persia (west)

vs. Eastern Rome) was the key that

unleashed Islam under the first woe. The

same took place during the Cold War where

Russia in the east opposed the United States

in the west. And the Cold War, specifically the

Afghan War from 1979–1989, was the key

which empowered radical Islam to strike at

911. Hence the Syrians that oppress God’s

people at Midnight typify the Russians.

At Midnight the King of the North is

described as becoming “strong with a small

people.” When viewed in light of the history

of the French Revolution the consolidation of

wealth and power in the hands of a small

elite is brought to view. The history of the

French revolution is present truth. Much of

the dynamics that led to the Revolution are

currently at play and the Revolution itself is

repeated at Midnight while the reign of

terror is repeated at the Midnight Cry.

că Sirienii vor asupri pe poporul lui

Dumnezeu la Miezul Nopții. În Daniel 8:9

Siria era țara din est și a fost cucerită de

Roma în 65 î.Hr. (Persia (vest) vs Roma de

Est) a fost cheia care a dezlănțuit Islamul

sub primul vai. Același lucru s-a

întâmplat în timpul Războiului Rece când

Russia în est s-a opus Statelor Unite din

vest. Și Războiul Rece, în mod specific

războiul Afgan din 1979-1989, a fost

cheia care a împuternicit Islamul radical

să lovească la 11 septembrie. Astfel

Sirienii care asupresc poporul lui

Dumnezeu la Miezul Nopții îi

prefigurează pe Ruși.

La Miezul Nopții Împăratul de Nord este

descris ca devenind „puternic cu popor

puțin”. Văzut în lumina istoriei Revoluției

Franceze, este adusă în vedere

consolidarea bogăției și puterii în mâinile

unei mici elite. Istoria revoluției Franceze

este adevăr prezent. Mult din dinamica

ce a condus la Revoluție este acum în

acțiune și revoluția în sine este repetată

la Miezul Nopții când domnia terorii este

repetată la Strigătul de la Miezul Nopții.

“At the same time anarchy is seeking to

sweep away all law, not only divine, but

human. The centralizing of wealth and

power; the vast combinations for the

enriching of the few at the expense of the

many; the combinations of the poorer

classes for the defense of their interests and

claims; the spirit of unrest, of riot and

bloodshed; the world-wide dissemination of

the same teachings that led to the French

Revolution—all are tending to involve the

„În acelaşi timp, anarhia caută să măture

cu desăvârşire legile, nu numai pe cele

divine, ci şi pe cele omeneşti.

Centralizarea bogăţiei şi puterii; alianţele

la scară mare pentru îmbogăţirea celor

puţini pe socoteala celor mulţi; asocierile

claselor sărace pentru apărarea

intereselor şi cererilor lor; spiritul de

nelinişte, de răzmeriţă şi vărsare de

sânge; răspândirea la scară globală a

aceloraşi învăţături care au dus la

Revoluţia franceză — toate acestea au

22

whole world in a struggle similar to that

which convulsed France.” Education, 228.

tendinţa de a aduce toată lumea într-un

război similar cu acela care a frământat

Franţa. Educație 228

This consolidation of wealth that leads to the

crisis typifying the French Revolution takes

place between M—MC. This is also Genesis

41 where all wealth of the United States is

consolidated and centralized in the hands of

Joseph. “He shall work deceitfully”—This

rebellion against the constitution will be

accomplished through deceit. Flattery and

deceit are characteristics of Tiberius who in

the prophetic line of the four Roman

emperors typifies Donald Trump.

Consolidarea bogăției care conduce la

criza ce prefigurează Revoluția Franceză

are loc între MN și SMN. Acesta este și

Geneza 41 unde toată averea Statelor

Unite este consolidată și centralizată în

mâinile lui Iosif. „El va lucra înșelător” -

Această răzvrătire împotriva constituției

va fi îndeplinită prin înșelăciune.

Lingușirile și înșelăciunea sunt

caracteristice lui Tiberiu care în linia

profetică a celor patru împărați Romani

îl prefigurează pe Donald Trump.


“In this verse the character of the Roman

kingdom is given. He would enter into the

most populous places, take the spoil and

prey; and scatter them among the more

dependent parts of the Roman government.

Did not Rome bring much riches out of Asia,

and scatter them through the western

empire? Which luxuries finally proved her

ruin? ‘Even for a time,’ this I suppose is the

time pagan Rome was to exist, which I shall

hereafter show is 666 years. See Rev xiii. 18.”

Joshua Himes, HST, 41.

„În acest verset este dat caracterul

împărăției Romane. El va intra în locurile

cele mai populate, va lua prada și jaful; și

le va împrăștia printre părțile mai

dependente ale guvernului Roman. Nu a

luat Roma multe bogății din Asia, și le-a

împrăștiat prin imperiul de vest? Iar

aceste luxuri i-au adus în final ruina?

„Chiar pentru un timp” Acesta presupun

că este timpul în care urma să existe

Roma Păgână, care voi arăta mai târziu

că este de 666 de ani. Vezi Apoc 13:18”

Joshua Himes, HST, 41.

“The usual manner in which nations had,

before the days of Rome, entered upon

valuable provinces and rich territory, was by

war and conquest. Rome was now to do what

had not been done by the fathers or the

fathers’ fathers; namely, receive these

acquisitions through peaceful means. The

custom, before unheard of, was now

inaugurated, of kings’ leaving by legacy their

„Modalitatea obișnuită în care națiunile

au intrat în posesia provinciilor

valoroase și teritoriilor bogate înainte de

zilele Romei, era prin război și cucerire.

Roma urma acum să facă ceea ce nu a

fost făcut de părinți sau de părinții

părinților; adică, să primească aceste

achiziții prin mijloace pașnice. Obiceiul

de care nu se auzise înainte era acum

inaugurat ca, regii să își lase prin

23

kingdoms to the Romans. Rome came into

possession of large provinces in this manner.

moștenire împărăților Romanilor. Roma

a întrat în stăpânirea unor mari provincii

în acest mod.

“And those who thus came under the

dominion of Rome derived no small

advantage therefrom. They were treated

with kindness and leniency. It was like having

the prey and spoil distributed among them.

They were protected from their enemies,

and rested in peace and safety under the

aegis of the Roman power.

„Și aceia care astfel au intrat în

stăpânirea Romei nu aveau avantaje mici

din aceasta. Ei erau tratați cu amabilitate

și bunăvoință. Era ca și cum aveau prada

și jaful împărțit între ei. Erau protejați de

vrăjmași, și se odihneau în pace și

siguranță sub scutul puterii Romane.

“To the latter portion of this verse, Bishop

Newton gives the idea of forecasting devices

from strongholds, instead of against them.

This the Romans did from the strong fortress

of their seven-hilled city. ‘Even for a time;’

doubtless a prophetic time, 360 years. From

what point are these years to be dated?

Probably from the event brought to view in

the following verse.” Uriah Smith, Thoughts

on Daniel and Revelation, 273.

Ultimei părți a acestui verset, episcopul

Newton îi dă interpretarea de a face

planuri din fortărețe, nu împotriva

acestora. Aceasta au făcut romanii din

fortăreața puternică a orașului cu șapte

văi. „Chiar pentru un timp;” fără dubiu un

timp profetic, 360 de ani. Din ce punct

urmează să fie datați acești ani? Probabil

de la evenimentele aduse în vedere în

următorul verset.” Uriah Smith, Gânduri

despre Daniel și Apocalipsa, 273.

Rome conquers in a manner formerly

unknown—through treaties. In connection

with this is the redistribution of wealth to

new territories. The characteristic of entering

“peaceably” to conquer is brought to view in

the history of Tiberius who in the line of the

four Roman Emperors typifies Donald

Trump. Daniel 11:21.

Roma cucerește într-o manieră neștiută

înainte - prin tratate. În legătură cu

aceasta este redistribuirea averii către

teritorii noi. Caracteristica intrării „în

pace” pentru a cuceri este adusă în

vedere în istoria lui Tiberius care în linia

celor patru împărați Romani îl

prefigurează pe Donald Trump. Daniel

11:21.

“He shall do that which his fathers have not

done”—The founding fathers and presidents

of the United States have not attempted to

establish a dictatorship through the

„El va face ceea ce părinții lui nu au făcut”

- Părinții fondatori și președinții Statelor

Unite nu au încercat să întemeieze o

dictatură prin abrogarea constituției. Dar

24

abrogation of the constitution. But Trump

will do this. The defeat at the hands of Russia

at Midnight will give impetus to this

development by creating the social and

political circumstances that will generate

enough support for far-reaching revisions to

the constitution. Islam plays a role in

accomplishing this and will at this time

(Midnight) be forming a caliphate

preparatory to launching a significant attack

against the United States at the Midnight Cry

(see the lines of Revelation 9 and Balaam).

Trump va face aceasta. Înfrângerea în

mâinile Rusiei la Miezul Nopții va da

impuls acestei dezvoltări prin crearea

circumstanțelor sociale și politice care

vor genera destulă susținere pentru

revizii întinse ale constituției. Islam joacă

un rol în îndeplinirea acestuia și în acest

timp (Miezul Nopții) va forma un califat

înainte de a a lansa un atac semnificativ

împotriva Statelor Unite la Strigătul de la

Miezul Nopții. (vezi liniile din Apocalipsa

9 și Balaam)

“He shall scatter among them the prey”—this

is a further commentary on the economic

order spoken of in verse 23. In the first or

historic fulfilment, Rome distributed its

wealth amongst the provinces that came

under its control. This was an incentivized

control system that promoted cooperation

on the part of the captured parties. It points

to the establishment of a controlled

economy which will see those sympathetic to

the new laws and new order of government

receiving support. A witness to this is the

history of Joseph during the Egyptian famine.

Genesis 41:54–57.—This economic

centralization must take place in order for

the United States to prevent certain classes

from buying and selling in fulfilment of

Revelation 13:16, 17.—“Forecasting devices

[from] strongholds”—America’s stronghold

or sanctuary of strength is its constitution.

Forecasting devices from strongholds is

identifying the manner in which Trump will

use (or rather, abuse) the constitution to

achieve the political end of establishing

himself as the sole dictator; and grant

himself the powers that will be exercised

„Va împrăștia prada printre ei” - Acesta

este un comentariu suplimentar asupra

ordinii economice despre care se

vorbește în versetul 23. În prima

împlinire istorică, Roma a distribuit

averea sa printre provinciile care au

intrat în controlul ei. Acesta era un

sistem de control stimulat care promova

cooperarea din partea celor capturați.

Ne arată întemeierea unei economii

controlate în care aceia care susțin noile

legi și noua ordine vor primi susținere.

Un martor este istoria lui Iosif în timpul

foametei din Egipt. Geneza 41:54-57. -

Această centralizare economică trebuie

să aibă loc pentru ca Statele Unite să

poată interzice unor categorii să vândă și

să cumpere, ca împlinire a Apocalipsa

13:16,17.

„Își va plănui uneltirile (din) întărituri” -

Întăritura sau sanctuarul puterii Americii

este constituția sa. Plănuirea uneltirilor

din întărituri identifică modul în care

Trump va folosi (sau, va abuza)

constituția pentru a-și obține scopul

politic de a se întemeia ca singur

25

against those who will not receive the Mark

of the Beast; and grant himself the power to

force them to follow America’s example.—

“Even for a time”—a time is 360 years. This

commenced with the battle of Actium and

ended with the division of the empire by

Constantine in 330 A.D. The battle of Actium

saw Octavian (Augustus Caesar) and Antony

consolidating their forces preparatory to a

decisive conflict. This conflict was won by

Octavian. This parallels Daniel 11:13–14

which identifies the battle of Panium

marking the Midnight Cry in the line of Daniel

11:5–16.

dictator; și să își ofere puterile care vor fi

exercitate împotriva acelora care nu vor

primi semnul fiare; și să își ofere putere

pentru a-i forța să urmeze exemplul

Americii - „Chiar pentru un timp” - un

timp este 360 de ani. Acesta începe cu

bătălia de la Actium și s-a sfârșit cu

divizarea imperiului de Constantin în 330

e.n. Bătălia de la Actium i-a surprins pe

Octavian (Augustus Caesar) și Antoniu

consolidându-și forțele în vederea unui

conflict decisiv. Acest conflict a fost

câștigat de Octavian. Aceasta este o

paralelă cu Daniel 11:13-14 care

identifică bătălia de la Panium ce

marchează Strigătul De la Miezul Nopții

în linia lui Daniel 11:5-16.


“By verses 23 and 24 we are brought down

this side of the league between the Jews and

the Romans, B.C. 161, to the time when

Rome had acquired universal dominion. The

verse now before us brings to view a

vigorous campaign against the king of the

south, Egypt, and the occurrence of a notable

battle between great and mighty armies. Did

such events as these transpire in the history

of Rome about this time?—They did. This was

the war between Egypt and Rome; and the

battle was the battle of Actium. Let us take a

brief view of the circumstances that led to

this conflict.” Uriah Smith, Thoughts on Daniel

and Revelation, 273.

„Prin versetele 23 și 24 suntem aduși

după liga între Iudei și Romani din 161.

î.Hr., la timpul în care Roma a obținut

stăpânire universală. Versetul dinaintea

noastră ne aduce în față campania

viguroasă împotriva împăratului de sud,

Egiptul, și desfășurarea unei bătălii

importante între armate mari și

puternice. Au avut loc asemenea

evenimente în istoria Romei din acel

timp? - Au avut. Acesta a fost războiul

dintre Egipt și Roma; și bătălia a fost

bătălia de la Actium. Haideți să aruncăm

o privire rapidă la circumstanțele care au

condus la acest conflict.” Uriah Smith,

Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 273.

“The vast power and domination of the

Roman Empire, for the three centuries which

followed the battle of Actium, have dazzled

the historic eye... The battle of Actium was

„Puterea și dominația vastă a Imperiului

Roman, pentru trei secole ce au urmat

bătăliei de la Actium, au orbit ochiul

istoric... Bătălia de la Actium a fost

26

followed by the final conquest of Egypt.” A.

T. Jones, The Great Empires of Bible Prophecy,

314.

urmată de cucerirea finală a Egiptului.”

A.T. Jones, Marile Imperii din Profeția

Biblică, 314.

War between Antony and Cleopatra (King of

the South) and Augustus Caesar (King of the

North). The battle of Actium was quickly

followed by the conquest of Egypt. Octavius’

victory at Actium also marked the

establishment of despotism as he thereafter

became the emperor of the Roman kingdom.

The United States mounts a revenge attack

and defeats Russia. This is also typified by

the battle of Panium which is marked at the

MC.

Război între Antoniu și Cleopatra

(împăratul de Sud) și Augustus Caesar

(Împăratul de Nord). Bătălia de la Actium

a fost rapid urmată de cucerirea

Egiptului. Victoria lui Octavius la Actium

a marcat de asemenea întemeierea

despotismului, căci el după aceea a

devenit îmăratul regatului Roman.

Statele Unite pregătește un atac

răzbunător și învinge Rusia. Acest lucru

este de asemenea prefigurat de bătălia

de la Panium care se aliniază cu Strigătul

de la Miezu Nopții.


“The cause of Antony’s overthrow was the

desertion of his allies and friends, those that

fed of the portion of his meat. First,

Cleopatra, as already described, suddenly

withdrew from the battle, taking sixty ships

of the line with her. Secondly, the land army,

disgusted with the infatuation of Antony,

went over to Ceasar, who received them with

open arms. Thirdly, when Antony arrived at

Libya, he found that the forces which he had

there left under Scarpus to guard the

frontier, had declared for Caesar. Fourthly,

being followed by Caesar into Egypt, he was

betrayed by Cleopatra, and his forces

surrendered to Caesar. Hereupon, in rage

and despair, he took his own life.” Uriah

Smith, Thoughts on Daniel and Revelation, 276.

„Cauza învingerii lui Antoniu a fost

dezertarea aliaților și prietenilor săi,

acelora care se hrăneau din mâncarea

sa. În primul rând, Cleopatra, așa cum

deja s-a descris, s-a retras brusc din

bătălie și a luat cu ea șaizeci de vase de

bătălie. În al doilea tând, armata de la

pământ, dezgustată cu infatuarea lui

Antoniu, a mers la Caesar, care i-a primit

cu brațele deschise. În al treilea rând,

atunci când Antoniu a ajuns în Libia, el a

desoperit că forțele pe care le lăsase

acolo sub comanda lui Scarpus pentru a

păzi granița, s-au declarat pentru Caesar.

În al patrulea rând, fiind urmat de Caesar

în Egipt, el a fost trădat de Cleopatra și

forțele sale s-au predat lui Caesar.

Datorită acestora, în furie și disperare, și-

a luat viața.” Uriah Smith, Gânduri despre

Daniel și Apocalipsa, 276.

27

Antony completely defeated and Egypt is

taken by Octavius. His fall took place in four

steps. The number four is a symbol of

scattering/destruction. Russia and its allies

will be completely defeated.

Antoniu a fost complet învins și Egiptul a

fost luat de Octavius. Căderea lui a avut

loc în patru pași. Numărul patru este un

simbol al împrăștierii sau distrugerii.

Rusia și aliații săi vor fi complet distruși.


“Antony and Caesar were formerly in

alliance. Yet under the garb of friendship

they were both aspiring and intriguing for

universal dominion. Their protestations of

deference to, and friendship for, each other,

were the utterances of hypocrites. They

spoke lies at one table. Octavia, the wife of

Antony and sister of Caesar, declared to the

people of Rome at the time Antony divorced

her, that she had consented to marry him

solely with the hope that it would prove a

pledge of union between Caesar and Antony.

But that counsel did not prosper. The

rupture came; and in the conflict that

ensued, Caesar came off entirely victorious.”

Uriah Smith, Thoughts on Daniel and

Revelation, 277.

„Antoniu și Caesar erau înainte aliați.

Totuși sub mantia prieteniei amândoi

aspirau și intrigau pentru dominația

universală. Mărturisirile lor de respect și

prietenie reciprocă erau vorbe de

ipocriți. Ei vorbeau minciuni la o masă.

Octavia, soția lui Antoniu și sora lui

Caesar, a declara poporului Romei în

vremea când Antoniu a divorțat de ea, că

ea a consimțit să se căsătorească cu el

numai cu speranța că se va dovedi un gaj

al unirii dintre Caesar și Antoniu. Dar

această idee nu a funcționat. A venit

ruptura; iar în conflictul care s-a

întemeiat, Caesar a ieșit într-u totul

victorios.” Uriah Smith, Gânduri despre


The King of the North and the King of the

South publicly portrayed themselves as

friendly to and supportive of one another.

But behind the scenes both parties were

intriguing for universal dominion. The pact

(or treaty) of mutual support was ratified by

Antony’s marriage to Octavia. But this pact

failed along with Antony’s marriage to

Octavia. Before Actium (Midnight Cry) Trump

and Putin will hypocritically feign amity

between themselves and the countries they

represent (as they are doing now). But

behind the scenes both parties are intriguing

for the supremacy. While suffering a defeat

Împăratul de Nord și Împăratul de Sud se

prezentau public prietenoși și susținători

unul al celuilalt. Dar în spatele scenei

ambele părți complotau pentru

dominație universaăl. Pactul (sau

tratatul) de susținere reciprocă a fost

ratificat de căsătoria lui Antoniu cu

Octavia. Dar, atât acest pact cât și

căsătoria lui Antoniu cu Octavia au eșuat.

Înainte de Actium (Strigătul de la Miezul

Nopții) Trump și Putin vor simula ipocrit

amiciție între ei și între țările pe care le

reprezintă (așa cum fac acum). Dar în

spatele scenelor ambele părți

28

at Midnight Trump and the United States will

be victorious in the end. The marriage

between Octavia and Mark Antony in the first

fulfilment identifies treaties or pacts

between Russia and United States. The time

appointed is the Sunday Law.

complotează pentru supremație. În timp

ce vor suferi o înfrângere la Miezul

Nopții, Trump și Statele Unite vor fi

victorioși la sfârșit. Căsătoria între

Octavia și Marc Antoniu în prima

împlinire identifică tratatele sau pactele

dintre Rusia și Statele Unite. Timpul

rânduit este Legea Duminicală.


“Two returnings from foreign conquest are

here brought to view; the first, after the

events narrated in verses 26, 27; and the

second, after this power had had indignation

against the holy covenant, and had

performed exploits. The first was fulfilled in

the return of Caesar after his expedition

against Egypt and Antony. He returned to

Rome with abundant honor and riches; for,

says Prideaux (II, 556), “At this time such vast

riches were brought to Rome from Egypt on

the reducing of that country, and the return

of Octavianus [Caesar] and his army from

thence, that the value of money fell one half,

and the prices of provisions and all vendible

wares was doubled thereon.” Caesar

celebrated his victories in a three-days’

triumph, - a triumph which Cleopatra herself

would have graced, as one of the royal

captives, had she not artfully caused herself

to be bitten by the fatal asp.

„Sunt aduse în vedere două întoarceri de

la cuceriri străine; prima, după

evenimentele descrise în versetele 26 și

27; și cea de-a doua, după ce această

putere a avut mânie împotriva

legământului sfânt și va face lucruri

mărețe. Prima a fost împlinită la

întoarcerea lui Caesar după expediția sa

împotriva lui Egipt și a lui Antoniu. El s-a

înors la Roma cu o abundență de onoare

și bogății; pentru că, spune Prideaux (II,

556), „În acea vreme au fost aduse

bogății așa de multe din Egipt în Roma în

defavoarea acelei țări, că de la

întoarcerea lui Octavianus (Caesar) și a

armatei sale, că valoarea banilor a căzut

la jumătate, și prețul proviziilor și tuturor

vandabilelor s-a dublat de atunci.”

Caesar și-a sărbătorit victoriile într-un

triumf de trei zile - un triumf în care

însăși Cleopatra ar fi luat parte, dacă nu

ar și-ar fi cauzat în mod viclean

mușcătura aspidei fatale.

“The next great enterprise of the Romans

after the overthrow of Egypt, was the

expedition against Judea, and the capture

and destruction of Jerusalem. The holy

covenant is doubtless the covenant which

„Următoarea mare întreprindere a

Romanilor după răsturnarea Egiptului, a

fost expediția împotriva Iudeei, și

captura și distrugerea Ierusalimului.

Legământul Sfânt este fără niciun dubiu

29

God has maintained with his people, under

different forms, in different ages of the

world, that is, with all believers in him. The

Jews rejected Christ; and, according to the

prophecy that all who would not hear that

prophet should be cut off, they were

destroyed out of their own land, and

scattered to every nation under heaven. And

while Jews and Christians alike suffered

under the oppressive hands of the Romans,

it was doubtless in the reduction of Judea

especially, that the exploits mentioned in the

text were exhibited.” Uriah Smith, Thoughts

on Daniel and Revelation, 278.

legământul pe care Dumnezeu l-a făcut

cu poporul său, sub diferite forme, în

diferite veacuri ale lumii cu toți

credincioșii în El. Iudeii l-au respins pe

Domnul Cristos; și, conform profeției că

toți care nu vor asculta pe profet vor fi

distruși, ei au fost distruși în propria lor

țară și împrăștiați în fiecare națiune de

sub cer. Și în timp ce Iudeii și Creștinii de

asemenea au suferit sub mâinile

asupritoare ale Romanilor, lucrurile mari

menționate în text se referă în mod

special la distrugerea Iudeei.” Uriah

Smith, Gânduri despre Daniel și

Apocalipsa, 278.

Close of probation on the Jewish nation and

the subsequent destruction of Jerusalem.

After Actium which marks the defeat of

Russia at the Midnight Cry the King of the

North (USA) will turn his attention to his own

land. “His heart shall be against the holy

covenant”—This marks the passing of a

national Sunday law. This is also seen in

Daniel 11:30.—Uriah Smith identifies the

indignation and intelligence against the Holy

Covenant as the decree of Justinian which

declared the Pope the “corrector of heretics.”

This is seen at the Sunday law where a

decree is passed which gives the same

authority to the union of apostate protestant

churches in the United States. The “exploits”

identified in the first fulfilment constitute the

destruction of Jerusalem which takes place at

the Sunday Law. This verse also identifies the

end of the “time” of Rome’s supremacy. In

the first fulfilment the end of this time was

marked by Constantine and his dividing of

the Roman Empire. This can also typifies the

Închiderea timpului de probă pentru

națiunea Iudeică și distrugerea

ulterioară a Ierusalimului. După Actium,

care marchează învingerea Russiei la

Strigătul de la Miezul Nopții, împăratul

de Nord (SUA) își va întoarce atenția la

propria țară. „Inima lui va fi împotriva

legământului sfânt” - Aceasta marchează

darea legii duminicale naționale. Aceasta

este de asemenea văzut în Daniel 11:30 -

Uriah Smith identifică mânia și

înțelegerea împotriva Legământului

Sfânt ca fiind decretul lui Justinian care l-

a declarat pe Papă „corectorul ereticilor”.

Acesta este văzut la Legea Duminicală

unde este dat un decret care îi oferă

aceeași autoritate uniunii dintre

bisericile protestante apostate din

Statele Unite. Lucrurile Mari identificate

în prima împlinire constituie distrugerea

Ierusalimului care are loc la Legea

Duminicală. Acest verset de asemenea

identifică sfârșitul timpului de

30

Sunday Law where national ruin (division

and disintegration) follow that nation’s

apostasy

supremație al Romei. În prima împlinire

sfârșitul acestui timp a fost marcat de

Constantin și împărțirea lui a Imperiului

Roman. Aceasta poate de asemnea să

prefigureze Legea Duminicală unde

ruina națională (divizie și dezintegrare)

urmează apostazia acelei națiuni.


“‘At the time appointed,’ is the time mentioned

in the last clause of verse 24; “even for a

time.’ A time is 360 days or years. The date of

it, as already shown, was the battle of

Actium, in the autumn of B.C. 31. The 360

years would carry us to A.D. 329; when,

according to Daniel—“‘He shall return and

come toward the south.” The Roman

government was to come back toward the

south; Egypt by the same way in which they

returned from the great exploit; the

destruction of Jerusalem and dispersion of

the church from Jerusalem. But “‘It shall not

be as the former’—As when the Romans

went to Egypt for the conquest of that

kingdom, and the extension of their power

over the earth, and as the signal of its

triumph—“‘Nor as the latter,’—When they

overthrew the Jewish nation, and scattered

abroad the church of God. But he shall come

back as the signal of his own ruin. For such,

in fact, was the removal of the seat of the

empire from the west to the east, by

Constantine. The city of Constantinople was

founded as the seat of imperial power, by

Constantine, in Nov., A.D. 329. [Encyclopedia

Americana, art. Constantinople.]” John

Loughborough, PREX2, 65.

„La timpul rânduit” este timpul

menționat în ultima clauză a versetului

24; „chiar pentru un timp”. Un timp este

360 de zile sau ani. Data acestuia, așa

cum am arătat, era bătălia de la Actium,

în toamna anului 31 î.Hr. Cei 360 de ani

ne conduc în anul 329 e.n, când, conform

lui Daniel, „se va întoarce și va veni spre

sud”. Guvernul Roman urma să se

întoarcă înspre sud, Egipt, în același mod

în care s-au întors de la înfăptuirea

marilor lucruri - distrugerea

Ierusalimului și împrăștierea bisericii din

Ierusalim. Dar „nu va fi ca mai înainte” -

Ca atunci când Romanii au mers în Egipt

pentru cucerirea acelei împărății, și

întinderea puterii lor asupra pământului,

ca semnalul triumfului său - „sau ca la

sfârșit” - când au distrus națiunea Iudaică

și au împărștiat biserica lui Dumnezeu.

Dar el se va întoarce înapoi ca semnal al

propriei ruine. Acestea au fost

rezultatele îndepărtării tronului

împărăției de la vest la est de către

Constantin. Orașul Constantinopol a fost

forndat ca tron al puterii imperiale de

către Constantin în Noiembrie 329 e.n.

[Encyclopedia Americana, art.

Constantinople.]” John Loughborough,

PREX2, 65.

31

The removal of the seat of the empire from

Rome to Constantinople at the end of the

prophesied 360 years marked the beginning

of the empire’s decline. Following the Sunday

Law the United States and the world

government that it will establish begin to

decline. This declension is represented by

Constantine’s removal of the seat of the

Empire from Rome to Constantinople.

Constantine then divided the empire

between his three sons typifying the three-

fold union of modern Babylon that is fully

established at the Sunday Law. The end of

the ‘time’ also marks the end of the United

States as the sixth kingdom and the

beginning of the United Nations or ten kings

of Revelation 17 as the seventh.

Îndepărtarea tronului împărăției de la

Roma la Constantinopol la sfârșitul celor

360 de ani profetizați a marcat începutul

declinului imperiului. După Legea

Duminicală Statele Unite și guvernul

mondial pe care îl va întemeia încep să

decline. Acest declin este reprezentat de

mutarea de către Constantin a tronului

împărăției din Roma la Constantinopol.

Constantin atunci a împărțit imperiul

între cei trei fii, lucru care prefigurează

întreita uniune a Babilonului modern

care este pe deplin întemeiată la Legea

Duminicală. Sfârșitul „timpului” de

asemenea marchează sfârșitul Statelor

Unite ca cea de-a șasea împărăția și

începutul Națiunilor Unite sau al celor

zece împărați din Apocalipsa 17 ca cea

de-a șaptea.

DANIEL 11:11, REVELATION 8 AND

RUSSIA’S VICTORY AT MIDNIGHT

DANIEL 11:11, APOCALIPSA 8 ȘI

VICTORIA RUSSIEI LA MIEZUL NOPȚII

The events of Daniel 11:23 must be

understood in connection with Daniel 11:11

which identifies a battle between the USA

and Russia that the Russians win.—A type of

this development is the following application

of the first four trumpets. The Goths (first

trumpet) represent the events of 1989 with

the alliance between Rome and Alaric’s

successors typifying the alliance between the

United States and the Papacy. The Vandals

(second trumpet) represent Islam and its

attack at 911 which brought an economic

crisis upon the United States (and the world).

The Huns (third trumpet) represent Russia

and its attack against the United States at

Midnight. This is in agreement with Daniel

Evenimentele din Daniel 11:23 trebuie să

fie înțelese în legătură cu Daniel 11:11

care identifică o bătălie între SUA și Rusia

pe care Rușii o câștigă. - Un tip al acestei

dezvoltări este următoarea aplicație a

primelor patru trâmbițe. Goții (prima

trâmbiță) reprezintă evenimentele din

1989 iar alianța între Roma și succesorii

lui Alaric prefigurează alianța dintre

Statele Unite și Papalitatea. Vandalii (a

doua trâmbiță) reprezintă Islamul și

atacul său la 11 septembrie care au adus

o criză economică asupra Statelor Unite

și a lumii. Hunii (a treia trâmbiță)

reprezintă Rusia și atacul său împotriva

Statelor Unite la Miezul Nopții. Acest

32

11:11. Attila is described as wormwood

illustrating the bitter experience this defeat

will bring to the United States. The Heruli

(fourth trumpet) represent events at the

Midnight Cry. It is under this trumpet that the

sun, moon and stars (the three branches of

the U.S. government) are smitten. This is

typifying the overturning of the constitution

at the Midnight Cry/Image of the Beast crisis

and the establishment of tyranny and

dictatorship. A secret preparation is

identified in this history of the first four

trumpets.

lucru este în acord cu Daniel 11:11. Attila

este descris ca pelin, ilustrând

experiența amară pe care acestă

înfrângere o va aduce Statelor Unite.

Herulii (a patra trâmbiță) reprezintă

evenimentele de la Strigătul de la Miezul

Nopții. Sub această trâmbiță soarele,

luna și stelele (cele trei ramuri ale

guvernului SUA) sunt lovite. Acest lucru

prefigurează răsturnarea constituției la

criza Strigătului de la Miezul Nopții /

Chipul Fiarei și întemeierea tiraniei și

dictaturii. O pregătire secretă este

identificată în această istorie a celor

patru trâmbițe.

“This trumpet describes the work of the

terrible Attila, with his huns and allies. “ While

the Vandals under Genseric [the “great

burning mountain”] for forty years were

destroying the Roman power by sea,

there were other clans of barbarians

confederating in order to strike a decisive

blow against the same power by land. All

Europe and a part of Asia had been

aroused to the great struggle for the

mastery. Many tribes are rallying to the

standard of Attila, and the Romans are

preparing to repel their terrible foe. Attila

anticipates that his best trophies are beyond

the Alps. At the sound of his war-cry, all

Europe musters to arms. Since Xerxes led his

immense army against the Greeks, no

greater body of warriors had ever assembled

to act a part in the fulfilment of prophecy.

The engagement that succeeded [the battle

of Chalons] is recorded as one of the four

decisive battles of history.” A. T. Jones, Review

and Herald, August 21, 1900.

„Această trâmbiță descrie lucrarea

teribilului Attila, cu hunii și aliații săi” În

timp ce Vandalii sub Genseric (marele

„munte aprins” timp de patruzeci de ani

distrugeau puterea Romană pe mare,

existau alte clanuri de barbari care se

aliau pentru a da o lovitură decisivă

împotriva aceleiași puteri pe uscat. Toată

Europa și o parte din Asia s-a stârnit la

marea luptă pentru supremație. Multe

triburi se aliază stindardului lui Attila, și

Romanii se pregătesc să respingă

dușmanul lor teribil. Attila anticipează că

cele mai bune trofee ale sale sunt

dincolo de Alpi. La sunetul strigătului său

de război, toată Europa se strânge la

arme. De când Xerxes a condus armata

lui imensă împotriva Grecilor, niciun

corp mai mare de războinici nu s-a

adunat vreodată să ia parte la împlinirea

profeției. Lupta care a succedat (bătălia

de la Chalons) este raportată ca una din

cele patru bătălii decisive din istorie.” A.

33

T. Jones, Review and Herald, August 21,

1900.

While Rome (typifying United States) was

fending off the Vandals (Islam) for 40 years

(911—Midnight) the Huns (Russia) were

“consolidating” in preparation to launch their

attack. At the end of the 40 prophetic years

at Midnight, Russia as did Attila, will inflict a

significant defeat against the United States.

În timp ce Roma (prefigurând Statele

Unite) s-a luptat împoriva Vandalilor

(Islam) pentru 40 de ani (11 septembrie -

Miezul Nopții), Hunii (Rusia) se

consolidau în pregătirea lansării atacului

lor. La sfârșitul celor 40 de ani profetici la

Miezul Nopții, Rusia va cauza o

înfrângere semnfificativă împotriva

Statelor Unite, așa cum a făcut Attila.

DANIEL 11:30–39 DANIEL 11:30-39

DANIEL 11:30

911 SL I——————————————————————————————I

Ships of Chittim (428) Indignation vs. Holy Covenant/

Justinian Decree (533/538)

DANIEL 11:30

911 SL I——————————————————————————————I

Corăbii din Chitim (428) Mânie vs. Legământul Sfânt/

Decretul lui Justinian (533/538)

“Was ever a naval warfare, with Carthage as

a base of operations, waged against the

Roman empire? We have but to think of

the terrible onslaught of the Vandals

upon Rome under the fierce Genseric, to

answer readily in the affirmative. Sallying

every spring from the port of Carthage at the

head of his numerous and well-disciplined

naval forces, he spread consternation

through all the maritime provinces of the

empire. That this is the work brought to view

is further evident when we consider that we

are brought down in the prophecy to this

„A fost vreodată un război naval, cu

Cartagina ca bază de operațiuni, purtat

împotriva imperiului Roman? Nu trebuie

decât să ne gândim la măcelul teribil al

Vandalilor împotriva Romei sub crudul

Genseric, pentru a răspunde afirmativ cu

ușurință. Ieșind brusc în fiecare

primăvară din portul Cartaginei în

fruntea forțelor sale navale numeroase

și bine disciplinate, el a împărșiat

consternare prin toate provinciile

maritime ale imperiului. Că aceasta este

lucrarea adusă în vedere este și mai

34

very time. In verse 29, the transfer of

empire to Constantinople we understand

to be mentioned. Following in due course of

time, as the next remarkable revolution,

came the irruptions of the barbarians of

the North, prominent among which was

the Vandal war already mentioned. The

years A. D. 428-468 mark the career of

Genseric.

evident când luăm în cosiderare că

suntem aduși în profeție chiar în acest

timp. În versetul 29, s-a înțeles că se

menționează transferul imperiului la

Constantinopol. Urmând mai departe în

cursul timpului ca fiind următoarea

revoluție remarcabilă, au venit erupțiile

barbarilor din Nord, din care războiul

Vandal deja menționat este proeminent.

Anii 428-468 e.n. marchează cariera lui

Genseric.

“‘He shall be grieved and return.’ This may

have reference to the desperate efforts

which were made to dispossess Genseric of

the sovereignty of the seas, the first by

Majorian, the second by Leo, both of which

proved to be utter failures; and Rome was

obliged to submit to the humiliation of

seeing its provinces ravaged, and its ‘eternal

city’ pillaged by the enemy. (See on

Revelation 8:8.)

„El va fi întristat și se va întoarce” Aceasta

poate face referire la eforturile disperate

care au fost făcute să îl deposedeze pe

Genseric de suveranitatea mărilor,

prima dată de Majorian, a doua oară de

Leo, ambele dovedindu-se eșecuri

totale.; iar roma a fost obligată să se

supună umilinței de a-și vedea

provinciile răvășite, și „orașul etern” al ei

prădat de vrăjmaș (Vezi la Apocalipsa

8:8)

“‘Indignation against the covenant;’ that is,

the Holy Scriptures, the book of the

covenant. A revolution of this nature was

accomplished in Rome. The Heruli, Goths,

and Vandals, who conquered Rome,

embraced the Arian faith, and became

enemies of the Catholic Church. It was

especially for the purpose of exterminating

this heresy that Justinian decreed the pope

to be the head of the church and the

corrector of heretics. The Bible soon came

to be regarded as a dangerous book that

should not be read by the common people,

but all questions in dispute were to be

submitted to the pope. Thus was indignity

heaped upon God’s word. And the emperors

„Indignare împotriva legământului;”,

adică a Sfintelor Scripturi, cartea

legământului. O revoluție de această

natură a fost îndeplinită în Roma. Herulii,

Goții și Vandalii, care au cucerit Roma, au

îmbrățișat credința Ariană și au devenit

vărjmașii bisericii Catolice. În mod

special cu scopul de a extermina erezia a

decretat Iustinian pa papa să fie capul

bisericii și corectorul ereticilor. Curând,

Biblia a ajuns să fie privită ca o carte

periculoasă care nu ar trebui citită de

oamenii de rând, ci toate întrebările

trebuiau puse papei. În acest fel

Cuvântul Domnului a fost împroșcat cu

nedemnitate. Și împărații Romei, partea

35

of Rome, the eastern division of which still

continued, had intelligence, or connived with

the Church of Rome, which had forsaken the

covenant, and constituted the great

apostasy, for the purpose of putting down

‘heresy.’ The man of sin was raised to his

presumptuous throne by the defeat of the

Arian Goths, who then held possession of

Rome, in A. D. 538.” Uriah Smith, Daniel and

the Revelation, 253, 254.

de est care a imperiului care încă

continua, au avut înțelegere, sau

încuviințare cu Biserica Romei, care a

uitat legământul și au constituit marea

apostazie, cu scopul de a doborî „erezia”.

Omul fărădelegii s-a ridicat la tronul

îngâmfat prin învingerea Goților Arieni,

care atunci țineau în posesie Roma, în

538 e.n.” Uriah Smith, Daniel și

Apocalipsa, 253, 254.

Verse 29 which identifies the fall of the

United States after it passes the Sunday Law;

“the ships of Chittim shall come against

him”—Ships of Chittim are a reference to the

Vandals (second trumpet) and their activities

against the Roman Empire, typifying radical

Islam. The third strike of radical Islam will

“grieve” him and lead him to pass the SL. The

“him” that the ships of Chittim come against

is Pagan Rome which typifies the United

States. “Therefore he shall be grieved, and

return”—Rome made war on the Vandals in

efforts to regain the provinces lost to them.

