Regimentul 69 Artilerie Mixtă „Silvania” Regimentul 69 Artilerie Mixtă „Silvania”, ce are comandamentul

și o parte din batalioane dislocate în garnizoana Șimleu Silvaniei, este una dintre marile unități care au misiunea de a asigura sprijinul prin foc al Diviziei 4 Infanterie „Gemina”. La această dată, regimentul posedă o mare putere de foc, precizie în executarea tragerilor, capacitate mare de manevră, şi este capabil să execute foc concentrat şi masat, asupra

obiectivelor de dimensiuni mari sau asupra unui grup de obiective, dispuse la distanţe de până la 24 km. La această dată, în organica regimentului intră batalioane care au în dotare obuziere cal. 152 mm, tunuri antitanc cal. 100 mm, aruncătoare proiectile reactive cal. 122 mm, instalații de rachete antitanc dirijate, batalioane cu sisteme de asigurare date și evaluare și unități logistice. Artileriștii ardeleni susțin că aspectul de astăzi al regimentului lor este, de fapt, expresia acumulărilor profesionale în cei peste 90 de ani de existenţă, a eforturilor şi sacrificiilor generaţiilor de

militari care au trecut sau constituie în prezent „școala de artilerie de la Șimleu”.

Comandantul regimentului, începând cu anul 2014, este colonelul Ștefan Toader. Când a optat pentru această armă, ofițerul Ștefan Toader a considerat, în primul rând, că meseria de artilerist înseamnă rigurozitate, precizie, tenacitate şi perseverenţă. Potrivit domniei sale, termenul de artilerist nu se rezumă doar la tun sau obuzier. Un artilerist trebuie să fie un specialist cu o viziune sistemică, integratoare. De asemenea, comandantul regimentului consideră că un artilerist devine performant numai printr-un mare număr de trageri executate.

Potrivit registrelor istorice, din punct de vedere al începerii activităților militare în Șimleu Silvaniei, în luna iunie 1920, comanda și ofițeri din statul major al Corpului 6 Armată au executat o „călătorie de instrucţie” în zona Şimleu - Marghita, având scopul de a identifica localităţile, drumurile, formele de teren și posibilităţile tactice ale culoarului dintre Carei şi Şimleu, pe valea Crasnei. Un an mai târziu, în perioada februarie – noiembrie, în localitatea Șimleu Silvaniei sunt dispuse, temporar, patru unități ale Corpului 6 Armată. Apoi, până în 1936, în Şimleu Silvaniei nu sunt înregistrate dislocate unităţi militare. Totuşi, în zonă au avut loc activităţi cu specific militar, dovadă fiind existența în localitate a 23 de clădiri cu această destinaţie. În anul 1938, la data de 02 iunie, regele Carol al II-lea şi ministrul de război Armand Călinescu semnează un act regal, prin care suprafaţa de 2 ha. şi 88 ari intră în posesia armatei, cei expropriați primind o indemnizaţie pentru fiecare metru pătrat intrat în proprietatea statului.

Trageri ale militarilor B.612 Art.AT „Maramureș, din compunerea Rg.69 Art.Mx.„Silvania” (poligonul Sâi, iunie 2015) (X.06.01)

Col. Șt. Toader (X.06.02)

Regimentul 69 Artilerie Mixtă „Silvania” este continuatorul tradiţiilor militare ale Regimentului 146 Artilerie Grea, înfiinţat la data de 15 august 1953, în compunerea Corpului 38 Armată. Prima sa dispunere a fost în garnizoana Floreşti, judeţul Cluj, iar primul comandant a fost colonelul Grigore Niculescu căruia, în ziua de 24 decembrie 1954, i se va înmâna primul Drapel de Luptă al unității. Structura de artilerie s-a constituit cu personal, armament şi materiale din Brigada 54 Artilerie Grea, Corpul 40 Armată, Corpul 38 Armată, Divizia 70 Antiaeriană şi Regiunea a 3-a Militară. Un an mai târziu, regimentul îşi schimbă denumirea în Regimentul 146 Artilerie Corp de Armată fiind redislocat în garnizoana Ineu, judeţul Arad. Începând cu 01 iulie 1958, regimentul iese din subordinea Corpului 38 Armată şi se subordonează Regiunii a 3-a Militară, devenind Regimentul 146 Tunuri Armată, iar la 14 februarie 1959 îşi schimbă din nou denumirea fiind identificat ca Regimentul 69 Artilerie Tunuri Armată. Începând cu data de 20 iulie 1962, regimentul este mutat din garnizoana Ineu în actuala garnizoană Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj. La 01 ianuarie 1967, unitatea primește denumirea Regimentul 69 Artilerie. Între reperele de timp care definesc regimentul de artilerie se numără şi data de 05 mai 1977, când Drapelul de Luptă al regimentului este decorat cu Ordinul ,,Tudor Vladimirescu” cls. a III-a.

