Semne prevestitoare ale morţii în credinţa populară
Moartea vine pe neaşteptate şi pe nepregătite, dar după spusele românilor, dă
anumite semne înainte să vină, fie la neamuri, fie celor apropiaţi celui ce va muri.
Pocnirea unor obiecte din casă: mese, scaune, paturi, grinzi etc. mieunarea mâţelor într-
un mod rău şi spurcat; cântarea cocoşească a găinilor; ragerea într-un mod neobişnuit a
vitelor, într-un timp nepotrivit; urlarea sau hăulirea câinilor; baterea ochiului de mai
multe ori sunt considerate astfel de semne1. Dacă omul este bolnav, nu mai mănâncă, se
întoarce cu faţa spre perete, vede unele lucruri pe care doar el le ştie, are gândul de a se
îmbrăca şi a merge de acasă pe câmp, îşi pierde încet cunoştiinţa, respiră greu, este semn
că sfârşitul îi este aproape, precum şi dacă are vise cu morminte, lumânări stinse sau vede
pe cineva în vis îmbrăcat în negru2. În aceste momente, familia este mereu aproape având
la îndemână o lumânare, vorbesc mereu cu el, îi dau tot ce cere şi îl spală şi îl schimbă
mereu. Când situaţia bolnavului se înrăutăţeşte şi mai mult, este chemat preotul să-l
spovedească şi să-l cuminece. În momentul când bolnavul dă semne de agonie, i se pune
lumânarea aprinsă în mână şi o carte de rugăciuni sau o cruciuliţă pe piept3.
În Orlat, şi în împrejurimi, tot din zona Transilvaniei, se presupune că de aceea se
pune lumânare în mâna mortului, pentru a nu se apropia necuratul de sufletului lui şi de a
merge curat în cealaltă lume.
III.1.a. Cântecul păsărilor
Cucuveaua este cunoscută în popor şi sub numele de pasărea morţilor. Cântarea
cucuvelei sau bufniţei mai ales ziua, pe casă, prin pomi sau în apropierea casei este
socotită semn de moarte. Ea cântă trei zile, sau o săptămână, sau o perioada mai lungă4.
Cucuveaua era recunoscută ca o pasăre aducătoare de rău şi moarte şi la alte
popoare, inclusiv la romani. Plinius ne spune: „Funebra şi mai cu seamă la auspiciile
publice urgisita cucuveică se ţine la locuri deşerte, nu numai dezolate, ci şi înfiorătoare şi
nestrăbătute. Un monstru nocturn, care nu se aude cântând, ci numai gemând. De aceea,
când se arată ea în oraşe, şi mai ales ziua, această împrejurare se consideră ca cea mai
1 Marian 2000, p. 7.2 Interviu.3 Bilţ 1996, p. 234.4 Interviu.
înfiorătoare prevestire”. „Se preface într-o pasăre urâtă, prevestitoare a unei scârbe mari,
cucuveica (buha) leneşă, care este o prevestire îngrozitoare pentru muritori !” .5
Alt semn al venirii morţii este cântarea cucului. Cucul este o pasăre misterioasă,
când îl auzi primăvara cântând, tradiţia spune că e a bine când răsună din partea dreaptă a
auzului sau din faţă şi e rău când îţi cântă în stânga sau în spate.
Găina care cântă cocoşeşte este un alt semn pe care poporul îl consideră
prevestitor de moarte. În tradiţia mai veche din Lăpuş era obiceiul să se măsoare distanţa
de la uşă la masă, dând găina peste cap şi dacă ajunge cu capul la piciorul mesei o tai, că
astfel se credea că va muri cineva din familie şi dacă o tai, potrivit credinţei populare, nu
va muri nimeni, iar dacă ajunge coada, îi tai coada cu foarfeca, tot din acelaşi motiv6.
III.1.b. Visele
Printre semnele pe care bătrânii le luau în considerare ca anunţând moartea se
numără şi visele, atunci când cineva din familie visează că se dărâmă ceva în casă sau pe
lângă casă, visează că ară, că vine apă tulbure (care mai înseamnă şi boală). Alte vise sunt
cele cu lâna neagră, sau alte semne cum ar fi dacă-ţi cade icoana sau oglinda din casă fără
să fie atinse7.
Când omul se visează cosind, secerând ori săpând în curtea casei sale sau în
grădina sa, oricând visează că i-au căzut dinţii sau măselele, ori că l-a împuns un bivol
sau un taur, sunt – în credinţa românilor – semne că va muri fie el, fie cineva apropiat din
familia lui; şi porcii în vis sunt, în credinţa populară, semne de moarte8.
Pe cei slabi de înger sau credinţa slabă îi face să creadă în aceste semne, ajungând
să se îmbolnăvească şi chiar să moară.
5 Marian 2000, p. 9.6 Interviu.7 Corniţă 1998, p. 21.8 Dobozi-Faiciuc 2001, p. 234.
Top Related