“Indignation” and “intelligence” “against the

Holy Covenant”—points to the decree of

Justinian which was passed in 533 and went

into effect in 538. This typifies the Sunday

Law as brought to view in Daniel 11:28.

Versetul 29, care identifică căderea

Statelor Unite după ce dă legea

duminicală; „căci corăbiile Chitimului vor

veni împotriva lui” - Corăbiile din Chitim

sunt o referie la Vandali, (a doua

trâmbiță) și activitățile lor împotriva

Imperiului Roman, care prefigurează

Islamul radical. A treia lovitură a

Islamului radical îl va „întrista” și îl va face

să dea LD. „El” împotriva căruia vin

corăbiile din Chitim este Roma Păgână,

care prefigurează Statele Unite. „De

aceea va fi întristat și se va întoarce” -

Roma a făcut război împotriva Vandalilor

în efortul de a recăpăta provinciile

pierdute. „Indignarea” și „înțelegerea”

„împotriva Legământului Sfânt” - ne

arată spre decretul lui Justinian care a

fost dat în 533 dar a intrat în vigoare în

538. Acestea prefigurează legea

duminicală așa cum este adusă în vedere

în Daniel 11:28.


Thus Dan 11:30 is identifying events from

91—SL.

Astfel, Daniel 11:30 identifică

evenimente de la 11 septembrie la LD.

36


And arms shall stand on his part [496], and

they shall pollute the sanctuary of strength

[330], and shall take away the daily sacrifice

[508], and they shall place the abomination

that maketh desolate [538].

Și braţe vor sta de partea lui (496), iar ei

vor spurca sanctuarul tăriei (330) și

vorlua sacrificiul zilnic (508) și vor pune

urâciunea care pustiește. (538)

496 330 508 538 1989 911 MC 30 yrs SL I——————————I——————————I——————————I “Arms shall stand” ——————————————————————> 10 kings, (“Holy Alliance”) “sanctuary of str.” ————> IMG, “Abom. of Desol.” (Patriot Act) “take away the Daily” (Sunday Law) (Protest. fully removed)

496 330 508 538 1989 911 SMN 30 ani LD I——————————I——————————I——————————I “Brațe vor sta” ——————————————————————> 10 împărați, (“Sfânta Alianță”) “sanctuarul tăriei” ————> CHIP, “Urâciunea pust.” (Patriot Act) “îndepărta necurmatul” (Legea Dum.) (Protest. pe deplin îndepărtat)

“The power of the empire was committed to

the carrying on of the work before

mentioned. ‘And they shall pollute the

sanctuary of strength,’ or Rome. If this

applies to the barbarians, it was literally

fulfilled; for Rome was sacked by the Goths,

and Vandals, and the imperial power of the

West ceased through the conquest of Rome

by Odoacer. Or if it refers to those rulers of

the empire who were working in behalf of

the papacy against the pagan and all other

opposing religions, it would signify the

removal of the seat of empire from Rome

to Constantinople, which contributed its

measure of influence to the downfall of

Rome. The passage would then be parallel to

Daniel 8:11 and Revelation 13:2.

„Puterea imperiului a fost dedicată

continuării lucrării menționate anterior.

„Iar ei vor spurca sanctuarul tăriei,” sau

Roma. Dacă aceasta se aplică barbarilor,

s-a împlinit literal; pentru că Roma a fost

jefuită de Goți, de Vandali, și puterea

imperială din Vest a încetat prin

cucerirea Romei de Odoacru. Sau dacă

se referă la acei conducători ai

imperiului care lucrau pentru papalitate

împotriva religiilor păgâne sau orice

religie care se opunea, ar semnifica

înepărtarea tronului imperiului de la

Roma la Constantinopol, care a

contribuit în măsură la căderea Romei.

Atunci pasajul ar fi paralel cu Daniel 8:11

și Apocalipsa 13:2.

37

“‘And they shall take away the daily

sacrifice.’ It was shown, on Daniel 8:13, that

sacrifice is a word erroneously supplied; that

it should be desolation; and that the

expression denotes a desolating power, of

which the abomination of desolation is but

the counterpart, and to which it succeeds in

point of time. The ‘daily’ desolation was

paganism, the ‘abomination of desolation’ is

the papacy…

„Și vor lua sacrificiul zilnic”. A fost arătat

în Daniel 8:13 că sacrificiu este un cuvânt

greșit adăugat; că ar trebui să fie

pustiire; și că expresia ne arată o putere

pustiitoare, al cărei urâciunea pustiirii

este decât un echivalent, și pe care o

succede în timp. Pustiirea „zilnică” a fost

păgânismul, „urâciunea pustiirii” este

papalitatea...

“How was the daily, or paganism, taken

away? As this is spoken of in connection with

the placing or setting up of the abomination

of desolation, or the papacy, it must denote,

not merely the nominal change of the

religion of the empire from paganism to

Christianity, as on the conversion, so-called,

of Constantine, but such an eradication of

paganism from all the elements of the

empire, that the way would be all open

for the papal abomination to arise and

assert its arrogant claims. Such a

revolution as this, plainly defined, was

accomplished; but not for nearly two

hundred years after the death of

Constantine.

„Cum a fost îndepărtat zilnicul, sau

păgânismul? După cum aceasta este

menționat în legătură cu ridicarea

urâciunii pustiirii, sau papalitatea,

trebuie să semnifice, nu doar

schimbarea nominală a religiei

imperiului de la păgânism la Creștinism,

așa cum s-a întâmplat la așa zisa

convertire a lui Constantin, ci o

asemenea eradicare a păgânismului de

la toate elementele imperiului, încât

calea va fi cu totul deschisă pentru

urâciunea papală să se ridice și să își

susțină pretențiile arogante. O

asemenea revoluție ca aceasta, clar

definită, a fost îndeplinită; dar nu pentru

aproape două sute de ani după moartea

lui Constantin.

“As we approach the year A. D. 508, we

behold a grand crisis ripening between

Catholicism and the pagan influences still

existing in the empire. Up to the time of the

conversion of Clovis, king of France, A. D. 496,

the French and other nations of Western

Rome were pagan; but subsequently to that

event, the efforts to convert idolaters to

Romanism were crowned with great success.

The conversion of Clovis is said to have

Pe măsură ce ne apropiem de 508 e.n.,

privim o mare criză ce se coace între

Catolicism și influențele păgâne care

încă existau în imperiu. Până la vremea

convertirii lui Clovis, împăratul Franței, în

496 e.n, Franța și alte națiuni ale Romei

de Vest erau păgâne; însă după acel

eveniment, eforturile de a converti

idolatrii la Romanism au fost încoronate

cu un mare succes. Convertirea lui Clovis

38

been the occasion of bestowing upon the

French monarch the titles of ‘Most Christian

Majesty,’ and ‘Eldest Son of the Church.’

Between that time and A. D. 508, by

alliances, capitulations, and conquests,

the Arborici, the Roman garrisons in the

West, Brittany, the Burgundians, and the

Visigoths, were brought into subjection.

se spune că a fost ocazia revărsării

asupra monarhului Francez titlurile „Cea

mai Creștină Maiestate”, și „Bătrânul Fiu

al Bisericii”. Între acel timp și 508 e.n.,

prin alianțe, capitulări și cuceriri,

Arborici, garnizoanele Romane din Vest,

Britanicii, Burgunzii și Vizigoții, au fost

aduși în supunere.

“From the time when these successes were

fully accomplished, namely, 508, the papacy

was triumphant so far as paganism was

concerned; for though the latter doubtless

retarded the progress of the Catholic faith,

yet it had not the power, if it had the

disposition, to suppress the faith, and hinder

the encroachments of the Roman pontiff.

When the prominent powers of Europe

gave up their attachment to paganism, it

was only to perpetuate its abominations

in another form; for Christianity, as

exhibited in the Catholic Church, was, and

is, only paganism baptized.” Uriah Smith,

Daniel and the Revelation, 254–256.

„Din timpul în care aceste succese au

fost pe deplin îndeplinite, adică 508,

papalitatea a fost triumfătoare din punct

de vedere al păgânismului; pentru că

deși acesta fără îndoială a întârziat

progresul credinței Catolice, totuși nu

avea putere, chiar dacă avea dispoziție,

să suprime credința și să împiedice

uzurpările pontifului Roman. Atunci

când puterile proeminente ale Europei

au renunțat la atașamentul lor la

păgânism, au făcut-o doar pentru a

perpetua urâciunile acestuia în altă

formă; căci Creștinismul, așa cum este

manifestat în Biserica Catolică, a fost și

este, doar un păgânism botezat.” Uriah

Smith, Daniel și Apocalipsa, 254–256.

Daniel 11:31 repeats and enlarges upon

Daniel 11:30. The “arms” typified by Clovis

and the kings of Europe are the ten kings of

Revelation 17 which have the United States

at their head. These kings stand on the

Papacy’s at the SL when the seventh kingdom

of Revelation 17 (ten kings) replaces the sixth

(USA). The work of standing for the man of

sin can be traced back to America’s alliance

in 1989. “Sanctuary of Strength”—city of

Rome in the type. U.S. Constitution in the

antitype.

Daniel 11:31 repetă și detaliază asupra

Daniel 11:30. Brțaele prefigurate de

Clovis și de împărații Europei sunt cei

zece împărați din Apocalipsa 17 care au

ca și cap Statele Unite. Acești împărați

stau de partea Papalității la LD când cea

de-a șaptea împărăție din Apocalipsa 17

(zece împărați) îl înlocuiește pe cel de-al

șaselea (SUA). Lucrarea de a sta pentru

omul fărădelegii poate fi idendificată cu

alianța Americii în 1989. „Sanctuarul

Puterii” - orașul Romei în tip.

39

“‘And he had two horns like a lamb.’ The

lamblike horns indicate youth, innocence,

and gentleness, fitly representing the

character of the United States when

presented to the prophet as ‘coming up’ in

1798. Among the Christian exiles who first

fled to America and sought an asylum from

royal oppression and priestly intolerance

were many who determined to establish a

government upon the broad foundation

of civil and religious liberty. Their views

found place in the Declaration of

Independence, which sets forth the great

truth that ‘all men are created equal’ and

endowed with the inalienable right to ‘life,

liberty, and the pursuit of happiness.’ And

the Constitution guarantees to the people

the right of self-government, providing that

representatives elected by the popular vote

shall enact and administer the laws.

Freedom of religious faith was also granted,

every man being permitted to worship God

according to the dictates of his conscience.

Republicanism and Protestantism

became the fundamental principles of the

nation. These principles are the secret of

its power and prosperity. The oppressed

and downtrodden throughout Christendom

have turned to this land with interest and

hope. Millions have sought its shores, and

the United States has risen to a place among

the most powerful nations of the earth.” The

Great Controversy, 441.

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.”

Coarnele ca de miel arată tinerețe,

nevinovăție și blândețe, care reprezintă

exact caracterul Statelor Unite, arătate

profetului ca „ieșind” în anul 1798.

Printre creștinii exilați, care au fugit în

America și au căutat adăpost de

persecuția regală și de intoleranța

preoților, erau mulți care s-au hotărât

să întemeieze o guvernare pe temelia

solidă a libertății religioase și civile.

Vederile lor și-au găsit întruchiparea în

Declarația de Independență, care a

stabilit marele adevăr că „toți oamenii

sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul

inalienabil la „viață, libertate și căutarea

fericirii”. Iar constituția le-a garantat

oamenilor dreptul la autoguvernare,

dând asigurarea că reprezentanții aleși

prin votul poporului sunt împuterniciți și

pot să aplice legea. Libertatea credinței

religioase a fost de asemenea garantată,

fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine

lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui.

Principiile republicane și cele

protestante au devenit principiile

fundamentale ale țării. Aceste

principii sunt secretul puterii și

prosperității ei. Toți cei persecutați și

asupriți din întreaga creștinătate s-au

îndreptat către această țară cu interes și

cu nădejde. Milioane de oameni au

căutat țărmurile ei, iar Statele Unite au

ajuns curând printre cele mai puternice

națiuni ale pământului. Tragedia

Veacurilor, 441.

To “pollute” is to “profane,” “defile” or

“desecrate.” The Constitution polluted when

religious amendment(s) are made to it at the

A „spurca” înseamnă a „profana”, a

„pângări” sau a „desecra”. Constituția

este spurcată atunci când sunt făcute

40

Midnight Cry. “The Daily”—paganism in the

type and Protestantism in the antitype. He

shall “pollute” the constitution by introducing

a religious amendment and “take away” (sur)

“Protestantism.” When Protestantism is

removed the abomination of desolation

(Image of the Beast) is put in place.

amendamente religioase le Strigătul de

la Miezul Nopții. „Zilnicul” - păgânismul în

tip și protestantismul în antitip. El va

„spurca” constituția prin introducerea

unui amendament religios și „va lua”

(sur) „Protestantismul.” Atunci când

Protestansismul este îndepărtat

urâciunea pustiirii (chipul fiarei) este

întemeiat.


Those that forsake the covenant, the holy

Scriptures, and think more of the decrees of

popes and the decisions of councils than

they do of the word of God, — these shall he,

the pope, corrupt by flatteries; that is, lead

them on in their partisan zeal for himself

by the bestowment of wealth, position, and

honors.

“At the same time a people shall exist who

know their God; and these shall be strong,

and do exploits. These were those who kept

pure religion alive in the earth during the

dark ages of papal tyranny, and performed

marvelous acts of self-sacrifice and religious

heroism in behalf of their faith. Prominent

among these stand the Waldenses,

Albigenses, Huguenots, etc.” Uriah Smith,

Daniel and the Revelation, 263.

Aceia care părăsesc legământul, sfintele

Scripturi, și se gândesc mai mult la

decretele papilor și la deciziile conciliilor

decât la cuvântul Domnului - pe aceștia

el, papa, îi va corupe prin lingușiri; adică,

îi va conduce în zelul lor partizan pentru

sine prin revărsarea averii, poziției și

onoarei asupra lor.

În același timp va exista un popor care își

ca cunoaște Dumnezeul; iar aceștia vor fi

tari, și vor face lucruri mărețe. Aceștia

erau aceia care păstrau vie religia pură

pe pământ în timpul veacurilor

întunecate ale tiraniei papale, și au făcut

acțiuni uimitoare de sacrificiu de sine și

eroism religios pentru credința lor.

Printre ei, proeminenți sunt Valdenzii,

Albigenzii, Huguenoții, etc.” Uriah Smith,


“Flatteries”—a characteristic associated with

Trump. See Daniel 11:21; “and obtain the

kingdom by flatteries.” Uriah Smith

connects this with partisanship. Partisanship

is a characteristic of populism. Trump is

using populism to achieve his objectives.

„Lingușiri” - o caracteristică asociată cu

Trump. Vezi Daniel 11:21; „și va obține

împărăția prin lingșuiri.” Uriah Smith

leagă aceasta cu partizanatul.

Partizanatul este o caracteristică a

populismului. Trump folosește

populismul pentru a-și ajunge scopul.

P'ARTISAN, noun s as z. 1. An adherent to a

party or faction. 2. In war, the commander

PARTIZAN

1. Un membru al unui partid sau facțiune

41

of a party or detachment of troops, sent on

a special enterprise hence,

3. By way of distinction, a person able in

commanding a party, or dexterous in

obtaining intelligence, intercepting convoys

or otherwise annoying an enemy. 4. A

commander's leading staff. 5. A kind of

halberd.

2. În război, comandantul unui partid sau

detașament de trupe, trimise într-o

întreprindere specială

3. O persoană capabilă să comande un

partid, cu dexteritate în obținerea de

inteligență, interceptând convoaie sau

enervând vrăjmașul

4. Echipa de conducere a unui

comandant

5. Halebarda unui împărat

In 2004 Cas Mudde, a political scientist at the

University of Georgia, offered a definition [of

populism] that has become increasingly

influential. In his view populism is a “thin

ideology”, one that merely sets up a

framework: that of a pure people versus a

corrupt elite. (He contrasts it with pluralism,

which accepts the legitimacy of many

different groups.) This thin ideology can be

attached to all sorts of “thick” ideologies with

more moving parts, such as socialism,

nationalism, anti-imperialism or racism, in

order to explain the world and justify specific

agendas. “What is Populism?” The Economist.

În 2004, Cas Muddle, un om de știință

politic de la Universitatea din Georgia, a

oferit o definiție (a populismului) care a

devenit din ce în ce mai influentă. În

vedera lui populismul este o „ideologie

subțire”, una care doar așează un cadru:

acela al unor oameni curați împotriva

unei elite corupte. (El îl contrastează cu

pluralismul, care acceptă legitimitatea

multor grupuri diferite). Această

ideologie subțire poate fi atașată multor

tipuri de ideologii „groase” cu mai multe

părți în mișcare, cum ar fi socialism,

naționalism, anti-imperialism sau

rasism, pentru a explica cuvântul și a

îndreptăți agendele specifice. „Ce este

Populismul?” The Economist.

“Corrupt” here is “cause to dissemble” in the

marginal reading. Dissemble in the Hebrew

means to “deceive” or “deal falsely.” They will

accept and exalt the falsehood of Sunday

sacredness notwithstanding evidence

showing it to be a falsehood. This will be

done within the context of a partisan and

populist fervor. “But the people that do know

their God shall be strong, and do exploits”—

“Be strong” x2 is marked at the MC or M-MC

„Corupe” aici este „a face să disimuleze”

în referința de margine. Disimulare în

Ebraică înseamnă a „înșela” sau a „se

purta fals”. Ei vor accepta și vor înălța

falsitatea sfințeniei duminicii, în ciuda

dovezilor care arată că este un fals.

Aceasta va fi făcut în contextul unei

frevori partizane și populiste. „Dar

poporul care cunoaște pe Dumnezeul

său va fi tare și va face lucruri mărețe” -

42

(Daniel 10:19—Daniel’s mareh vision). The

strong people are the church triumphant.

Strengthened by Mareh experience (Holy

Spirit and message).

„Fii tare” x 2 este marcat la SMN sau la

MN-SMN (Daniel 10:19 - viziuna mareh a

lui Daniel). Poporul tare este biserica

triumfătoare. Întăriți de experiența

Mareh (Duhul Sfânt și mesaj) “Be strong” x2

MC ——————————I———————————

M MC I—————————————————————I

“Be strong” x2 “Be strong” x2 Mareh - Priests Mareh - Levites

“Fii tare” x2 SMN

——————————I———————————

MN SMN I—————————————————————I

“Fii tare” x2 “Fii tare” x2 Mareh - Preoți Mareh - Leviți

“Do exploits”—exploits is a supplied word.

“Do” means “to accomplish” in the Hebrew.

The church triumphant shall be strong and

shall accomplish. They accomplish their

appointed work of proclaiming the final

warning message.

„Face lucruri mărețe” - lucruri este un

cuvânt adăugat. „Face” înseamnă „a

îndeplini” în Ebraică. Biserica

triumfătoare va fi puternică și va

îndeplini. Ei îndeplinesc lucrarea

rânduită lor de a proclama solia finală de

avertizare.


They that understand”—the wise (Daniel

12:10). “They shall “instruct many”—Daniel

11:41 (Edom, Moab and Ammon). “Yet they

shall fall…”—they will demonstrate their

character in the midst of persecution. Four

forms of destruction identifying that they are

„Cei ce înțeleg” - cei înțelepți (Daniel

12:10). „Vor instrui pe mulți” - Daniel

11:41 (Edom, Moab și Ammon). „Dar vor

cădea...” - ei vor demonstra caracterul în

mijlocul persecuției. Patru forme de

distrugere idendifică împărștierea lor.

43

scattered. “Many days”—1260 in the type.

SL—CoP in the antitype. Many shall fall

spiritually—they will receive the mark of the

beast. But there will be many martyrs as well.

„Multe zile” - 1260 în tip. LD-ÎH în antitip.

Mulți vor cădea spiritual - vor primi

semnul fiarei. Dar vor fi de asemenea și

mulți martori.

“The two armies will stand distinct and

separate, and this distinction will be so

marked that many who shall be convinced of

the truth will come on the side of God’s

commandment-keeping people. When this

grand work is to take place in the battle,

prior to the last closing conflict, many will

be imprisoned, many will flee for their lives

from cities and towns, and many will be

martyrs for Christ’s sake in standing in

defense of the truth. . . . You will not be

tempted above what you are able to bear.

Jesus bore all this and far more.” Selected

Messages, book 3, 397

Cele două armate vor fi distincte şi

separate, iar deosebirea aceasta va fi

atât de remarcabilă, încât mulţi dintre cei

ce se vor convinge de adevăr vor trece de

partea poporului păzitor al poruncilor lui

Dumnezeu. Când această lucrare

importantă urmează să aibă loc, în

lupta cea mare, chiar înainte de

conflictul final, mulţi vor fi condamnaţi la

închisoare, mulţi vor fugi din oraşe şi

sate pentru a-şi scăpa viaţa şi mulţi vor

fi martiri pentru Hristos, stând în

apărarea adevărului. (...) Nu veţi fi

ispitiţi mai mult decât veţi fi în stare să

suportaţi. [398] Domnul Isus a suportat

toate aceste lucruri şi chiar mult mai

mult. (...) Solii Alese volumul 3, 218.6

“The National Reform movement, exercising

the power of religious legislation, will, when

fully developed, manifest the same

intolerance and oppression that have

prevailed in past ages. Human councils then

assumed the prerogatives of Deity, crushing

under their despotic power liberty of

conscience; and imprisonment, exile, and

death followed for those who opposed their

dictates. If popery or its principles shall again

be legislated into power, the fires of

persecution will be rekindled against those

who will not sacrifice conscience and the

truth in deference to popular errors. This evil

is on the point of realization.

„Mişcarea Naţională de Reformă,

exercitând puterea legislaţiei religioase,

va manifesta, atunci când va fi pe deplin

dezvoltată, aceeaşi intoleranţă şi

aceleaşi opresiuni care au predominat în

veacurile trecute. Consilii omeneşti şi-au

asumat prerogativele Dumnezeirii,

sfărâmând sub puterea despotică

libertatea de conştiinţă; întemniţarea,

exilul şi moartea au urmat pentru aceia

care s-au opus dictaturii lor. Dacă

papalitatea sau principiile ei vor fi din

nou legiferate şi vor căpăta putere, focul

persecuţiei va fi reaprins împotriva

acelora care nu vor sacrifica adevărul şi

conştiinţa pentru a da cinste rătăcirilor

44

“When God has given us light showing the

dangers before us, how can we stand clear in

His sight if we neglect to put forth every

effort in our power to bring it before the

people? Can we be content to leave them to

meet this momentous issue unwarned?

“There is a prospect before us of a continued

struggle, at the risk of imprisonment, loss of

property, and even of life itself, to defend

the law of God, which is made void by the

laws of men. In this situation worldly policy

will urge an outward compliance with the

laws of the land, for the sake of peace and

harmony. And there are some who will even

urge such a course from the Scripture: ‘Let

every soul be subject unto the higher

powers. . . . The powers that be are ordained

of God.’” Testimonies, volume 5, 712

populare. Acest rău este pe punctul de a

se realiza.

„Când Dumnezeu ne-a dat lumină,

arătând primejdiile care ne aşteaptă,

cum vom sta noi nevinovaţi înaintea Sa,

dacă neglijăm să depunem orice efort

posibil pentru a o aduce înaintea

oamenilor? Putem fi noi mulţumiţi să-i

lăsăm să se confrunte cu această

importantă problemă neavertizaţi?

”Există înaintea noastră perspectiva unei

lupte continue cu riscul întemniţării,

pierderii proprietăţii şi chiar a vieţii,

pentru a apăra Legea lui Dumnezeu,

care este desfiinţată de legile

oamenilor. În această situaţie,

rânduielile omeneşti vor impune o

supunere vizibilă, deschisă faţă de legile

ţării de dragul păcii şi al armoniei. Şi sunt

unii care vor impune o asemenea

atitudine, folosindu-se de textul

Scripturii: „Oricine să fie supus

stăpânirilor celor mai înalte…. Stăpânirile

care sunt au fost rânduite de

Dumnezeu”” Mărturii pentru comunitate,

volumul 5, 712

“Those who are true to God will be menaced,

denounced, proscribed. They will be

‘betrayed both by parents, and brethren, and

kinsfolks, and friends,’ even unto death.

Luke 21:16. Their only hope is in the mercy of

God; their only defense will be prayer. As

Joshua pleaded before the Angel, so the

remnant church, with brokenness of heart

and unfaltering faith, will plead for pardon

and deliverance through Jesus, their

Advocate. They are fully conscious of the

sinfulness of their lives, they see their

„Aceia care rămân credincioşi lui

Dumnezeu vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi

proscrişi. V or fi „trădaţi până şi de

părinţi, fraţi, rude, şi prieteni”, chiar

până la moarte (Luca 21, 16). Singura

lor nădejde este în mila lui Dumnezeu,

iar singura lor apărare va fi rugăciunea.

Aşa cum losua a stăruit înaintea

Îngerului, tot astfel biserica rămăşiţei, cu

zdrobire de inimă şi credinţă neabătută,

va stărui pentru iertare şi eliberare prin

Isus, Apărătorul lor. Ei sunt pe deplin

45

weakness and unworthiness; and they are

ready to despair.” Prophets and Kings, 588.

conştienţi de păcătoşenia vieţii lor,îşi văd

slăbiciunile şi nevrednicia şi sunt pe

punctul disperării. Profeți și Regi, 588


“In Revelation 12, where this same papal

persecution is brought to view, we read that

the earth helped the woman by opening her

mouth, and swallowing up the flood which

the dragon cast out after her. The great

Reformation by Luther and his co-workers

furnished the help here foretold. The

German states espoused the Protestant

cause, protected the reformers, and

restrained the work of persecution so

furiously carried on by the papal church. But

when they should be helped, and the cause

begin to become popular, many were to

cleave unto them with flatteries, or embrace

the cause from unworthy motives, be

insincere, hollow-hearted, and speak smooth

and friendly words through a policy of self-

interest.” Uriah Smith, Daniel and the

Revelation, 263.

„În Apocalipsa 12, unde este adusă în

vedere aceeași persecțuie papală, citim

că pământul a ajutat femeia prin

deschiderea gurii și înghițirea potopului

pe care dragonul l-a aruncat după ea.

Marea reformațiune de către Luther și

colaboratorii lui au oferit ajutorul prezis.

Statele Germane s-au căsătorit cu cauza

Protestantă, au protejat pe reformatori

și au ținut în frâu lucrarea persecuției așa

de furios dusă la îndeplinire de biserica

papală. Dar atunci când vor fi ajutați, și

când cauza începe să fie populară, mulți

se vor lipi de ei cu lingușiri, sau vor

îmbrățișa cauza din motive nevrednice,

vor fi nesinceri, cu inima îndoită, și vor

vorbi cuvinte dulci și prietenoase printr-

o politică de interes personal.” Uriah

Smith, Daniel și Apocalipsa, 263.

“Holpen with a little help”—Uriah Smith and

other pioneers connect this with the

Reformation. The Reformation was not

complete. It typifies the final work of reform

brought to view by the Loud Cry. “Cleave to

them with flatteries” No sinners enter the

church triumphant. This could be identifying

another class that seek to associate

themselves with the church’s cause—foolish

virgins?

„Ajutați cu un mic ajutor” - Uriah Smith și

ceilalți pionieri leagă aceasta de

Reformațiune. Reformațiunea nu a fost

completă. Ea prefigurează lucrarea finală

de reformă adusă de Marea Strigare.

„Lipi de ei cu lingușiri” Niciun păcătos nu

va intra în biserica triumfătoare. Aceasta

identifică o altă claăs care caută să se

asocieze cu cauza bisericii - fecioare

neînțelepte?

46


538 1798 SL CoP

I———————————————————————I 1260 years/“many days” (Papacy) ToE/

1 hour (10 kings/U.N.) “Time appointed”

538 1798 LD ÎH I———————————————————————I

1260 ani/“multe zile” (Papalitatea) T.Sf./ 1 ora (10 împărați/ONU) “Timpul Rânduit”

“Though restrained, the spirit of persecution

was not destroyed. It broke out wherever

there was opportunity. Especially was this

the case in England. The religious state of

that kingdom was fluctuating, it being

sometimes under Protestant, and

sometimes papal jurisdiction, according to

the religion of the ruling house. The bloody

Queen Mary was a mortal enemy to the

Protestant cause, and multitudes fell victims

to her relentless persecutions. And this

condition of affairs was to last more or less

to the time of the end. The natural

conclusion would be that when the time of

the end should come, this power which the

Church of Rome had possessed to punish

heretics, which had been the cause of so

much persecution, and which had for a time

been restrained, would now be taken

entirely away; and the conclusion would be

equally evident that this taking away of the

papal supremacy would mark the

commencement of the period here called the

time of the end. If this application is correct,

the time of the end commenced in 1798; for

there, as already noticed, the papacy was

„Deși ținut în frâu, spiritul persecuției nu

a fost distrus. A izbucnit oridecâteori a

existat oportunitatea. În mod special a

fost cazul în Anglia. Starea religioasă a

acelei împărății fluctua, ea fiind

câteodată sub jurisdicție papală,

câteodată sub cea protestantă, conform

cu religia casei conducătoare.

Sângeroasa Regină Maria a fost un

vrăjmaș mortal al cauzei protestante, și

mulțimi au căzut victime persecuțiilor ei

fără milă. Iar această condiție a lucrurilor

urma să dureze mai mult sau mai puțin

până la timpul sfârșitului. Concluzia

naturală ar fi că atunci când va veni

timpul sfârșitului, această putere pe care

Biserica Romei o avea pentru a pedepsi

ereticii, care au fost cauza unei persecuții

așa de mari, și care pentru un timp a fost

ținută în frâu, acum urma să fie

îndepărtată cu totul; și concluzia tot așa

de evidentă ar fi că îndepărtarea

supremației papale ar marca începutul

perioadei aici intitulată timpul sfârșitului.

Dacă această aplicație este corectă,

timpul sfârșitului a început în 1798; căci

47

overthrown by the French, and has never

since been able to wield the power it before

possessed. That the oppression of the

church by the papacy is what is here referred

to, is evident, because that is the only one,

with the possible exception of Revelation

2:10, connected with a ‘time appointed,’ or a

prophetic period.” Uriah Smith, Daniel and

the Revelation, 264.

acolo, așa cum deja s-a observat,

papalitatea a fost doborâtă de Francezi,

și niciodată nu a mai fosc capabilă să

exercite puterea pe care o avea înainte.

Este evident că aici se face referire la

oprimarea bisericii de către papalitate,

pentru că acesta este singurul, cu

posibila excepție din Apocalipsa 2:10,

conectat cu un „timp rânduit” sau o

perioadă profetică.” Uriah Smith, Daniel

și Apocalipsa, 264.

“And some of them of understanding shall

fall”—this is the second company of martyrs

to be made up in response to the question

posed in connection with the fifth seal.

Revelation 6:9–11. The time of the end of the

Papal persecution was 1798 which is the CoP

(“time appointed”) at the end of the world. In

the type the kings (France primarily) put the

papacy on the throne of the earth and later

desolated her and burnt her with fire in 1798.

At the end of the world the United States and

the rest of the ten kings will do the same

work. Revelation 17:12, 15–18.

„Unii din cei ce înțeleg vor cădea” -

aceasta este al doilea grup de martir care

va fi format ca răspuns la întrebarea

pusă în legătură cu a cincea pecete.

Apocalipsa 6:9-11. Timpul Sfârșitului

persecuției papale a fost în 1798 care

este Închiderea Harului („timpul

rânduit”) la sfârșitul lumii. În tip, regii

(Franța în primul rând) a pus papalitatea

pe tronul pământului și mai tâziu a

pustiit-o și a ars-o cu foc în 1798. La

sfârșitul lumii Statele Unite și restul celor

zece împărați vor face aceeași lucrare.

Apocalipsa 17:12, 15-18.


“‘And the king shall do according to his will,

and he shall exalt himself, and magnify

himself above every God, and shall, speak

marvellous things against the God of gods,

and shall prosper, till the indignation be

accomplished: for that, that is determined

shall be done.’ The king spoken of in this

verse, is the little horn, in allusion to the

papal power which should exalt himself

‘sitting in the place of God,’ above all the

heathen gods; and even oppose the God of

gods, by dispensing with his laws, and claim

„Și împăratul va face conform voinţei lui;

și se va înălţa și se va preamărideasupra

fiecărui dumnezeu și va vorbi lucruri

uimitoare împotrivaDumnezeului

dumnezeilor și va prospera până când

indignarea se vaîmplini; fiindcă ceea ce

este hotărât va fi făcut.” Împăratul

despre care se vorbește în acest verset

este cornul cel mic, o aluzie la puterea

papală care se va ridica „stând în locul lui

Dumnezeu,” deasupra tuturor dumnezei

păgâni; și chiar se va opune

48

the prerogative of making new laws for his

kingdom; and also Antichrist would prosper

until the ‘indignation be accomplished;’ or

Judgement of the great day.” William Miller,

Evidence from Scripture and History of the

Second Coming of Christ About the Year A. D.

1843, and of His Personal Reign of 1000 Years,

26.

Indignation is the seven last plagues that

bring the Papacy to his end. Seven last

plagues (God’s wrath) are the punishment

for rejecting the warning of the third angel.

Dumnezeului dumnezeilor, prin

îndepărtarea legilor lui și va pretinde

prerogativa d a face noi legi pentru

împărăția sa; și de asemenea Antichristul

va prospera până ce „indignarea se va

împlini”; sau judecata zilei celei mari.”

William Miller, Evidence from Scripture

and History of the Second Coming of Christ

About the Year A. D. 1843, and of His

Personal Reign of 1000 Years, 26.

Indignarea este cele șapte ultime plăgi

care vor aduce un sfârșit papalității.

Ultimele plăgi (mânia lui Dumnezeu)

sunt pedeapsa pentru respingerea

avertizării celui de-al treilea înger.


“Neither shall he regard the God of his

fathers, nor the desire of women, nor regard

any God, for he shall magnify himself above

all.” The God of his heathen ancestors he will

not worship nor regard. He will forbid the

clergy to marry, and establish monastic

institutions, both for men and women. Nor

regard any God, or civil ruler. For he shall

magnify himself above all.” Josiah Litch, The

Probability of the Second Coming of Christ

About A.D. 1843, 95.

„Nici nu va lua aminte la Dumnezeul

părinţilor lui, nici dorinţafemeilor, nici nu

va lua aminte la vreun dumnezeu, fiindcă

se va preamări deasupra tuturor.”

Dumnezeul acestor strămoși păgâni el

nu i se va închina și nu îl va respecta. El

va interzice clericilor să se căsătorească,

va întemeia instituții mănăstirești atât

pentru bărbați cât și pentru femei. Nici

nu va respecta vreun Dumnezeu sau

conducător civil. Pentru că el se va înălța

deasupra tuturor.” Josiah Litch, The


About A.D. 1843, 95.


“‘But in his estate he shall honor the God of

forces; and a God whom his fathers knew not

shall he honor with gold, and silver, and with

precious stones, and precious things.’

„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul

întăriturilor; și pe un dumnezeupe care

părinţii lui nu l-au cunoscut el îl va onora

cu aur și argint și cu pietrepreţioase și

49

Instead of ‘God of forces,’ the margin reads—

‘Mauzzim or God’s protectors.’ The meaning

of which is, the papal power in his estate or

reign, will honor the protectors of his images

of the Virgin Mary; the saints, etc. Those

protectors were the monks, priests and

Jesuits; on them the church of Rome has

bestowed great honors. The papists have

honored gods, such as their heathen

ancestors never knew; such as the Virgin

Mary and the whole calendar of saints. He

has honored those images with ornaments

of gold and silver, precious stones and

pleasant things.” Josiah Litch, The Probability

of the Second Coming of Christ About A.D. 1843, 95.

lucruri plăcute.” În loc de „Dumnezeul

întăriturilor”, referința de margine spune

„Mauzzim or protectorii lui Dumnezeu.”

Semnificația acestuia este, puterea

papală în domeniul și regatul său, va

onora protectorii chipurilor fecioarei

Maria; sfinților, etc. Acești protectori au

fost călugări, preoți și Iezuiți; asupra lor

biserica Romei a revărsat mari onoruri.

Papistașii au onorat dumnezeu așa cum

stămoșii lor păgâni nu au știut; cum ar fi

fecioara Maria și întregul calendar de

sfinți. El a onorat acele imagine cu

ornamente de aur și argint, pietre

prețioase și lucruri plăcute.” Josiah Litch,

The Probability of the Second Coming of

Christ About A.D. 1843, 95.

“But in his estate shall he honour the God of

forces”—“forces” is “fortresses;” figuratively

“human protection.” The Papacy honored its

protectors (monks, priests and Jesuits). The

same will take place in the antitype.

„Dar va onora în locul lui pe Dumnezeul

întăriturilor” - întăritură este fortăreață,

figurat „protecție umană”. Papalitatea i-a

onorat pe protectorii ei (preoți, călugări

și Iezuiți). Acelaș lucru va avea loc în

antitip.


“I will here introduce bishop Newton on this

passage. After finding fault with the common

version of the text, he gives the following

translation:

“Thus shall he do to the defenders of

Mauzzim, together with the strange God

whom he shall acknowledge, he shall

multiply honor, and he shall cause him to

rule over many, and the earth shall be

divided for a reward. The defenders of

Mauzzim, these saint and angel god

protectors, were the monks, priests and

bishops, of whom it may truly be said, they

were increased with honor, ruled over many,

„Îl voi introduce aici pe episcopul

Newton. După ce găsește o problemă cu

versiunea comună a textului, el dă

următoarea traducere:

„Aceasta va face el cu apărătorii lui

Mauzzim, împreună cu Dumnezeul fals

pe care îl va recunoaște, îl va înmulți cu

onoare și îl va face să domnească peste

mulți și pământul va fi împărți pentru

răsplată. Apărătorii lui Mauzzim, acești

apărători ai îngerilor, ai sfinților și ai lui

Dumnezeu erau călugării, preoții și

episcopii, despre care poate fi spus în

adevăr, despre care se poate spune într-

50

and divided the land for gain. They have

been reverenced almost to adoration; their

jurisdiction was extended over the purses

and consciences of men; they have been

enriched with the noblest buildings and

largest endowments; and the choicest lands

have been appropriated for church lands.

These are facts, of such public notoriety that

they require no proof.” Josiah Litch, The


About A.D. 1843, 96.

adevăr că erau plini de onoare,

conduceau peste mulți, și au împărțit

țara pentru câștig. Au fost reverențiați

aproape de adorate; jursdicția lor a fost

extinsă portofelele și conștiințele

oamenilor; Ei s-au îmbogățit cu cele mai

nobile clădir și cele mai largi înzestrări;

cele mai alese locuri au fost oferite

bisericii. Acestea sunt adevăruri de o așa

notorietate publică încât nu este

necesară nicio dovadă”. Josiah Litch, The


About A.D. 1843, 96.

MARTIN LUTHER

REFORMLINE LINIA DE REFORMĂ

THERE IS NOTHING NEW UNDER THE SUN NU ESTE NIMIC NOU SUB SOARE

Ecclesiastes 1: 9-10

The thing that hath been, it is that which shall

be; and that which is done is that which shall be

done: and there is no new thing under the sun.

Is there any thing whereof it may be said, See,

this is new? it hath been already of old time,

which was before us.

Eclesiastul 1 :9-10

Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut,

se va mai face; şi nu este nimic nou sub

soare.. Este ceva despre care s-ar putea

spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în

vechimea care a fost înainte de noi.