După anul 1990, regimentul a parcurs mai multe etape de restructurare, conţinutul lor vizând denumirea, organizarea şi înzestrarea cu armament şi tehnică de luptă. La data de 27 septembrie 2007, i s-a conferit denumirea onorifică „Silvania”. Dorind a răsplăti meritele militarilor marii unități, în 2013, şeful Statului Major al Forţelor Terestre a conferit „Emblema de Onoare a Forţelor Terestre”. În 2014, cu ocazia retragerii forţelor din Afganistan, ministrul apărării naţionale a decorat Drapelul

de Luptă al regimentului cu „Emblema de onoare a Armatei României” cu însemne de război. De-a lungul vremii, instrucţia a fost sarcina de bază a regimentului. Apreciată fiind ca o

unitate cu realizări în procesul de instrucţie, marea unitate, prin batalioanele sale, deservește, la ordin, aplicaţiile cu trageri de luptă ale Academiei de Înalte Studii Militare. Un exemplu edificator pentru prestigiul de care se bucură regimentul este tragerea demonstrativă și experimentală din anul 1993, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea artileriei române moderne. Atunci, Regimentul 69 Artilerie a fost desemnat să folosească proiectile cu elemente de submuniţii tip CARGO, focoase cu proximitate, proiectile tip „săgeată” şi s-a utilizat pentru observarea şi corectarea tragerii sistemul „comba”. Artileriștii folosesc în procesul de pregătire şi în aplicaţiile tactice cu sau fără trageri de luptă mijloace specializate de cercetare şi conducere a focului (staţii meteo de artilerie, staţii de cercetare prin radiolocaţie, staţii de cercetare prin sunet, elicoptere de cercetare-corectare, telemetre cu laser etc.).

Decorarea Drapelului de luptă cu Ordinul „Tudor Vladimirescu”, cls. a III-a (1977)

(X.06.03)

Noul Drapel de Luptă (1996) (X.06.04)

Regimentul 69 Artilerie Mixtă „Silvania” a dat artileriei şi armatei române şase generali, unul dintre aceştia fiind generalul Mihail Popescu, care a ajuns șef al Statului Major General, cea mai înaltă funcție a ierarhiei militare. În comunitatea silvană, ca semn al considerației ce este purtată militarilor artileriști, în anul 2015, cu ocazia Zilei Forţelor Terestre, una dintre străzile din Şimleu Silvaniei a fost redenumită și poartă numele generalului Stelian Popescu, fost comandant al regimentului şi apoi comandant al Armatei a 3-a, ulterior transformată în Armata a 4-a „Transilvania”. De referință în existența Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania” este anul 2012. Pentru prima dată, Armata României participă cu o unitate sprijin luptă la acţiuni în teatrul de operaţii din Afganistan, regimentului revenindu-i sarcina de a asigura organizarea Echipei Operaţionale de Consiliere şi Legătură Tip Sprijin Luptă care a avut ca misiune principală consilierea personalului un batalion afgan din provincia Zabul. O altă premieră, realizată însă în țară de regiment, prin Batalionul 315 Artilerie „Simion Bărnuţiu”, a fost exerciţiul de instruire prin simulare constructivă şi trageri reale. A fost prima pregătire de acest tip în România la care au fost angrenați militari dintr-o asemenea armă.