“The work of God in the earth presents, from

age to age, a striking similarity in every great

reformation or religious movement. The

principles of God's dealing with men are

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ

prezintă, de la un veac la altul, o

asemănare izbitoare în orice reformă

mare sau mișcare religioasă. Principiile

lui Dumnezeu în procedeele cu

oamenii sunt totdeauna aceleași.

51

ever the same. The important movements

of the present have their parallel in those

of the past, and the experience of the church

in former ages has lessons of great value for

our own time.” Great Controversy, 343.

Mișcările importante ale prezentului își

au paralele în acelea ale trecutului, iar

experiența bisericii din primele veacuri

are lecții de mare valoare pentru timpul

nostru. ”Tragedia Veacurilor, 343

DARKNESS ÎNTUNERIC

“The power which should speak great words

against the Most High, and wear out

thebsaints of the Most High, was allotted

1260 years in which to work; but so cruel

was that power that the time was shortened,

lest none should survive the persecution. It

was Egyptian or Babylonian bondage for the

Christian church. But even as God had some

in Egypt and Babylon who were followers of

the light throughout the period of darkness,

there was ever a little company of believers

who held the Scriptures dear to their hearts,

and who obeyed the commandments.” The

Story of Daniel the Prophet, 237

„Puterea care va vorbi cuvinte mari

împotriva Celui Preaînalt, și va obosi pe

sfinții celui Preaînalt, a primit 1260 de ani

în care să lucreze; dar așa de crudă era

acea putere încât timpul a fost scurtat,

altfel nimeni nu ar fi supraviețuit

persecuției. Era robia Egipteană sau

Babiloniană pentru biserica Creștină.

Dar la fel cum Dumnezeu a avut câțiva în

Egipt și Babilon care erau urmăritori ai

luminii în decursul perioadei de

întuneric, a existat un mic grup de

credincioși care țineau Scripturile

aproape de inimile lor și care ascultau

poruncile.” The Story of Daniel the

Prophet, 237

TIME OF THE END TIMPUL SFÂRȘITULUI

“Foremost among those who were called

to lead the church from the darkness of

popery into the light of a purer faith,

stood Martin Luther. Zealous, ardent, and

devoted, knowing no fear but the fear of

„Cel mai remarcabil, — dintre cei

chemați să conducă biserica din

întunericul papalității în lumina unei

credințe mai pure, a fost Martin

52

God, and acknowledging no foundation for

religious faith but the Holy Scriptures,

Luther was the man for his time; through

him God accomplished a great work for

the reformation of the church and the

enlightenment of the world.” The Great

Controversy, 120.1

Luther. Zelos, înflăcărat și devotat,

necunoscând altă temere afară de

temerea de Dumnezeu și

nerecunoscând nici o altă temelie

pentru credința religioasă afară de

Sfânta Scriptură, Luther era omul

timpului său; prin el Dumnezeu a

împlinit o mare lucrare pentru

reformarea bisericii și iluminarea

lumii. Tragedia Vecurilor, 120.1

INCREASE OF KNOWLEDGE CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI

“While one day examining the books in the

library of the university, Luther discovered a

Latin Bible. Such a book he had never before

seen. He was ignorant even of its

existence. He had heard portions of the

Gospels and Epistles, which were read to the

people at public worship, and he supposed

that these were the entire Bible. Now, for

the first time, he looked upon the whole

of God’s word. With mingled awe and

wonder he turned the sacred pages; with

quickened pulse and throbbing heart he

read for himself the words of life, pausing

now and then to exclaim: “O that God

would give me such a book for myself!”—

Ibid., b. 2, ch. 2. Angels of heaven were by

his side, and rays of light from the throne

of God revealed the treasures of truth to

his understanding. He had ever feared to

offend God, but now the deep conviction

of his condition as a sinner took hold

upon him as never before. “ The Great

Controversy, 122.2

„Într-o zi, pe când cerceta în biblioteca

universității, Luther a descoperit o Biblie

latină. O astfel de carte nu mai văzuse

niciodată. Nu știa nici măcar de

existența ei. Auzise părți din Evanghelii

și din Epistole, care erau citite poporului

în slujbele religioase publice, și socotise

că acelea formau toată Biblia. Acum,

pentru prima oară vedea Cuvântul lui

Dumnezeu întreg. Plin de teamă și

uimire, s-a îndreptat spre paginile ei

sfinte; cu inima care-i bătea mai tare

și mai repede citea pentru sine

cuvintele vieții, oprindu-se din când

în când pentru a exclama: „O, dacă

mi-ar da Dumnezeu o carte ca

aceasta!” (Idem, b.2, cap.2). Îngerii

cerului erau lângă el și raze de lumină

de la tronul lui Dumnezeu

descopereau înțelegerii lui comorile

adevărului. Totdeauna se temuse să-L

53

mânie pe Dumnezeu, dar acum o

convingere adâncă a stării lui de

păcat a pus stăpânire pe el ca

niciodată mai înainte.” Tragedia

Veacurilor, 122.2

“After his return from Rome, Luther received

at the University of Wittenberg the degree of

doctor of divinity. Now he was at liberty to

devote himself, as never before, to the

Scriptures that he loved. He had taken a

solemn vow to study carefully and to preach

with fidelity the word of God, not the sayings

and doctrines of the popes, all the days of his

life. He was no longer the mere monk or

professor, but the authorized herald of the

Bible. He had been called as a shepherd to

feed the flock of God, that were hungering

and thirsting for the truth. He firmly

declared that Christians should receive no

other doctrines than those which rest on the

authority of the Sacred Scriptures. These

words struck at the very foundation of papal

supremacy. They contained the vital

principle of the Reformation.” The Great

Controversy, 125.2

„După reîntoarcerea de la Roma, Luther

a primit din partea Universității din

Wittenberg gradul de doctor în teologie.

Acum avea libertatea de a se

consacra, ca niciodată mai înainte,

studiului Scripturilor pe care le iubea.

El a făcut un vot solemn să studieze cu

grijă și să predice cu credincioșie

Cuvântul lui Dumnezeu și nu părerile

sau învățăturile papilor, în toate zilele

vieții lui. Începând de acum, el nu era

numai călugăr sau profesor, ci un sol

autorizat al Bibliei. Fusese chemat ca

păstor, pentru a hrăni turma lui

Dumnezeu care flămânzea și înseta

după adevăr. Și astfel a declarat

categoric că creștinii nu trebuiau să

primească alte învățături decât acelea

care se întemeiază pe autoritatea

Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau

chiar în temelia supremației papale. Ele

cuprindeau principiul vital al Reformei.”

Tragedia Veacurilor 125.2

“Precious was the message which he bore

to the eager crowds that hung upon his

words. Never before had such teachings

fallen upon their ears. The glad tidings of a

„Prețioasă era solia pe care el o

aducea mulțimilor dornice de a auzi

cuvintele lui. Niciodată mai înainte nu

auziseră învățături ca acestea. Vestea

54

Saviour’s love, the assurance of pardon and

peace through His atoning blood, rejoiced

their hearts and inspired within them an

immortal hope. At Wittenberg a light was

kindled whose rays should extend to the

uttermost parts of the earth, and which

was to increase in brightness to the close

of time.” The Great Controversy, 126.2

cea bună a iubirii unui Mântuitor,

asigurarea iertării și a păcii prin sângele

Său ispășitor aduceau bucurie în inimile

lor și inspirau în rândurile lor o nădejde

nepieritoare. La Wittenberg se

aprinsese o lumină, ale cărei raze

aveau să se întindă până în cele mai

îndepărtate părți ale pământului și

care urma să crească în strălucire

până la încheierea vremii.” Tragedia

Veacurilor, 126.2

FORMALIZATION OF THE MESSAGE FORMULAREA SOLIEI

“Luther’s theses challenged discussion; but

no one dared accept the challenge. The

questions which he proposed had in a few

days spread through all Germany, and in

a few weeks they had sounded

throughout Christendom.” The Great

Controversy, 130.2

„Tezele lui Luther îi provocau la discuție,

dar nimeni n-a îndrăznit să primească

provocarea. Problemele pe care el le-a

ridicat s-au răspândit în câteva zile

prin toată Germania și în câteva

săptămâni au făcut ocolul întregii

creștinătăți.” Tragedia Veacurilor, 130.2

“Notwithstanding Luther had secured a

safe-conduct, the Romanists were

plotting to seize and imprison him. His

friends urged that as it was useless for him

to prolong his stay, he should return to

Wittenberg without delay, and that the

utmost caution should be observed in order

to conceal his intentions. He accordingly

left Augsburg before day-break, on

horseback, accompanied only by a guide

furnished him by the magistrate. With

many forebodings he secretly made his

way through the dark and silent streets of

the city. Enemies, vigilant and cruel, were

„Cu toate că Luther își asigurase un

bilet de liberă trecere, solii Romei

căutau să-l prindă și să-l întemnițeze.

Prietenii au stăruit de el, arătându-i

că era inutil să-și prelungească

șederea acolo, el ar trebui să se

întoarcă la Wittenberg fără

întârziere, luând cele mai severe

măsuri ca să-și ascundă intenția de a

pleca. Ca urmare, a părăsit

Augsburgul înainte de ivirea zorilor,

călare, însoțit numai de o călăuză

55

plotting his destruction. Would he escape

the snares prepared for him? Those were

moments of anxiety and earnest prayer.

He reached a small gate in the wall of the

city. It was opened for him, and with his

guide he passed through without

hindrance. Once safely outside, the fugitives

hastened their flight, and before the legate

learned of Luther’s departure, he was

beyond the reach of his persecutors. Satan

and his emissaries were defeated. The man

whom they had thought in their power was

gone, escaped as a bird from the snare of the

fowler.” The Great Controversy, 137.3

oferită de magistratul orașului. Cu

multe măsuri de prevedere, în taină

și-a făcut drum pe străzile întunecate

și tăcute ale orașului. Dar dușmanii

vigilenți și cruzi îi pregăteau

pierzarea. Va scăpa oare din cursele

pregătite pentru el? Erau momente

de încordare și de rugăciune

stăruitoare. A ajuns la o poartă mică

în zidul orașului. I s-a deschis și

împreună cu călăuza a trecut fără nici

o piedică. O dată ieșiți și aflați în

siguranță, fugarii și-au grăbit alergarea

și, înainte ca legatul papal să fi aflat ceva

despre plecarea lui Luther, el era în afara

primejdiei de a fi ajuns de către

urmăritori. Satana împreună cu trimișii

lui au fost înfrânți. Omul pe care-l

credeau în mâna lor fugise, scăpase ca o

pasăre din cursa păsărarului.” Tragedia

Veacurilor 137.3

“The Reformer’s writings and his doctrine

were extending to every nation in

Christendom. The work spread to

Switzerland and Holland. Copies of his

writings found their way to France and Spain.

In England his teachings were received as the

word of life. To Belgium and Italy also the

truth had extended. Thousands were

awakening from their deathlike stupor to the

joy and hope of a life of faith.” The Great

Controversy, 139.3

„Scrierile reformatorului și

învățăturile lui se răspândeau

pretutindeni în creștinătate. Lucrarea

lui s-a răspândit în Elveția și în Olanda.

Copii ale scrierilor lui și-au făcut drum în

Franța și în Spania. În Anglia, învățăturile

lui au fost primite ca fiind cuvântul vieții.

În Belgia și în Italia, de asemenea,

adevărul era răspândit. Mii de oameni se

trezeau din amorțeala de moarte la

56

bucuria și nădejdea unei noi vieți de

credință.” Tragedia Veacurilor, 139.3

„Luther was as yet but partially

converted from the errors of Romanism.

But as he compared the Holy Oracles with

the papal decrees and constitutions, he was

filled with wonder. “I am reading,” he wrote,

“the decrees of the pontiffs, and ... I do not

know whether the pope is antichrist himself,

or his apostle, so greatly is Christ

misrepresented and crucified in them.”—

Ibid., b. 5, ch. 1. Yet at this time Luther was

still a supporter of the Roman Church,

and had no thought that he would ever

separate from her communion. The Great

Controversy, 139.2

„Luther nu părăsise decât în parte

rătăcirile romanismului. Dar când

făcea comparație între Scripturile sfinte,

decretele și constituțiile papale,

rămânea plin de uimire. „Citesc”, scria el,

„decretele pontifilor și ... nu știu dacă

papa este însuși anticristul sau apostolul

lui, atât de rău este reprezentat Hristos

și răstignit în ele.” (Idem, b. 5, cap. 1).

Chiar acum, în aceste momente,

Luther încă era un susținător al

bisericii romane și nu avea nici un

gând să se despartă vreodată de

legătura cu ea. Tragedia Veacurilor,

139.2

57

EMPOWERMENT OF THE FIRST ANGEL / 911 ÎMPUTERNICIREA PRIMULUI ÎNGER/ 11

SEPTEMBRIE

”It was about this time that Luther,

reading the works of Huss, found that the

great truth of justification by faith, which

he himself was seeking to uphold and

teach, had been held by the Bohemian

Reformer. “We have all,” said Luther, “Paul,

Augustine, and myself, been Hussites

without knowing it!” “God will surely visit it

upon the world,” he continued, “that the

truth was preached to it a century ago, and

burned!”—Wylie, b. 6, ch. 1” The Great

Controversy, 140.3

„Cam în vremea aceasta, Luther,

citind lucrările lui Huss, a descoperit

că adevărul cel mare al îndreptățirii

prin credință, pe care el căuta să-l

înalțe și să-l predice, fusese susținut de

reformatorul Boemiei. „Toți au fost

husiți”, spunea Luther, „Pavel, Augustin

și chiar eu, fără să știm acest lucru!” „Cu

siguranță că judecățile lui Dumnezeu vor

veni peste lume”, continua el, „deoarece

acum un veac i s-a predicat adevărul

care a fost osândit și ars.” (Wylie, b. 6, cp.

1) Tragedia Veacurilor 140.3

FOUNDATION LAID TEMELIA PUSĂ

- Luther wrote many pamphlets and papers

but only the three main books- are

considered as his most important work.

- Luther a scris multe broșuri și ziare,

dar numai trei cărți principale sunt

considerate cea mai importantă lucrare

a sa

ACTIVITY OF THE ENEMY LUCRAREA VRĂJMAȘULUI

“The whole nation was stirred, and

multitudes were roused to rally around the

standard of reform. Luther’s opponents,

burning with a desire for revenge, urged the

pope to take decisive measures against him.

It was decreed that his doctrines should

be

„Acest apel a circulat cu repeziciune în

toată Germania și a exercitat o influență

puternică asupra oamenilor. Întreaga

națiune a fost trezită și mulțimile s-au

adunat în jurul steagului Reformei.

Împotrivitorii lui Luther, arzând de

dorința de răzbunare, au stăruit de papa

să ia măsuri energice împotriva lui. S-a

58

immediately condemned. Sixty days were

granted the Reformer and his adherents,

after which, if they did not recant, they

were all to be excommunicated.” The Great

Controversy, 141.1

hotărât ca învățăturile lui să fie

imediat condamnate. Au fost

acordate reformatorului și adepților

lui 60 de zile, după care, dacă nu-și

retrăgeau părerile, vor trebui să fie

excomunicați.” Tragedia Veacurilor

141.1

“When the papal bull reached Luther, he

said: “I despise and attack it, as impious,

false.... It is Christ Himself who is condemned

therein.... I rejoice in having to bear such ills

for the best of causes. Already I feel greater

liberty in my heart; for at last I know that

the pope is antichrist, and that his throne

is that of Satan himself.” — D’Aubigne, b.

6, ch. 9.” The Great Controversy, 141.3

„Când a primit bula papală, Luther a

spus: „O disprețuiesc și o atac, deoarece

este nelegiuită, falsă.... Însuși Isus

Hristos este condamnat în ea.... Mă

bucur să suport asemenea necazuri

pentru cea mai bună dintre cauze. Simt

deja o mai mare libertate în inima mea;

căci până la urmă știu că papa este

antihristul și că tronul lui este chiar

tronul lui Satana.” (D’Aubigne, b.6,

cap.9) Tragedia Veacurilor 141.3

“Yet the mandate of Rome was not without

effect. Prison, torture, and sword were

weapons potent to enforce obedience. The

weak and superstitious trembled before

the decree of the pope; and while there

was general sympathy for Luther, many

felt that life was too dear to be risked in

the cause of reform. Everything seemed

to indicate that the Reformer’s work was

about to close.” The Great Controversy,

142.1

„Cu toate acestea, mandatul papal n-a

rămas fără efect. Închisoarea, tortura și

sabia erau armele capabile să impună

ascultare. Cei slabi și superstițioși

tremurau înaintea decretului papei;

și cu toate că exista o simpatie

generală pentru Luther, mulți

socoteau că viața era prea scumpă

spre a fi riscată pentru cauza

Reformei. Totul părea să arate că

lucrarea reformatorului era aproape

de încheiere. Tragedia Veacurilor 142.1

59

“To the reproaches of his enemies who

taunted him with the weakness of his cause,

Luther answered: “Who knows if God has not

chosen and called me, and if they ought not

to fear that, by despising me, they despise

God Himself? Moses was alone at the

departure from Egypt; Elijah was alone in

the reign of King Ahab; Isaiah alone in

Jerusalem; Ezekiel alone in Babylon.... God

never selected as a prophet either the high

priest or any other great personage; but

ordinarily He chose low and despised men,

once even the shepherd Amos. In every age,

the saints have had to reprove the great,

kings, princes, priests, and wise men, at

the peril of their lives... I do not say that I

am a prophet; but I say that they ought to

fear precisely because I am alone and that

they are many. I am sure of this, that the

word of God is with me, and that it is not with

them.” — Ibid., b. 6, ch. 10.” The Great

Controversy, 142.3

„La reproșurile vrăjmașilor lui, care-l

disprețuiau pentru slăbiciunea cauzei

sale, Luther răspundea: „Cine știe dacă

nu Dumnezeu m-a ales și m-a chemat și

dacă ei n-ar trebui să se teamă că,

disprețuindu-mă pe mine, Îl disprețuiesc

pe Însuși Dumnezeu? Moise era singur

la ieșirea din Egipt; Ilie era singur în

timpul domniei lui Ahab; Isaia era singur

în Ierusalim; Ezechiel era singur în

Babilon.... Dumnezeu n-a ales niciodată

ca profet nici pe marele preot, nici vreun

alt personaj mare; ci de obicei a ales

oameni umili și disprețuiți, l-a ales pe

păstorul Amos. În toate vremurile,

sfinții trebuiau să-i mustre pe cei

mari, regi, prinți, preoți și oameni

înțelepți, cu primejdia vieții lor.... Eu

nu spun că sunt profet; dar spun că ar

trebui să se teamă mai ales pentru că eu

sunt singur și ei sunt mulți. De un lucru

sunt sigur: Cuvântul lui Dumnezeu este

de partea mea, și nu a lor”. (Idem, b.6,

cap.10) Tragedia Veacurilor, 142.3

“The pope had threatened Luther with

excommunication if he did not recant, and

the threat was now fulfilled. A new bull

appeared, declaring the Reformer’s final

separation from the Roman Church,

denouncing him as accursed of Heaven,

and including in the same condemnation

all who should receive his doctrines. The

„Papa îl amenințase pe Luther cu

excomunicarea, dacă nu retracta, iar

acum această amenințare era o

realitate. A fost emisă o nouă bulă,

care anunța despărțirea definitivă a

lui Luther de Biserica Catolică,

denunțându-l ca fiind blestemat de

60

great contest had been fully entered upon.”

The Great Controversy, 143.2

cer, cuprinzând în aceeași

condamnare pe toți aceia care aveau

să primească învățăturile lui. Lupta

cea mare era acum în plină desfășurare.”

Tragedia Veacurilor, 143.2

THE MIDNIGHT CRY STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII

“Luther was not to make his perilous journey

alone. Besides the imperial messenger,

three of his firmest friends determined to

accompany him. Melanchthon earnestly

desired to join them. His heart was knit to

Luther’s, and he yearned to follow him, if

need be, to prison or to death. But his

entreaties were denied. Should Luther

perish, the hopes of the Reformation must

center upon his youthful colaborer. Said the

Reformer as he parted from Melanchthon: “If

I do not return, and my enemies put me to

death, continue to teach, and stand fast in

the truth. Labor in my stead.... If you survive,

my death will be of little consequence.” —

Ibid., b. 7, ch. 7.” The Great Controversy, 151.1

„Luther nu urma să facă această

călătorie primejdioasă singur. În afară

de trimisul imperial, trei dintre cei mai

hotărâți prieteni s-au decis să-l

însoțească. Melanchton dorea cu

înfocare să li se alăture. Inima lui era

strâns legată de a lui Luther și a stăruit

să-l urmeze, dacă era nevoie, în temniță

sau la moarte. Dar stăruințele lui au fost

refuzate. Dacă Luther ar fi pierit, atunci

nădejdea Reformei trebuia să treacă

asupra tânărului său colaborator. Când

s-a despărțit de Melanchton,

reformatorul a spus: „Dacă nu mă întorc

și vrăjmașii mei mă vor condamna la

moarte, tu continuă să înveți și rămâi

statornic de partea adevărului. Lucrează

în locul meu.... Dacă tu vei trăi, moartea

mea va avea prea puține urmări.” (Idem,

b.7, cap.7).


“Upon his arrival at Worms, a vast crowd

flocked to the gates to welcome him. So

great a concourse had not assembled to

greet the emperor himself. The

„La sosirea în Worms, foarte mulți

oameni s-au îngrămădit la porți

pentru a-i ura bun venit. O așa

mulțime nu se adunase să-l salute nici

61

excitement was intense, and from the

midst of the throng a shrill and plaintive

voice chanted a funeral dirge as a warning to

Luther of the fate that awaited him. “God will

be my defense,” said he, as he alighted from

his carriage.” The Great Controversy, 153.3

pe împărat. Animația era intensă, iar

din mijlocul mulțimii se auzi un glas plin

de jale care îi cânta un cântec de

îngropăciune, ca o avertizare cu privire la

soarta care-l aștepta. „Dumnezeu va fi

apărătorul meu”, spuse el când coborî

din trăsură.” Tragedia Veacurilor, 153.3

“The next day he was to appear to render his

final answer. For a time his heart sank

within him as he contemplated the forces

that were combined against the truth.

His faith faltered; fearfulness and

trembling came upon him, and horror

overwhelmed him. Dangers multiplied

before him; his enemies seemed about to

triumph, and the powers of darkness to

prevail. Clouds gathered about him and

seemed to separate him from God. He

longed for the assurance that the Lord of

hosts would be with him. In anguish of

spirit he threw himself with his face upon

the earth and poured out those broken,

heart-rending cries, which none but God

can fully understand.” The Great

Controversy, 156.2

„A doua zi trebuia să apară pentru a da

răspunsul final. La un moment dat și-a

pierdut curajul, când și-a dat seama

de forțele care se uniseră împotriva

adevărului. Credința i-a slăbit; groaza

și tremuratul l-au cuprins și dezgustul

l-a copleșit. Primejdiile se înmulțeau;

dușmanii păreau gata să câștige

biruința, iar puterile întunericului

erau pe punctul de a învinge. Norii se

adunau în jurul lui și păreau să-l

despartă de Dumnezeu. Dorea

asigurarea că Domnul oștirilor va fi cu

el. În groaza sufletului său s-a aruncat

cu fața la pământ și a lăsat să se audă

acele strigăte sfâșietoare de inimă, pe

care nimeni altul decât Dumnezeu le

poate înțelege pe deplin.” Tragedia

Veacurilor, 156.2

“An all-wise Providence had permitted

Luther to realize his peril, that he might not

trust to his own strength and rush

presumptuously into danger. Yet it was not

the fear of personal suffering, a dread of

torture or death, which seemed immediately

impending, that overwhelmed him with its

„Providența atotînțeleaptă i-a îngăduit

lui Luther să-și dea seama de pericolul în

care se găsea, ca să nu se încreadă în

puterea lui și să se avânte cu îngâmfare

în primejdie. Dar nu teama de

suferințele personale, teama de chin sau

62

terror. He had come to the crisis, and he felt

his insufficiency to meet it. Through his

weakness the cause of truth might suffer

loss. Not for his own safety, but for the

triumph of the gospel did he wrestle with

God. Like Israel’s, in that night struggle

beside the lonely stream, was the anguish

and conflict of his soul. Like Israel, he

prevailed with God. In his utter

helplessness his faith fastened upon Christ,

the mighty Deliverer. He was strengthened

with the assurance that he would not

appear alone before the council. Peace

returned to his soul, and he rejoiced that

he was permitted to uplift the word of

God before the rulers of the nations.” The

Great Controversy, 157.1

de moartea care părea că va avea loc în

scurtă vreme, era aceea care-l copleșea

de groază. Ajunsese în mijlocul crizei și-

și simțea nevrednicia de a o întâmpina.

Prin slăbiciunea lui, cauza adevărului ar

fi putut suferi pierderi. Nu pentru

propria siguranță, ci pentru triumful

Evangheliei s-a luptat Luther cu

Dumnezeu. Groaza și lupta sufletului

său erau ca ale lui Iacov în lupta din

acea noapte, lângă pârâul singuratic.

Ca și Iacov, el s-a luptat cu Dumnezeu

și a biruit. În neajutorarea sa cruntă,

credința lui s-a prins de Hristos,

Eliberatorul cel puternic. A fost întărit

cu asigurarea că nu va fi singur

înaintea Consiliului. Pacea s-a

reîntors în sufletul lui și s-a bucurat

pentru că i s-a îngăduit să înalțe

Cuvântul lui Dumnezeu înaintea

conducătorilor popoarelor. Tragedia

Veacurilor, 157.1

“With his mind stayed upon God, Luther

prepared for the struggle before him. He

thought upon the plan of his answer,

examined passages in his own writings,

and drew from the Holy Scriptures

suitable proofs to sustain his positions.

Then, laying his left hand on the Sacred

Volume, which was open before him, he

lifted his right hand to heaven and vowed

“to remain faithful to the gospel, and

freely to confess his faith, even should he

seal his testimony with his blood.”—Ibid.,

b. 7, ch. 8.” The Great Controversy, 157.2

„Cu o nestrămutată încredere în

Dumnezeu, Luther s-a pregătit pentru

lupta care-i stătea în față. A meditat

la răspunsul său, a examinat pasajele

din scrierile lui și a scos din Scripturi

dovezi potrivite pentru a-și susține

poziția. Apoi, punându-și mâna

stângă pe Volumul sacru care era

deschis înaintea lui, și-a ridicat mâna

dreaptă spre cer și a jurat „să rămână

credincios Evangheliei și să-și

mărturisească cu sinceritate credința

63

chiar dacă va trebui să sigileze

mărturia cu sângele său”. (Idem, b.7,

cap.8) Tragedia Veacurilor 157.2

“Luther had spoken in German; he was

now requested to repeat the same words

in Latin. Though exhausted by the previous

effort, he complied, and again delivered his

speech, with the same clearness and energy

as at the first. God’s providence directed in

this matter. The minds of many of the

princes were so blinded by error and

superstition that at the first delivery they

did not see the force of Luther’s

reasoning; but the repetition enabled

them to perceive clearly the points

presented.” The Great Controversy, 159.3

„Luther vorbise în limba germană; i s-

a cerut apoi să repete aceleași cuvinte

în limba latină. Deși era obosit din

cauza eforturilor anterioare, nu s-a

plâns și a rostit iarăși cuvântarea cu

aceeași claritate și energie ca și prima

dată. Providența lui Dumnezeu l-a

condus în lucrarea aceasta. Mintea

multora dintre prinți era atât de

orbită de rătăcire și de superstiție,

încât la prima rostire n-au văzut

puterea raționamentului lui Luther;

dar repetarea aceasta i-a făcut în

stare să înțeleagă clar punctele

prezentate. Tragedia Veacurilor, 159.3

“Thus stood this righteous man upon the sure

foundation of the word of God. The light of

heaven illuminated his countenance. His

greatness and purity of character, his

peace and joy of heart, were manifest to

all as he testified against the power of

error and witnessed to the superiority of

that faith that overcomes the world.” The


„Astfel a rămas acest bărbat drept pe

temelia sigură a Cuvântului lui

Dumnezeu. Lumina cerului i-a

iluminat fața. Măreția și curăția

caracterului său, pacea și bucuria

inimii au fost văzute de toți atunci

când mărturisea împotriva puterii

rătăcirii și în favoarea superiorității

acelei credințe care biruie lumea.”


64

“Many of the German princes looked with

pride and joy upon this representative of

their nation.” The Great Controversy, 160.4

„Mulți dintre prinții germani priveau cu

mândrie și cu bucurie la acest

reprezentant al națiunii lor. Tragedia

Veacurilor 160.3

“His words had been free from pride,

passion, and misrepresentation. He had

lost sight of himself, and the great men

surrounding him, and felt only that he

was in the presence of One infinitely

superior to popes, prelates, kings, and

emperors.

Christ had spoken through Luther’s

testimony with a power and grandeur that

for the time inspired both friends and foes

with awe and wonder. The Spirit of God had

been present in that council, impressing the

hearts of the chiefs of the empire. Several of

the princes boldly acknowledged the justice

of Luther’s cause. Many were convinced of

the truth; but with some the impressions

received were not lasting. There was

another class who did not at the time

express their convictions, but who,

having searched the Scriptures for

themselves, at a future time became

fearless supporters of the Reformation.”


„În cuvintele sale nu fusese nici

mândrie, nici patimă și nici declarații

neadevărate. El se pierduse pe sine

din vedere, precum și pe oamenii

mari care-l înconjurau, și simțea că

era în prezența Unuia infinit, superior

papilor, prelaților, regilor și

împăraților.

Hristos vorbise prin mărturia lui Luther

cu o putere și o măreție care pentru

moment i-au inspirat atât pe prieteni, cât

și pe dușmani cu teamă și uimire. Duhul

lui Dumnezeu fusese de față în acel

conciliu, impresionând inimile

conducătorilor împărăției. Mai mulți

prinți au recunoscut cu îndrăzneală

dreptatea cauzei lui Luther. Mulți au fost

convinși cu privire la adevăr; dar

impresiile pe care și le făcuseră n-au

durat mult. Mai erau alții care nu și-au

exprimat imediat convingerile, dar

care, după ce au cercetat Scripturile,

au devenit peste puțin timp

susținătorii Reformei. Tragedia

Veacurilor 161.4

“Said Christ of the unbelieving Jews: “If I had

not come and spoken unto them, they had

not had sin: but now they have no cloak for

„Hristos spunea iudeilor necredincioși:

„Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-

65

their sin.” John 15:22. The same divine

power had spoken through Luther to the

emperor and princes of Germany. And as

the light shone forth from God’s word, His

Spirit pleaded for the last time with many

in that assembly. As Pilate, centuries

before, permitted pride and popularity to

close his heart against the world’s

Redeemer; as the trembling Felix bade

the messenger of truth, “Go thy way for

this time; when I have a convenient

season, I will call for thee;” as the proud

Agrippa confessed, “Almost thou

persuadest me to be a Christian” (Acts

24:25; 26:28), yet turned away from the

Heaven-sent message—so had Charles V,

yielding to the dictates of worldly pride

and policy, decided to reject the light of

truth.” The Great Controversy, 164.2

ar avea păcat; dar acum n-au nici o

dezvinovățire pentru păcatul lor”. (Ioan

15, 22). Aceeași putere divină vorbise

și prin Luther împăratului și prinților

germani. Și pe măsură ce lumina se

revărsa din Cuvântul lui Dumnezeu,

Duhul Său stăruia pentru ultima oară

pe lângă mulți din adunarea aceea.

Așa cum Pilat, cu secole mai înainte, a

îngăduit mândriei și popularității să-i

închidă inima față de Mântuitorul

lumii, așa cum Felix l-a trimis

tremurând pe solul adevărului: „De

astă dată du-te; când voi avea timp te

voi chema”, așa cum Agripa cel

mândru a mărturisit: „Curând mai

vrei tu să mă faci creștin” (Faptele

Apostolilor 24, 25; 26, 28), și totuși au

întors spatele soliei trimise de cer —

tot așa Carol al V-lea, supunându-se

poruncilor mândriei și intereselor

lumești, a hotărât să respingă lumina

adevărului. Tragedia Veacurilor, 164.3

“He had not been long absent from Worms,

when the papists prevailed upon the

emperor to issue an edict against him. In this

decree Luther was denounced as “Satan

himself under the form of a man and

dressed in a monk’s frock.” — D’Aubigne, b.

7, ch. 11. It was commanded that as soon

as his safe-conduct should expire,

measures be taken to stop his work. All

persons were forbidden to harbor him, to

give him food or drink, or by word or act,

„N-a trecut multă vreme de la plecarea

lui din Worms, când papistașii au stăruit

pe lângă împărat să dea un edict

împotriva lui. În acest decret Luther era

denunțat ca fiind „însuși Satana în chip

de om și îmbrăcat în sutană de călugăr”

(D’Aubigne, b.7, cap.11). S-a dat ordin

ca, de îndată ce va expira biletul de

liberă trecere, să fie luate măsuri

66

in public or private, to aid or abet him. He

was to be seized wherever he might be,

and delivered to the authorities. His

adherents also were to be imprisoned

and their property confiscated. His

writings were to be destroyed, and,

finally, all who should dare to act

contrary to this decree were included in

its condemnation. The elector of Saxony

and the princes most friendly to Luther

had left Worms soon after his departure,

and the emperor’s decree received the

sanction of the Diet. Now the Romanists

were jubilant. They considered the fate of

the Reformation sealed.” The Great

Controversy, 167.3

pentru a-i opri lucrarea. Tuturor le era

interzis să-l găzduiască, să-i dea de

mâncare sau de băut, să-l ajute și să-l

încurajeze prin cuvinte sau prin fapte,

în public sau în particular. Trebuia să

fie prins oriunde s-ar fi aflat și dat în

mâna autorităților. Și adepții lui

trebuiau să fie întemnițați, iar

bunurile lor confiscate. Scrierile lui

trebuiau să fie distruse și, în cele din

urmă, toți aceia care îndrăzneau să

lucreze contrar prevederilor acestui

decret cădeau sub condamnarea lui.

Electorul de Saxonia și prinții cei mai

binevoitori față de Luther au plecat

din Worms la scurtă vreme după

plecarea lui, iar decretul împăratului

a primit confirmarea din partea

Dietei. Acum romaniștii jubilau. Ei

socoteau soarta reformatorului

sigilată. Tragedia Veacurilor, 167.3

“Spring, summer, and autumn passed, and

winter came, and Luther still remained a

prisoner. Aleander and his partisans

exulted as the light of the gospel seemed

about to be extinguished. But instead of

this, the Reformer was filling his lamp

from the storehouse of truth; and its light

was to shine forth with brighter

radiance.” The Great Controversy, 168.2

„Primăvara, vara și toamna au trecut și a

venit din nou iarna, iar Luther rămânea

tot prizonier. Aleander împreună cu

partizanii săi tresăltau, crezând că

lumina Evangheliei se va stinge. Dar

în loc de aceasta, reformatorul își

umplea candela din rezervorul

adevărului și lumina lui urma să

lumineze cu o strălucire și mai

puternică.” Tragedia Veacurilor, 168.3

“His pen was never idle. While his enemies

flattered themselves that he was silenced,

they were astonished and confused by

„Pana sa nu trândăvea. În timp ce

dușmanii lui se felicitau că fusese

67

tangible proof that he was still active. A host

of tracts, issuing from his pen, circulated

throughout Germany. He also performed

a most important service for his

countrymen by translating the New

Testament into the German tongue. From

his rocky Patmos he continued for nearly

a whole year to proclaim the gospel and

rebuke the sins and errors of the times.”


adus la tăcere, erau uimiți și încurcați

de dovada palpabilă că el era încă

activ. „O oaste” de broșuri ieșite de

sub pana lui circulau în toată

Germania. El a mai făcut aici un

serviciu foarte important pentru

concetățenii lui, traducând Noul

Testament în limba germană. De pe

Patmosul lui stâncos, a continuat

timp de aproape un an să vestească

Evanghelia și să mustre păcatele și

rătăcirile timpului său. Tragedia

Veacurilor 168.4

“ But it was not merely to preserve Luther

from the wrath of his enemies, nor even to

afford him a season of quiet for these

important labors, that God had withdrawn

His servant from the stage of public life.

There were results more precious than these

to be secured. In the solitude and

obscurity of his mountain retreat, Luther

was removed from earthly supports and

shut out from human praise. He was thus

saved from the pride and self-confidence

that are so often caused by success. By

suffering and humiliation he was

prepared again to walk safely upon the

dizzy heights to which he had been so

suddenly exalted.” The Great Controversy,

169.1

„Dar Dumnezeu l-a retras pe slujitorul

Său din arena vieții publice nu numai

pentru a-l feri de mâna dușmanilor sau

pentru a-i asigura un timp de liniște în

vederea acestor lucrări importante.

Trebuiau realizate lucrări și mai

prețioase decât acestea. În

singurătatea și obscuritatea acestei

ascunzători din munți, Luther a fost

lipsit de sprijinul omenesc și

îndepărtat de lauda lumii. A fost în

felul acesta salvat de mândrie și de

încredere în sine, care adesea sunt

provocate de succes. Prin suferință și

umilire, a fost pregătit din nou să urce

în deplină siguranță pe culmile

amețitoare pe care fusese adesea

înălțat. Tragedia Veacurilor 169.1

“As men rejoice in the freedom which the

truth brings them, they are inclined to extol

those whom God has employed to break the

„Când oamenii se bucură de libertatea

pe care le-o aduce adevărul, sunt

68

chains of error and superstition. Satan

seeks to divert men’s thoughts and

affections from God, and to fix them upon

human agencies; he leads them to honor

the mere instrument and to ignore the

Hand that directs all the events of

providence. Too often religious leaders who

are thus praised and reverenced lose sight of

their dependence upon God and are led to

trust in themselves. As a result they seek to

control the minds and consciences of the

people, who are disposed to look to them for

guidance instead of looking to the word of

God. The work of reform is often retarded

because of this spirit indulged by its

supporters. From this danger, God would

guard the cause of the Reformation. He

desired that work to receive, not the

impress of man, but that of God. The eyes

of men had been turned to Luther as the

expounder of the truth; he was removed

that all eyes might be directed to the

eternal Author of truth.” The Great

Controversy, 169.2

înclinați să-i preamărească pe aceia pe

care Dumnezeu i-a folosit pentru a rupe

lanțurile rătăcirii și superstiției. Satana

caută să îndepărteze gândurile și

afecțiunile oamenilor de la

Dumnezeu și să le îndrepte asupra

instrumentelor omenești; el îi

conduce să onoreze mai degrabă

instrumentul și să treacă cu vederea

mâna care dirijează toate

evenimentele Providenței. Prea

adesea conducătorii religioși, care sunt

lăudați și respectați în felul acesta, pierd

din vedere dependența lor de

Dumnezeu și sunt amăgiți să se încreadă

în ei înșiși. Ca urmare, ei caută să

stăpânească mintea și conștiința acelor

oameni care sunt dispuși să privească la

ei pentru călăuzire, în loc să privească la

Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrarea

reformei este adesea întârziată din

cauza acestui spirit îngăduit de către

susținătorii ei. Dumnezeu dorea să

ferească de această primejdie cauza

Reformei. El dorea ca lucrarea să

primească nu amprenta omului, ci pe

aceea a lui Dumnezeu. Ochii

oamenilor fuseseră îndreptați asupra

lui Luther ca fiind exponentul

adevărului; el a fost ascuns pentru ca

ochii să fie îndreptați spre Autorul

veșnic al adevărului. Tragedia

Veacurilor 169.2

69

OUTPOURING OF GODS SPIRIT/

WONDERFUL MANIFESTATION OF GODS

POWER

REVĂRSAREA DUHULUI LUI DUMNEZEU/

MANIFESTAREA MINUNATĂ A PUTERII

LUI DUMNEZEU

“But Satan was not idle. He now attempted

what he has attempted in every other

reformatory movement—to deceive and

destroy the people by palming off upon

them a counterfeit in place of the true work.

As there were false Christs in the first

century of the Christian church, so there

arose false prophets in the sixteenth

century.” The Great Controversy, 186.1

„Dar nici Satana nu era inactiv. A încercat

ceea ce încercase și cu alte mișcări

reformatoare — să-i amăgească și să-i

distrugă pe oameni, oferindu-le o

contrafacere în locul lucrării adevărate.

Așa cum în primul secol al bisericii

creștine au fost hristoși mincinoși, tot

astfel s-au ridicat profeți mincinoși și în

secolul al XVI-lea. Tragedia Veacurilor,

186.1

“The tidings that he was safe, though a

prisoner, calmed the fears of the people,

while it still further aroused their enthusiasm

in his favor. His writings were read with

greater eagerness than ever before.

Increasing numbers joined the cause of

the heroic man who had, at such fearful

odds, defended the word of God. The

Reformation was constantly gaining in

strength. The seed which Luther had

sown sprang up everywhere. His absence

accomplished a work which his presence

would have failed to do. Other laborers felt

a new responsibility, now that their great

leader was removed. With new faith and

earnestness they pressed forward to do all in

their power, that the work so nobly begun

might not be hindered.” The Great

Controversy, 185.3

„Veștile că el se găsea în siguranță, deși

prizonier, au calmat temerile poporului,

în timp ce au trezit entuziasmul în

favoarea lui. Scrierile lui au fost citite

cu o sete și mai mare decât înainte.

Mulțimi din ce în ce mai mari se

alăturau cauzei bărbatului erou care,

cu un preț atât de înfricoșător,

apărase Cuvântul lui Dumnezeu.

Reforma câștiga continuu putere.

Sămânța semănată de Luther se

răspândea pretutindeni. Lipsa lui

împlinea acum o lucrare pe care

prezența lui n-ar fi făcut-o. Ceilalți

lucrători simțeau o răspundere nouă,

acum, când marele lor conducător era

înlăturat. Cu o credință nouă și un

devotament nou, ei se străduiau să facă

cu toată puterea lor ca lucrarea începută

70

atât de nobil să nu slăbească. Tragedia

Veacurilor, 185.3

“A few men, deeply affected by the

excitement in the religious world, imagined

themselves to have received special

revelations from Heaven, and claimed to

have been divinely commissioned to

carry forward to its completion the

Reformation which, they declared, had

been but feebly begun by Luther. In truth,

they were undoing the very work which he

had accomplished. They rejected the great

principle which was the very foundation

of the Reformation—that the word of God

is the allsufficient rule of faith and

practice; and for that unerring guide they

substituted the changeable, uncertain

standard of their own feelings and

impressions. By this act of setting aside

the great detector of error and falsehood

the way was opened for Satan to control

minds as best pleased himself.” The Great

Controversy, 186.2

„Câțiva bărbați, profund afectați de

frământarea din lumea religioasă, și-au

închipuit că au primit descoperiri

deosebite din ceruri și au pretins că

au însărcinarea divină să ducă până la

desăvârșire Reforma care, declarau

ei, fusese doar slab începută de

Luther. În realitate, ei nu aduceau la

îndeplinire lucrarea pe care el o făcuse.

Ei au respins marele principiu care

era chiar temelia Reformei, și anume

Cuvântul lui Dumnezeu este regula de

credință și practică îndestulătoare, și

în locul acestei călăuze care nu

greșește, au pus standardul

schimbător și nesigur al propriilor

sentimente și impresii. Prin

îndepărtarea Cuvântului care arată

rătăcirea și minciuna, a fost deschisă

pentru Satana calea de a stăpâni

mințile oamenilor după buna lui

plăcere. Tragedia Veacurilor, 186.2

“The preaching of Luther had aroused the

people everywhere to feel the necessity of

reform, and now some really honest persons

were misled by the pretensions of the new

prophets.”

„Predicarea lui Luther îi trezise pe

oamenii de pretutindeni să simtă nevoia

Reformei, dar acum unele persoane cu

adevărat sincere erau rătăcite de

susținerile noilor profeți.”

“The leaders of the movement proceeded to

Wittenberg and urged their claims upon

Melanchthon and his colaborers. Said they:

„Conducătorii mișcării s-au dus la

Wittenberg ca să-și susțină ideile lor

71

“We are sent by God to instruct the

people. We have held familiar

conversations with the Lord; we know

what will happen; in a word, we are

apostles and prophets, and appeal to Dr.

Luther.”—Ibid.,

b. 9, ch. 7.

înaintea lui Melanchton și a

colaboratorilor săi. Ei spuneau:

„Suntem trimiși de Dumnezeu să-i

învățăm pe oameni. Am avut

conversații intime cu Domnul; știm ce

se va întâmpla; într-un cuvânt,

suntem apostoli și profeți și facem

apel la dr. Luther”. (Idem, b.9, cap.7)

“The Reformers were astonished and

perplexed. This was such an element as they

had never before encountered, and they

knew not what course to pursue. Said

Melanchthon: “There are indeed

extraordinary spirits in these men; but what

spirits? ... On the one hand, let us beware of

quenching the Spirit of God, and on the

other, of being led astray by the spirit of

Satan.” — Ibid., b. 9, ch. 7.

„Reformatorii erau uimiți și încurcați.

Aceasta era o astfel de situație cum nu

mai întâlniseră niciodată mai înainte și

nu știau ce cale să aleagă. Melanchton

spunea: „Sunt cu adevărat în acești

bărbați niște spirite extraordinare; dar

ce fel de spirite? Pe de o parte să ne

ferim a stinge Duhul lui Dumnezeu, pe

de altă parte să nu fim rătăciți de spiritul

lui Satana”. (Idem, b.9, cap.7)

“The fruit of the new teaching soon

became apparent. The people were led to

neglect the Bible or to cast it wholly aside.

The schools were thrown into confusion.

Students, spurning all restraint,

abandoned their studies and withdrew

from the university. The men who

thought themselves competent to revive

and control the work of the Reformation

succeeded only in bringing it to the verge

of ruin. The Romanists now regained their

confidence and exclaimed exultingly: “One

last struggle, and all will be ours.” — Ibid., b.

9, ch. 7.

„Rodul acestei noi învățături s-a văzut

curând. Oamenii au fost conduși să

neglijeze Biblia sau chiar să o respingă

cu totul. Școlile au fost invadate de

confuzie. Astfel că studenții treceau

peste toate restricțiile, își părăseau

studiile și se retrăgeau din

universitate. Bărbații care credeau că

sunt în stare să reînsuflețească și să

conducă lucrarea Reformei s-au

succedat unul după altul numai

pentru a o aduce pe marginea

prăpăstiei. Romaniștii și-au recăpătat

încrederea și au exclamat plini de

72

bucurie: „Încă un efort și totul va fi al

nostru”. (Idem, b.9, cap.7)

“Luther at the Wartburg, hearing of what had

occurred, said with deep concern: “I always

expected that Satan would send us this

plague.” — Ibid., b. 9, ch. 7. He perceived the

true character of those pretended prophets

and saw the danger that threatened the

cause of truth. The opposition of the pope

and the emperor had not caused him so

great perplexity and distress as he now

experienced. From the professed friends

of the Reformation had risen its worst

enemies. The very truths which had

brought him so great joy and consolation

were being employed to stir up strife and

create confusion in the church.” The Great

Controversy, 186-187

„Când a auzit din Wartburg cele

întâmplate, Luther a spus cu adâncă

îngrijorare: „Totdeauna m-am așteptat

că Satana ne va trimite această

nenorocire”. (Idem, b.9, cap.7). El și-a dat

seama de caracterul adevărat al acelora

care pretindeau că sunt profeți și a văzut

primejdia care amenința cauza

adevărului. Împotrivirea papei și a

împăratului nu-i provocase o

încurcătură și o durere atât de mare

ca aceea pe care o trăia acum. Iar

dintre prietenii care se declaraseră în

favoarea Reformei, se ridicaseră cei

mai răi dușmani. Chiar adevărurile

care îi aduseseră o atât de mare

bucurie și mângâiere erau folosite

acum pentru a provoca dispută sau

pentru a crea confuzie în biserică.

Tragedia Veacurilor, 186-187

“ And now Wittenberg itself, the very center

of the Reformation, was fast falling under the

power of fanaticism and lawlessness. This

terrible condition had not resulted from the

teachings of Luther; but throughout

Germany his enemies were charging it upon

him. In bitterness of soul he sometimes

asked: “Can such, then, be the end of this

great work of the Reformation?” — Ibid., b. 9,

ch. 7. Again, as he wrestled with God in

prayer, peace flowed into his heart. “The

work is not mine, but Thine own,” he said;

“Thou wilt not suffer it to be corrupted by

„Iar acum chiar Wittembergul, centrul

Reformei, cădea văzând cu ochii sub

puterea fanatismului și a nelegiuirii.

Această tristă stare nu era urmarea

învățăturilor lui Luther; și totuși vrăjmașii

săi din întreaga Germanie au pus-o pe

seama lui. În amărăciunea sufletului său,

se întreba adesea: „Oare acesta poate fi

sfârșitul acestei lucrări mari de

reformă?” Alteori, în timp ce se ruga lui

Dumnezeu cu ardoare, pacea se revărsa

73

superstition or fanaticism.” But the thought

of remaining longer from the conflict in such

a crisis, became insupportable. He

determined to return to Wittenberg.

iarăși peste inima lui. „Lucrarea nu este

a mea, ci a Ta”, spunea el; „Tu nu vei

permite să fie distrusă de superstiție sau

de fanatism”. Dar gândul de a rămâne

încă multă vreme în afara luptei într-o

astfel de criză a devenit de nesuportat.

S-a hotărât să se reîntoarcă la

Wittenberg.

“Without delay he set out on his perilous

journey. He was under the ban of the

empire. Enemies were at liberty to take his

life; friends were forbidden to aid or shelter

him. The imperial government was adopting

the most stringent measures against his

adherents. But he saw that the work of the

gospel was imperiled, and in the name of the

Lord he went out fearlessly to battle for the

truth.” The Great Controversy, 188

„A pornit fără întârziere în călătoria lui

primejdioasă. Era sub interdicție

imperială. Dușmanii săi aveau libertatea

să-i ia viața; iar prietenilor le era interzis

să-l ajute sau să-l adăpostească.

Guvernul imperial luase cele mai aspre

măsuri împotriva adepților lui. Dar el a

văzut că lucrarea Evangheliei era

primejduită și în numele Domnului a

ieșit fără teamă, să se lupte pentru

adevăr. ”

Tragedia Veacurilor, 188

“Day after day, for a whole week, Luther

continued to preach to eager crowds. The

word of God broke the spell of fanatical

excitement. The power of the gospel

brought back the misguided people into

the way of truth.” The Great Controversy,

190.2

Timp de o săptămână, în fiecare zi,

Luther a continuat să predice

mulțimii dornice. Cuvântul lui

Dumnezeu a frânt vraja exaltării

fanatice. Puterea Evangheliei i-a

întors pe cei rătăciți la calea

adevărului. Tragedia Veacurilor, 190.2

“The fanaticism was checked for a time;

but several years later it broke out with

greater violence and more terrible

results. Said Luther, concerning the leaders

in this movement: “To them the Holy

Scriptures were but a dead letter, and they

„Fanatismul a fost înăbușit pentru o

vreme; dar câțiva ani mai târziu a

izbucnit iarăși cu o violență și mai

mare și cu urmări mai grozave. Cu

privire la conducătorii acestei mișcări,

74

all began to cry, ‘The Spirit! the Spirit!’ But

most assuredly I will not follow where their

spirit leads them. May God of His mercy

preserve me from a church in which there

are none but saints. I desire to dwell with the

humble, the feeble, the sick, who know and

feel their sins, and who groan and cry

continually to God from the bottom of their

hearts to obtain His consolation and

support.” — Ibid., b. 10, ch. 10.” The Great

Controversy, 190.4

Luther spunea: „Pentru ei, Sfintele

Scripturi erau doar o literă moartă și au

început să strige cu toții: Duhul! Duhul!

Desigur eu nu-i voi urma acolo unde-i

conduce duhul lor. Să mă ferească

Dumnezeu, în mila Sa, de o biserică în

care nu sunt decât sfinți. Doresc să

locuiesc cu cel umil, cu cel slab, cu cel

bolnav, care-și cunoaște și simte

păcatele și care geme și strigă mereu la

Dumnezeu din adâncul inimii lor, ca să

primească mângâiere și sprijin.” (Idem,

b.10, cap.10) Tragedia Veacurilor, 190.4

“The fanatical teachers gave themselves

up to be governed by impressions,

regarding every thought and impulse as

the voice of God; consequently they went

to great extremes. Some even burned

their Bibles, exclaiming: “The letter

killeth, but the Spirit giveth life.”

Munzer’s teaching appealed to men’s

desire for the marvelous, while it

gratified their pride by virtually placing

human ideas and opinions above the

word of God. His doctrines were received

by thousands. He soon denounced all

order in public worship, and declared that

to obey princes was to attempt to serve

both God and Belial.

„Învățătorii fanatici se lăsau stăpâniți

de impresii, socotind orice gând sau

pornire ca fiind glasul lui Dumnezeu.

Ca urmare au căzut în mari extreme.

Unii dintre ei și-au ars Bibliile, chiar

exclamând: „Litera omoară, dar

Duhul dă viață”. Învățătura lui

Münzer făcea apel la dorința

oamenilor după ceva miraculos, în

timp ce le hrănea mândria, punând, în

realitate, ideile și părerile oamenilor

mai presus de Cuvântul lui

Dumnezeu. Învățăturile lui erau

primite de mii de credincioși. În

curând, a condamnat orice ordine din

serviciul divin public și a declarat că a

asculta de prinți însemna a încerca

să-L slujești atât pe Dumnezeu, cât și

pe Belial.

75

“The minds of the people, already beginning

to throw off the yoke of the papacy, were

also becoming impatient under the

restraints of civil authority. Munzer’s

revolutionary teachings, claiming divine

sanction, led them to break away from all

control and give the rein to their

prejudices and passions. The most

terrible scenes of sedition and strife

followed, and the fields of Germany were

drenched with blood.” The Great

Controversy, 191

„Mintea oamenilor care începuseră să

respingă jugul papalității a început să-și

piardă răbdarea și sub restricțiile

autorității civile. Învățăturile

revoluționare ale lui Münzer, care

susținea că sunt aprobate de cer, i-au

condus să iasă de sub orice control și

să dea curs prejudecăților și

pornirilor lor. Au urmat scenele cele

mai grozave de răzvrătire și violență,

iar câmpiile Germaniei au fost

stropite de sânge. Tragedia Veacurilor,

191

“The Romanists exulted, expecting to

witness the speedy downfall of the

Reformation; and they blamed Luther, even

for the errors which he had been most

earnestly endeavoring to correct. The

fanatical party, by falsely claiming to have

been treated with great injustice, succeeded

in gaining the sympathies of a large class of

the people, and, as is often the case with

those who take the wrong side, they came to

be regarded as martyrs. Thus the ones who

were exerting every energy in opposition to

the Reformation were pitied and lauded as

the victims of cruelty and oppression. This

was the work of Satan, prompted by the

same spirit of rebellion which was first

manifested in heaven. “Satan is constantly

seeking to deceive men and lead them to

call sin righteousness, and righteousness

sin. How successful has been his work!

How often censure and reproach are cast

upon God’s faithful servants because they

will stand fearlessly in defense of the

truth! Men who are but agents of Satan

„Romaniștii tresăltau, așteptând să fie

martorii unei apropiate prăbușiri a

Reformei; ei îl acuzau pe Luther chiar și

pentru greșelile pe care el încercase cu

atâta stăruință să le îndrepte. Partida

fanaticilor, prin susținerea mincinoasă

că fuseseră tratați cu o mare nedreptate,

avea succes în câștigarea simpatiilor

unei mari clase de oameni și, așa cum se

întâmplă totdeauna cu aceia care apucă

pe o cale rea, au ajuns să fie priviți ca

martiri. În felul acesta, aceia care au

folosit toată puterea lor împotriva

Reformei erau compătimiți și lăudați ca

victime ale cruzimii și ale persecuției.

Această lucrare era de la Satana, mânată

de același spirit de răscoală care s-a

manifestat pentru prima oară în ceruri.

„Satana căuta continuu să-i

amăgească pe oameni și să-i facă să

76

are praised and flattered, and even

looked upon as martyrs, while those who

should be respected and sustained for

their fidelity to God, are left to stand

alone, under suspicion and distrust.” The

Great Controversy, 192

numească păcatul neprihănire, și

neprihănirea să o considere păcat.

Cât succes a avut această lucrare! De

câte ori mustrarea și dezaprobarea

sunt aruncate asupra slujitorilor

credincioși ai lui Dumnezeu, deoarece

ei stau fără teamă în apărarea

adevărului! Oamenii care nu sunt

altceva decât agenții lui Satana sunt

lăudați, lingușiți și priviți chiar ca

martiri, în timp ce aceia care trebuiau

respectați și susținuți pentru

credincioșia lor față de Dumnezeu

sunt părăsiți și lăsați singuri, priviți cu

neîncredere și bănuială. Tragedia

Veacurilor, 192

“Upon his return from the Wartburg,

Luther completed his translation of the

New Testament, and the gospel was soon

after given to the people of Germany in

their own language. This translation was

received with great joy by all who loved

the truth; but it was scornfully rejected

by those who chose human traditions and

the commandments of men.

“The priests were alarmed at the thought

that the common people would now be

able to discuss with them the precepts of

God’s word, and that their own ignorance

would thus be exposed. The weapons of

their carnal reasoning were powerless

against the sword of the Spirit. Rome

summoned all her authority to prevent

the circulation of the Scriptures; but

decrees, anathemas, and tortures were

alike in vain. The more she condemned

„După întoarcerea de la Wartburg,

Luther a terminat traducerea Noului

Testament și Evanghelia a fost dată

curând după aceea poporului german

în propria limbă. Această traducere a

fost primită cu mare bucurie de toți

aceia care iubeau adevărul; dar a fost

respinsă cu dispreț de aceia care au

ales tradițiile omenești și poruncile

oamenilor.

„Preoții s-au alarmat la gândul că

oamenii de rând puteau să discute cu

ei preceptele Cuvântului lui

Dumnezeu și că urma să fie

demascată propria neștiință. Armele

rațiunii lor firești erau fără putere în

fața săbiei Duhului. Roma și-a strâns

77

and prohibited the Bible, the greater was

the anxiety of the people to know what it

really taught. All who could read were eager

to study the word of God for themselves.

They carried it about with them, and read

and reread, and could not be satisfied until

they had committed large portions to

memory. Seeing the favor with which the

New Testament was received, Luther

immediately began the translation of the

Old, and published it in parts as fast as

completed.

întreaga ei autoritate pentru a

zădărnici răspândirea Scripturilor;

dar atât decretele, anatemele, cât și

torturile erau zadarnice. Cu cât se

condamna și se interzicea mai mult

Biblia, cu atât mai mare era dorința

oamenilor de a cunoaște ce îi învață

ea în realitate. Toți aceia care puteau să

citească erau dornici să studieze

personal Cuvântul lui Dumnezeu. Îl luau

cu ei, îl citeau, îl reciteau și nu se

mulțumeau până când nu învățau pe

dinafară părți din el. Noul Testament a

fost primit cu mare interes. Văzând

aceasta, Luther a început de îndată

traducerea Vechiului Testament pe

care îl publică fragmentat, pe măsura

traducerii lui.

“Luther’s writings were welcomed alike in city

and in hamlet. “What Luther and his friends

composed, others circulated. Monks,

convinced of the unlawfulness of monastic

obligations, desirous of exchanging a long

life of slothfulness for one of active exertion,

but too ignorant to proclaim the word of

God, traveled through the provinces, visiting

hamlets and cottages, where they sold the

books of Luther and his friends. Germany

soon swarmed with these bold colporteurs.”

— Ibid., b. 9, ch. 11.

„Scrierile lui Luther erau salutate atât în

orașe, cât și în cătune. „Ceea ce Luther și

prietenii lui traduceau, alții difuzau.

Călugării, convinși de ilegalitatea

obligațiilor monahale, doreau să

schimbe lunga lor viață de inactivitate cu

una de efort activ, dar, prea puțin

cunoscători ca să predice Cuvântul lui

Dumnezeu, ei călătoreau prin provincii,

vizitând cătunele și colibele, unde

vindeau cărțile lui Luther și ale

prietenilor săi. În curând Germania a fost

împânzită de acești colportori curajoși.”

(Idem, b.9, cap.11)

78

“These writings were studied with deep

interest by rich and poor, the learned and

the ignorant. At night the teachers of the

village schools read them aloud to little

groups gathered at the fireside. With

every effort some souls would be

convicted of the truth and, receiving the

word with gladness, would in their turn

tell the good news to others.” The Great


„Aceste scrieri erau studiate cu

profund interes de bogați și de săraci,

de învățați și de neînvățați. Seara,

învățătorii de la școlile sătești le

citeau cu glas tare oamenilor adunați

în grupe mici la gura sobei. Cu orice

efort ce era făcut, mulți erau convinși

de adevăr și, primind Cuvântul cu

bucurie, duceau la rândul lor veștile

bune și altora. Tragedia Veacurilor, 193-

194

“The words of Inspiration were verified: “The

entrance of Thy words giveth light; it giveth

understanding unto the simple.” Psalm

119:130. The study of the Scriptures was

working a mighty change in the minds and

hearts of the people. The papal rule had

placed upon its subjects an iron yoke which

held them in ignorance and degradation. A

superstitious observance of forms had been

scrupulously maintained; but in all their

service the heart and intellect had had little

part. The preaching of Luther, setting forth

the plain truths of God’s word, and then the

word itself, placed in the hands of the

common people, had aroused their dormant

powers, not only purifying and ennobling the

spiritual nature, but imparting new strength

and vigor to the intellect.

„Se împlineau cuvintele Inspirației:

„Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină,

dă pricepere celor fără răutate”. (Psalmii

119, 130). Studiul Scripturilor

producea o schimbare puternică în

mintea și inima oamenilor. Până

atunci, dominația papală pusese peste

supușii ei un jug de fier care-i ținuse în

neștiință și degradare. O practică

superstițioasă a formelor de cult fusese

menținută cu strictețe; dar în tot serviciul

lor, inima și mintea nu avuseseră

aproape nici o participare. Predicarea lui

Luther, prezentând adevărurile clare ale

Cuvântului lui Dumnezeu, și apoi chiar

Cuvântul însuși, pus în mâinile

oamenilor de rând, au trezit puterile lor

adormite, au înnobilat și curățit natura

lor spirituală, au dat o nouă putere și o

vigoare proaspătă minții.

“Persons of all ranks were to be seen with

the Bible in their hands, defending the

doctrines of the Reformation. The papists

„Persoane de toate categoriile erau

văzute cu Biblia în mână, apărând

79

who had left the study of the Scriptures

to the priests and monks now called upon

them to come forward and refute the new

teachings. But, ignorant alike of the

Scriptures and of the power of God,

priests and friars were totally defeated by

those whom they had denounced as

unlearned and heretical. “Unhappily,” said

a Catholic writer, “Luther had persuaded his

followers to put no faith in any other oracle

than the Holy Scriptures.” — D’Aubigne, b. 9,

ch. 11. Crowds would gather to hear the

truth advocated by men of little

education, and even discussed by them

with learned and eloquent theologians.

The shameful ignorance of these great

men was made apparent as their

arguments were met by the simple

teachings of God’s word. Laborers,

soldiers, women, and even children, were

better acquainted with the Bible

teachings than were the priests and

learned doctors.

învățăturile Reformei. Papistașii, care

lăsaseră studiul Scripturilor pe seama

preoților și a călugărilor, îi chemau

acum să apară în față și să respingă

noile învățături. Dar necunoscând

nici Scripturile și nici puterea lui

Dumnezeu, preoții și călugării erau

învinși de aceia pe care ei îi

declaraseră ca neînvățați și eretici.

„Din nefericire”, spunea un scriitor

catolic, „Luther i-a îndemnat pe urmașii

lui să nu-și pună încrederea în nici o altă

revelație decât în Sfânta Scriptură”.

(D’Aubigne, b.9, cap.11). Mulțimi de

oameni se adunau să audă adevărul

apărat de bărbați cu puțină instruire

și chiar discutat de ei cu teologi

învățați și elocvenți. Ignoranța

vrednică de rușine a acestor bărbați

mari era manifestată atunci când

argumentele lor erau întâmpinate cu

învățăturile simple ale Cuvântului lui

Dumnezeu. Muncitorii, soldații,

femeile și chiar copiii cunoșteau mai

bine învățăturile Bibliei decât preoții

și doctorii învățați.

“When persecution was kindled against the

teachers of the truth, they gave heed to the

words of Christ: “When they persecute you in

this city, flee ye into another.” Matthew

10:23. The light penetrated everywhere. The

fugitives would find somewhere a hospitable

door opened to them, and there abiding,

they would preach Christ, sometimes in the

„Atunci când a început persecuția

împotriva învățătorilor adevărului, ei

au luat aminte la cuvintele lui Hristos:

„Când vă vor prigoni într-o cetate, să

fugiți în alta”. (Matei 10, 23). Lumina

pătrundea peste tot. Fugarii găseau

peste tot o ușă deschisă primitoare și

rămânând acolo Îl predicau pe Hristos,

80

church, or, if denied that privilege, in private

houses or in the open air. Wherever they

could obtain a hearing was a consecrated

temple. The truth, proclaimed with such

energy and assurance, spread with

irresistible power.

uneori în biserică sau, dacă li se refuza

aceasta, în case particulare sau în aer

liber. Locul unde puteau avea ascultători

era consacrat ca templu. Adevărul vestit

cu atâta energie și siguranță se

răspândea cu o putere de neînvins.

„In vain both ecclesiastical and civil

authorities were invoked to crush the

heresy.

In vain they resorted to imprisonment,

torture, fire, and sword. Thousands of

believers sealed their faith with their

blood, and yet the work went on.

Persecution served only to extend the

truth, and the fanaticism which Satan

endeavored to unite with it resulted in

making more clear the contrast between

the work of Satan and the work of God.”

The Great Controversy, 195-196

„În zadar au fost chemate autoritățile

civile și religioase să stârpească

erezia. În zadar au recurs la

închisoare, tortură, foc și sabie. Mii de

credincioși și-au pecetluit credința cu

sângele lor, dar cu toate acestea

lucrarea înainta. Persecuția slujea

doar la răspândirea adevărului, iar

fanatismul, pe care Satana a încercat

să-l unească cu acesta, a contribuit și

mai mult la accentuarea contrastului

dintre lucrarea lui Satana și lucrarea

lui Dumnezeu.” Tragedia Veacurilor, 195-

196

THE THIRD ANGEL / SUNDAY LAW +

UNIVERSAL SUNDAY LAW

AL TREILE ÎNGER/ LEGEA DUMINICALĂ

+ LEGEA DUMINICALĂ UNIVERSALĂ

“A dark and threatening day had come for

the Reformation. Notwithstanding the Edict

of Worms, declaring Luther to be an outlaw

and forbidding the teaching or belief of his

doctrines, religious toleration had thus far

prevailed in the empire. God’s providence

had held in check the forces that opposed

the truth. Charles V was bent on crushing

the Reformation, but often as he raised

his hand to strike he had been forced to

turn aside the blow. Again and again the

immediate destruction of all who dared

„O zi întunecată și amenințătoare venise

pentru Reformă. În ciuda edictului de la

Worms, care îl declara pe Luther în afara

legii și interzicea învățăturile sau

credința în doctrinele lui, toleranța

religioasă progresase în imperiu.

Dumnezeu, în providența Sa, pusese în

derută forțele care se împotriveau

adevărului. Carol al V-lea jurase să

stârpească Reforma, dar, ori de câte

ori își ridica mâna să lovească, fusese

81

to oppose themselves to Rome appeared

inevitable; but at the critical moment the

armies of the Turk appeared on the

eastern frontier, or the king of France, or

even the pope himself, jealous of the

increasing greatness of the emperor,

made war upon him; and thus, amid the

strife and tumult of nations, the

Reformation had been left to strengthen

and extend.” The Great Controversy, 197.2

obligat să lovească în altă parte.

Mereu și mereu, distrugerea iminentă

a tuturor acelora care îndrăzneau să

se împotrivească Romei părea

inevitabilă; dar în momentul critic

apăreau ori armatele turcești la

frontiera răsăriteană, ori împăratul

Franței sau chiar papa însuși, gelos pe

puterea mereu crescândă a

împăratului, pornea război împotriva

lui; și în felul acesta, în mijlocul luptei

și frământării popoarelor, Reforma

avusese răgazul să se întărească și să

se răspândească. Tragedia Veacurilor,

197.2

“At last, however, the papal sovereigns had

stifled their feuds, that they might make

common cause against the Reformers. The

Diet of Spires in 1526 had given each state

full liberty in matters of religion until the

meeting of a general council; but no

sooner had the dangers passed which

secured this concession, than the

emperor summoned a second Diet to

convene at Spires in 1529 for the purpose

of crushing heresy. The princes were to be

induced, by peaceable means if possible,

to side against the Reformation; but if

these failed, Charles was prepared to

resort to the sword.” The Great Controversy,

197.3

”În cele din urmă, însă, suveranii papali

s-au împăcat pentru a face cauză

comună împotriva reformaților. Dieta

din Speier, din anul 1526, dăduse

fiecărui stat libertatea deplină în

materie de religie până la întrunirea

unui conciliu general; dar abia

trecuseră primejdiile care

amenințaseră această făgăduință, că

împăratul a convocat o a doua Dietă

la Speier, în anul 1529, cu scopul de a

stârpi erezia. Prinții urmau să fie

convinși, prin mijloace pașnice dacă

era posibil, să se declare împotriva

Reformei; dar dacă aceasta nu

reușea, Carol era hotărât să recurgă

la sabie. Tragedia Veacurilor, 197.3

82

“Religious toleration had been legally

established, and the evangelical states were

resolved to oppose the infringement of their

rights. Luther, being still under the ban

imposed by the Edict of Worms, was not

permitted to be present at Spires; but his

place was supplied by his colaborers and the

princes whom God had raised up to defend

His cause in this emergency. The noble

Frederick of Saxony, Luther’s former

protector, had been removed by death; but

Duke John, his brother and successor, had

joyfully welcomed the Reformation, and

while a friend of peace, he displayed great

energy and courage in all matters relating to

the interests of the faith.” The Great

Controversy, 198.3

”Toleranța religioasă fusese stabilită

legal, iar statele evanghelice s-au hotărât

să se împotrivească violării drepturilor

lor. Lui Luther, care era încă sub

anatema impusă de edictul din Worms,

nu i-a fost îngăduit să se prezinte la

Speier; dar locul i-a fost ținut de

colaboratorii și prinții pe care Dumnezeu

i-a ridicat pentru a apăra cauza în

această împrejurare. Nobilul Frederic de

Saxonia, protectorul de altă dată al lui

Luther, murise, dar ducele Johan, fratele

și succesorul lui, salutase cu bucurie

Reforma și, cu toate că era iubitor de

pace, a dovedit o mare energie și mult

curaj în toate problemele legate de

interesele credinței.” Tragedia Veacurilor,

198.3

“The priests demanded that the states which

had accepted the Reformation submit

implicitly to Romish jurisdiction. The

Reformers, on the other hand, claimed the

liberty which had previously been granted.

They could not consent that Rome should

again bring under her control those states

that had with so great joy received the word

of God.” The Great Controversy, 199.1

„Preoții au cerut ca statele care

primiseră Reforma să se supună fără

condiții jurisdicției romane.

Reformatorii, pe de altă parte,

pretindeau libertatea care le fusese

acordată mai înainte. Ei nu puteau fi de

acord ca Roma să aducă din nou sub

stăpânirea ei acele state care primiseră

cu o mare bucurie Cuvântul lui

Dumnezeu. Tragedia Veacurilor 199.1

“As a compromise it was finally proposed

that where the Reformation had not become

established, the Edict of Worms should be

rigorously enforced; and that “in those

where the people had deviated from it, and

where they could not conform to it without

„În cele din urmă s-a propus un

compromis, și anume că acolo unde

Reforma nu se înrădăcinase, edictul din

Worms să fie aplicat cu putere; dar „în

statele în care oamenii s-au îndepărtat

83

danger of revolt, they should at least effect

no new reform, they should touch upon no

controverted point, they should not oppose

the celebration of the mass, they should

permit no Roman Catholic to embrace

Lutheranism.” — Ibid., b. 13, ch. 5. This

measure passed the Diet, to the great

satisfaction of the popish priests and

prelates.” The Great Controversy, 199.2 “If this

edict were enforced, “the Reformation

could neither be extended ... where as yet

it was unknown, nor be established on

solid foundations ... where it already

existed.”—Ibid., b. 13, ch. 5. Liberty of

speech would be prohibited. No

conversions would be allowed. And to

these restrictions and prohibitions the

friends of the Reformation were required

at once to submit. The hopes of the world

seemed about to be extinguished. “The

re-establishment of the Romish hierarchy

... would infallibly bring back the ancient

abuses;” and an occasion would readily

be found for “completing the destruction

of a work already so violently shaken” by

fanaticism and dissension. — Ibid., b. 13,

ch. 5.” The Great Controversy, 199.3

de ea și unde nu se puteau conforma ei

fără primejdia revoltei, să nu se facă o

nouă reformă, să nu se mai trateze

punctele controversate, să nu fie

împiedicat serviciul liturghiei și să nu se

îngăduie nici unui romano-catolic să

îmbrățișeze lutheranismul.” (Idem, b.13,

cap.5). Această măsură a fost luată de

Dietă spre marea satisfacție a preoților și

prelaților papali.” Tragedia Veacurilor

199.2

„În acest edict se accentua: „Reforma

nu mai trebuie să se răspândească ...

acolo unde nu este cunoscută, nici să

nu fie întărită pe temelii solide acolo

unde există deja”. (Idem, b.13, cap.5).

Libertatea cuvântului urma să fie

interzisă. Nu mai era îngăduită nici o

convertire. Iar prietenilor Reformei li

se cerea să se supună imediat acestor

interdicții și restricții. Speranțele

lumii păreau gata să fie înăbușite.

„Restabilirea ierarhiei romane ...

urma să readucă vechile abuzuri” și

avea să se găsească ușor o anumită

ocazie pentru „distrugerea unei

lucrări care și așa fusese destul de

violent zdruncinată de fanatism și

neînțelegere”. (Idem, b.13, cap.5)”


““Let us reject this decree,” said the

princes. “In matters of conscience the

majority has no power.” The deputies

declared: “It is to the decree of 1526 that we

„„Să respingem acest decret”, au spus

prinții. „În probleme de conștiință,

majoritatea nu are nici o putere”. Iar

84

are indebted for the peace that the empire

enjoys: its abolition would fill Germany with

troubles and divisions. The Diet is

incompetent to do more than preserve

religious liberty until the council meets.’ —

Ibid., b. 13, ch. 5. To protect liberty of

conscience is the duty of the state, and

this is the limit of its authority in matters

of religion. Every secular government

that attempts to regulate or enforce

religious observances by civil authority is

sacrificing the very principle for which

the evangelical Christian so nobly

struggled.” The Great Controversy, 201.1

delegații au declarat: „Datorăm pacea de

care se bucură imperiul, decretului din

anul 1526; anularea lui ar umple

Germania de tulburări și de disensiuni.

Dieta nu poate face mai mult decât să

păstreze libertatea religioasă până când

se va aduna consiliul.” (Idem, b.13,

cap.5). Ocrotirea libertății de

conștiință este datoria statului, și

aceasta este limita autorității lui în

materie de religie. Orice guvernare

pământească, ce încearcă să

rânduiască sau să impună rânduielile

religioase cu ajutorul autorității

civile, jertfește principiul pentru care

creștinii evanghelici au luptat cu

atâta noblețe. Tragedia Veacurilor 201.1

“King Ferdinand, the emperor’s

representative at the Diet, saw that the

decree would cause serious divisions unless

the princes could be induced to accept and

sustain it. He therefore tried the art of

persuasion, well knowing that to employ

force with such men would only render them

the more determined. He “begged the

princes to accept the decree, assuring

them that the emperor would be

exceedingly pleased with them.” But

these faithful men acknowledged an

authority above that of earthly rulers,

and they answered calmly: “We will obey

the emperor in everything that may

contribute to maintain peace and the

honor of God.”—Ibid., b. 13, ch. 5. ” The Great

Controversy, 201.3

„Regele Ferdinand, reprezentantul

împăratului la Dietă, a văzut că decretul

avea să provoace neînțelegeri serioase,

dacă prinții nu pot fi convinși să-l

primească și să-l susțină. De aceea a

încercat să-i convingă, știind bine că prin

folosirea forței față de astfel de oameni

nu făcea decât să-i întărească mai tare.

Așa că el îi „rugă pe prinți să accepte

decretul, asigurându-i că împăratul

va fi nespus de mulțumit de ei”. Dar

acești bărbați credincioși

recunoșteau o autoritate mai înaltă

decât aceea a conducătorilor

pământești și au răspuns cu mult

calm: „Vom asculta de împărat în tot

ce poate contribui la menținerea păcii

85

și onoarei lui Dumnezeu”. (Idem, b.13,

cap.5)” Tragedia Veacurilor 201.3

“In the presence of the Diet the king at

last announced to the elector and his

friends that the edict “was about to be

drawn up in the form of an imperial

decree,” and that “their only remaining

course was to submit to the majority.”

Having thus spoken, he withdrew from

the assembly, giving the Reformers no

opportunity for deliberation or reply. “To

no purpose they sent a deputation

entreating the king to return.” To their

remonstrances he answered only: “It is a

settled affair; submission is all that

remains.”—Ibid., b. 13, ch. 5.

“The imperial party were convinced that the

Christian princes would adhere to the Holy

Scriptures as superior to human doctrines

and requirements; and they knew that

wherever this principle was accepted, the

papacy would eventually be overthrown.

But, like thousands since their time, looking

only “at the things which are seen,” they

flattered themselves that the cause of the

emperor and the pope was strong, and that

of the Reformers weak. Had the Reformers

depended upon human aid alone, they

would have been as powerless as the

papists supposed. But though weak in

numbers, and at variance with Rome,

they had their strength. They appealed

“from the report of the Diet to the word

of God, and from the emperor Charles to

Jesus Christ, the King of kings and Lord of

lords. ” — Ibid., b. 13, ch. 6.

“As Ferdinand had refused to regard their

conscientious convictions, the princes

„În fața Dietei, regele l-a anunțat în

cele din urmă pe elector și pe prietenii

lui că edictul „era pe cale de a fi

declarat decret imperial” și că

„singurul lor drum de urmat era acela

de a se supune majorității”. Aceste

cuvinte fiind rostite, s-a retras din

adunare fără să mai ofere

reformatorilor nici o ocazie de

deliberare sau de răspuns. În zadar au

trimis o delegație, rugându-l pe rege

se revină. Singurul răspuns la

protestul lor a fost: „Este o problemă

închisă; supunerea este tot ce vă

rămâne de făcut”. (Idem, b.13, cap.5)

„Tabăra imperială a intuit că prinții

creștini vor adera la Sfintele Scripturi, ca

fiind mai presus de învățăturile și

cerințele omenești; și mai prevedeau că,

oriunde va fi primit acest principiu,

papalitatea urma să fie în cele din urmă

îndepărtată. Dar, asemenea multor mii

de oameni de atunci încoace, care

priveau numai „la lucrurile care se văd”,

s-au mângâiat la gândul că tabăra

împăratului și a papei era puternică, iar

a reformatorilor era slabă. Dacă

reformatorii ar fi depins numai de

ajutorul omenesc, atunci ar fi fost

fără putere, așa cum îi socoteau

papistașii. Cu toate că erau puțini la

86

decided not to heed his absence, but to

bring their Protest before the national

council without delay. A solemn

declaration was therefore drawn up and

presented to the Diet:

“We protest by these presents, before God,

our only Creator, Preserver, Redeemer, and

Saviour, and who will one day be our Judge,

as well as before all men and all creatures,

that we, for us and for our people, neither

consent nor adhere in any manner

whatsoever to the proposed decree, in

anything that is contrary to God, to His holy

word, to our right conscience, to the

salvation of our souls.”