Participarea unităţilor regimentului la sprijinul populaţiei în situaţii de urgenţă a reprezentat un angajament pentru salvarea vieţii și bunurilor. În lunile mai – iunie 1970, când furia apelor a lovit şi meleagurile sălăjene, militarii din Şimleu Silvaniei şi-au adus aportul la salvarea concitadinilor lor. De asemenea, la inundațiile din luna mai 1977, militarii regimentului au acționat în localităţile Benesat şi Satu Mare așezând mii de saci cu nisip şi pietriş şi zeci de tone de bolovani în locurile de infiltraţie a apelor. Cea mai recentă intervenţie în situaţii de urgenţă a fost în luna iunie 2015, în localităţile Surduc şi Derşida (Sălaj). Aici, artileriștii au participat la înlăturarea efectelor furiei naturii şi la ajutorarea familiilor rămase fără agoniseala de-o viaţă. În urma acestor intervenții, trei militari din regiment au fost decoraţi cu „Emblema de merit pentru acţiuni umanitare”.

Exerciții cu trageri de luptă ale militarilor Rg.69 Art. Mx. (X.06.05)

Îndiguirea râului Crasna, 1970 (X.06.06)

Salvarea oamenilor şi bunurilor, inundaţii Maramureş 2015 (X.06.07) (X.06.08)

Tradițiile de luptă ale Regimentului 69 Artilerie Mixtă „Silvania” nu pornesc însă din 1953, anul primului său predecesor structural. Prin intrarea, în anul 2006, în compunerea regimentului a Batalionului 7 Proiectile Reactive „General Vasile Danacu”, în istoricul regimentului se aștern pagini cu glorioase fapte de arme ale artileriștilor români în cel de-Al Doilea Război Mondial. În plus, evoluția structurii de aruncătoare proiectile reactive până în prezent și faptul că în garnizoana de dislocare din ultimii 70 de ani, Florești, lângă orașul Cluj-Napoca, militarii sunt parte integrantă a comunității clujene, ne obligă la o prezentare mai detaliată a acestui batalion.

Predecesorul actualului batalion de aruncătoare proiectile

reactive a fost Regimentul 7 Artilerie Grea, înființat în 12 aprilie 1923, în garnizoana Târgu Jiu. Primul comandant, în ordine cronologică, a fost colonelul Virgil Petrescu. Deviza artileriștilor în momentul înființării unității lor, valabilă și astăzi, a fost „disciplină de fier, bazată pe cea mai înaltă camaraderie, dragoste şi bunăvoinţă în serviciu împinsă până la abnegaţie, patria mai presus decât viaţa”. În 1933, anul primirii Drapelului de Luptă, unitatea a fost motorizată și dotată cu maşini şi obuziere „Skoda”. Din anul 1938, Regimentul 7 Artilerie Grea Moto îşi stabileşte garnizoana în municipiul Sibiu. Între anii 1938 – 1940, regimentul este redislocat pe graniţa de vest a ţării (în zona Aradului) unde a desfășurat aplicaţii tactice cu trageri de luptă. În perioada 04 – 08 iulie 1941, Regimentul 7 Artilerie Grea Moto sprijină acţiunile Corpului 3 Armată pentru eliberarea Basarabiei. Regimentul 7 Artilerie Grea Moto, sub comanda colonelului Constantin Dobriceanu, începând cu forţarea Prutului până la căderea Odessei, a luat parte la lupte, fără nicio zi de refacere. În această campanie ofiţerii, subofiţerii și o treime din militarii în termen au fost decoraţi cu ordine şi medalii. Începând cu 24 martie 1942, Regimentul 7 Artilerie Grea Moto se pune la dispoziţia Armatei a 2-a Germană şi desfăşoară acţiuni de luptă în Crimeea şi Peninsula Kerci. În 23 mai 1943, la comanda regimentului este numit colonelul Vasile Danacu (în onoarea căruia, în anul 1990, regimentul de artilerie din acea vreme îi va prelua numele).

Imediat după întoarcerea armelor, în ziua de 30 august 1944, cu focul tunurilor Divizionului 1 şi al obuzierelor Divizionului 2, din compunere, regimentul sprijină atacul Diviziei

Col. Virgil Petrescu, comandant Rg.7 Art. (1923-1924) (X.06.09)

Rg. 7 Art. Grea Moto, în Campania din Est (X.06.10)