“What! we ratify this edict! We assert that

when Almighty God calls a man to His

knowledge, this man nevertheless cannot

receive the knowledge of God!” “There is no

sure doctrine but such as is conformable to

the word of God.... The Lord forbids the

teaching of any other doctrine.... The Holy

Scriptures ought to be explained by other

and clearer texts; ... this Holy Book is, in all

things necessary for the Christian, easy of

understanding, and calculated to scatter the

darkness. We are resolved, with the grace of

God, to maintain the pure and exclusive

preaching of His only word, such as it is

contained in the biblical books of the Old and

New Testaments, without adding anything

thereto that may be contrary to it. This word

is the only truth; it is the sure rule of all

doctrine and of all life, and can never fail or

deceive us. He who builds on this foundation

shall stand against all the powers of hell,

while all the human vanities that are set up

against it shall fall before the face of God.”

“For this reason we reject the yoke that is

număr și în conflict cu Roma, ei aveau

tăria lor. Ei au făcut apel „de la

raportul Dietei la Cuvântul lui

Dumnezeu și de la împăratul Carol la

Isus Hristos, Împăratul împăraților și

Domnul domnilor”. (Idem, b.13, cap.6)

Pentru că Ferdinand a refuzat să țină

seama de convingerile conștiinței lor,

prinții au hotărât să nu țină seama de

absența lui și să aducă protestul lor

fără întârziere înaintea consiliului

național. A fost întocmită o declarație

solemnă care a fost prezentată Dietei,

în care se spunea:

„Protestăm prin aceasta înaintea lui

Dumnezeu, singurul nostru Creator,

Susținător, Răscumpărător și Mântuitor

și care într-o zi va fi Judecătorul nostru,

ca și înaintea tuturor oamenilor și a

tuturor făpturilor, că noi, pentru noi și

pentru poporul nostru nu consimțim,

nici nu aderăm în vreun fel oarecare la

decretul propus, în toate punctele care

vin în conflict cu Dumnezeu, cu Sfântul

Său Cuvânt sau cu conștiința noastră

curată, pentru mântuirea sufletelor

noastre”.

„Dacă ratificăm acest decret, susținem

că atunci când Dumnezeul cel

Atotputernic îl cheamă pe un om la

cunoașterea Sa, acest om nu poate să fie

liber să primească cunoștința de

Dumnezeu!”... „Nu există nici o

87

imposed on us.” “At the same time we are in

expectation that his imperial majesty will

behave toward us like a Christian prince who

loves God above all things; and we declare

ourselves ready to pay unto him, as well as

unto you, gracious lords, all the affection and

obedience that are our just and legitimate

duty.” — Ibid., b. 13, ch. 6.

“A deep impression was made upon the

Diet. The majority were filled with

amazement and alarm at the boldness of

the protesters.

The future appeared to them stormy and

uncertain. Dissension, strife, and bloodshed

seemed inevitable. But the Reformers,

assured of the justice of their cause, and

relying upon the arm of Omnipotence, were

“full of courage and firmness.”

“The principles contained in this

celebrated Protest ... constitute the very

essence of Protestantism. Now this

Protest opposes two abuses of man in

matters of faith: the first is the intrusion

of the civil magistrate, and the second the

arbitrary authority of the church. Instead

of these abuses, Protestantism sets the

power of conscience above the

magistrate, and the authority of the word

of God above the visible church. In the

first place, it rejects the civil power in

divine things, and says with the prophets

and apostles, ‘We must obey God rather

than man.’ In presence of the crown of

Charles the Fifth, it uplifts the crown of Jesus

Christ. But it goes farther: it lays down the

principle that all human teaching should be

subordinate to the oracles of God.”—Ibid., b.

13, ch. 6. The protesters had moreover

affirmed their right to utter freely their

învățătură sigură decât aceea care este

în armonie cu sfântul Cuvânt al lui

Dumnezeu.... Domnul interzice

învățarea oricărei alte doctrine....

Sfintele Scripturi trebuie explicate prin

alte texte mai lămurite din ele.... Această

Carte Sfântă este întru totul necesară

pentru un creștin, ușor de înțeles și

destinată să împrăștie întunericul.

Suntem hotărâți, prin harul lui

Dumnezeu, să menținem predicarea

curată și exclusivă a singurului Său

Cuvânt, așa cum se găsește în cărțile

biblice ale Vechiului și Noului Testament,

fără să adăugăm nimic care ar fi în

contradicție cu el. Acest Cuvânt este

singurul adevăr; el este regula sigură a

oricărei învățături și a oricărei vieți și

niciodată nu poate da greș sau să

amăgească. Acela care clădește pe

temelia aceasta va sta sigur împotriva

tuturor puterilor iadului, în timp ce toate

ambițiile omenești care se vor opune vor

cădea în fața lui Dumnezeu”.

„Pentru motivul acesta respingem jugul

care ni se impune. În același timp însă,

așteptăm ca maiestatea sa imperială să

se poarte față de noi ca un prinț creștin

care Îl iubește pe Dumnezeu mai presus

de toate lucrurile; și ne declarăm gata să-

i acordăm, ca și vouă, onorați domni,

toată dragostea și supunerea care este

88

convictions of truth. They would not only

believe and obey, but teach what the word of

God presents, and they denied the right of

priest or magistrate to interfere. The Protest

of Spires was a solemn witness against

religious intolerance, and an assertion of

the right of all men to worship God

according to the dictates of their own

consciences.

“The declaration had been made. It was

written in the memory of thousands and

registered in the books of heaven, where

no effort of man could erase it.

All evangelical Germany adopted the Protest

as the expression of its faith. Everywhere

men beheld in this declaration the promise

of a new and better era. Said one of the

princes to the Protestants of Spires: “May the

Almighty, who has given you grace to confess

energetically, freely, and fearlessly, preserve

you in that Christian firmness until the day of

eternity.” — Ibid., b. 13, ch. 6. “Had the Reformation, after attaining a degree

of success, consented to temporize to secure

favor with the world, it would have been

untrue to God and to itself, and would thus

have ensured its own destruction. The

experience of these noble Reformers

contains a lesson for all succeeding ages.

Satan’s manner of working against God and His

word has not changed; he is still as much

opposed to the Scriptures being made the

guide of life as in the sixteenth century. In our

time there is a wide departure from their

doctrines and precepts, and there is need of

a return to the great Protestant principle—

the Bible, and the Bible only, as the rule of

faith and duty. Satan is still working through

dreapta și legitima noastră datorie.”

(Idem, b.13, cap.6)

„O impresie profundă a fost făcută

asupra Dietei. Majoritatea

participanților s-au umplut de uimire

și de îngrijorare în fața curajului

protestanților. Viitorul le apărea

furtunos și nesigur. Neînțelegerea, lupta

și vărsarea de sânge păreau de

neînlăturat. Dar reformatorii, siguri de

dreptatea cauzei lor și încredințându-se

în brațul Celui Atotputernic, erau „plini

de curaj și de statornicie”.

„Principiile cuprinse în acest protest

celebru ... constituie însăși esența

protestantismului. Acest protest se

împotrivește celor două mari abuzuri

ale omului în materie de credință;

primul este amestecul puterii

lumești, iar al doilea este autoritatea

arbitrară a bisericii. În locul acestor

abuzuri, protestantismul așează

puterea conștiinței mai presus de

autoritatea lumească, iar autoritatea

Cuvântului lui Dumnezeu mai presus

de biserica vizibilă. Mai întâi, el

respinge puterea civilă în lucrurile

sfinte și spune ca și profeții și

apostolii: «Trebuie să ascultăm mai

mult de Dumnezeu decât de oameni».

În prezența coroanei lui Carol al V-lea,

protestul lor înălța coroana lui Isus

Hristos. Dar el a mers mai departe și a

89

every means which he can control to destroy

religious liberty. The antichristian power

which the protesters of Spires rejected is

now with renewed vigor seeking to re-

establish its lost supremacy. The same

unswerving adherence to the word of God

manifested at that crisis of the Reformation

is the only hope of reform today.” The Great


stabilit principiul că orice învățătură

omenească trebuie să fie supusă

cerințelor lui Dumnezeu.” (Idem, b. 13,

cap. 6). Protestatarii își afirmau astfel

încă o dată dreptul de a-și exprima

liber convingerile cu privire la adevăr.

Ei nu doreau numai să creadă și să

asculte, ci să și predice ceea ce

Cuvântul lui Dumnezeu prezintă și

negau dreptul preoților și

magistraților de a se amesteca.

Astfel, protestul din Speier a fost o

mărturie solemnă împotriva

intoleranței religioase și o susținere a

dreptului tuturor oamenilor de a se

închina lui Dumnezeu după cum le

dictează conștiința.

„Declarația fusese făcută. Fusese

scrisă în memoria a mii de oameni și

înregistrată în cărțile cerului, de unde

nici o încercare omenească nu o

putea șterge. Întreaga Germanie

evanghelică a adoptat protestul ca o

expresie a credinței ei. Pretutindeni

oamenii vedeau în această declarație

făgăduința unei ere noi și mai bune.

Unul dintre prinți spunea protestanților

din Speier: „Cel Atotputernic, care v-a dat

harul să mărturisiți energic, liber și fără

teamă, să vă păstreze în această

statornicie creștină până în ziua

veșniciei”. (Idem, b.13, cap.6)

90

„Dacă Reforma, după ce obținuse un

oarecare succes, ar fi fost de acord să

încetinească lucrarea pentru a câștiga

favoarea lumii, ar fi fost nesinceră față

de Dumnezeu și față de ea însăși și ar fi

pricinuit în felul acesta propria

distrugere. Experiența acestor nobili

reformatori conține o lecție pentru toate

veacurile viitoare. Felul lui Satana de a

lucra împotriva lui Dumnezeu și a

Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se

împotrivește și astăzi tot atât de mult

ca Scripturile să fie călăuza vieții, ca și

în secolul al XVI-lea. În vremea noastră

se vede o mare îndepărtare de

învățăturile și preceptele lor și este

nevoie de o reîntoarcere la marele

principiu protestant — Biblia și numai

Biblia, ca regulă a credinței și datoriei.

Satana încă lucrează pe orice cale pe

care o poate inventa ca să distrugă

libertatea religioasă. Puterea antihristă

pe care protestatarii din Speier au

respins-o lucrează cu o putere nouă,

căutând să recâștige supremația

pierdută. Același atașament neclintit față

de Cuvântul lui Dumnezeu, manifestat

de Reformă în acel ceas de criză, este

singura nădejde pentru reforma din

zilele noastre. Tragedia Veacurilor 202-

204

“The appointed time came to appear before

the emperor. Charles V, seated upon his

throne, surrounded by the electors and the

„A venit timpul stabilit ca să se prezinte

înaintea împăratului. Carol al V-lea,

stând pe tronul său, înconjurat de

91

princes, gave audience to the Protestant

Reformers. The confession of their faith was

read. In that august assembly the truths

of the gospel were clearly set forth, and

the errors of the papal church were

pointed out. Well has that day been

pronounced “the greatest day of the

Reformation, and one of the most

glorious in the history of Christianity and

of mankind.”—Ibid., b. 14, ch. 7.

“But a few years had passed since the

monk of Wittenberg stood alone at

Worms before the national council. Now

in his stead were the noblest and most

powerful princes of the empire. Luther

had been forbidden to appear at Augsburg,

but he had been present by his words and

prayers. “I am overjoyed,” he wrote, “that I

have lived until this hour, in which Christ has

been publicly exalted by such illustrious

confessors, and in so glorious an assembly.”

— Ibid., b. 14, ch. 7. Thus was fulfilled what

the Scripture says: “I will speak of Thy

testimonies ... before kings.” Psalm 119:46.

“In the days of Paul the gospel for which

he was imprisoned was thus brought

before the princes and nobles of the

imperial city. So on this occasion, that

which the emperor had forbidden to be

preached from the pulpit was proclaimed

from the palace; what many had regarded

as unfit even for servants to listen to was

heard with wonder by the masters and

lords of the empire. Kings and great men

were the auditory, crowned princes were

the preachers, and the sermon was the

royal truth of God. “Since the apostolic

age,” says a writer, “there has never been

a greater work or a more magnificent

electori și prinți, a acordat audiență

reformatorilor protestanți. A fost citită

mărturisirea lor de credință. În acea

adunare Augustă, adevărurile

Evangheliei au fost prezentate cu

claritate, iar rătăcirile bisericii papale

au fost demascate. Pe drept cuvânt,

ziua aceea a fost declarată „ziua cea

mai mare a Reformei și una dintre

cele mai slăvite din istoria

creștinătății și a omenirii”. (Idem, b.14,

cap.7)

„Doar câțiva ani trecuseră de când

călugărul din Wittenberg a stat singur

la Worms în fața consiliului național.

Acum, în locul lui stăteau cei mai

nobili și mai puternici prinți ai

imperiului. Lui Luther îi fusese interzis

să apară la Augsburg, dar fusese prezent

prin cuvintele și prin rugăciunile lui.

„Sunt peste măsură de bucuros”, scria el,

„că am trăit până în ceasul acesta în care

Hristos a fost înălțat în mod public de

acești mărturisitori atât de iluștri și într-

o adunare atât de măreață.” (Idem, b.14,

cap.7). În felul acesta s-a împlinit

Scriptura care spune: „Voi vorbi despre

învățăturile Tale înaintea împăraților”.

(Psalmii 119, 46) ”

„În zilele lui Pavel, Evanghelia pentru

care fusese întemnițat a fost dusă tot

pe calea aceasta înaintea prinților și

nobililor cetății imperiale. Tot astfel,

92

confession.”—D’Aubigne, b. 14, ch. 7.” The

Great Controversy, 207-208

cu această ocazie, ceea ce împăratul

interzisese să se predice de la amvon

a fost vestit din palat; ceea ce mulți

au socotit ca nepotrivit chiar pentru

slugi să asculte, a fost ascultat cu

uimire de către învățații și demnitarii

imperiului. Regi și oameni învățați

formau auditoriul, prinții încoronați

erau predicatorii, iar predica era

adevărul împărătesc al lui Dumnezeu.

„Din vremea apostolică”, spunea un

scriitor, „n-a mai fost o lucrare atât de

mare sau o mărturisire atât de

măreață”. (D’Aubigne, b.14, cap.7)

Tragedia Veacurilor 207-208

“Some of the princes of Germany were

won to the reformed faith. The emperor

himself declared that the Protestant

articles were but the truth. The

Confession was translated into many

languages and circulated through all

Europe, and it has been accepted by

millions in succeeding generations as the

expression of their faith.” The Great

Controversy, 208.3 “God’s faithful servants

were not toiling alone. While

principalities and powers and wicked

spirits in high places were leagued

against them, the Lord did not forsake His

people. Could their eyes have been

opened, they would have seen as marked

evidence of divine presence and aid as

was granted to a prophet of old. When

Elisha’s servant pointed his master to the

hostile army surrounding them and

cutting off all opportunity for escape, the

prophet prayed: “Lord, I pray Thee, open

„Unii dintre prinții germani au fost

câștigați pentru credința reformată.

Însuși împăratul a declarat că

articolele protestanților erau numai

adevăr. Confesiunea a fost tradusă în

multe limbi și a circulat în toată

Europa, fiind primită de milioane de

oameni din generațiile următoare, ca

exprimare a credinței lor.” Tragedia

Veacurilor 208.2 „Slujitorii credincioși

ai lui Dumnezeu nu se osteniseră în

zadar. Când puterile, stăpânirile și

duhurile rele din locurile cerești s-au

unit împotriva lor, Domnul nu l-a

uitat pe poporul Său. Dacă ochii le-ar

fi fost deschiși, ar fi văzut o dovadă

evidentă a prezenței și ajutorului

divin, asemănătoare cu aceea care a

fost dată unui profet din vechime.

93

his eyes, that he may see.” 2 Kings 6:17.

And, lo, the mountain was filled with

chariots and horses of fire, the army of

heaven stationed to protect the man of

God. Thus did angels guard the workers in

the cause of the Reformation.” The Great

Controversy, 208.4

Când robul lui Elisei a arătat

stăpânului o armată vrăjmașă care i-

a înconjurat și le-a tăiat orice cale de

scăpare, profetul s-a rugat: „Doamne,

Te rog, deschide-i ochii ca să vadă”. (2

Regi 6, 17). Și iată că muntele era plin

de care și cai de foc, armata cerului

stătea pentru a-l ocroti pe omul lui

Dumnezeu. Tot în acest fel i-au păzit

îngerii și pe lucrătorii cauzei

Reformei.” Tragedia Veacurilor 208.3

“From the secret place of prayer came the

power that shook the world in the Great

Reformation. There, with holy calmness, the

servants of the Lord set their feet upon the

rock of His promises. During the struggle at

Augsburg, Luther “did not pass a day without

devoting three hours at least to prayer, and

they were hours selected from those the

most favorable to study.” In the privacy of his

chamber he was heard to pour out his soul

before God in words “full of adoration, fear,

and hope, as when one speaks to a friend.”

“I know that Thou art our Father and our

God,” he said, “and that Thou wilt scatter the

persecutors of Thy children; for Thou art

Thyself endangered with us. All this matter is

Thine, and it is only by Thy constraint that we

have put our hands to it.” The Great

Controversy, 210.1 “God did listen to the cries

of His servants. He gave to princes and

ministers grace and courage to maintain the

truth against the rulers of the darkness of

this world. Saith the Lord: “Behold, I lay in

Zion a chief cornerstone, elect, precious: and

he that believeth on Him shall not be

confounded.” 1 Peter 2:6. The Protestant

„Din locul ascuns al rugăciunii a venit

puterea care a zguduit lumea în marea

Reformă. Acolo, cu liniște sfântă,

slujitorii lui Dumnezeu și-au sprijinit

picioarele pe stânca făgăduințelor Sale.

În timpul luptei de la Augsburg, Luther

„nu lăsa să treacă nici o zi fără să

consacre cel puțin trei ore pentru

rugăciune și erau ceasurile cele mai

potrivite pentru studiu”. În cămăruța lui

retrasă era auzit revărsându-și sufletul

înaintea lui Dumnezeu în cuvinte pline

de adorare, teamă și nădejde, ca și când

ar fi vorbit cu un prieten. „Știu că Tu ești

Tatăl nostru și Dumnezeul nostru”,

spunea el, „și că îi vei risipi pe prigonitorii

copiilor Tăi; căci Tu Însuți ești amenințat

împreună cu noi. Toată această

problemă este a Ta și numai pentru că

Tu ne-ai constrâns am pus noi umărul la

ea.””


94

Reformers had built on Christ, and the gates

of hell could not prevail against them.” The


„Dumnezeu a ascultat strigătele

slujitorilor Săi. El a dat prinților și

lucrătorilor harul și curajul de a susține

adevărul împotriva conducătorilor

întunericului acestei lumi. Domnul a zis:

„Iată că pun în Sion o piatră din capul

unghiului, aleasă, prețioasă; și oricine

crede în El nu va fi dat de rușine.” (1

Petru 2, 6). Reformații protestanți au

clădit pe Hristos și porțile iadului nu i-au

putut birui.” Tragedia Veacurilor 210.2

95

EZRA 8 – PREDICTION

BEFORE MIDNIGHT

EZRA 8 – PREZICERE

ÎNAINTE DE MIEZUL

NOPȚII 1838 1840 1 2 3 911 PBM M MC 1d1m 9d1m 12d1m 4m 1d5m I------------------------------I------------------------------I------------------------------I Tarrying in Ahava, Depart for Jerusalem Jerusalem 11 men sent to Iddo, 12 Priests set apart 38 Levites (40 Priests), 220 Nethinim,

• Ezra left Babylon on 1d1m (911) and

arrived in Jerusalem on the 1d5m (MC).

But Ezra 8 brings to view events

intervening between the 1d1m and the

1d5m. They tarried in Ahava for 3 days.

• Ezra a părăsit Babilonul în 1Z1L

(911) și a ajuns la Ierusalim în 1Z5L

(SMN). Dar Ezra 8 aduce la vedere

evenimente care intervin între

1Z1L și 1Z5L. Ei au zăbovit la Ahava

timp de 3 zile.

Ezr 8:15 And I gathered them together to the

river that runneth to Ahava; and there

abode we in tents three days: and I viewed

the people, and the priests, and found there

none of the sons of Levi.

Ezr 8:15 Și i-am adunat la râul care curge

spre Ahava; și acolo am locuit trei zile

în corturi; și am privit asupra poporului

și preoților și nu am găsit acolo pe

niciunul dintre fiii lui Levi.

1838

1

PÎMN911

1Z5L1Z1L 9Z1L 12Z1L 4L

SMN

2 3

MN

1840

Ierusalim

11 oameni trimeși la Iddo

Zăbovirea în Ahava

38 Leviți (40 Preoți)

220 Netinimi

Plecare pentru Ierusalim

12 Preoți puși de o parte

96

o Ezra’s abiding for three days marks

three steps between PBM and

Midnight.

• The three steps for the binding off

of the tares. See Joseph’s prediction

before Midnight.

o Ezra zăbovind trei zile marchează

trei etape între PÎMN și Miezul

Nopții.

• Cele trei etape pentru legarea

neghinei. Vezi prezicerea lui

Iosif înainte de Miezul Nopții.

Two Years – Joseph’s Dreams:

1 2 3 days

PBM 2 yrs M

I——————————————————————I

Pharaoh’s Birthday Pharaoh’s Birthday

Gen 40 Gen 41

Prediction Joseph lifted up (ensign)

Joseph 30 yrs old

Doi ani – Visul lui Iosif:

Genesis 40:6-13 KJV

[6] And Joseph came in unto them in the

morning, and looked upon them, and,

behold, they were sad. [7] And he asked

Pharaoh's officers that were with him in the

ward of his lord's house, saying, Wherefore

look ye so sadly to day? [8] And they said

unto him, We have dreamed a dream, and

there is no interpreter of it. And Joseph said

unto them, Do not interpretations belong to

Geneza 40:6-13

[6] Și Iosif a intrat la ei dimineața si i-a

privit și, iată, ei erau triști. [7] Și a

întrebat pe ofițerii lui Faraon care erau

cu el sub paza casei domnului său,

spunând: Pentru ce arătați așa întristați

astăzi? [8] Iar ei i-au spus: Noi am visat

un vis și nu este un interpret al acestuia.

Și Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu

aparțin interpretările? Spuneți-mi visele,

Iosif 30 ani

Prezicere

3 zile

2 ani

2

MN

Ziua de naștere a lui Faraon

Gen 41

Iosif înălțat (semn)

Ziua de Naștere a lui

Faraon

Gen 40

1

PÎMN

97

God? tell me them , I pray you. [9] And the

chief butler told his dream to Joseph, and

said to him, In my dream, behold, a vine was

before me; [10] And in the vine were three

branches: and it was as though it budded,

and her blossoms shot forth; and the

clusters thereof brought forth ripe

grapes: [11] And Pharaoh's cup was in my

hand: and I took the grapes, and pressed

them into Pharaoh's cup, and I gave the cup

into Pharaoh's hand. [12] And Joseph said

unto him, This is the interpretation of it: The

three branches are three days: [13] Yet

within three days shall Pharaoh lift up thine

head, and restore thee unto thy place: and

thou shalt deliver Pharaoh's cup into his

hand, after the former manner when thou

wast his butler.

vă rog. [9] Și mai marele paharnicilor a

povestit visul său lui Iosif și i-a spus: În

visul meu, iată, o viță era înaintea mea;

[10] Și în vița erau trei ramuri și era ca

și cum aceasta înmugurea și florile ei

creșteau repede; și ciorchinii acesteia

au adus repede struguri copți; [11] Și

paharul lui Faraon era în mâna mea; și

am luat strugurii și i-am stors în paharul

lui Faraon și am dat paharul în mâna lui

Faraon. [12] Și Iosif i-a spus: Aceasta este

interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt

trei zile, [13] Totuși până în trei zile

Faraon va înălța capul tău și te va

restaura la locul tău; și vei da paharul lui

Faraon în mâna sa, după rânduiala

dinainte, când ai fost paharnicul lui.

• In Gen 40 Joseph makes a prediction

about the the baker and the butler

(wheat and tares).

• The latter rain is what ripens the fruit.

The vine bringing forth ripe fruit

means the latter rain begins to be shed

shortly before Midnight.

o This can also be seen in the

opening of the Seventh Seal

before Midnight.

• The three days represent the three

steps from PBM – Midnight (binding-

off of the tares).

• At the end of three days (Midnight) the

wise priests represented by the Butler

act as God’s representatives to bear a

cup of wine (a message) to Pharaoh.

• În Gen 40 Iosif face o prezicere

despre brutar și paharnic (grâu și

neghină).

• Ploaia târzie este ceea ce coace

roada. Butucul ce aduce roadă

înseamnă ploaia târzie ce începe

să vină un pic mai devreme decât

Miezul Nopții.

o Acest lucru poate fi văzut la fel

în desigilarea celui de-al

șaptelea Sigiliu înainte de

Miezul Nopții.

• Cele trei zile reprezintă trei etape

între PÎMN – Miezul Nopții (legarea

neghinei).

• La sfârșitul a trei zile (Miezul

Nopții) preoții înțelepți

reprezentați de paharnic

acționează ca reprezentativi ai lui

98

Dumnezeu pentru a duce paharul

de vin (o solie) lui Faraon.

Genesis 40:16-22 KJV

[16] When the chief baker saw that the

interpretation was good, he said unto

Joseph, I also was in my dream, and, behold,

I had three white baskets on my head: [17]

And in the uppermost basket there was of all

manner of bakemeats for Pharaoh; and the

birds did eat them out of the basket upon my

head. [18] And Joseph answered and said,

This is the interpretation thereof: The three

baskets are three days: [19] Yet within three

days shall Pharaoh lift up thy head from off

thee, and shall hang thee on a tree; and the

birds shall eat thy flesh from off thee. [20]

And it came to pass the third day, which was

Pharaoh's birthday, that he made a feast

unto all his servants: and he lifted up the

head of the chief butler and of the chief

baker among his servants. [21] And he

restored the chief butler unto his butlership

again; and he gave the cup into Pharaoh's

hand: [22] But he hanged the chief baker: as

Joseph had interpreted to them.

Geneza 40:16-22

[16] Când mai marele brutarilor a văzut

că interpretarea era bună, i-a spus lui

Iosif: Eu de asemenea am fost în visul

meu și, iată, aveam trei coșuri albe pe

capul meu; [17] Și în coșul de deasupra

erau tot felul de aluaturi coapte pentru

Faraon; și păsările le mâncau din coșul

de pe capul meu. [18] Și Iosif a răspuns

și a zis: Aceasta este interpretarea lui:

Cele trei coșuri sunt trei zile; [19] Totuși

până în trei zile Faraon va ridica al tău

cap de la tine și te va atârna pe un

lemn; și îți vor mânca păsările carnea

de pe tine. [20] Și s-a întâmplat, în a

treia zi, care era ziua de naștere a lui

Faraon, că el a făcut un ospăț tuturor

servitorilor săi: și a înălțat capul mai

marelui paharnicilor și al mai marelui

brutarilor între servitorii săi. [21] Și a

restaurat pe mai marele paharnicilor în

conducerea paharnicilor din nou; și

paharnicul a dat paharul în mâna lui

Faraon; [22] Dar l-a atârnat pe mai

marele brutarilor, așa cum le

interpretase Iosif.

• The baker represents the tares. His

three white baskets represent the

three steps from PBM – M which is

the binding-off of the tares.

• At Midnight he is hung. Hanging

represents being cursed (Gal 3:13).

The curse is the close of probation

on the tares at Midnight.

• Brutarul reprezintă neghina. Cele

trei coșuri albe ale lui reprezintă

trei etape de la PÎMN – MN care

este perioada de legare pentru

neghină.

• La Miezul Nopții el este spânzurat.

A fi spânzurat înseamnă a fi

blestemat (Gal 3:13). Blestemul

99

• Birds are a symbol of a church or a

messenger (Jer 12:9, Pro 27:8, ECC

10:20). This is identifying the tares

being consumed by false

messengers at Midnight. This is the

full manifestation of the strong

delusion that begins before

Midnight.

este încheierea timpului de probă

pentru neghină la Miezul Nopții.

• Păsările sunt un simbol a unei

biserici sau a unui sol (Ier 12:9, Pro.

27:8, Ecl 10:20). Aceasta identifică

neghina fiind consumată de soli

falși la Miezul Nopții. Aceasta este

manifestarea deplină a marii iluzii

care începe înainte de Miezul

Nopții.

Ezr 8:16 Then sent I for Eliezer, for Ariel, for

Shemaiah, and for Elnathan, and for Jarib,

and for Elnathan, and for Nathan, and for

Zechariah, and for Meshullam, chief men;

also for Joiarib, and for Elnathan, men of

understanding.

Ezr 8:17 And I sent them with

commandment unto Iddo the chief at the

place Casiphia, and I told them what they

should say unto Iddo, and to his brethren the

Nethinims, at the place Casiphia, that they

should bring unto us ministers for the house

of our God.

Ezr 8:16 Atunci am trimis după Eliezer,

după Ariel, după Șemaia și după Elnatan

și după Iarib și după Elnatan și după

Natan și după Zaharia și după Meșulam,

bărbați de seama; de asemenea după

Ioiarib și după Elnatan, oameni ai

priceperii.

Ezr 8:17 Și i-am trimis cu poruncă la Ido

mai marele din locul Casifia și le-am

spus ce ar trebui să îi spună lui Ido și

fraților săi netinimii, din locul Casifia, ca

să ne aducă servitori pentru casa

Dumnezeului nostru.

• Ezra saw no Levites among the people

and sent 11 men to Iddo.

• The number 11 represents the

disciples without Judas. This points to

the binding off of the tares which

begins before M.

o Judas left the table at the

footwashing before Christs seizure

at Midnight. Feet represent a gospel

message and Christ's washing their

feet represent His clarifying the

gospel message of Dan 11:40-45

through the increase of knowledge

• Ezra nu a văzut nici un Levit printre

popor și a trimis 11 la Ido.

• Numărul 11 reprezintă ucenicii fără

Iuda. Aceasta arată către perioada

de legare a neghinei care începe

înainte de Miezul Nopții.

o Iuda a părăsit masa la spălarea

picioarelor înainte de

capturarea lui Isus la Miezul

Nopții. Picioarele reprezintă o

solie a evangheliei și Cristos

spălându-le picioarele Îl

reprezintă pe El clarificând solia

evangheliei din Dan 11:40-45

100

on verses 1-39. This is taking place

now before Midnight.

o In the language of Eze 8 - Judas

separates on account of the strong

delusion (weeping for Tammuz)

that is located at PBM before the

fourth abomination (which is

located at Midnight).

• “Men of understanding” – they are wise

virgins as it is the wise that

“understand” (Dan 12:10).

• Iddo means “timely.”

• Encyclopedias - International Standard

Bible Encyclopedia - Casiphia

CASIPHIA

ka-sif'-i-a, ka-sif-e'-a (kaciphya'):

An unidentified place in North Babylonia,

near the river Ahava, to which Ezra sent for

"ministers for the house of our God" (Ezra

8:17). Some have thought the name to be

connected with keceph, "silver" or "money."

Septuagint renders argurio tou topou, as in 1

Esdras 8:45, "the place of the treasury."

• 11 Priests give prediction whose

fulfilment gathers the Levites.

prin creșterea cunoștinței

asupra versetelor 1-39. Aceasta

are loc înainte de Miezul Nopții.

o În limbajul din Eze 8 – Iuda se

separă din cauza marii iluzii

(plângerea pentru Tamuz) care

este localizată la PÎMN înainte

de a patra abominație (care este

localizată la Miezul Nopții).

• „Oameni ai priceperii” – ei sunt

fecioare înțelepte fiindcă cei

înțelepți sunt cei care „înțeleg” (Dan

12:10).

• Ido înseamnă „oportun.”

• Enciplopedia – Enciclopedia

Standard Internațională a Bibliei –

Casifa

CASIFA

ka-sif'-i-a, ka-sif-e'-a (kaciphya'):

Un loc neidentificat în nordul

Babilonului, lângă râul Ahava, unde Ezra

a trimis să caute „servitori pentru casa

Domnului nostru” (Ezra 8:17). Unii, după

numele lor, trebuie să fie conectați cu

keceph, „argint” sau „bani”.

Septuaginta redă arguio tuo topou, la fel

ca și în 1 Esdra 8:45 „palatul bogăției.”

11 Preoți dau prezicerea al căror

împlinire adună pe Leviți.

Ezr 8:18 And by the good hand of our God

upon us they brought us a man of

understanding, of the sons of Mahli, the son

of Levi, the son of Israel; and Sherebiah, with

his sons and his brethren, eighteen;

Ezr 8:19 And Hashabiah, and with him

Jeshaiah of the sons of Merari, his brethren

and their sons, twenty;

Ezr 8:18 Și prin mâna cea bună a

Dumnezeului nostru peste noi ei ne-au

adus pe un om al înțelegerii dintre fiii lui

Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel; și pe

Șerebia, cu fiii săi și cu frații săi,

optsprezece;

101

Ezr 8:19 Și pe Hașabia și cu el pe Isaia

dintre fiii lui Merari, frații săi și fiii lor,

douăzeci;

H8274 - she re byah

From H8273 and H3050; Jah has brought

heat; Sherebjah, the name of two Israelites: -

Sherebiah.

H8274 - she re byah

De la H8273 și H3050; Iehova a adus

căldură; Șerebja, numele a doi israeliți: -

Șerebia

H8273 - sharab

From an unused root meaning to glare;

quivering glow (of the air), especially the

mirage: - heat, parched ground.

H8273 – shârâb

De la o rădăcină nefolosită care

înseamnă a străluci orbitor; strălucirea

tremurătoare (a aerului), în mod special

mirajul: - căldură, teren uscat.

• “Parched ground” – these levites have

not received the latter rain and come to

the priests to acquire it.

• „Teren uscat” – acești leviți nu au

primit ploaia târzie și vin la preoți ca

să o primească.

H2811 - chashabyah

From H2803 and H3050; Jah has regarded;

Chashabjah, the name of nine Israelites: -

Hashabiah.

H2811 - chashabyah

De la H2803 și H3050; Iehova a ținut

cont; Șașabjah, numele a nouă israeliți: -

Hașabia

• They are the honest among Laodicea

who “God has regarded.”

• Ei sunt cei cinstiți printre laodiceeni

de care „Dumnezeu a ținut cont”.

H3470 - Yshayahuw

From 3467 and 3050; Jah has saved;

Jeshajah, the name of seven Israelites:--

Isaiah, Jesaiah, Jeshaiah. H3467 H3050

H3470 – Yșaiahuw

De la H3467 și H3050; Iehova a salvat;

Jeșajah, numele la 7 israeliți: - Isaia,

Iesaia, Ieșaia.

• Jeshiah means “God has saved” -

identifying the sealing of the levites.

• 38 Levites (are listed in addition to

Sherebiah, Hashabiah and Jeshiah) who

responded to Ezra's call.

• Ieșaia înseamnă „Dumnezeu a

salvat” – identificând sigilarea

leviților.

• 38 de Leviți (sunt pe listă în plus de

Șerebia, Hașabia și Ieșaia) care

răspund la apelul lui Ezra.

http://www.godrules.net/library/strongs2a/heb3470.htm



102

• The number 38 in Millerite history marks

Josiah Litch's prediction in 1838 which is

marked at the PBM.

o 1840 in this line typifies Midnight

as 40 is a symbol of 911 – M. The

angel of Rev 10 desc. Paralleling

the descent of the angel at

Midnight (see Luke 1).

o That the levites are being

marked points to a connection

between this prediction and the

levites. Its fulfilment is what will

awaken them.

• Samuel Snow gave the Midnight Cry

message in 1844 - the 38th year of his

life.

• Numărul 38 în istoria Millerită

marchează prezicerea lui Josiah

Litch în 1838 care este marcată la

PÎMN.

o 1840 în această linie este un

tip al Miezului Nopții prin 40.

El este un simbol al 911 –

MN. Îngerul din Apoc 10

coboară. Fiind în paralel cu

îngerul ce coboară la Miezul

Nopții (vezi Luca 1).

o Faptul că leviții sunt marcați

ne arată conexiunea între

prezicerea aceasta și leviții.

Împlinirea ei, este ceea ce o

să îi trezească.

• Samuel Snow a dat strigătul de la

Miezul Nopții în 1844 – cel de-al

38lea an al vieții sale.

Ezr 8:20 Also of the Nethinims, whom David

and the princes had appointed for the

service of the Levites, two hundred and

twenty Nethinims: all of them were

expressed by name.

Ezr 8:20 De asemenea dintre netinimi,

pe care David și prinții îi rânduiseră

pentru serviciul leviților, două sute

douăzeci de netinimi; toți au fost

numiți pe nume.

• 220 represents reconciliation.

• Nethinim are a symbol of the 11th hour

workers.

• Hence all three classes (priests, Levites

and 11th hour workers) are identified at

the Prediction Midnight

o The prediction is the tidings out of

the east and out of the north that

will test all three groups of people

in their order.

❖ See PBM line of Christ -

Jerusalem, Judea and the area

• 220 reprezintă reconciliere.

• Netinimii sunt un simbol al

lucrătorilor de la 11a oră.

• Sunt deci trei clase (preoți, leviți și

netinimi) care sunt identificați la

Prezicerea [înainte de] Miezul

Nopții.

o Prezicerea sunt vești dinspre est

și dinspre nord care o să testeze

toate trei grupuri de oameni în

ordinea lor.

❖ Vezi PÎMN pe linia lui Cristos

– Ierusalim, Iudeea și cei din

103

round about Jordan came to

hear John’s prediction.

jurul Iordanului au venit să

audă de prezicerea lui Ioan.

Thirty Years - Christ:

911 PBM M

4 BC I--------- 6m ---------> 27 AD

I-----------------------------------------I---------------------------I

Christ born JB Ministry “Christ” appears (Mareh)

“Repent…” “Repent…”

Jerusalem, Judaea, Jordan

Treizeci de Ani – Cristos:

• “Jerusalem, and all Judaea, and all the

region round about Jordan” went to see

John (Matt 3:5) - Priests, levites and 11th

hour workers.

o Judaea - the greek word for the area

inhabited by Judah. David was

anointed king over Judah at 911.

Judaea is thus a reference to the

priests.

o Jerusalem is marked at the MC (Ezra

arrived in Jerusalem on the 1d5m). It

is thus referring to the levites.

o The nations round about the Jordan

are the gentiles/11th hour workers.

• „Ierusalimul și toată Iudeea și

toată regiunea de jur împrejurul

Iordanului” au fost să-l vadă pe

Ioan (Mat 3:5) – Preoții, leviții și

lucrătorii de la a 11a oră.

o Iudea – cuvântul grec pentru

acea zonă locuită de Iuda. David

a fost uns ca rege peste Iuda la

911. Iudea este deci o referință

la preoți.

o Ierusalimul este marcat la SMN

(Ezra sosește la Ierusalim în

1Z5L). Se referă deci la leviți.

o Națiunile de jur împrejurul

Iordanului sunt neamurile /

lucrătorii de la a 11a oră.

PÎMN

Nașterea lui

Isus

911

24 d.H.

„Pocăițivă...” „Pocăițivă...”

„Cristos” apare (Mareh)Lucrarea lui IB

MN

6L

Ierusalim, Iudea, Iordan

4 î.H.