7 Infanterie de Gardă Sovietică, pentru ruperea apărării germano-ungare în pasul Ghimeş-Palanca. Experiența de luptă a militarilor s-a dovedit din plin. Traiectoria precisă a focului de artilerie a permis înaintarea trupelor sovietice fără nicio pierdere. Acțiunea de luptă a artileriștilor Regimentului 7 Artilerie Grea Moto a intrat în pagina de istorie militară a Armatei României și a lansat un standard al tragerilor de artilerie, valabil și astăzi în rândul profesioniștilor acestei arme: „Să trageţi ca la Palanca!”. Timp de aproape o lună, regimentul, cu un efectiv de 750 oameni, a asigurat sprijinul prin foc al unităţilor sovietice, pentru înfrângerea inamicului german. Au participat la eliberarea văii Trotuşului, munţilor Cibinului, văilor superioare ale Oltului, Mureşului şi Nirajului, zonei localităţilor Brusturoasa, Ghimeş, Palanca, Praid, Sovata, Remetea, Chiher, Eremitu. Au asigurat capul de pod peste Mureş, în zona Petelea – Periş, acoperindu-se de glorie, fapt care i-a atras aprecieri unanime din partea aliaţilor şi a comandamentului român. În 24 septembrie 1944, Înaltul Comandament Sovietic a citat Regimentul 7 Artilerie Grea Moto, prin Ordin de zi, apreciind atitudinea bravă dovedită în luptele de la Sovata.

La sfârşitul lunii septembrie 1944, regimentul este pus la dispoziţia Armatei a 4-a

române şi intră în compunerea Corpului 7 Armată, pregătindu-se în zona Sibiului pentru a participa la lupta de eliberare a Ungariei în cadrul operaţiei „Budapesta”, precum şi pentru eliberarea Cehoslovaciei. În data de 09 octombrie 1944, Regimentul 7 Artilerie Grea Moto trece pe teritoriul Ungariei prin localitatea Racoşi. Participarea regimentului în luptele pentru eliberarea Ungariei durează până la 16 ianuarie 1945, desfăşurându-se în condiţii deosebit de grele, trupele germano – horthiste opunând rezistenţă pentru fiecare localitate, căutând să oprească cu orice preţ înaintarea trupelor noastre.

Faptele de arme săvârşite de artileriştii comandaţi de colonelul Vasile Danacu pun în lumină marile eforturi făcute de Armata României pentru eliberarea Ungariei. La 16 ianuarie 1945, regimentul primeşte ordin de deplasare în Cehoslovacia. Luna februarie a anului 1945 a fost una deosebit de grea, cu viscole, cu geruri mari și cu zăpezi abundente. Condițiile vremii nu-i împiedică însă pe artileriştii Regimentului 7 să sprijine cu foc Diviziile 9, 10 si 19 Infanterie ale Corpului 7 Armată, care luptă pe direcţia Oremov-Laz-Crupina, pentru cucerirea unor localităţi din Munţii Tatra.

Rg. 7 Art. Grea Moto, în acțiunile de luptă din Ardeal (X.06.11)

În luna martie 1945, regimentul a sprijinit acţiunile duse de Corpul 7 Armată pentru

forţarea Hronului, între Tekov şi Hlinic. Ulterior, după trecerea râului Nitra, militarii regimentului au participat la eliberarea oraşului Banovce, un important nod de comunicaţii, sprijinind acţiunile Diviziei 2 Munte. La sfârşitul lunii aprilie 1945, regimentul acţionează în Munţii Carpaţii Albi, sprijinind unităţi şi mari unităţi din Corpul 4 Armată. Elogiind măreţia cu care a fost planificată şi executată acţiunea pentru cucerirea oraşului Kromeriz, comandantul Armatei 1 Română, generalul Vasile Atanasiu, cita în Ordinul de zi nr. 09 din 8 mai 1945, alături de alte unităţi şi Regimentul 7 Artilerie Grea Moto. De asemenea, în Ordinul de zi nr. 48, din 08 mai 1945, al comandantul Corpului 4 Armată, sunt amintite faptele de vitejie ale artileriştilor Regimentului 7 Artilerie Grea Moto, comandaţi de colonelul Vasile Danacu: „înfrăţiţi, artilerişti, observatori şi şefi de toate gradele, cu primii noştri infanterişti, aţi contribuit din plin la zdrobirea adversarului nostru şi jertfele voastre aduse pe altarul patriei, în zilele de 4, 5 si 6 mai 1945, vor fi întotdeauna la temelia înălţării scumpei noastre ţări, România”.