104

Ezr 8:21 Then I proclaimed a fast there, at

the river of Ahava, that we might afflict

ourselves before our God, to seek of him a

right way for us, and for our little ones, and

for all our substance.

Ezr 8:22 For I was ashamed to require of the

king a band of soldiers and horsemen to help

us against the enemy in the way: because we

had spoken unto the king, saying, The hand

of our God is upon all them for good that

seek him; but his power and his wrath is

against all them that forsake him.

Ezr 8:23 So we fasted and besought our God

for this: and he was intreated of us.

Ezr 8:24 Then I separated twelve of the

chief of the priests, Sherebiah, Hashabiah,

and ten of their brethren with them,

Ezr 8:21 Atunci eu am proclamat un post

acolo, la râul Ahava, ca să ne chinuim

înaintea Dumnezeului nostru, pentru a

căuta la el o cale dreaptă pentru noi și

pentru micuții noștri și pentru toată

averea noastră.

Ezr 8:22 Pentru că mi-era rușine să cer

de la împărat o ceată înarmată de soldați

și de călăreți, pentru a ne ajuta pe cale

împotriva dușmanului; deoarece noi

vorbisem împăratului, spunând: Mâna

Dumnezeului nostru este spre bine

peste toți aceia care îl caută; dar puterea

lui și furia lui sunt împotriva tuturor celor

care îl părăsesc.

Ezr 8:23 Astfel că am postit și l-am

implorat pe Dumnezeul nostru pentru

aceasta; și el a fost înduplecat de noi.

Ezr 8:24 Atunci am despărțit

doisprezece dintre mai marii

preoților: pe Șerebia, pe Hașabia și pe

zece dintre frații lor cu ei,

• After tarrying in Ahava Ezra set apart 12

priests. At M the number of the priests is

made up.

• The number 12 is also a symbol of

organization.

• După zăbovirea în Ahava, Ezra pune

deoparte 12 preoți. La MN, numărul

preoților este complet.

• Numărul 12 este la fel un simbol al

organizației.

It was at the ordination of the Twelve that

the first step was taken in the

organization of the church that after

Christ’s departure was to carry on His work

on the earth. Of this ordination the record

says, “He goeth up into a mountain, and

calleth unto Him whom He would: and they

came unto Him. And He ordained twelve,

that they should be with Him, and that He

Cu ocazia binecuvântării celor

doisprezece, s-a făcut primul pas

pentru organizarea bisericii, care,

după înălțarea lui Hristos, avea să ducă

mai departe lucrarea Sa pe pământ.

Despre această întărire a lor prin

binecuvântare, raportul spune: „Și el a

urcat pe un munte și a chemat la el pe

cine a voit; și ei au venit la el. Și a rânduit

105

might send them forth to preach.” Mark 3:13,

14. {AA 18.1}

doisprezece, ca să fie cu el și ca să îi

trimită să predice”. (Marcu 3, 13.14.) {FA

18.1}

Ezr 8:25 And weighed unto them the

silver, and the gold, and the vessels, even

the offering of the house of our God, which

the king, and his counsellors, and his lords,

and all Israel there present, had offered:

Ezr 8:26 I even weighed unto their hand six

hundred and fifty talents of silver, and silver

vessels an hundred talents, and of gold an

hundred talents;

Ezr 8:27 Also twenty basons of gold, of a

thousand drams; and two vessels of fine

copper, precious as gold.

Ezr 8:28 And I said unto them, Ye are holy

unto the LORD; the vessels are holy also; and

the silver and the gold are a freewill

offering unto the LORD God of your

fathers.

Ezr 8:29 Watch ye, and keep them, until ye

weigh them before the chief of the priests

and the Levites, and chief of the fathers

of Israel, at Jerusalem, in the chambers of

the house of the LORD.

Ezr 8:25 Și le-am cântărit argintul și

aurul și vasele, ofranda pentru casa

Dumnezeului nostru, pe care împăratul

și sfătuitorii săi și domnii săi și tot Israelul

acolo prezent, îl oferiseră;

Ezr 8:26 Am cântărit în mâna lor șase

sute cincizeci de talanți de argint și o sută

de talanți de vase de argint și o sută de

talanți de aur;

Ezr 8:27 De asemenea douăzeci de oale

de aur de o mie de drahme; și două vase

de aramă fină, prețioasă ca aurul.

Ezr 8:28 Și le-am spus: Voi sunteți sfinți

pentru DOMNUL; vasele de asemenea

sunt sfinte; și argintul și aurul sunt un

dar de bunăvoie pentru DOMNUL

Dumnezeul părinților voștri.

Ezr 8:29 Vegheați și păziți-le, până le

veți cântări înaintea mai marilor

preoților și ai leviților și înaintea mai

marilor dintre părinții lui Israel, la

Ierusalim, în camerele casei

DOMNULUI.

The blessing of God, however, did not make

unnecessary the exercise of prudence and

forethought. As a special precaution in

safeguarding the treasure, Ezra “separated

twelve of the chief of the priests”—men

whose faithfulness and fidelity had been

proved—“and weighed unto them the silver,

and the gold, and the vessels, even the

offering of the house of our God, which the

king, and his counselors, and his lords, and

all Israel there present, had offered.” These

Însă binecuvântarea lui Dumnezeu n-a

făcut ca exercitarea prudenței și

prevederii să fie inutilă. Ca o precauție

deosebită pentru asigurarea tezaurului,

Ezra a ales douăsprezece căpetenii

dintre preoți bărbați a căror

credincioșie și devotament fuseseră

dovedite și „le-am cântărit argintul și

aurul și vasele, ofranda pentru casa

Dumnezeului nostru, pe care împăratul

și sfătuitorii săi și domnii săi și tot Israelul

106

men were solemnly charged to act as vigilant

stewards over the treasure entrusted to their

care. “Ye are holy unto the Lord,” Ezra

declared; “the vessels are holy also; and the

silver and the gold are a freewill offering unto

the Lord God of your fathers. Watch ye, and

keep them, until ye weigh them before the

chief of the priests and the Levites, and chief

of the fathers of Israel, at Jerusalem, in the

chambers of the house of the Lord.” Verses

24, 25, 28, 29. {PK 616.2}

The care exercised by Ezra in providing for

the transportation and safety of the Lord’s

treasure, teaches a lesson worthy of

thoughtful study. Only those whose

trustworthiness had been proved were

chosen, and they were instructed plainly

regarding the responsibility resting on them.

In the appointment of faithful officers to act

as treasurers of the Lord’s goods, Ezra

recognized the necessity and value of

order and organization in connection

with the work of God. {PK 617.1}

acolo prezent, îl oferiseră”. Acești bărbați

au fost însărcinați în mod solemn să

acționeze ca administratori plini de grijă

ai tezaurului încredințat lor. „Voi sunteți

sfinți pentru DOMNUL”, a spus Ezra.

„vasele de asemenea sunt sfinte; și

argintul și aurul sunt un dar de bunăvoie

pentru DOMNUL Dumnezeul părinților

voștri, Vegheați și păziți-le, până le veți

cântări înaintea mai marilor preoților și

ai leviților și înaintea mai marilor dintre

părinții lui Israel, la Ierusalim, în

camerele casei DOMNULUI.” (Vers.

24.25.28.29). {PR 616.2}

Grija dată pe față de Ezra în luarea de

măsuri pentru transportarea în

siguranță a tezaurului Domnului ne

învață o lecție demnă de un studiu atent.

Numai aceia a căror cinste fusese

dovedită au fost aleși au fost instruiți în

mod clar cu privire la răspunderile care

era asupra lor. În rânduirea de slujbași

credincioși pentru a lucra ca vistiernici ai

bunurilor Domnului, Ezra a recunoscut

nevoia și valoarea ordinii și

organizației în legătură cu lucrarea lui

Dumnezeu. {PR 617.1}

• Priests begin temple service at

Midnight - Church Triumphant.

o There were 12 of them - the

number of Priests is made up to

replace those represented by Judas

who fell away.

o 12 is also a symbol of organization

identifying the completion of the

process of organization began at

911.

• Preoții încep serviciul templului la

Miezul Nopții – Biserica Biruitoare.

o Erau 12 dintre ei – numărul

preoților este completat

pentru a înlocui pe acei care

sunt reprezentați prin Iuda și

care cad.

o 12 este la fel un simbol al

organizației identificând

completarea procesului de

107

• The priests were men whose

faithfulness had been proved - they

have successfully navigated their

testing process.

organizare ce a început pe

911.

• Preoții erau oameni a căror

credincioșie fuseseră dovedită – ei

au navigat cu bine prin procesul lor

de test.

Rev 17:14 These shall make war with the

Lamb, and the Lamb shall overcome them:

for he is Lord of lords, and King of kings: and

they that are with him are called, and

chosen, and faithful.

Rev 17:14 Aceștia vor face război cu

Mielul și Mielul îi va învinge, pentru că el

este Domnul domnilor și Împăratul

împăraților; și cei ce sunt cu el sunt

chemați și aleși și credincioși.

The work is soon to close. The members of

the church militant who have proved

faithful will become the church

triumphant. In reviewing our past history,

having traveled over every step of advance to

our present standing, I can say, Praise God!

As I see what God has wrought, I am filled

with astonishment and with confidence in

Christ as leader. We have nothing to fear for

the future, except as we shall forget the way

the Lord has led us, and his teaching in our

past history. {RH October 12, 1905, par. 22}

Lucrarea se va încheia în curând.

Membrii bisericii luptătoare, care s-au

dovedit credincioși, vor deveni

biserica biruitoare. Examinând istoria

trecutului nostru, urmărind fiecare pas

de înaintare până în situația noastră

prezentă, pot să spun: Domnul fie

lăudat! Când văd ce a înfăptuit

Dumnezeu, mă simt plină de uimire și de

încredere în Domnul Hristos,

Conducătorul nostru. Nu avem a ne

teme de nimic pentru viitor, decât de a

uita calea pe care ne-a condus Domnul și

învățătura Sa în istoria trecutului nostru.

[EUZ 62.1; 72.1] {RH 12 octombrie, 1905,

par. 22}

• They do this until the offerings are

brought to the temple in Jerusalem

(MC).

• Ei fac aceasta până când darurile

sunt aduse la templul din Ierusalim

(SMN).

Ezr 8:30 So took the priests and the Levites

the weight of the silver, and the gold, and the

vessels, to bring them to Jerusalem unto the

house of our God.

Ezr 8:30 Astfel, preoții și leviții au luat

greutatea argintului și a aurului și a

vaselor, pentru a le aduce la Ierusalim în

casa Dumnezeului nostru.

108

Ezr 8:31 Then we departed from the river of

Ahava on the twelfth day of the first

month, to go unto Jerusalem: and the hand

of our God was upon us, and he delivered us

from the hand of the enemy, and of such as

lay in wait by the way.

Ezr 8:31 Apoi noi am plecat de la râul

Ahava în a douăsprezecea zi a lunii

întâi, pentru a merge la Ierusalim; și

mâna Dumnezeului nostru era peste noi

și ne-a scăpat din mâna dușmanului și a

celor care pândeau pe cale.

• After tarrying in Ahava the narrative

points out that they departed for

Jerusalem on the 12d1m.

• După ce au zăbovit în Ahava, istoria

spune că ei au plecat spre Ierusalim

în a 12Z1L.

During the few days that the Israelites tarried

at the river, every provision was completed

for the long journey. “We departed,” Ezra

writes, “on the twelfth day of the first month,

to go unto Jerusalem: and the hand of our

God was upon us, and He delivered us from

the hand of the enemy, and of such as lay in

wait by the way.” Verse 31. About four

months were occupied on the journey, the

multitude that accompanied Ezra, several

thousand in all, including women and

children, necessitating slow progress. But all

were preserved in safety. Their enemies

were restrained from harming them. Their

journey was a prosperous one, and on the

first day of the fifth month, in the seventh

year of Artaxerxes, they reached Jerusalem.

{PK 617.2}

În cele câteva zile în care izraeliții au

întârziat la râu, au fost luate toate

măsurile necesare pentru călătoria cea

lungă. „Am plecat de la râul Ahava”, scria

Ezra, „în a douăsprezecea zi a lunii întâi,

pentru a merge la Ierusalim; și mâna

Dumnezeului nostru era peste noi și ne-

a scăpat din mâna dușmanului și a celor

care pândeau pe cale.” (Vers. 3l).

Călătoria a durat aproape patru luni,

iar mulțimea care-l însoțea pe Ezra,

câteva mii în total, inclusiv femei și copii,

trebuia să înainteze încet. Dar toți au fost

păstrați în siguranță. Vrăjmașii au fost

împiedicați să le facă rău. Călătoria a

decurs bine și în ziua întâia a lunii a

cincea, în anul al șaptelea al lui

Artaxerxe, ei au ajuns la Ierusalim. {PR

617.2}

• They arrived in Jerusalem four months

later on the 1st day of the fifth month.

o The number four is a symbol of M -

MC. Lazarus raised on the fourth

day (church triumphant); fourth

abomination in Ezra 8.

• Ei au ajuns la Ierusalim patru luni

mai târziu în ziua întâia a lunii a

cincea.

o Numărul patru este un simbol

al MN – SMN. Lazar a înviat în a

patra zi (biserica biruitoare); ce-

a de-a patra abominație din

Ezra [Ezechiel] 8.

109

CELE ȘAPTE TUNETE ALE LUI SAMUEL SNOW

CELE ȘAPTE TUNETE (1798 – 1844):

CELE ȘAPTE TUNETE (SAMUEL SNOW):

APLICAREA ÎN ADEVĂRUL PREZENT:

Lumina specială dată lui Ioan care a fost exprimată de cele șapte tunete a fost

o trasare a evenimentelor care vor avea loc în timpul soliilor îngerești întâia și

a doua. Nu era lucrul cel mai bun ca poporul să cunoască lucrurile acestea, deoarece

era absolut necesar ca credința lor să fie încercată. După rânduiala lui Dumnezeu

urmau să fie proclamate adevăruri prea minunate și avansate. Prima și a doua solie

urmau să fie proclamate, dar nici o lumină în plus nu urma să fie dată la iveală înainte

ca soliile acestea să-și fi făcut lucrarea lor specifică. Lucrul acesta este reprezentat de

(5)

TS Formaliz. 1P/2SÎ

(6) (7)

1798 1816-1818 1833 11Aug/19Apr 21 Iulie 15 Aug 22 Oct

(1) (2) (3) (4)

Marea

DezamăgirePrima Desam.

Strigătul de la Miezul

Nopții

Miezul NopțiiCreșterea Cunoșt.

Mai 43 Feb. 44 3 Apr. 21 Iulie

(1) (2) (3) (4) (5)

Marea

Dezamăgire

22 Oct.15 Aug.

Tabernacolul de la

Boston

(2 Mai 1844)

19 Apr.

(6) (7)

PÎMN

Scris. lui Miller

către Himes

Tabăra de la ExeterAdvent

Herald

Scris. lui Snow către

Southard

Prima Dezam. 2SÎ

Formaliz.

Miază Noapte SMN

Creșterea Cunoșt.TS Prima Dezam. / 2SÎ

(6) (7)

1989 1992 1996 911 LD

PÎMN

(1) (2) (3) (4) (5)

110

îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu un jurământ extrem de solemn

că nu va mai fi timp. {19MR 320.3}

TUNETELE LUI SAMUEL SNOW:

Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament arătau la fel spre toamnă, ca

fiind timpul când trebuia să aibă loc evenimentul reprezentat prin „curățirea

sanctuarului”. Acest lucru a devenit foarte lămurit atunci când atenția a fost

îndreptată asupra modului în care tipurile, care avuseseră legătură cu prima venire a

lui Hristos, se împliniseră. {TV 399.1}

Junghierea mielului pascal era o umbră a morții lui Hristos. Pavel spune: „Cristos,

paștele nostru, a fost sacrificat pentru noi”. (1 Corinteni 5:7). Snopul cu primele

roade care era legănat de paști înaintea Domnului preînchipuia învierea lui Cristos.

Vorbind despre învierea Domnului și a întregului Său popor, Pavel spune: „Cristos

primele roade, apoi cei ai lui Cristos la venirea lui”. (1 Corinteni 15:23). Asemenea

snopului de legănat care era primul seceriș adunat înainte de marele seceriș, Cristos

era primul rod al secerișului nepieritor al celor răscumpărați, care la învierea viitoare

vor fi adunați în grânarul lui Dumnezeu. {TV 399.2}

Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în

ceea ce privește timpul. În ziua a patrusprezecea a primei lună iudaică, chiar în

ziua și în luna în care timp de cincisprezece lungi veacuri fusese înjunghiat mielul

pascal, Cristos a mâncat paștele cu ucenicii Săi, instituind sărbătoarea care urma să

comemoreze moartea Sa ca „Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii”. În

aceeași noapte a fost luat de mâini nelegiuite pentru a fi răstignit și omorât. Și ca

antitip al snopului de legănat, Domnul nostru a fost înviat dintre morți a treia zi ca

„primele roade ale celor ce au adormit”, modelul tuturor celor drepți înviați, ale căror

„trupuri stricăcioase” vor fi schimbate, și „făcut asemenea trupului slavei Sale.”

Versetul 20; Filipeni 3:21 {TV 399.3}

În același fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire trebuie să se

împlinească la timpul arătat de serviciul simbolic. {TV 399.4}

111

În sistemul mozaic, curățirea sanctuarului, sau ziua cea mare de ispășire, avea loc în

ziua a zecea a lunii a șaptea iudaice (Leviticul 16, 29-34), când marele preot, după ce

făcea ispășire pentru tot Israelul îndepărtând în felul acesta păcatele din sanctuar,

ieșea și binecuvânta poporul. Tot așa se credea că Cristos Marele nostru Preot urma

să Se arate, pentru a curăți pământul prin distrugerea păcatului și a păcătoșilor, ca

apoi să binecuvânteze cu nemurire poporul Său care Îl așteaptă. Astfel, ziua a zecea

a lunii a șaptea, Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în

anul 1844 cădea la douăzeci și două octombrie, a fost considerată ca timp al

revenirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu dovezile prezentate mai

înainte, că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar concluzia părea

bine fondată. {TV 400.1}

1. SCRISOAREA LUI MILLER CĂTRE J.V. HIMES – TIMPUL

SFÂRȘITULUI

Frate Himes:

„Sănătatea mea este pe câștig, cum ar spune anumiți frați. Îmi mai rămân doar două

zeci și două de bube, de talia unei boabe de strugure până la o nucă, pe umăr, coastă,

spate și mâini. Cu adevărat că sunt chinuit ca și Iov. Și cam tot la fel atât de mulți

mângâietori – numai că ei nu vin să mă vadă la fel cum au făcut aceia lui Iov, și

argumentele lor nu sunt nici pe departe atât de raționale. Aș dori să-l văd pe fratele

Bliss. Sper să aibă dreptate despre terminarea perioadelor, dar gândesc că nu are. O

să-ți spun de ce, dacă o să examinezi, o să găsești că toate ceremoniile legii din tip

care erau observate în prima lună, sau echinoxul vernal, își aveau împlinirea în

prima venirea a lui Cristos și suferințele lui; dar toate sărbătorile și ceremoniile în

luna a șaptea sau echinoxul autumnal își pot avea împlinirile decât la cel de-al

doilea advent al lui.” - {Signs of the Times, May 17, 1843}

Deși calculele acestea indicau sezonul în care cel de-al doilea advent avea să aibă loc,

data exactă a fost determinată de Snow prin argumentul topologic care a fost

112

expus de Miller mai mult de un an înainte. Miller a arătat că sărbătorile iudaice

erau tipuri ce erau să fie împlinite de Cristos la primul și cel de-al doilea advent.

5 Potrivit lui Snow, tipurile vernale care au fost împlinite la primul advent au fost: (1)

Paștele cu antitipul lui în moartea lui Cristos ca și mielul paștelui (1 Cor. 5:7); (2)

ofranda primelor roade ale recoltei din dimineața de după Sabat (Lev. 23:6, 7, 10, 11)

cu antitipul lui în reînvierea lui Cristos ca și premele roade dintre morți (1 Cor. 15:20-

23); (3) sărbătoarea săptămânilor (Lev. 23:15, 16), văzută ca și aniversarea coborârii

Domnului peste muntele Sinai la darea Legii, cu antitipul său în coborârea Duhului

Sfânt la Cincizecime. 6 Totuși, tipurile autumnale care erau ținute în a șaptea lună al

anului iudaic nu și-au avut niciodată împlinirea în antitip. Singura explicație pentru

asta el a găsit-o în ipoteza că ele erau să se împlinească în cea de-a doua venire. A

fost tipul Zilei de Ispășire, Yom Kippur, ce l-a condus pe Snow la calcularea datei

exacte pentru revenirea lui Cristos, afirmând că în Ziua Ispășirii, ziua a zecea a lunii a

șaptea, marele preot s-a dus în locul preasfânt al tabernacolului, prezentând sângele

victimei în fața scaunului milei, după care în aceeași zi ieșea și binecuvânta

congregația așteptătoare a lui Israel. Vezi Lev. 9:7, 22, 23, 24, și Lev. al 16lea cap.; Evr.

v. 1-6 și 9:1-12, 27, 28. Acuma punctul important în acest tip este completarea

reconcilierii la ieșirea marelui preot din locul sfânt. Marele preot era un tip al lui Isus,

Marele nostru Preot; locul preasfânt, un tip al însuși cerului; și ieșirea marelui preot

un tip al venirii lui Isus a doua oară pentru a binecuvânta poporul așteptător. Precum

aceasta a fost în a zecea zi a lunii a șaptea [recunoașterea Karaită], la fel în acea zi

Isus o să vină în mod sigur, fiindcă nici un singur punct al legii nu trebuie să eșueze.

Totul trebuie să fie împlinit. 1 {1977 PGD, FSDA 95.2}

Dumnezeu și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse în

Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat

în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui

profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu.

I-a fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute

verigă după verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui

Dumnezeu. A văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise

ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că

un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea

113

lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul

sacru al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă. {ST 229.1}

• O solie este desigilată la TS. Miller, solul soliei primului înger care a fost

desigilat la TS, a prezentat înțelegerea care a format baza soliei Strigătului

de la Miezul Nopții.

• Strigătul de la Miezul Nopții a lui Snow își avea baza în solia dusă de Miller

(Dan. 8:14) care în linia noastră este Dan. 11:40-45.

2. SCRISOAREA PERSONALĂ A LUI SNOW CĂTRE NATHANIEL

SOUTHARD, 16 FEB. 1844 – CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI

Dragă frate Southard. – Aș dori să prezint vreo câteva gânduri, pentru o atenție

deosebită fraților din credința adventă, asupra unui punct în care sunt de părere

diferită cu mulți dintre ei, și anume terminarea perioadelor profetice. Aceasta am să

o fac, nu pentru că caut controversă; din contră, „să nu fie ceartă între noi, pentru că

suntem frați.” Nici nu caut să descurajez pe cei care, cu o dorință sinceră așteaptă

venirea binecuvântatului nostru Stăpân, în anul iudaic prezent, 1843. Nu am la fel nici

o dorință să pun glorioasa zi în viitor. Întregul meu suflet respiră rugăciunea, „Vino

Domne Isuse și vino repede.” Dar Domnul mi-a arătat, cred, că trebuia să

așteptăm și să suferim un pic mai mult. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.26}

Cu toții credem că marea săptămână trebuie să fie împlinită. Că cei 6000 de ani care

au fost umbriți de cele șase zile ale creației, trebuie să se împlinească; și după aceea

va veni a șaptea mie – gloriosul Sabat al odihnei „care rămâne pentru poporul lui

Dumnezeu.” Ei bine această perioadă lungă – aionul sau veacul lumii prezente, a

început toamna. Pentru a dovedi aceasta, am sa prezint câteva considerații. În primul

rând, a fost o opinie concurentă a cronologiștilor iudei și creștini. În următorul loc,

omul la creația sa trebuia să trăiască din fructe și semințele lor. Gen 1:29. Nu apare

rezonabil că acestea erau coapte decât doar în toamnă. Iarăși, la exodul din Egipt, o

schimbare a fost făcută pentru începutul anului. Ex 12:2, „Această lună va fi pentru

voi începutul lunilor”. Ex. 13:4, „Astăzi ați ieșit în luna Abib” Se pare deci, că de la

creație până la Exod, anii începeau cu o altă lună. De aceea, la fel cum se poate vedea

114

din tablele timpului iudaic, a fost, de la ieșirea din Egipt, două moduri pentru a începe

anul, unul cu luna numită Ethanim sau Tisri, toamna – și cealaltă Abib sau Nisan,

primăvara. Ultima abordându-se cu timpul din Exod, - prima, cu recunoașterea anilor

de la creație. În întregime, deci, conclud că cei 6000 de ani au început toamna. La fel,

ca și dispensa gloriei, la apariția lui Cristos; este numită de apostol, „dispensa

întregimii timpului,” (Efe. 1:10), Sunt constrâns să cred că această perioadă o să

cuprindă 6000 de ani întregi. Și din tot ce am putut până când să descopăr în

cronologia lumii, acești ani o să fie compleți în toamna anului 1844. {3 Aprilie, 1844

JVHe, HST 69.1}

Cele șapte timpuri ai lui Moise, în Lev 26 se adună la 2520 de ani plini. Ei au început

cu frângerea puterii lui Iuda, la captivitatea lui Manase, 677 î. H. Acesta este timpul

care a fost întotdeauna dat ca dată pentru începutul lor. Dar a fost o eroare în a

supune că ei se termină în 1843, după cum voi arăta acum. De-ar fi ei început pe 1

Ian. 677, ei nu s-ar fi terminat înainte de 1 Ian. 1844. Dar, de-ar fi ei început cu prima

zi a anului Iudaic, în 677, ei nu s-ar fi putut termina înainte de prima zi a anului Iudaic,

1814 [1844]. Fiindcă este evident că este nevoie de 677 și 1843 de ani întregi pentru

a face o perioadă plină de 2520. Dar orice punct în 677 î.H., este doar în al 677lea an

înainte de Cristos. Dacă calculăm de la perioada creștină, noi nu obținem 677 de ani

întregi, decât doar când ajungem la punctul extrem, adică prima zi a anului 677 î.H.

Deci la fel, recunoscând înainte de la începutul erei creștine, nu obținem 1843 de ani,

decât când ajungem la punctul extrem, adică la sfârșitul anului 1843 d.H. sau prima

zi al anului 1844 d.H. Cei 2520 de ani nu se pot termina decât după expirarea anului

iudaic prezent. Acum este evident că Manase --nu a fost capturat la începutul anului,

prin faptul că Esargaddon și Asirienii au fost ocupați în a deporta cele zece triburi în

afara țării lor și de a pune străini în locul lor, în același an și înainte de invazia lui Iuda.

Găsim istoria corespunzătoare în 2 Regi 17: 20-24. Profeția corespunzătoare o găsim

în Isa. 7:8. Data acestei profeții este în 742 î.H. Din acest an numărați șase zeci și cinci

de ani, și ne aduce în 677 î.H. În acest an, ca împlinire a prezicerii în Osea 5:5, Israel și

Iuda au fost ambii înfrânți. Dar cum este nevoie de un timp considerabil pentru a

deporta cele 10 triburi, și de adus străini pentru a le lua locul – nu putem să datăm

captivitatea lui Manase mai devreme decât în toamna acestui an. Deci, aproape o

jumătate din anul iudaic 677 î.H. trebuie lăsată neluată în calcul. Aceasta o să extindă

115

necesarmente perioada celor 2520 de ani până în toamna anului 1844 d.H. {3 Aprilie,

1844 JVHe, HST 69.2}

Cele 2300 de zile din Dan. 8 au început cu cele 70 de săptămâni în 457 î.H. Dar ei nu

au început cu prima zi al acestui an. Este adevărat că Ezra a început să plece din

Babilon în prima zi a primei luni. Dar asta nu a fost în anul 457 î.H. dar în anul 456 î.H.

Cel de-al șaptelea an al lui Artaxerxe, în care Ezra a plecat, a început, după analiza

Doctorului Hales a cronologiei, în 457 și s-a terminat în 456. 8 A fost practica

cronologiștilor de a număra anii domniilor monarhilor, începând din anul în care ei

începeau să domnească; făcând acesta primul lor an. De acord cu aceasta, anul 457

î.H. în care a început cel de-al șaptelea an al domniei lui Artarxerxes, este luat în cont

ca fiind cel de-al șaptelea an al lui. Acum se pare, din lumina cea mai bună pe care

putem să o avem în legătură ca asta, că el și-a început domnia toamna. Deci, acest al

șaptelea an ar fi trebuit să înceapă în toamna anului 457 î.H. Cum Ezra a părăsit

Babilonul primăvara – și în timpul celui de-al șaptelea an al regelui; (Vezi Ezra 7.) ar

trebui deci să fie primăvara anului 456 î.H. – fiindcă nu este o altă primăvară care este

cuprinsă în cel de-al șaptelea an al regelui. Dar acesta nu este punctul din care trebuie

numărate cele 70 de săptămâni. Decretul pentru a restaura și a construi Ierusamul

trebuie să fi fost ordonat de rege înainte de asta. Din Estera 2:16, descoperim că ea a

fost făcută regină în a zecea lună al anului iudaic, și în cel de-al șaptelea an al regelui.

Acum aceasta nu putea să fi avut loc în anul 456 î.H. pentru că al șaptelea an al lui a

expirat înainte de a zecea lună al acelui an. Trebuie deci să fi fost în anul 457 î.H. În

acea vreme a avut loc o mare sărbătoare, și o „eliberare” pentru provincii; care,

bineînțeles i-a cuprins pe iudei, ei fiind poporul reginei. Dar această eliberare nu s-ar

fi putut face fără un decret anterior. Monarhii Persiei erau făcătorii și dispensatorii

legilor, care erau absolute, neschimbătoare. Dar la amintirea acestei „eliberări” nimic

nu este spus despre vreun „decret” sau lege, făcută la acel moment. Aceasta era doar

începutul acestor acțiuni al regelui, în care decretul a fost dus la împlinire. Se pare,

deci, că decretul, de la care cele șaptezeci de săptămâni și cele 2300 de zile erau să

fie datate, trebuia să fi fost emis de către rege, un pic de timp înainte de a zecea lună

al anului iudaic 457 î.H. Din acel moment, în acord cu Daniel 9:25, erau să fie șase zeci

și nouă de săptămâni, adică 483 de ani până la chemarea lui Mesia. A fost gândit de

mulți, că această perioadă s-a împlinit în 26 d.H. Dar aceasta este o greșeală. Este

116

nevoie de 457 și 26 de ani întregi pentru a face 483. Dar, după cum am văzut că o

parte din 457 î.H trebuie să fie lăsat în afara calcului, timpul trebuie, deci, să fie

completat prin adunarea unei părți al anului 27 d.H. Al cincisprezecelea an al lui

Tiberiu, în care Ioan și-a început lucrarea, (Vezi Luca 3:1,) a început în 26 d.H. și

corespunde cu o parte din 26 și o parte din 27. În ultima parte, deci, al anului 26 d.H.,

sau în prima parte al anului 27 d.H., Ioan și-a început lucrarea. Dar a fost decât după

ce Ioan a fost întemnițat că Isus a venit în Galileea spunând, „Timpul este împlinit.”

Aceasta trebuia să fi fost, cred, în toamna anului 27 d.H. Este sigur că era după paște;

după cum descoperim comparând Ioan 2:23; 13:22-24 și 4:43; cu Marc 1:14, 15. Deci

dacă, cele șaptezeci de săptămâni s-au terminat în toamna anului 27 d.H., când putem

noi să ne așteptăm ca să se termine cele 2300 de zile? Răspunsul este neted. Deduceți

483 din 2300, și ce rămâne este 1817. Atâți ani mai rămâneau de împlinit în toamna

anului 27 d.H. După aceea adăugați datei acești 1817 ani, și vedem că ne aduce în

toamna anului 1844 d.H. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.3}

În ceea ce privește cele 1290 și 1335 de zile din Dan. 12, ele trebuie bineînțeles să

înceapă împreună – ultima terminându-se împreună cu 2300 în 1844. Și după cum

este o diferență de patruzeci și cinci de ani între cele două perioade, cele 1290 de zile

nu puteau să se termine în feb. 1798, când au trecut deja patruzeci și șase de atunci.

Perioadele trebuie să fi început în 509 d.H. – cele 1290 de zile terminându-se în 1799,

cu începutul carierei de sânge și de cuceriri ale lui Napoleon, (vezi Dan. 11:40;) 1335

de zile, terminându-se în toamna anului 1844. {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.4}

Dar preaiubiților, viziunea „va vorbi și nu va minți; deși întârzie, așteaptă-o, pentru că

va veni cu siguranță, nu va întârzia.” {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.5}

New York, 16 Feb. 1844. Samuel S. Snow.{3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 69.6}

• Snow a primit o creștere a cunoștinței în ce privește Dan 8:14 (Dan 11:40-

45 în linia noastră) identificând că perioadele profetice s-au terminat

toamna și nu primăvara.

117

• Cele cinci argumente ale lui erau despre cei 6000 de ani, cei 2520, cele 2300

de zile, 1335 și 1290.

• Creșterea cunoștinței este marcată în 1992 când reformatorul (referitor la

mărturia lui personală) a înțeles solia din Dan 11:40-45.

3. PUBLICAREA ARGUMENTELOR LUI SNOW ÎN ADVENT

HERALD – FORMULAREA SOLIEI.

Următorul articol din pana fratelui Snow, în republicăm după cererea sa din Midnight

Cry [Strigătul de la Miezul Nopții]. Nu putem să găsim nici o perioadă pentru

terminarea perioadelor profetice decât anul iudaic 1843, recunoscând de la

datele de unde cei mai buni cronologiști și-au pus începutul. Nu se poate dovedi

că cei 6000 de ani ar avea nevoie de timp adițional pentru împlinirea lor. Captivitatea

lui Manase, cu care noi începem cele șapte timpuri, este pusă de cronologiști în

perioada iuliană 4037; din acest punct 2520 de ani ne aduc la anul 6557 al acestei

perioade care a început pe 1 ian. 1844 d.H., dar nu este nimic ca să arate timpul în

anul captivității lui Manase. Cel de-al 7lea an al lui Artaxerxe de unde noi datăm cele

2300 de zile, au început, după Dr Hales în 458 î.H. și s-a terminat în 457 î.H., (vezi Anal.

Chro. Vol. 1 277) fiind fixate până în anul 4256 al perioadei iuliene. 2300 de ani de la

acest punct, se extind doar până în 6556 al acestei perioade care s-a terminat pe 1

ian. 1844 {3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.24}

Fratele nostru a făcut o greșeală de un an în referința lui către Dr Hales; și s-ar

putea ca să fi fost dus în eroare de diagrama fratelui Hales din Watchman

ultima avertizare, în care aceiași greșeală a fost făcută. 7 La fel, cele 1335 de zile

nu au fost dovedite pentru a se începe nu mai târziu de 508 d.H. Nu putem deci să

găsim timp după 1843; și deși este un timp după asta, putem să așteptăm viziunea

118

puțin timp, pentru ca cronologia să poată varia de la timpul stabilit. Deși noi inserăm

articolul, nu suntem de acord cu concluziile fratelui nostru.

{3 Aprilie, 1844 JVHe, HST 68.25}

• Publicarea argumentelor lui Snow în Review and Herarld marchează

formalizarea soliei în 1996.

4. PRIMA DEZAMĂGIRE – 9/11

Cam în același timp a început să apară și fanatismul. Unii care se pretindeau a fi

credincioși zeloși ai soliei au respins Cuvântul lui Dumnezeu ca singură călăuză

infailibilă și, pretinzând că sunt conduși de Duhul, s-au supus propriilor sentimente,

impresii și imaginații. Erau și unii care manifestau un zel orb și bigot, condamnându-

i pe toți aceia care nu erau de acord cu ei. Ideile și practicile lor fanatice n-au obținut

nici o aprobare din partea majorității adventiștilor; ei n-au făcut decât să aducă un

blam asupra cauzei adevărului. {TV 395.1} – 4SP 243.1

Prințul răului își pierdea supușii; și pentru a aduce ocară asupra lucrării lui Dumnezeu,

căuta să-i amăgească pe unii care mărturisiseră credința și să-i aducă la extremism.

Apoi, agenții lui erau gata să observe orice greșeală, orice scădere, orice faptă

nepotrivită, pe care să le prezinte înaintea oamenilor în lumina cea mai exagerată

pentru a-i face nesuferiți pe adventiști și credința lor. Astfel, cu cât era mai mare

numărul acelora pe care-i putea folosi pentru mărturia credinței în a doua venire, în

timp ce puterea sa le stăpânea inimile, cu atât mai mare câștig urma să aibă, atrăgând

atenția lumii asupra lor ca să fie considerați reprezentanți ai întregului corp al

credincioșilor. {TV 395.2} – 4SP 243.2

• Prima dezamăgire marchează sosirea celui de-al doilea înger care este la 911

în linia celor 144k.

119

2 MAI 1844 – PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII (PÎMN)

Dragi frați ai credinței advente, acest document pe care vi-l prezint vouă poartă

semnul de a fi autentic. Dacă este așa, dovedește că Domnul nostru a fost crucificat

în MIJLOCUL ultimii săptămâni din cele șaptezeci. Este datat din cel de-al

șaptesprezecelea an al domniei UNICE al lui Tiberius Cezar. Spun că este din domnia

lui UNICĂ, fiindcă a fost în cel de-al cincisprezecelea an al lui Tiberius că Ioan

Botezătorul și-a început lucrarea. Vezi Luca 3:1-3. Dar de la al cincisprezecelea an

până la al șaptesprezecelea sunt doar doi ani; prin urmare nu ar rămâne timp pentru

lucrarea lui Ioan și după acea pentru o jumătate de săptămână, ce se ridică la 3 ½ ani,

pentru a se scurge. Dificultatea este dată la o parte în modul următor. Lucrarea lui

Ioan a început în al cincisprezecelea an al ADMINISTRAȚIEI lui Tiberius, și nu în domnia

lui UNICĂ. Administrarea lui a cuprins doi ani și o parte, în care el a domnit în comun

cu unchiul său Augustus. – Aceasta a început în august, 12 d.H. Patrusprezece ani de

la acel punct ne duce în august 26 d.H., când cel de-al cincisprezecelea an a început,

în care a început lucrarea lui Ioan, „care a continuat până în toamna anului 27 d.H., la

terminarea celor 69 de săptămâni din Dan. 9:25. Vezi Marc 1:14, 15. Dar domnia unică

a lui Tiberius a început nu departe de începutul anului 15 d.H., la moartea lui

Augustus. Unde deci ne va conduce cel de-al șaptesprezecelea an? Această întrebare

nu este una dificilă de rezolvat. Șasesprezece ani întregi trebuie să treacă, și după

acea suntem în al șaptesprezecelea. După acea, adaugă 16 ani la anul 15 d.H., și avem

31 d.H. În acest mod noi vedem că cel de-al 17lea an al domniei unice a lui Tiberius a

început cam la începutul anului 31 d.H.

Deci haideți să rezumăm argumentul. Lucrarea lui Ioan a început în ultima parte a

anului 26 d.H., și s-a terminat în toamna anului 27 d.H. Aici a început săptămâna

Confirmării pactului, adică, stabilirea evangheliei ca și un sistem divin, prin marile

lucrări ale lui Cristos. Trei ani și jumătate de la acest punct ne duc la primăvara anului

31 d.H., când Domnul nostru a fost crucificat în „MIJLOCUL săptămânii.” Trei ani și

jumătate în plus (ultima jumătate a săptămânii,) în timpul care cuvântul sau pactul a

fost confirmat de cei care l-au auzit pe Domnul, (Evr. 2:3) ne aduc la toamna anului 34

d.H., când Pavel, ultimul dintre martori, a fost convertit și calificat să martor al marelui

120

adevăr fundamental al reînvierii lui Cristos. Vezi 1 Cor. 15:8. În acest fel a fost

evanghelia stabilită, sau pactul confirmat în 34 d.H.

Cred că acest argument se bazează pe ipoteze corecte, și că este perfect sănătos. Care

este deci concluzia? În mod sigur trebuie să fie aceasta: Cum cele 70 de săptămâni s-

au terminat în toamna anului 34 d.H., ceea ce mai rămânea din cele 2300 de zile, adică

1810, fiind adunate, ne aduc la toamna anului 1844 d.H. – Samuel Snow, The Midnight

Cry!, 2 mai 1844

După ceva luni [după prima dezamăgire], o stabilire de timp expusă de Snow a trezit

atenția multor Milleriți. Deja în februarie 1844, pe baza că cea de-a 69a săptămână

(Dan. 9:27) s-a terminat în toamna anului 27 d.H., el a socotit că cel de-al Doilea Advent

o să aibă loc în toamna anului 1844. 7

În mai 1844, Snow a calculat sfârșitul celor 2300 de zile pentru toamna anului

1844 din cauza părerii sale că Crucificarea a avut loc în mijlocul celei de-a 70a

săptămână, în vara anului 31 d.H. și a 70a săptămână s-a terminat în toamna anului

34 d.H. 1 {1977 PGD, FSDA 93.5}

A fost în august când Snow a tipărit un magazin, the True Midnight Cry [Adevăratul

Strigăt al Miezului Nopții], pentru scopul precis de a proclama această solie. În

această expoziție Snow asuma că începutul celor 2300 de zile și a celor 70 de

săptămâni trebuia datat începând din perioada „promulgării și executării” decretului

(Dan 9:25) în Iudea și nu de la momentul când decretul a fost pentru prima dată emis.

Timpul executării decretului, el l-a găsit în modul următor: {1977 PGD, FSDA 94.1}

Începând mai întâi cu un articol scris pe 16 februarie 1843, și continuând progresiv în

decursul anului 1844, Samuel S. Snow a pus accent pe cea de-a șaptea lună iudaică,

Tișri, ca fiind adevăratul sfârșit al perioadei profetice de 2300, cu începutul datând din

toamna anului 457 î.H. Nu mai devreme decât mai 1844, Snow scria: {1954 LEF, PFF4

799.1}

121

„Lucrarea lui Ioan a început în ultima parte a anului 26 d.H. și s-a terminat cu toamna

anului 27 d.H. Aici s-a început săptămâna confirmării pactului, adică stabilirea

evangheliei ca și sistem divin, prin lucrările mari ale lui Cristos. Trei ani și jumătate de

la acest punct ne aduc la primăvara anului 31 d.H., când Domnul nostru a fost

crucificat în „MIJLOCUL săptămânii”. Trei ani și jumătate mai departe, (ultima jumătate

a săptămânii), timp ce cuvântul sau pactul a fost confirmat de cei ce au auzit pe

Domnul, (Evr. 2:3), ne aduc în toamna anului 34 d.H. ... {1954 LEF, PFF4 799.2}

Cred că acest argument se bazează pe ipoteze corecte, și că este perfect sănătos. Care

este deci concluzia? În mod sigur trebuie să fie aceasta: Cum cele 70 de săptămâni

s-au terminat în toamna anului 34 d.H., ceea ce mai rămânea din cele 2300 de

zile, adică 1810, fiind adunate, ne aduc la toamna anului 1844 d.H. ... Dar sunt

încrezător, de la lumina ce am primit-o din cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, în

aceste tipuri pe care el le-a dat în milă, pentru copii săi ca să înțeleagă, că Regele și

Salvatorul nostru o să apară în gloria sa în a șaptea lună al anului iudaic sacru.” 35

{1954 LEF, PFF4 799.3}

Această poziție și-a atins forma ei printată în the True Midnight Cry [Adevăratul Strigăt

de Miazănoapte], pe data de 22 august 1844, publicat la Haverhill, Massachusetts,

imediat după epocala tabără de la Exeter. Argumentul lui Snow era construit pe

„adevărata recunoaștere” Karaită pentru anul sacru – cuprinzând sfârșitul „a zecea zi

a lunii a șaptea”, dar la fel și o crucificare în primăvara anului 31 d.H. Uitându-se la

anul corect (1844) determinat acum pe baza schemei perioadelor profetice, el a

stabilit ziua specifică al așteptatului advent ca fiind 22 octombrie, echivalentul nostru

calendaristic pentru cea de-a zecea zi a lunii a șaptea, Ziua Ispășirii – în acest an al

calendarului Karait. De la asta el nici o dată nu deviază. {1954 LEF, PFF4 799.4}

Determinând că „luna nouă”, sau prima zi a lunii a șaptea iudaice, Tișri, a fost pe 13

octombrie, atunci a zecea zi a lunii a șaptea era să cadă pe 22 octombrie, ca și

echivalentul ei civil – deși în mod tehnic începând la apusul de soare precedent. Deci

122

de fapt ar fi 21/22 octombrie, ca și fiecare zi iudaică, de la apus până la apus, ce

cuprinde părți ale a două zile civile care încep de la miazănoapte până la miazănoapte.

Dar deși cea mai mare parte a zilei coincidea cu 22 octombrie, aceasta era spusă în

mod comun ca fiind echivalentul ei civil. {1954 LEF, PFF4 799.4}

• Înainte de Miazănoapte Snow primește o creștere a cunoștinței despre

înțelegerea că cele 2300 de zile se vor termina în toamna anului 1844.

• Argumentul său era că Isus a fost crucificat în mijlocul săptămânii în anul

31 d.H.

• Aceasta ar plasa sfârșitul săptămânii în toamna anului 34 d.H. și deci cele

2300 de zile s-ar termina în toamna anului 1844.

• Solia lui Snow (sau prezicere) a fost o clarificare al creșterii cunoștinței

privind Dan 8:14.

• În acest fel, în linia noastră, o să fie o creștere a cunoștinței privind Dan.

11:40-45.

• Lumina din Dan. 11:1-39 este o creștere a cunoștinței privind Dan. 11:40-

45.

5. 21 IULIE - MIAZĂNOAPTE

„În timp ce mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Și la miezul nopții s-a făcut o

strigare: Iată, vine mirele; ieșiții în întâmpinare. Atunci toate acele fecioare s-au ridicat

și și-au pregătit candelele.” (Matei 25: 5-7). În vara anului 1844, în mijlocul

perioadei dintre data fixată prima dată, pentru sfârșitul celor 2300 zile, și

toamna aceluiași an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadelor, solia a

fost vestită prin cuvintele Scripturii: „Iată, vine mirele!” {TV 398.3}

123

„În timp ce mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Și la miezul nopții s-a făcut o

strigare: Iată, vine mirele; ieșiții în întâmpinare. Atunci toate acele fecioare s-au ridicat

și și-au pregătit candelele.” Am arătat deja că timpul de întârziere pentru mire în timp

profetic era de șase luni, începând pe 19 aprilie până pe 22 octombrie 1844. Miezul

nopții al acestui timp întuneric și stupid era să fie în jur de 20 iulie. S. S. Snow a

dat adevăratul Strigăt al Miezului Nopții la tabernacolul din Boston în acest

timp, și a fost primit de fecioare într-o lumină diferită decât a fost vreo dată înainte.

El spune că a încercat să-i facă pe oameni să creadă mai înainte, dar fără nici un efect,

fiindcă se credea în mod general așa cum s-a învățat din 1840, că Strigătul de la Miezul

Nopții cuprindea tot subiectul, chiar începând de la Revoluția Franceză, și unii erau

destui de bătrâni pentru a credea că a început pe timpul Apostolului. Dar acum a

început să se miște cu un progres rapid. Dumnezeu a dat lumină prin spiritul său. Îmi

aduc aminte foarte bine de câțiva cu care am conversat, care au descris manierea

minunată în care ei au fost mișcați pentru a studia acest subiect înainte ca ei să-l audă.

{1847 JB, BP2 72.1}

6. TABĂRA DE LA EXETER – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL

NOPȚII

• Solia a început să trezească vreo câțiva la Miezul Nopții dar la acel moment

nu și-a avut efectul dorit asupra multor Milleriți.

• În mod providențial, a fost repetat la tabăra de la Exeter pe 15 august. De

aici solia „Strigătului de la Miezul Nopții” s-a răspândit ca un foc sălbatic.

• Aceasta era solia lui Snow și a mișcării a Șaptea [lună] al căror chemare a

trezit fecioarele adormite.

7. MAREA DEZAMĂGIRE – LEGEA DUMINICALĂ

• Cel de-al treilea înger a sosit odată cu deschiderea templului în ceruri pe

22 octombrie 1844 când templul în ceruri a fost deschis și poporul lui

Dumnezeu a văzut legea Sa.

124

Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a

stat înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt

înger puternic, cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul [de pergament] a fost

pus în mâna îngerului și, când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a

vestit o înfricoșătoare avertizare împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă

vreodată omului. Scopul urmărit de această solie era de a-i pune în gardă pe

copiii lui Dumnezeu, arătându-le ceasul ispitei și suferinței, care se afla înaintea

lor. Îngerul a spus: „Ei vor fi aduși în luptă directă cu fiara și cu icoana ei. Singura

lor speranță de a dobândi viața veșnică este aceea de a rămâne neclintiți. Deși

le sunt în joc viețile, ei trebuie să se prindă cu putere de adevăr.” Cel de-al treilea

înger își încheie mesajul în felul acesta: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc

poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Când a repetat aceste cuvinte, el a

arătat către Sanctuarul ceresc. Mintea celor care îmbrățișează această solie

este îndreptată către Sfânta Sfintelor, unde Isus stă înaintea chivotului, făcând

o ultimă mijlocire pentru toți aceia pentru care mila încă zăbovește și pentru

cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu din neștiință. Această ispășire se face

atât pentru cei neprihăniți morți, cât și pentru neprihăniții aflați în viață. Ea îi include

și pe toți cei care au murit încrezându-se în Hristos, dar care, neavând lumina asupra

poruncilor lui Dumnezeu, au păcătuit încălcându-i preceptele fără să știe. {ST 254.1}

L-am văzut pe cel de-al treilea înger arătând în sus, indicându-le celor dezamăgiți

calea către Locașul Preasfânt din Sanctuarul ceresc. Când ei, prin credință, intră în

Sfânta Sfintelor, Îl găsesc pe Isus și nădejdea și bucuria îi cuprind din nou. I-am

văzut privind înapoi, rememorându-și trecutul, de la vestirea celei de-a doua veniri a

lui Isus până la experiența trecerii timpului profetic, în 1844. Ei își explică dezamăgirea

și sunt animați din nou de bucurie și certitudine. Cel de-al treilea înger a iluminat

trecutul, prezentul și viitorul și ei știu că Dumnezeu i-a călăuzit cu adevărat prin

providența Sa misterioasă. {ST 255.1}

Mi-a fost reprezentat modul în care cei care formau rămășița Îl urmau pe Isus în

Sfânta Sfintelor, priveau chivotul și tronul îndurării și erau captivați de slava acestora.

125

Isus a ridicat apoi capacul chivotului și, iată! Tablele de piatră, cu Cele Zece Porunci

scrise pe ele. Ei citesc Cuvântul viu al lui Dumnezeu, dar se dau înapoi, cutremurându-

se, când văd cea de-a patra poruncă între cele zece precepte sfinte având o strălucire

mai puternică decât celelalte nouă și o aură de slavă în jurul ei. Ei nu găsesc nimic

acolo care să le indice că Sabatul a fost abolit sau schimbat în favoarea primei zile a

săptămânii. Porunca stă scrisă ca atunci când a fost rostită de Dumnezeu în

solemnitatea și măreția înfricoșătoare de pe munte, în timp ce fulgerele luminau și

tunetele bubuiau; este aceeași ca atunci când a fost scrisă chiar cu degetul Lui pe

tablele de piatră: „Lucrează șase zile și fă toată munca ta, Dar a șaptea zi este sabatul

DOMNULUI Dumnezeul tău” Sunt uimiți când văd grija fată de Cele Zece Porunci. Le

văd păstrate în apropierea lui Ianova, umbrite și protejate de sfințenia Sa. Ei

văd că porunca a patra a Decalogului fost călcată în picioare și a fost păzită o zi

transmisă de păgâni și papiști în locul zilei sfințite de Ianova. Ei se smeresc

înaintea lui Dumnezeu și își regretă păcatele din trecut. {ST 255.2}

• Sosirea celui de-al treilea înger pe 22 octombrie 1844 este un tip al Legii

Duminicale unde avertizarea celui de-al treilea înger și problema Sabatului

vs. Duminica devine adevăr prezent.

126

VEȘTI DINSPRE EST

PRIMII ȘAPTE CEZARI AI ROMEI – PREZICEREA LUI AGABUS

IULIUS CEZAR – 1989 MOARTEA REPUBLICII

• Dan 11: 40.

• Ultimul dictator al Republicii Romane și primul din dinastia Iulio-Claudiană.

A fost în anul 44 în. Hr. Când planurile lui Iulius Cezar au fost întrerupte prin moarta

sa prematură. Republicanismul a ajuns așa de departe încât guvernul a ajuns în

mâinile celor mai puternici, cei care aveau suportul militar. {1901 SNH, SDP 213.1}

• Moarte republicii sub Iulius Cezar este un tip al Statelor Unite venind sub

Roma în 1989.

AUGUSTUS CEZAR – 1992 CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI

• Luca 2:1-11 Nașterea lui Christos.

• Matei 2:1 Oamenii înțelepți.

TIBERIUS CEZAR – 1996 FORMULAREA

• Luca 3:1-10 – Ioan Botezătorul.

• Solia reformei/ușii închise formalizată.

1992 Claudius

Iulius

Cezar

Augustus

Nero Galba

Tiberius

1996

Caligula MN

1989 9/11 SMN LD

127

Ioan Botezătorul a fost un reformator. Lui i-a fost încredințată o mare lucrare

pentru poporul din vremea aceea. Și, în pregătirea pentru această lucrare, toate

obiceiurile lui au fost atent puse în ordine, chiar de la naștere. Îngerul Gabriel a fost

trimis din cer să-i instruiască pe părinții lui Ioan referitor la principiile reformei

sănătății. El „nicidecum nu va bea nici vin, nici băutură tare”, a spus solul ceresc, „și

va fi umplut cu Duhul Sfânt.” Luca 1, 15. {Te 90.4} {CTBH 38.4}

CALIGULA – 9/11 CRIZA FINANCIARĂ

Potrivit lui Cassius Dio, o criză financiară a început în 39 d. Hr. Suetonius plasează

începutul acestei crize, în 38 . Plățile politice lui Caligula pentru sprijin social,

generozitatea și extravaganța au epuizat trezoreria statului. Istoricii antici susțin ca

Caligula a început sa învinuiască pe nedrept, să amendeze și chiar să ucidă persoane

în scopul confiscării proprietăților lor....

O scurtă foamete de dimensiuni necunoscute a avut loc, probabil cauzata de această

criză financiară, dar Suotonius pretinde că era din cauza sechestrărilor lui Caligula al

transporturilor publice; potrivit lui Seneca importurile de cereale au fost compromise

datorita faptului că Caligula a schimbat destinația corăbiilor cu cereale pentru

construirea unui pod de pontoane. – Wikipedia

• Foamete și Criză Financiară pe timpul lui Caligula.

• Vântul de Est aduce Foamete și crize Financiare.

• Exod 10:13-15 – Vântul de este aduce lăcuste.

• Geneza 41:27, 47:13-21 – Vântul de Est și foamete.

• Isaia 23:1, Psalmii 48:7, Isaia 27:8 – Corăbiile din Tarsis distruse de vântul

de Est.

• Corăbii – Sistemul financiar Psalmii 107:23, Apocalipsa 18:19

• Apocalipsa 8:8 – Genseric 911

128

CLAUDIUS – MIEZUL NOPȚII

Curând, după sosirea sa la Corint, Pavel „a găsit pe un iudeu numit Acuila, de neam

din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa Priscila”. Aceștia aveau „același

meșteșug” ca și el. Izgoniți în urma decretului lui Claudius, care poruncea ca toți

iudeii să părăsească Roma, Acuila și Priscila veniseră la Corint, unde își

deschiseseră un atelier de corturi. Pavel s-a interesat de ei și, aflând că se temeau

de Dumnezeu și căutau să stea departe de influențele molipsitoare de care erau

înconjurați, „a rămas la ei și lucrau.... Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat,

și îndupleca pe iudei și pe greci”. (Faptele Apostolilor 18, 2-4.) {Faptele Apostolilor

349.2}

După înălțarea lui Hristos la cer, apostolii au mers pretutindeni predicând Cuvântul.

Ei au dat mărturie despre lucrarea lui Hristos ca învățător și vindecător. Mărturia lor

în Ierusalim, în Roma și înalte locuri era pozitivă și puternică. Iudeii, care refuzaseră

să primească adevărul, nu puteau decât să recunoască faptul că o puternică influență

însoțea pe urmașii lui Hristos, deoarece Duhul Sfânt îi însoțea. Acesta crease o

opoziție mai mare; dar în ciuda opoziției, la douăzeci de ani după răstignirea lui

Hristos, în Roma exista o biserică vie și plină de râvnă. Biserica era puternică și plină

de râvnă și Domnul lor lucra cu ea. Invidia și furia iudeilor împotriva creștinilor nu

cunoștea margini, și locuitorii necredincioși erau fără încetare agitați. Ei ridicau

plângeri că iudeii creștini erau dezordonați și primejdioși pentru binele public. Fără

încetare ei puneau în mișcare ceva care să ațâțe cearta. Acest lucru a determinat

expulzarea creștinilor din Roma. Între cei expulzași erau Acuila și Priscila, care au

mers la Corint, și acolo au înființat o întreprindere de confecționare de corturi. Când

Pavel a sosit în Corint, el a cerut de lucru de la Acuila.(Review and Herald, 6 martie

1900)

Înălțarea lui Cristos – Fapte 1:3-10

• Deportare și imigrare are loc la Miază Noapte

• Iudeii (Adventiștii) o să instige deportarea preoților

CHESTIUNEA IMIGRAȚIEI ÎN PROFEȚIE.

• Vremurile întunecate.

129

Istoria Evului Mediu este plină de edictele imperatorilor și a prinților, dar la fel și de

decretele papilor, episcopilor și a conciliilor, toate fiind direcționate cu scopul de a

stabili sfințirea duminicii. Miracole, minuni și judecăți, nu lipseau pentru a confirma

aceste edicte și decrete. Expulzare, confiscarea bunurilor, lovituri cu nuiaua, sclavie,

pierderea unei mâini, după care și cealaltă, și chestii de genul acesta, acestea erau

penalitățile prin care observarea duminicii era, prin aceste edicte, forțată peste

popor. Unul din aceste miracole este astfel relatat în cartea lui Francis West „Discursul

istoric și practic în ziua Domnului.” El spune: {Sermons on the Sabbath and the Law

151.2}

Nu putem spune când Sabatul a devenit un subiect de atenție în America. Intoleranța

primilor coloniști din Noua Anglie era nefavorabilă Sabatului. Bietul Creștin care s-ar

putea să fi fost expulzat în această țară pentru păzirea lui, nu putea să găsească

nici un refugiu printre Părinții Pelegrini. Legile din Rhode Island erau mai tolerante

decât cele din alte state, și observatorii Sabatului și-au făcut prima dată apariția la

Newport în 1671. Din această perioada, cauza Sabatului a început să câștige teren;

dar opoziția progresului lui a fost mare, chiar și în Rhode Island. Era în opoziție cu

practica generală a creștinilor, și din această cauză o ură mare a fost pusă peste el.

Cei care păzeau Sabatul erau stigmatizați ca Iudizați, și erau clasați cu iudeii. În afară

de aceasta, ei au fost întotdeauna subiecți cu mare inconveniență în ocupațiile lor, în

mod special în orașe și municipalități. {Refutation of the Claims of Sunday-Keeping to

Divine Authority 36.2}

Expulzare, nume, Actul unui print sau govern, obligând un cetățean să-și părăsească

țara, pentru o perioadă limitată de timp sau pentru totdeauna, ca consecință a unei

crime.

2. O lepădare voluntară a propriei țări pe jurământ, numit abjurare. [Această practică

nu mai este folosită acum în M. Britanie ]

3. Starea de a fi Expulsat; exil.

4. Actul de a îndepărta sau împrăștia; ca și expulzarea grijilor din minte. - Noah

Webster’s 1828 English Dictionary

• Ioan expulzat la Patmos unde a avut viziunea lui Mareh.

130

• Emigrați în timpul Revoluției Franceze 1791

9 Noiembrie 1791 Adunarea Legislativă emite un decret ordonând emigraților de a se

reântoarce în Franța. Cei care nu erau să se întoarce până pe date de 1 Ianuarie 1792,

erau să fie suspectați de conspirație împotriva Franței pentru care singurul răspuns

este penalitatea cu moartea. -

{https://emersonkent.com/history/timelines/french_revolution_timeline_1791}

CONSPIRAȚIE, nume [L. Vezi Conspira (a).] 1. O combinație de oameni cu scopuri rele;

o înțelegere între două sau mai multe persoane, pentru a comite o anumită crimă

împreună; în particular o combinație pentru a comite o trădare, sau a excita

răscoală sau insurecție împotriva guvernului unui stat; un complot; o conspirație

împotriva vieții unui rege; o conspirație împotriva guvernului. Și erau mai mulți de

patruzeci cei care au făcut acest complot. Fapte 23:13. 2. În lege, o înțelegere între

două sau mai multe persoane, pentru a acuza de manieră falsă sau rea, or procure

to be indicated, o persoană inocentă de crimă. 3. O concurență; o tendință generală

de două sau mai multe cauze la un eveniment. - Noah Webster’s 1828 Dictionary of

American English

Satana va stârni indignarea împotriva minorității care refuză să accepte obiceiurile

și tradițiile populare. Bărbați cu răspundere și renume se vor uni cu nelegiuiții și

cu oamenii de nimic pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția,

geniul, educația se vor UNI pentru a-i acoperi cu dispreț. {Profeți și Regi p. 605.2}

Conducătorii prigonitori, slujitori și membri ai bisericii vor complota împotriva lor. Cu

glasul și condeiul, prin lăudăroșenii, prin amenințări și prin batjocuri, vor căuta să le

doboare credința. Prin prezentări mincinoase și prin apeluri pline de mânie,

oamenii vor STÂRNI patimile poporului. Neavând un „așa zic Scripturile” împotriva

apărătorilor Sabatului biblic, vor recurge la măsuri apăsătoare pentru a suplini

această lipsă. Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor

supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot

accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de

bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și eroare. Dar noi

131

nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei

și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și poporul Său. {Profeți și Regi p.

606.1}

RĂSCOALĂ LA MIEZUL NOPȚII

Domnul Hristos punea propriul mod de a lucra în contrast cu metodele acuzatorilor

Săi. Timp de luni de zile, ei Îl urmăriseră, străduindu-se să-L prindă în cursă și să-L

aducă înaintea unui tribunal secret, unde, prin jurământ fals, să obțină ceea ce prin

mijloace cinstite era imposibil să obțină. Acum, ei își aduceau la îndeplinire planurile.

Prinderea Lui în miez de noapte de către o gloată de oameni, batjocura și

abuzurile comise asupra Lui mai înainte de a fi condamnat sau chiar acuzat, erau

modul lor de a lucra, și nu al Lui. Acțiunea lor era de fapt o violare a legii. Propriile lor

rânduieli prevedeau că fiecare om trebuie să fie considerat și tratat ca nevinovat până

când i se dovedea vinovăția. Preoții erau astfel condamnați de propriile rânduieli.

{Hristos Lumina Lumii 699.2}

Erau două acuzații pe care preoții doreau să le aducă. Dacă Domnul Hristos ar fi fost

dovedit ca hulitor, atunci El ar fi fost condamnat de către iudei. Dacă ar fi fost acuzat

de revoltă, atunci s-ar fi asigurat condamnarea de către romani. Ana a încercat să

stabilească cel de-al doilea cap de acuzare. El L-a cercetat pe Domnul Hristos cu

privire la ucenicii Săi și cu privire la doctrina Sa, sperând ca Arestatul să spună ceva

care să-i dea material pe care să-l interpreteze. El a căutat să stoarcă niște declarații

prin care să dovedească faptul că Isus căuta să înființeze o societate secretă, cu scopul

de a stabili o nouă împărăție. Atunci, preoții ar fi putut să-L dea în mâinile romanilor,

ca fiind tulburător al păcii și generator al răzvrătirii. {Hristos Lumina Lumii 698.3}

PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII

Fapte 11:27-30 Fidela

[27] Și în acele zile au coborât profeți de la Ierusalim la Antiohia. [28] Și s-a sculat

unul dintre ei, numit Agab, arătând prin Duhul că va fi mare foamete în toată

lumea, cum s-a și întâmplat în zilele lui Claudiu Cezar. [30] Atunci discipolii,

fiecare om conform puterii lui, au hotărât să trimită ajutor fraților care locuiau

132

în Iudeea. [31] Ceea ce au și făcut și l-au trimis la bătrâni prin mâna lui Barnaba și

Saul.

AGAB

02285. bgx Chagab, khaw-gawb' Caută 02285 în KJV la fel ca și 2284; lăcustă; Chagab,

unul din Nethinimi:--Hagab.

Vezi Evrită 02284 (chagab)

• Prezicere privind o criză economică mondială la Miază Noapte. Această

criză o să fie legată cu activitățile Islamului.

„În India, China, Rusia, și în orașele Americii, mii de oameni și femei mor de foame.

Oamenii cu bani, fiindcă ei au puterea, controlează comerțul. Ei cumpără la rate

mici tot ce pot obține, după care vând la prețuri foarte ridicate. Aceasta înseamnă

înfometare pentru clasele mai sărace, și va rezulta într-un război civil. Va fi un timp

de necaz cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune. „Și în acel timp Mihail se va

ridica, marele prinț care stă în picioare pentru copiii poporului tău; și va fi un timp de

necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo națiune până la acel timp; și în acel timp

poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în carte. ... Mulți vor fi purificați și

vor fi albiți și încercați; dar cei stricați vor lucra cu stricăciune; și nimeni dintre cei

stricați nu va înțelege; dar cei înțelepți vor înțelege. (Manuscris General, neintitulat,

scris pe 13 August, 1899.)” - {Manuscript Releases, vol.5, pg.305.4 }

• Centralizarea bogăției de la Miază Noapte este adusă în vedere în Dan

11:23-29.

• Fapte 11:29 identifică că iudeii au răspuns la prezicere prin a se prepara

fizic pentru ea.

„Se apropie repede timpul când puterea de conducere a sindicatelor va fi foarte

apăsătoare. Mereu și mereu, Domnul ne-a dat instrucțiuni că poporul nostru

trebuie să-și ducă familiile departe de orașe, la țară, unde pot să-și cultive

133

alimentele necesare, pentru că, în viitor, problema cumpărării și a vânzării va

fi una dintre cele mai serioase. Ar trebui acum să începem să luăm aminte la

instrucțiunile pe care ni le-a dat, în mai multe ocazii, în mod insistent: „Ieșiți din orașe

și mergeți la țară, unde casele nu sunt îngrămădite unele într-altele și unde veți putea

fi la adăpost de amestecul potrivnicilor Letter 5, 1904.” {Country Living, pg.9.5} -

{Evenimentele Ultimelor Zile 99.4}

Fapte 21:8-11 Fidela

[8] Iar în următoarea zi, noi care eram cu Pavel am plecat și am ajuns la Cezareea; și

am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era dintre cei șapte; și am rămas cu el. [9]

Și acesta avea patru fiice fecioare, care profețeau. [10] Iar rămânând noi acolo

multe zile, a coborât din Iudeea un anumit profet, numit Agab. [11] Și după ce a venit

la noi și a luat brâul lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele, a spus: Astfel spune

Duhul Sfânt: Astfel îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia brâu este

acesta, și îl vor preda în mâinile neamurilor.

• Cezareea este Cezareea Filippi – „Amator de cai” – Islam

• „rămânând noi acolo multe zile” – timpul de așteptare începe pe 911

• „Brâu” – Dreptate/Neprihănire (Is 11:5)

• „Legat” – Timpul de legare

• Agab face o prezicere despre preoți fiind legați în caracterele lor

drepte/neprihănite. Aceasta vine în legătură cu Iudeii (AZȘ) dându-i în

mâinile autorităților (persecuție).

NERO – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII

• Nero în 66 d.Hr.

• Matei 24:15-18

• Nero arde orașul Roma.

Din punct de vedere al judecății omenești, osândirea lui Pavel înaintea unui astfel de

judecător era sigură. Dar apostolul își dădea seama că, atâta vreme cât era credincios

134

lui Dumnezeu, nu avea de ce să se teamă. Acela care în trecut fusese ocrotitorul său

putea să-l apere și pe mai departe de răutatea iudeilor, cum și de puterea Cezarului.

{Faptele Apostolilor 486.2}

Și Dumnezeu l-a ocrotit pe servul Său. Când Pavel a fost cercetat, învinuirile aduse

împotriva lui nu au fost probate și, contrar tuturor așteptărilor, și în ce privește

dreptatea ce era cu totul deosebită de caracterul său, Nero l-a declarat pe întemnițat

ca nevinovat. Lanțurile lui Pavel au fost îndepărtate și el a devenit din nou un om liber.

{Faptele Apostolilor 486.3}

Dacă judecarea lui ar fi fost întârziată mai mult sau dacă din vreo pricină ar mai fi fost

reținut în Roma în cursul anului următor, fără îndoială că el ar fi pierit în timpul

prigoanei care a avut loc. În timpul întemnițării lui Pavel, convertiții la creștinism se

înmulțiseră atât de mult, încât ajunseseră să atragă atenția și să trezească dușmănia

autorităților. Mânia împăratului a fost stârnită mai ales prin convertirea membrilor

propriei sale case și, în curând, el a găsit un pretext să facă din creștini obiectul

cruzimii sale nemiloase. {Faptele Apostolilor 487.1}

În vremea aceea, în Roma, a izbucnit un incendiu grozav, datorită căruia aproape

o jumătate din cetate a ars. Se zvonea că Nero în persoană aprinsese flăcările, dar,

pentru a îndepărta bănuiala, el a făcut din aceasta un motiv de mare generozitate,

ajutând pe cei rămași fără casă și ajunși în lipsă. Totuși, el era învinuit de crimă.

Poporul era întărâtat și furios și, pentru a se dezvinovăți și pentru a scăpa cetatea de

o clasă de oameni de care se temea și pe care o ura, Nero a îndreptat învinuirea

asupra creștinilor. Șiretenia sa a prins și mii de urmași ai lui Hristos — bărbați,

femei și copii — au fost dați morții în mod crud. {Faptele Apostolilor 487.2}

• Orașul a fost orașul [sanctuarul] tăriei al imperiului (Dan 11:31).

Puterea imperiului s-a implicat în avansarea lucrării menționate mai

înainte. „Și ei vor polua orașul sanctuarul tăriei,” adică Roma. Daca aceasta se

aplică la barbari, el sa împlinit în mod literal; căci R0ma a fost jefuită de goți și vandali,

iar puterea imperială a vestului a încetat prin cucerirea Romei de către Odoacru. Dacă

135

aceasta se referă la conducătorii imperiului care au lucrat în folosul papalității

împotriva religiilor păgâne și a altor religii împotrivitoare, aceasta ar semnifica

mutarea sediului imperiului de la Roma la Constantinopol, care a contribuit la

decăderea Romei. Pasajul ar fi atunci paralel cu Daniel 8:11 și cu Apoc. 13:2. {Daniel

și Apocalipsa 270}

• Sanctuarul tăriei al Americii este constituția Statelor Unite. Constituția este

„arsă” când este repudiată la SMN (SMN – LD).

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel arată tinerețe,

nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate

profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre creștinii exilați, care au fugit în America și

au căutat adăpost de persecuția regală și de intoleranța preoților, erau mulți care s-

au hotărât să întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertății religioase și civile.

Vederile lor și-au găsit întruchiparea în Declarația de Independență, care a stabilit

marele adevăr că „toți oamenii sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul inalienabil la

„viață, libertate și căutarea fericirii”. Iar constituția le-a garantat oamenilor dreptul

la autoguvernare, dând asigurarea că reprezentanții aleși prin votul poporului

sunt împuterniciți și pot să aplice legea. Libertatea credinței religioase a fost de

asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine lui Dumnezeu după

glasul conștiinței lui. Principiile republicane și cele protestante au devenit

principiile fundamentale ale țării. Aceste principii sunt secretul puterii și

prosperității ei. Toți cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au

îndreptat către această țară cu interes și cu nădejde. Milioane de oameni au căutat

țărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice națiuni ale

pământului. {Tragedia Veacurilor 441.1}

o Arderea Romei a pregătit calea lui Nero pentru a acuza pe nedrept

pe creștini și ai persecuta. Același lucru o să se întâmple după

abrogarea constituției Satelor Unite la Strigătul de la Miezul Nopții.

o Preoții persecutați la Miazănoapte și Adventiștii persecutați le

Strigătul de la Miezul Nopții (Mat 7:1-2, Isa 33:1).

136

DOMNIA A PATRU ÎMPĂRAȚI – LD

• 70 d.Hr.; LD

• Împotriva Greciei – Daniel 11:2-4.

• Patru vânturi – Conflict politic.

Nu mult timp după aceea, Nero s-a îmbarcat pentru rușinoasa sa expediție în

Grecia, unde s-a înjosit pe sine și a înjosit și imperiul său printr-o frivolitate josnică și

degradantă. Întorcându-se la Roma cu mare pompă, el s-a înconjurat de curtenii săi

și s-au pornit pe desfrâuri revoltătoare. În timpul acestei orgii, s-a auzi un vuiet de

răscoală pe străzi. Un sol care a fost trimis să afle motivul acestei zarve s-a întors

cu înspăimântătoarea veste că Galba, în fruntea unei oștiri, mărșăluia în grabă spre

Roma, că răscoala a izbucnit deja în cetate și că străzile erau pline cu o mulțime

înfuriată, care, amenințând cu moartea pe împărat și pe sprijinitorii lui, se apropia în

grabă de palat. {Faptele Apostolilor 496.3}

Anul celor Patru Imperatori a fost un an în istoria imperiului roman, 69 d.Hr., în care

patru imperatori au domnit în succesiune: Galba, Otho, Vitellius, și Vespasian.

Sinuciderea imperatorului Nero, în 68, a fost urmată de o perioadă scurtă de război

civil, primul război civil de după moartea lui Mark Antony în 30 î.Hr.. Între Iunie

68 și Decembrie 69, Roma a fost martoră la ridicarea și căderea succesivă a lui Galba,

Otho, și Vitellius până la ridicarea finală a lui Vespasian, primul din dinastia imperială

Flaviană, în Iulie 69. Răsturnarea socială, militară și politică al acestei perioade a avut

repercusiuni în tot Imperiul, care au indus la izbucnirea rebeliunii Batavilor. –

Wikipedia

• Războiul Civil este marcat la LD ca un război civil care a avut loc în anul

celor patru imperatori.

• Vespasian a guvernat din 69-79 d.Hr. El a fost imperatorul cărui fiu (Titus)

a distrus Ierusalimul în 70 d.Hr.

137

VEȘTI DINSPRE NORD

DEFINIREA CELOR ȘAPTE TUNETE.

„Lumina specială dată lui Ioan care a fost exprimată în cele șapte tunete a fost o

trasare de evenimente care au să aibă loc sub solia primului și celui de-al doilea

înger.” – {Manuscrise Eliberate, vol. 19, p. 320.3}

„După ce aceste șapte tunete și-au proferat vocile, instrucția vine la Ioan la fel ca și

pentru Daniel cu privire la cărticică: „Sigilează aceste lucruri pe care cele șapte tunete

le-au proferat.” Acestea se relatează la evenimente viitoare care o să fie

dezvăluite în ordinea lor.” - {Manuscrise Eliberate, vol. 19, p. 320.3}

• Cele șapte tunete reprezintă evenimentele din istoria Millerită, și

evenimentele din istoria noastră.

CELE ȘAPTE TUNETE ILUSTRATE – CEI ȘAPTE REGI AI PERSIEI

Artaxerxes

2300

Șapte Regi Șapte Tunete

10/22/44

1 2 3 1989 9/11 LD

Cyrus Darius 1798 4/19/44

138

CELE ȘAPTE TUNETE – 144,000

CIR – 1989

„Rugăciunea lui Daniel fusese înălțată „în anul întâi al domniei lui Dariu” (Vers. 1),

monarhul persan al cărui general, Cir, luase de la Babilonia sceptrul conducerii

universale. Domnia lui Dariu a fost onorată de Dumnezeu. La el a fost trimis îngerul

Gabriel „să-l susțină și să-l întărească” (Daniel 11, 1). După moartea lui, care a

survenit cam la doi ani după căderea Babilonului, Cir a urmat la tron, și

începutul domniei lui a marcat împlinirea celor șaptezeci de ani de când prima

grupă de evrei fusese luată de Nebucadnețar din căminul lor iudeu la Babilon.

Eliberarea lui Daniel din groapa leilor fusese folosită de Dumnezeu pentru a

produce o impresie favorabilă asupra minții lui Cir cel mare. Calitățile veritabile

ale omului lui Dumnezeu ca bărbat de stat cu o viziune îndepărtată au făcut pe

conducătorul persan să-i poarte un respect deosebit și să-i onoreze judecata. Iar

acum, chiar la vremea când Dumnezeu spusese că va porunci rezidirea

templului din Ierusalim, a influențat pe Cir ca unealtă a Lui să discearnă

proorociile cu privire al el, cu care Daniel era atât de familiarizat, și să dea poporului

iudeu libertatea. {Profeți și Regi pp. 556.3, 557.1}

Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin

pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui

Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în

curățirea ei a fost interzisă și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de

poruncile oamenilor au fost trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie

morală a Domnului a fost aproape în întregime neocupată. Oamenii au fost lipsiți de

lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii și al superstiției amenința să

LD

MN

1 2 3

ArtabanusFalsul

Smerdis

Artaxerxe

1989

1992

1996

9/11 SMN

Cambise

Cir Dariu

Xerxe

139

șteargă cunoașterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost

într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană

neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.

{ Profeți și Regi p. 714.1}

„Omul fărădelegii”, care mai este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel

nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma

să-și mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în

anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde

cu avertizarea lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această

perioadă de timp trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.

{Tragedia veacurilor p. 356.1}

O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am

văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor

foarte îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam

la 300 de ani în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost

desigilată, cunoașterea profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al

judecății ce se apropia. {Tragedia Veacurilor p. 356.2}

• Ascensiunea lui Cir la tron marchează sfârșitul captivității de 70 de ani (TS).

• Captivitatea de 70 de ani este în paralel cu 1260 care s-au terminat în 1798

(TS).

• Cir experimentează o Creștere a Cunoștinței ce este în paralel cu

deschiderea cărții lui Daniel în 1798.

CAMBISE – CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI

Tot ce a putut face cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a

fost în cel din urmă câștigată, forțele vrăjmașului au fost ținute în frâu în toate

zilele lui Cir și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani

și jumătate. {Profeți și Regi p. 572.1}

140

Aceasta a fost o vreme de minunate ocazii pentru iudei. Cele mai înalte agenții ale

cerului lucrau asupra inimilor împăraților și toate acestea pentru ca poporul lui

Dumnezeu să lucreze neobosit pentru a aduce la îndeplinire decretul lui Cir. Ei n-ar fi

trebuit să cruțe nici un efort pentru a restatornici templul și slujbele lui și nici pentru

a se restabili în căminele lor din ludea. Dar în ziua puterii lui Dumnezeu, mulți s-au

dovedit lipsiți de bunăvoință. …

În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet. {Profeți și Regi p.