Trupele germane opun rezistenţă în retragerea lor spre Praga. În dimineaţa zilei de 09 mai 1945, artileriștii regimentului execută o pregătire de foc trăgând 200 de proiectile, după care Divizia 2 Infanterie atacă pe direcţia Kurjin – Vresca. În dimineaţa zilei de 10 mai 1945, Corpul 7 Armată, având în linia întâi Divizia 9 Cavalerie şi Divizia 2 Infanterie, sprijinite de Regimentul 7 Artilerie Grea Moto, reia urmărirea inamicului. In ziua de 10 mai 1945, orele 12.00, la regiment se primeşte ordinul „Războiul, pentru armata română, încetează!”. Trupele noastre se găseau la 70 de km de oraşul Praga, după 112 zile de luptă pe teritoriul Cehoslovaciei.

Bilanţul participării Regimentului 7 Artilerie Grea Moto la campania împotriva Germaniei fasciste este mai mult decât edificator. În cele peste 250 de zile de luptă, artileriștii au străbătut, în linie dreaptă, peste 1000 de kilometri şi au tras, cu fiecare piesă de artilerie,

Rg. 7 Art. Grea Moto, în Campania de Vest (X.06.12)

Col. Vasile Danacu, comandant Rg.7 Art.Grea, Campania de Vest (X.06.13)

aproximativ 2000 de proiectile. Regimentul a sosit în ţară în 1945 şi s-a instalat în garnizoana de pace Floreşti, Cluj.

Pentru curajul şi îndârjirea de care au dat dovadă cadrele şi trupa în luptele pentru dezrobirea Ardealului de Nord, dar şi pentru luptele din Ungaria şi Cehoslovacia, Drapelul de Luptă al regimentului a fost decorat cu ordinul „Steaua României cu spade în grad de comandor cu panglică de virtute militară”. Faptele de arme ale ofiţerilor, subofiţerilor și trupei au fost citate în 12 ordine de zi, toate cadrele unităţii au fost decorate cu ordine şi medalii româneşti, sovietice şi cehoslovace, ajungându-se la un total de 840 de distincții militare. După terminarea războiului, sub diferite denumiri, Regimentul 7 Artilerie Grea Moto a continuat pregătirea militară, contingent după contingent. Pentru faptele de vitejie şi pentru sacrificiul de care au dat dovadă ofiţerii, subofiţerii şi ostaşii în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi pentru rezultatele obţinute în pregătirea pentru luptă, cu ocazia Centenarului Independenţei de Stat a României, din 09 mai 1977, unitatea a fost decorată cu Ordinul „Apărarea patriei” clasa a III-a.

În 1994, Regimentul 7 Artilerie „General Vasile Danacu” s-a transformat în Brigada 7 Artilerie „General Vasile Danacu”. La data de 09 mai 1996, brigăzii de artilerie i s-a acordat noul Drapel de Luptă. Începând cu anul 2006, după o serie de reorganizări, unitatea s-a transformat în batalion de aruncătoare proiectile reactive, funcţionând sub denumirea de Batalionul 7 Aruncătoare Proiectile Reactive „General Vasile Danacu”. La 01 noiembrie 2013, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de existenţă, prin ordinul şefului Statului Major al Forţelor Terestre, Drapelul de Luptă al Batalionului 7 Aruncătoare Proiectile Reactive „General Vasile Danacu” a fost decorat cu „Emblema de onoare a Forţelor Terestre”.

Ca și trecutul său, prezentul unității nu este mai prejos. Pe ambele paliere, al instruirii

pentru luptă și al participării efective a militarilor la acțiuni din teatre de operații multinaționale, unitatea pe care comandantul diviziei o numește „pumnul său de foc” își dovedește profesionalismul. În ultimii 10 ani, Batalionul 7 Aruncătoare Proiectile Reactive „General Vasile Danacu” a fost reprezentat în Irak, Afganistan, Sudan și Bosnia. În ultimii ani, unitatea a executat, în premieră, foc pentru sprijinul real al Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, în cadrul unor ample exerciții cu trageri de luptă. Complexitatea activităţilor desfăşurate a demonstrat capacitatea ridicată a structurilor batalionului de a planifica, organiza, conduce, controla şi executa un spectru larg de misiuni, precum şi de a coopera eficient pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate.

Efectul la țintă, salvă de baterie aruncătoare proiectile reactive (poligonul Cincu, 2015) (X.06.14)