572.3}

• Cir și Cambise sunt legați împreună de inspirație, la fel cum și TS și CC sunt

legate împreună.

• În timpul domniei lui Cambise, lucrarea a înaintat încet.

o De manieră asemănătoare, când Miller a avut o creștere a

cunoștinței cu privire la profeții între 1816 – 1818, lucrarea pentru

acel timp se mișca de manieră lentă.

o Urmărind colapsul Uniunii Sovietice, lucrarea acestei mișcări

progresa încet, în ciuda creșterii cunoștinței cu privire la Daniel 11:40

– 45 care a fost înțeleasă în 1992.

FALSUL SMERDIS – FORMULAREA SOLIEI

În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet, iar în timpul

domniei falsului Smerdis (numit în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest

impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-și

reclădească templul și cetatea. {Profeți și Regi p. 572.3}

Ezechiel 37:7,8; Matei 3: 1-12; Prima ungere a lui David.

• După solia lui Ezechiel, în timpul primei solii este o gălăgie (o voce) și o

zguduire.

141

• Solia lui Ioan era o voce care striga în pustie și a fost întâlnită cu opoziție

din partea liderilor de pe timpul lui.

• Prima ungere a lui David se aliniază cu istoria din 1989-9/11 și confirmă

faptul că în timpul acestei istorii există o controversă asupra primei solii

îngerești. Acesasta este ilustrată prin răspunsul lui Saul lui David după

această ungere.

• Solia formalizată este prima solie a unei mișcări de reformă, și bazândune

pe linia de mai sus, controversă și opoziție îi sunt atașate.

• În timpul domniei falsului Smerdis, vedem o opoziție lucrării încredințată

iudeilor, și în acest sens, evenimentele istoriei sale pot ilustra dinamícele

asociate cu formalizarea soliei – este pusă împreună și prezentată în

contextul controversei.

• Aceasta a fost cazul cu solia lui Daniel 11:40-45.

142

DARIU HISTASPE – 9/11

Ezra 5 :6

„Și acum, mulți ani mai târziu, Domnul prepara calea pentru aceste mii care au

zăbovit, ca să se întoarcă. Un lanț de circumstanțe conduceau spre confirmarea

decretului lui Cir și emiterea unui al doilea decret de Dariu Histaspe,” - {Review and

Herald, December 26, 1907, par. 16}

Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea

mai completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în

Ezra 6, 14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim „după porunca

(decretul) lui Cirus, Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin

emiterea, reafirmarea și completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea

prevăzută de profeție, pentru a marca astfel începutul celor 2300 de ani. Luând

deci anul 457 în. Hr. timpul când a fost completat decretul, ca dată a poruncii, s-a

văzut că toate precizările profeției cu privire la cele șaptezeci de săptămâni se

împliniseră. {Tragedia veacurilor p. 326.3}

„Patru zeci și două de mii trei sute șase zeci de persoane, destule persoane pentru un

oraș respectabil, s-au întors, sub proclamarea lui Cir, la terenul Ierusalimului, pentru

a reconstrui casa Domnului. Vazele sacre care au fost luate, au fost și ele restaurate.

Ezra 5:13-15. Cinci zeci și doi de ani după distrugerea completă a primului templu,

fundamentul celui de-al doilea a fost pus de Zerubbabel. Profeții Hagai și Zaccaria, au

încurajat constructorii. Ezra 5:1; 6:14. Frânați timp de cincisprezece ani prin influența

Samariteanilor și celorlalți, a fost pe larg terminat și dedicat în cel de-al șaselea

an al lui Dariu Histaspe, în. Hr. 515, două zeci și unu de ani după începerea sa. {1898

UrS, LUJ 79.1}

• Templul terminat sub Dariu Histaspe în parallel cu începerea templului la

9/11 (Exo 40:1-2, 17).

Acestea erau stările existente în timpul primei părți a domniei lui Dariu Histaspe. Atât

din punct de vedere spiritual cât și material, izraeliții erau într-o stare vrednică de

milă. Atât de mult murmuraseră și se îndoiseră, atâta timp aleseseră să pună

143

interesele lor pe primul loc, încât atunci când priveau cu indiferență templul

Domnului în ruine, mulți au pierdut din vedere planul urmărit de Dumnezeu prin

restabilirea lor în ludea, și aceștia ziceau: „Nu a venit timpul, timpul să fie construită

casa DOMNULUI.” (Hagai 1, 2). {Profeți și Regi p. 573.1}

Timp de peste un an templul a fost neglijat și aproape uitat. Poporul locuia în casele

lui și lupta să realizeze prosperitate vremelnică, dar situația lui era de plâns. Cu toate

că au lucrat cu toată puterea, n-au prosperat. Chiar și elementele naturii păreau

să comploteze împotriva lor. Deoarece lăsaseră templul în paragină, Domnul le-

a trimis o secetă distrugătoare peste ogoare. Dumnezeu le dăruise din belșug

roade pe câmp și în grădini, grâu, must și untdelemn, ca dovadă a favorii Sale,

dar din cauză că ei folosiseră în mod egoist aceste daruri bogate, binecuvântările le-

au fost retrase. {Profeți și Regi p. 573.1}

Acestea erau stările existente în timpul primei părți a domniei lui Dariu Histaspe. Atât

din punct de vedere spiritual cât și material, izraeliții erau într-o stare vrednică

de milă. Atât de mult murmuraseră și se îndoiseră, atâta timp aleseseră să pună

interesele lor pe primul loc, încât atunci când priveau cu indiferență templul

Domnului în ruine, mulți au pierdut din vedere planul urmărit de Dumnezeu prin

restabilirea lor în ludea, și aceștia ziceau: „Nu a venit timpul, timpul să fie construită

casa DOMNULUI.” (Hagai 1, 2). {Profeți și Regi p. 573.1}

Apocalipsa (Revelația 3: 14-20)

• Iudeii erau într-o stare Laodiceană în timpul lui Dariu Histaspe.

• Aceasta este un tip al 9/11 când cel de-al treilea înger (solia Laodiceană) a

fost împuternicită.

144

XERXE CEL MARE – MIEZUL NOPȚII

Între timp, condițiile din Împărăția medo-persană se schimbau cu repeziciune. Dariu

Histaspe, sub a cărui domnie iudeilor le fusese arătată o favoare deosebită, a fost

urmat de Xerxe cel Mare. În timpul domniei acestuia, aceia dintre iudei care nu

luaseră seama la chemarea de a fugi au fost chemați să facă față unei crize

grozave. După ce refuzaseră să se folosească de avantajul unei căi de scăpare, pe

care Dumnezeu le-o pregătise, de data aceasta au fost aduși față în față cu

moartea. {Profeți și Regi p. 600.1}

Caracterul se dă pe față în timp de criză. Când vocea plină de seriozitate proclamă

în miez de noapte: „Iată mirele, ieșiții în întâmpinare” și fecioarele adormite s-au

trezit din somnolența lor, atunci s-a văzut cine s-a pregătit pentru acest eveniment.

Ambele părți au fost luate prin surprindere, numai că o parte era pregătită pentru

această împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost surprinsă nepregătită. Tot astfel

și astăzi, o nenorocire neobișnuită și neașteptată, ceva care duce sufletul față în

față cu moartea, va arăta dacă există o reală credință în făgăduințele lui Dumnezeu.

Astfel, se va dovedi dacă sufletul este sau nu susținut de harul lui Dumnezeu. Marele

test final vine la încheierea timpului de probă pentru omenire, când va fi prea târziu

ca să se mai satisfacă nevoile sufletești. {PDH 412.1}

• O criză fiind tipul miezului nopții a avut loc în timpul domniei al lui Xerxe

cel Mare (Ahasveros).

Evenimentele care au urmat într-o succesiune rapidă, - apariția Esterei înaintea

împăratului, favoarea deosebită arătată ei, ospețele împăratului și împărătesei

împreună cu Haman, ca singurul invitat, somnul tulburat al împăratului, cinstirea

publică arătată față de Mardoheu, precum și umilirea și căderea lui Haman, după

descoperirea complotului nelegiuit - toate acestea sunt părți ale unei istorii

cunoscute. Dumnezeu a lucrat minunat pentru poporul Său pocăit; iar un contra

decret, emis de către împărat, prin care li se îngăduia să se lupte pentru viața lor, și

care a fost transmis cu grabă în toate părțile împărăției, prin curieri călare; care erau

„grăbiți și presați de porunca împăratului”. {Profeți și Regi p. 602.3}

„Și în fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde au ajuns porunca împăratului și

hotărârea lui, iudeii au avut bucurie și veselie, ospăț și zi bună. Și mulți dintre oamenii

145

țării au devenit iudei; fiindcă teama de iudei a căzut asupra lor” (Estera 8, 14.17).

{Profeți și Regi p. 602.1}

Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămășiței poporului lui Dumnezeu

va fi foarte asemănător cu acela emis de Ahașveroș împotriva iudeilor. Astăzi,

vrăjmașii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor poruncii Sabatului un

Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu față de Legea Sa este o

mustrare continuă pentru aceia care au lepădat temerea de Domnul și calcă în

picioare Sabatul Său. {Profeți și Regi p. 605.1}

Satana va stârni indignarea împotriva minorității care refuză să accepte obiceiurile

și tradițiile populare. Bărbați cu răspundere și renume se vor uni cu nelegiuiții și

cu oamenii de nimic pentru a se sfătui împotriva poporului lui Dumnezeu. Bogăția,

geniul, educația se vor UNI pentru a-i acoperi cu dispreț. {Profeți și Regi p. 605.2}

Conducătorii prigonitori, slujitori și membri ai bisericii vor complota împotriva lor. Cu

glasul și condeiul, prin lăudăroșenii, prin amenințări și prin batjocuri, vor căuta să le

doboare credința. Prin prezentări mincinoase și prin apeluri pline de mânie,

oamenii vor STÂRNI patimile poporului. Neavând un „așa zic Scripturile” împotriva

apărătorilor Sabatului biblic, vor recurge la măsuri apăsătoare pentru a suplini

această lipsă. Pentru a-și asigura popularitatea și dominația, legislatorii se vor

supune cererii pentru legi duminicale. Dar aceia care se tem de Dumnezeu nu pot

accepta o instituție care nesocotește un precept al Decalogului. Pe acest câmp de

bătaie se va desfășura ultimul mare conflict în lupta dintre adevăr și eroare. Dar noi

nu suntem lăsați în nesiguranță cu privire la deznodământ. Astăzi, ca în zilele Esterei

și ale lui Mardoheu, Domnul Își va apăra adevărul și poporul Său. {Profeți și Regi p.

606.1}

PREZICERE ÎNAINTE DE MIEZUL NOPȚII – ZVONURI DE LA NORD

146

Profetul este acum inspirat cu o solie serioasă pentru poporul lui Israel care este

încă în Babilon, țara captivității lor. Pe timpul când decretul lui Cir a fost dat, aproape

un sfert de ani înainte, doar un mic număr în comparație, doar o „rămășiță”, s-au

întors la Iudea. Pe departe cea mai mare parte au eșuat în a discerne deschiderea

providenței lui Dumnezeu, ca fiind revelate în decretul Împăratului Cir. Ei au ales să

rămână în urmă, intr-o țară păgână, decât să se întoarcă la Ierusalim. {RH, December

26, 1907 par. 15}

„Eforturile lor [celor exilați ], au fost aduse la cunoștința lui Dariu Histaspe, care era

monarhul ce domnea în acel timp. După care el a fost impresionat pentru a emite un

al doilea decret, favorabil în totalitate ca și cel emis de Cir mai mult de două zeci

de ani mai devreme. Astfel Dumnezeu, în mila sa, a oferit o altă oportunitate

nemaipomenită pentru Iudeii din capitala Medo-Persană, și din provincii, să se

întoarcă în țara de unde au fost luați captivi. Domnul nu numai că a lucrat o

schimbare în sentimente în inima oamenilor cu autoritate, ca ei să favorizeze

Iudeii în tărâmul lor; dar el a inspirat la fel pe Zaharia, mesagerul său profetic,

pentru a pleda cu ei în modul cel mai serios pentru a fugi din împrejurimile lor

Babiloniene, și să se întoarcă la Ierusalim.” - {Review and Herald, January 23, 1908,

par. 6}

„Și acum, mulți ani mai târziu, Domnul prepara calea pentru aceste mii care au

zăbovit, ca să se întoarcă. Un lanț de circumstanțe conduceau spre confirmarea

decretului lui Cir și emiterea unui al doilea decret de Dariu Histaspe. Domnul a

prevăzut timpurile tulbure care erau să urmeze de curând în domnia lui Xerxe

– Ahașveroșul cărții lui Estera. Astfel, într-un timp de favoare specială și

oportunitate, solia a fost dată prin Zaharia: ” - {Review and Herald, December 26,

1907, par. 16}

Hei, hei! ieșiți și fugiți din țara nordului, spune DOMNUL, pentru că v-am împrăștiat

ca pe cele patru vânturi ale cerului, spune DOMNUL. Eliberează-te, Sioane, care

locuiești cu fiica Babilonului! Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor: După glorie m-

a trimis el la națiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de

lumina ochiului său. Pentru că, iată, eu îmi voi scutura mâna peste ele și vor ajunge o

147

pradă servitorilor lor; si veți cunoaște ca DOMNUL oștirilor m-a trimis. Cântă si

bucură-te, fiică a Sionului, pentru că, iată, eu vin și voi locui în mijlocul tău, spune

DOMNUL. Și multe națiuni se vor alătura DOMNULUI în acea zi și vor fi poporul meu;

și eu voi locui în mijlocul tău și vei cunoaște că DOMNUL oștirilor m-a trimis la tine.

{Review and Herald, December 26, 1907, par. 17}

• Psalmii 102 :13 – 16

Hei, Hei – Afară din orașe – afară din orașe

„Afară din orașe, afară din orașe!” - Aceasta este solia pe care mi-a încredințat-o

Domnul. Vor veni cutremure, vor veni inundații, nu trebuie să ne stabilim în orașele

nelegiuite, unde vrăjmașul este slujit pe toate căile și unde Dumnezeu este atât de

adesea uitat. Domnul dorește ca noi să avem un discernământ spiritual clar. Trebuie

să înțelegem de îndată pericolul înființării de instituții în aceste orașe nelegiuite.

Trebuie să facem planuri pentru a avertiza orașele și în același timp să trăim în

zone unde îi putem proteja pe copiii noștri și pe noi înșine de influențele

contaminatoare și imorale care domină într-o măsură atât de mare în aceste

locuri.” {SVM 409.5} - {Country Living, pg.31.4}

URGIA COPLEȘITOARE – PAPALITATEA

Isaia 28:15, Apocalipsa 6:8

Înainte ca plăgile copleșitoare să cadă asupra locuitorilor pământului, Dumnezeu

cheamă pe toți israeliții să se pregătească pentru acest eveniment. Părinților le dă

avertizarea: Adunați-vă copiii în căminele voastre; luați-i din preajma acelora care

nesocotesc păzirea poruncilor lui Dumnezeu, a acelora care propovăduiesc și fac răul.

Ieșiți cât mai repede posibil din marile orașe. {CA 139.5}

CRIZA

148

„Dar peste tot o să fie luptă și confuzie în orașe, că cei care o să dorească să le

părăsească nu o să fie capabili. Trebuie să ne pregătim pentru aceste probleme.

Aceasta este lumina care mi-a fost dată. The General Conference Bulletin, April 6,

1903.” – {Country Living, pg. 11.1}

HAGAI:

Făgăduința: „mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case; mâinile lui de

asemenea o vor termina;” (Zaharia 4, 9) a fost împlinită literal: „Și bătrânii iudeilor au

construit și au prosperat prin profețirea lui Hagai, profetul, și a lui Zaharia fiul lui

Ido. Și au construit și au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului lui Israel și

conform poruncii lui Cirus și a lui Darius și a lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Și

această casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar (luna a douăsprezecea), care

era în anul al șaselea al domniei lui Darius, împăratul.” (Ezra 6, 14.15). {Profeți și Regi

p. 596.3}

„Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido”, a început să profetizeze „în luna a opta,

în anul al doilea al lui Darius” – doar vreo câteva zile după ce Domnul a asigurat pe

Izraeliți prin Haggai că gloria casei pe care ei o construiau era să fie mai mare decât

gloria fostului templu construit de Solomon. Prima solia a lui Zaharia a fost o

asigurare că cuvântul lui Dumnezeu nu eșuează nici o dată, și la fel o promisiune de

binecuvântare pentru cei care dau ascultare al cuvântului sigur al profeției. {RH

December 19, 1907, par. 1}

• Zaharia și Hagai au lucrat contemporan. Prin urmare, Hagai poate să fie

localizat la fel la PÎM.

Hagai 2:6-9

Fiindcă astfel spune DOMNUL oștirilor: Încă o dată, mai este puțin timp și voi clătina

cerurile și pământul și marea și uscatul; [7] Și voi clătina toate națiunile și dorința

tuturor națiunilor va veni, și voi umple casa aceasta cu glorie, spune DOMNUL

149

oștirilor. [8] Argintul este al meu și aurul este al meu, spune DOMNUL oștirilor. [9]

Gloria acestei case de pe urmă va fi mai mare decât cea dinainte, spune DOMNUL

oștirilor; și în acest loc voi da pace, zice DOMNUL oștirilor.

• „Dorința tuturor națiunilor” – Christ (HLL 52.3). El sosește la miazănoapte

(mareh) și umple templul cu gloria Sa (biserica biruitoare).

o Prin urmare, profetizarea lui Zaharia este cu privire la stabilirea

bisericii biruitoare.

o Gloria noii case (biserica biruitoare) o să excedeze gloria celei

dinainte (AZȘ).

Hagai 2:10-14

În ziua a douăzeci și patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul

DOMNULUI prin profetul Hagai, spunând: [11] Astfel zice DOMNUL oștirilor: Întreabă

acum pe preoți, referitor la lege, spunând: [12] Daca cineva poartă carne sfântă în

poala hainei lui și cu poala sa atinge pâine sau supă sau vin sau untdelemn sau orice

hrană, va fi aceasta sfântă? Și preoții au răspuns și au zis: Nu. [13] Atunci Hagai a

spus: Dacă cineva care este necurat printr-un trup mort atinge vreuna din acestea, va

fi aceasta necurata? Și preoții au răspuns și au zis: Va fi necurată. [14] Atunci Hagai

a răspuns și a zis: Așa este acest popor și așa este această națiune înaintea mea, zice

DOMNUL; și așa este fiecare lucrare a mâinilor lor; si ceea ce ei oferă acolo este

necurat.

• Poporul lui Dumnezeu este identificat ca fiind necurat.

o AZȘ formează o imagine a fiarei la Miazănoapte.

o Se poate la fel vorbi despre preoții necurați care primesc solia celui

de-al doilea înger la 9/11. Ei sunt declarați „necurați” când probarea

lor este închisă la Miazănoapte.

150

Hagai 2:20-23

Și din nou cuvântul DOMNULUI a venit la Hagai, în a douăzeci și patra zi a lunii,

spunând: Vorbește lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda, zicând: Voi clătina cerurile și

pământul; Și voi dărâma tronul împărățiilor și voi distruge tăria împărățiilor păgânilor;

și voi răsturna carele și pe cei ce merg cu ele; și caii și călăreții lor vor cădea, fiecare

prin sabia fratelui său. În acea zi, spune DOMNUL oștirilor, te voi lua, Zorobabel,

servitorul meu, fiul lui Șealtiel, zice DOMNUL, și te voi face ca un sigiliu, pentru că eu

te-am ales, spune DOMNUL oștirilor.

• Profeție despre Zorobabel fiind făcut un sigiliu.

• Zorobabel înseamnă „din Babylon”. El este un simbol al preoților înțelepți

care ascultă chemarea să iasă din Babylon la 9/11.

o Preoții înțelepți devin un sigiliu sau sunt sigilați la Miazănoapte când

ei devin biserica biruitoare.

o Biserica biruitoare este stabilită la un timp ce Dumnezeu aduce

judecăți peste națiuni.

ARTABANUS – STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII

Conform lui Aristotel, Artabanus era responsabil pentru moarte Prințului

Încoronat Darius. Lui i-a fost după aceia frică că Xerxes era să caute să se răzbune și

a procedat la asasinarea Regelui. Pe de altă parte, Junianus Justinus a raportat că

Artabanus avea ambiții personale pentru tron. În primul rând el a omorât pe Xerxes

după care a acuzat pe Darius de paricid, rezultând în execuția lui. Ordinea

evenimentelor rămâne incertă dar Xerxes și Dariu au lăsat cu siguranță tronul vacant.

Cursul de acțiune al lui Artabanus la fel este nesigură. Unele considerații spun că el

a uzurpat tronul pentru el însuși. Alții consideră că el a numit pe tânărul Artaxerxe

I ca și Rege și el acționând ca și Regent și puterea de după tron. Aceasta stare a

lucrurilor nu a durat mai mult decât vreo câteva luni. Este raportat că Artaxerxe l-a

omorât cu propria lui sabie, ori în bătălie, ori prin surpriză. Artabanus este

ocazional listat printre Regii dinastiei Ahemenide deși nu era relatat cu ei.

151

Artabanus era în control al statului Ahemenid timp de șapte luni și a fost

recunoscut ca rege de Egipt. Totuși, într-un final, el a fost trădat de tovarășul său

conspirator Megabyzus și a fost ucis de Artaxerxe.” -

{https://www.britannica.com/biography/Artabanus}

ASASINA, v.t. 1. A ucide sau încercare de a ucide, prin surpriză sau asalt secret; a

ucide prin violență bruscă. Asasin ca și verb nu este acum folosit. 2. A pândi; a lua

prin trișare.

Apocalipsa 8:10,11

În interpretarea și aplicarea acestui pasaj, suntem aduși în fața celui de-al treilea

eveniment important care a avut ca urmare căderea Imperiului Roman. În

descoperirea împlinirii istorice celei de-a treia trâmbițe, noi suntem recunoscători

notițelor Dr. Albert Barnes pentru vreo câteva extrase. În explicarea acestei Scriptură,

este necesar, la fel cum spune și acest comentator, „Că ar trebui să fie vreun

conducător sau războinic care ar putea fi comparat cu un meteorit arzând; a cărui

traiectorie urma să fie deosebit de strălucitoare; care ar apărea brusc CA ȘI o stea

aprinsă, și după acea să dispară ca o stea cărei lumină a fost stinsă în ape. Că

traiectoria pustiitoare a acelui meteorit ar afecta în principal acele porțiuni ale lumii

care sunt bogate în izvoare de apă și în râuri; că va fi produs un efect ca și cum acele

râuri și izvoare ar fi făcute amare; că multe persoane vor fi ucise și pustiuri întinse vor

fi pricinuite în vecinătatea acelor râuri și fluvii ca și cum în ape ar fi căzut o stea amară

și otrăvitoare, iar moartea s-ar răspândi în ținuturile învecinate udate de ele”. Notițe

pentru Apocalipsa 8 {1897 UrS, DAR 484.4}

Aici se emite ipoteza că această trâmbiță este o aluzie la războaiele pustiitoare și

năvălirile furioase ale lui Atila, regele hunilor, împotriva puterii romane, pe care

el le-a purtat ca căpetenie a hoardelor sale de huni. Vorbind despre acest războinic în

special despre înfățișarea sa, Barnes spune: „Prin modul apariției sale el se aseamănă

152

în chip izbitor cu un meteorit arzând pe cer. El a venit din răsărit, adunându-și hunii

și aruncându-i așa cum vom vedea, cu rapiditatea unui meteorit arzând, brusc

asupra imperiului. El se considera consacrat lui Marte, zeul războiului, și obișnuia să

se împodobească într-un mod deosebit de strălucitor, astfel încât înfățișarea sa, în

exprimarea celor care-l măguleau, orbea ochii privitorilor.” {1897 UrS, DAR 485.2}

• Artabanus era un uzurpator care a asasinat regele.

• Caracteristicele surprizei sau a violenței instantanee este asociată cu Atila

Hunul (a treia trâmbiță care poate fu pusă la Strigătul de la Miezul Nopții.

o Criză subită (Imaginea fiarei) adusă de Donald Trump la SMN.

Acțiunile sale o să fie precipitate de un atac din partea Islamului

Radical care o să paralizeze Statele Unite. (Piciorul lui Balaam strivit

de perete).

ARTAXERXE – LEGEA DUMINICALĂ

Dar numai peste câțiva ani, în anul al șaptelea al lui Artaxerse I, urmașul lui Xerxe

cel Mare, un număr considerabil dintre ei s-a întors la Ierusalim, sub conducerea lui

Ezra. {Profeți și Regi p. 602.4}

153

SABBATH SCHOOL

LESSON FOR TORRE

PELLICE

ȘCOALA DE SABAT

PENTRU TORRE

PELLICE

This study will be based on the Chapter

in The Great Controversy The Waldenses

P. 61-78. Please read the chapter in

advance of the class for Sabbath.

Acest studiu o să fie bazat pe capitolul

din Tragedia Veacurilor „Valdenzii” p. 61-

78. Vă rog să citiți capitolul înainte

pentru Sabat.

This chapter is the subject of the church

in the wilderness described in Rev. 12:

6,14. Ellen White gives us an inspired

look at this important History. Rev. 11

also throws lite on this history by the

testimony there concerning the Two

Witnesses. In Rev. 11:1 John is given a

reed like unto a rod as this chapter is

introduced and with this rod he is to

measure the temple and those who

worship therein. Along with this rod John

is taken back into the History of the 1260

years. James White compares this Rod

with the Midnight Cry of the Seventh

Month Movement. ( LIFSK 95.1 THE

TENTH DAY OF THE JEWISH SEVENTH

MONTH. As to the character of the work

which resulted from giving what was

called the midnight cry, it evidently was

the special work of God. It was not, as

Acest capitol este subiectul bisericii în

pustie descris în Apoc. 12:6, 14. Ellen

White ne arată o privire inspirată al

acestei istorii importante. Apoc. 11 ne dă

la fel lumină asupra acestei istorii prin

mărturia privitor la cei Doi Martori. În

Apoc. 11:1 lui Ioan i s-a dat o trestie

asemănătoare cu un toiag la

introducerea capitolului și cu acest toiag,

el trebuie să măsoare templul și pe cei

ce se închină în el. Cu tot cu acest toiag,

Ioan este dus în istoria celor 1260 de ani.

James White compară acest Baton Cu

Strigătul de la Miezul Nopții al Mișcării

Lunii a Șaptea. A ZECEA ZI A LUNII A

ȘAPTEA IUDAICE. În ceea ce privește

caracterul lucrării care a rezultat prin

darea a ceea ce a fost numit strigătul de

la miezul nopții, în mod evident a fost

lucrarea specială a lui Dumnezeu. Nu a

154

many suppose, the result of fanaticism.

{1880 JW, LIFSK 95.1}

fost, cum mulți supun, rezultatul

fanatismului. {1888 JW, LIFSK 95.1}

1. Because it bore the marks of the

especial providence of God. It was not

characterized by those extremes ever

manifested where human excitement,

and not the word and Spirit of God, has

the controlling influence. It was in

harmony with those seasons of

humiliation, rending of heart, confession

and complete consecration of all, which

are matters of history in the Old

Testament, and are made matters of

duty in the New. {1880 JW, LIFSK 95.2}

1. Pentru că a purtat marca providenței

speciale a lui Dumnezeu. Nu a fost

caracterizat de acest extremism

întotdeauna manifestat unde excitarea

umană, și nu cuvântul și Spiritul lui

Dumnezeu, au influența ce controlează.

A fost în armonie cu aceste sezoane de

umilire, sfâșierea inimii, confesiune și

consacrare completă ale tuturor, care

sunt chestiuni de istorie în Vechiul

Testament, și sunt făcute chestiuni de

datori în Noul. {1880 JW, LIFSK 95.2}

2. Because it was subversive of all

those forms of fanaticism which had

made their appearance somewhat in

connection with the Second Advent

cause. And it is a fact, that Satan had

crowded upon some who bore the

Advent name, almost every stripe of

fanaticism he had ever invented. But

these were at once swallowed up by

the solemn power of the midnight

cry, as the rods of the magicians were

by the rod of Aaron. {1880 JW, LIFSK

95.3}

2. Din cauză că era subversiv cu toate

aceste forme de fanatism care și-au

făcut aparența cumva în legătură cu

cauza celui de-al Doilea Advent. Este un

fapt adeverit că Satan a îndesat asupra

unora care purtau numele Adventului,

aproape fiecare fâșie de fanatism pe

care a inventat-o vreo dată. Dar acestea

au fost dintr-o dată înghițite de strigătul

de la miezul nopții, la fel ca și cum

toiegele magicienilor au fost de toiagul

lui Aaron. {1880 JW, LIFSK 95.3}

155

3. Because the work was marked with

sobriety, humility, solemnity, reverence,

self-examination, repentance,

confessions and tears, instead of

lightness, exaltation, trifling, irreverent

expressions, self-justification, pride in

spiritual things, voluntary humility and

will-worship, which generally

characterize the conduct of fanatics.

{1880 JW, LIFSK 95.4})

3. Din cauza că lucrarea a fost marcată

cu sobrietate, umilitate, solemnitate,

reverență, auto-examinare, pocăință,

confesiune și lacrimi, în loc de ușurință,

exaltare, lucruri de nimic, expresii

ireverențioase, auto-justificare, mândrie

în lucrurile spirituale, umilitate voluntară

și închinare la propria voință, ce

caracterizează în mod general conduita

fanaticilor.

In this quote James White goes to the

history of Moses when he mentions the

rods of the magicians. Ex. 7:1 and

2Timothy 3:8 marks the resistance of

Pharaoh and Jannes and Jambries. This

history marks the Suppression of the

truth of God’s word. This points us to an

understanding of the connection of that

portion of the Revelation that connects

the Papacy with the Suppression of the

scriptures during the 1260 years of

Papal Supremacy. Ellen White takes up

this subject in the chapter The Bible and

the French Revolution GC 265, “In the

sixteenth century the Reformation,

presenting an open Bible to the people,

had sought admission to all the

countries of Europe. Some nations

welcomed it with gladness, as a

În acest citat James White se duce la

istoria lui Moise când spune toiegele

magicienilor. Ex 7:1 și 2 Timotei 3:8

marchează rezistența lui Faraon și a lui

Ianes și a lui Iambres. Această istorie

marchează Ștergerea adevărului din

cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ne

conduce la o înțelegere a conexiunii al

acestei părți din Apocalipsa care

conectează Papalitatea cu Ștergerea

scripturilor timp de 1260 de ani în

Supremația Papală. Ellen White ia acest

subiect în capitolul Biblia și Revoluția

Franceză TV 265 „Prezentând oamenilor

o Biblie deschisă, Reforma a bătut, în

secolul al XVI-lea, la ușa tuturor țărilor

Europei. Unele popoare au primit-o cu

bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar în

alte țări, papalitatea reușise într-o mare

156

messenger of Heaven. In other lands the

papacy succeeded to a great extent in

preventing its entrance; and the light of

Bible knowledge, with its elevating

influences, was almost wholly excluded.

In one country, though the light found

entrance, it was not comprehended by

the darkness. For centuries, truth and

error struggled for the mastery. At last

the evil triumphed, and the truth of

Heaven was thrust out. “This is the

condemnation, that light is come into

the world, and men loved darkness

rather than light.” John 3:19. The nation

was left to reap the results of the course

which she had chosen. The restraint of

God’s Spirit was removed from a people

that had despised the gift of His grace.

Evil was permitted to come to maturity.

And all the world saw the fruit of willful

rejection of the light. { GC 265.1}

măsură să-i oprească intrarea; astfel că

lumina cunoașterii Bibliei, cu influențele

ei înălțătoare, a fost aproape cu totul

îndepărtată. Într-una din aceste țări, cu

toate că lumina a putut pătrunde, ea a

fost umbrită totuși de întuneric. Timp de

veacuri, adevărul și rătăcirea s-au luptat

acolo pentru întâietate. În cele din urmă

răul a învins, iar adevărul Cerului a fost

alungat. „Iar condamnarea este aceasta,

că lumina a venit în lume și oamenii au

iubit mai mult întunericul decât lumina.”

(Ioan 3, 19). Națiunea a fost lăsată să

culeagă urmările drumului pe care și l-a

ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a

fost retrasă de la un popor care a

disprețuit darul harului Său. Răului i-a

fost îngăduit să ajungă la maturitate și

toată lumea a văzut rodul respingerii de

bunăvoie a luminii. {TV 265.1}

The war against the Bible, carried

forward for so many centuries in France,

culminated in the scenes of the

Revolution. That terrible outbreaking

was but the legitimate result of Rome’s

suppression of the Scriptures. (See

Appendix.) It presented the most striking

illustration which the world has ever

witnessed of the working out of the

papal policy—an illustration of the

results to which for more than a

Războiul împotriva Bibliei, purtat atât de

multe veacuri în Franța, a culminat cu

scenele Revoluției. Acea răbufnire

teribilă n-a fost decât urmarea firească a

prigonirii pe care Roma a dus-o

împotriva Scripturilor [(vezi note

suplimentare)]. Aceasta a prezentat cea

mai izbitoare ilustrare la care lumea a

fost martoră vreodată, cu privire la

efectele modului de a lucra al papalității

— o ilustrare a urmărilor către care, timp

157

thousand years the teaching of the

Roman Church had been tending. { GC

265.2}”

de peste o mie de ani, s-au îndreptat

învățăturile bisericii Romei. {TV 265.2}

The following questions will be

discussed in our class for Sabbath. Again

please read the chapter in The Great

Controversy on The Waldenses p. 61-78.

The Discussion will depend on

participation of all in the class. It is

important that the input from all the

Sabbath School Students be sought. The

following questions are only a

suggestion, others will surely see more

than what is presented in the questions

that follow.

Qusetion 1. Why was it that during the

1260 years of Papal Darkness the light of

truth could not be extinguished? Was

the Bible the reason? What did this do?

Answer: GC page 61.1

Următoarele întrebări o să fie discutate

în clasa noastră în timpul Sabatului. Vă

rog încă o dată să citiți capitolul din

Tragedia Veacurilor despre „Valdenzii” p.

61-78. Discuția o să depindă de

participarea întregii clase. Este

important ca toți studenții Școlii de

Sabat să participe. Următoarele

întrebări sunt doar o sugerare, ceilalți o

să vadă cu siguranță mai mult decât

ceea ce e prezentat în întrebările ce

urmează.

Întrebarea 1. De ce timp de 1260 de ani

de Întunecime Papală lumina adevărului

nu a putut fi stinsă? Era Biblia motivul?

Ce a făcut aceasta?

Răspuns TV pagina 61.1

Question 2. With the teachings of the

Bible they hollowed the True Sabbath.

These men whom God had in every age

were branded as Heretics. Does this

agree, or what connection does this

Întrebarea 2. Cu învățătura Bibliei ei au

sfințit Adevăratul Sabat. Acești oameni

pe care Dumnezeu i-a avut în orice veac

au fost stigmatizați ca și eretici. Este

aceasta de acord, sau ce conexie are

158

have with what GC. calss Policy of

Rome?

Answer GC. page 61.2

aceasta cu TV? [Ce este ] modul de

lucrare [politica] Romei?

Răspuns TV 61.2

Question 3. The Suppression of their

writings, how is this connected with

Rome’s endeavor to destroy their cruelty

toward dissenters. ?

Answer GC. Page 61.2 Everything

heretical, whether persons or writings,

she sought to destroy.

Întrebarea 3. Ștergerea scrierilor lor,

cum este aceasta conectat de efortul

Romei de a distruge cu cruzime

disidenții?

Răspuns TV 61.2 Ea a căutat să distrugă

tot ce era vinovat de erezie, fie persoane,

fie scrieri.

Question 4. GC. page 62, 62.1, Tells us of

printing. Freedom of Conscience is also

mentioned and Rome’s Jurisdiction, in

connection with Roman Power. Is

Rome’s Policy to suppress the freedom

of the press and the Freedom of

Conscience? And what was the

outcome?

Answer GC. page 62.1 “one after another

the churches submitted to her

dominion”

Întrebarea 4. Spuneți-ne de lucrarea de

tipărire. Libertatea de conștiință este de

asemenea menționată în jurisdicția

Romei, în legătură cu Puterea Romana.

Este politica Romei să suprime libertatea

presei și libertatea de conștiință? Și care

a fost rezultatul?

Răspuns: TV pagina 62.1 „una după alta

bisericile s-au supus stăpânirii ei”.

Question 5. GC. page 62.2,3,4 – 63.1

Britain, Central Africa and the

Armenians of Asia are next mentioned

Întrebarea 5. TV pagina 62.2 – 63.1

Marea Britanie, Africa Centrală și

Armenienii din Asia sunt cei care sunt

159

as connected with the effort of Rome to

persecute and to suppress the Truth.

What do these histories tell us of the

perpetuity of the Law of God and those

who honored and kept the fourth

Commandment.? Is Ellen White making

a connection with all who like the

Waldenses received their faith from the

Bible? Why do you think she includes

these who like the Waldenses received

their faith in the Perpetuity of the Law of

God? Rev. 11 tells us of the Two

Witnesses, and Rev. 6:9-11 tells us of the

Martyrs under the altar.

Answer GC. 64.1 “But of those who

resisted the encroachments of the papal

power, the Waldenses stood foremost.

In the very land where popery had fixed

its seat, there its falsehood where

steadfastly resisted.” It is important to

note Ellen White’s next statement.

“For centuries the churches of

Piedmont maintained their

independence; but the time came at last

when Rome insisted on their

submission. See GC. 59.3 (Inquisition).

Pope Innocent III organized the first all

Church/State Inquisition against all

heretics in 1209-1229, there had been

earlier Inquisitions carried out by local

Bishops . However Innocent III would

enlist the power of the State against all

menționați a fi următorii ce sunt

conectați cu efortul Romei de-ai

persecuta și de a șterge Adevărul. Ce ne

spun aceste istorii despre perpetuitatea

Legii lui Dumnezeu și cei ce au onorat și

au ținut cea de-a patra Poruncă? Oare

face Ellen White o conexie cu toți care ca

și Valdenzii, au primit credința lor din

Biblie? De ce crezi că ia îi include pe cei

care ca și Valdenzii și-au primit credința

în Perpetuitatea Legii lui Dumnezeu?

Apoc. 11 ne vorbește despre cei Doi

Martori, și Apoc 6:9-11 ne vorbește

despre Martirii de sub altar.

Răspuns TV 64.1 „Dar printre aceia care

au rezistat abuzurilor puterii papale,

valdenzii au stat în frunte. Chiar în țara în

care papalitatea și-a stabilit scaunul,

acolo i s-a rezistat cel mai puternic

înșelăciunii și corupției ei.” Este

important de a nota următorul citat al

Ellenei White. „Timp de veacuri, bisericile

Piemontului și-au păstrat independența;

dar în cele din urmă a sosit timpul când

Roma a insistat să se supună.” Vezi TV

59.3 (Inchiziția). Papa Inocent III a

organizat prima Inchiziție Biserică/Stat

contra tuturor ereticilor în 1209-1229. Au

fost Inchiziții ce au avut loc mai devreme

care au fost inițiate de Episcopii locali.

Totuși Inocent III a fost cel ce a înrolat

puterea Statului împotriva tuturor celor

160

who the Roman Pontiff deemed as

Heretics.

ce au fost numiți Eretici de Pontiful

Roman.

SOLA SCRIPTURA THE STORM IS COMINGviitorulastazi.ro/notite5.pdf · cu privire la a doua venire a...

Documents

Transcript of SOLA SCRIPTURA THE STORM IS COMINGviitorulastazi.ro/notite5.pdf · cu privire la a doua venire a...