Download - RECENZIE 253 Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor ... recenzie.pdf · RECENZIE Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale 253 Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor

Transcript

RECENZIE Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale

253

Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale. În româneºte de Marinela Bojin, Editura Sofia, Bucureºti, 2001, 704 pagini.

Cititorul rom=n are acum la

dispozi]ie o lucrare cu adev\rat capital\ pentru `n]elegerea autentic\ a frumuse]ii vie]ii duhovnice[ti `mbun\t\]ite [i a modului de dob=ndire a acesteia, lucrarea renu-mitului teolog ortodox occidental Jean Claude Larchet - Terapeutica bolilor spirituale.

Lucrarea ap\rut\ la Editura Sofia din Bucure[ti a fost tip\rit\ cu binecuv=ntarea Prea Sfin]itului P\rinte Galaction, episcopul Alexandriei [i Teleormanului.

Volumul are o dimensiune monumental\ - 704 pagini, [i este o adev\rat\ monografie dedicat\ `nv\]\turii spiritualit\]ii ortodoxe referitoare la ceea ce P\rin]ii duhovnice[ti numesc “bolile sufle-tului” – patimile, [i la modul de eliberare din tirania sau robia lor.

Lucrarea debuteaz\ cu un cuv=nt introductiv al Prea Sfin]itului P\rinte Episcop Galaction, intitulat O nou\ psihoterapie biblico-patristic\ foarte necesar\ `n vremea noastr\, `n care se arat\ necesitatea [i importan]a unei astfel de lucr\ri, mai ales `ntr-o vreme [i `ntr-o lume fr\m=ntat\ [i m\cinat\ de formele

tot mai largi pe care le `mbrac\ p\catele [i patimile, `n via]a omului contemporan.

Materialul – o aprofundare a `nv\]\-turii Sfin]ilor P\rin]i referitoare la patimi este structurat `n [ase capitole: Premise antropologice. S\n\tatea primordial\ [i originea bolilor; Descrierea, manifes-t\rile [i felul `n care se produc bolile spirituale. Patimile; Condi]iile generale ale t\m\duirii; ~nf\ptuirea t\m\duirii; T\m\duirea patimilor [i dob=ndirea virtu]ilor; Redob=ndirea s\n\t\]ii.

~n Introducere, autorul arat\ c\ ]inta cre[tinismului este `ndumnezeirea omului, pe care, `ns\, acesta nu o poate dob=ndi dec=t cu ajutorul M=ntuitorului Hristos – Doctorul [i T\m\duitorul trupu-rilor [i al sufletelor noastre.

Dorin]a m\rturisit\ a autorului este aceea de a ar\ta c\ “ascetica ortodox\ ofer\ o descriere am\nun]it\ a st\rii de boal\ `n care zace omul c\zut”, iar aceast\ descriere constituie, `n planul spiritual `n care se situeaz\, o adev\rat\ “nosologie” (p. 11), precum [i aceea de a prezenta sistematic [i metodic modul de t\m\duire de aceste boli, a[a cum le descriu ascetica ortodox\ - “adev\rat\ medicin\ duhovni-ceasc\ folositoare omului `n `ntregime” (p. 11).

Partea `nt=i a lucr\rii - Premise antropologice. S\n\tatea primordial\ [i originea bolilor - trateaz\ despre 1. S\n\tatea primordial\ a omului; 2. Cauza cea dint=i a bolilor. P\catul str\mo[esc; 3. Patologia omului c\zut (Patologia cunoa[terii; Patologia dorin]ei [i a

Pr.Conf.Dr. Ioan C. Teºu

254

pl\cerii; Patologia agresivit\]ii; Patologia libert\]ii; Patologia memoriei; Patologia imagina]iei; Patologia sim]urilor [i a func]iunilor trupe[ti).

Autorul vorbe[te, `n acest context, despre starea primordial\ [i des\v=r[irea relativ\ a acestei st\ri, despre c\derea omului `n p\cat [i urm\rile acestei c\deri, `ntre care insist\ asupra urm\rilor p\catului asupra fiin]ei umane - trup [i suflet - precum [i la restaurarea realizat\ de M=ntuitorul Iisus Hristos. Se arat\ c\ “la crearea sa, omul avea deja o anumit\ des\v=r[ire; mai `nt=i cea a facult\]ilor sale spirituale, [i `n special a puterii sale de `n]elegere, care o imita pe cea a lui Dumnezeu [i care este capabil\ s\ i-L fac\ cunoscut pe Creatorul s\u; a voin]ei sale libere, creat\ [i ea dup\ chipul celei a lui Dumnezeu [i care-l face capabil s\ se `ndrepte, cu toat\ fiin]a sa, spre Acesta; a tuturor puterilor sale doritoare [i iubitoare, tr\s\turi care reproduc `n om iubirea dumne-zeiasc\ [i care `l fac `n stare s\ se uneasc\ cu Dumnezeu” (p. 15).

~ntr-o astfel de stare moral\, pentru omul primordial, “virtu]ile sunt s\dite `n `ns\[i firea omului, nefiind calit\]i care s\-i fi fost, `ntr-un fel sau altul, ad\ugate” (p. 16).

Din acest motiv, starea primor-dial\ era “o stare de s\n\tate `n care omul nu cuno[tea vreo form\ de boal\, nici a trupului, nici a

sufletului, [i `n care ducea o via]\ cu totul normal\ pentru c\ se conforma adev\ratei lui naturi [i adev\ratei lui meniri” (p. 20).

Prin c\derea primilor oameni `n p\cat, “chipul lui Dumnezeu, de ne[ters, exist\ `n continuare `n omul c\zut, dar nu mai este scos la iveal\ [i luminat prin leg\tura omului cu Dumnezeu [i, neajung=nd la des\v=r[ire, prin dob=ndi-rea asem\n\rii, care este menirea lui cea adev\rat\, s-a desfigurat [i s-a `ntunecat” (p. 20-21).

Eliberarea din aceast\ stare, refacerea leg\turii omului cu Dumnezeu s-a realizat prin ~ntruparea M=ntuitorului Iisus Hristos, c\ci “numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurat\ `n natura sa originar\, iar omul [i-a redob=ndit capacitatea de a ajunge la des\v=r[irea pentru care fusese creat” (p. 21).

Vorbind apoi despre virtu]i ca despre ceva constitutiv fiin]ei umane, autorul arat\ c\ pentru Sfin]ii P\rin]i, starea de virtute reprezint\ adev\rata s\n\tate a sufletului. Prin practicarea virtu]ilor, “omul ajunge la cunoa[tere, la contempla-rea cea duhovniceasc\ `n care nu numai spiritul s\u, ci [i toate celelalte facult\]i ale sale lucreaz\ potrivit scopului naturii sale” (p. 32).

Subcapitolul al doilea analizeaz\ cauza cea dint=i a bolilor trupe[ti [i sufle-te[ti, care este p\catul str\mo[esc [i p\catele persoanele. Prin p\cat, omul se `nstr\ineaz\ de Dumnezeu [i astfel “se dep\rteaz\ de natura sa autentic\ [i de adev\rata sa menire, care este asem\narea cu Dumnezeu prin Duhul

RECENZIE Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale

255

Sf=nt, [i-[i perverte[te astfel toate facult\]ile, `n chip firesc `ndreptate spre Dumnezeu, ab\t=nd de la adev\rata lor ]int\ n\zuin]ele cele bune s\dite `n firea sa” (p. 35).

Autorul, fin analist al vie]ii duhovnice[ti, analizeaz\ [i mai ad=nc ruptura pe care o produce p\catul. Omul pierde infinitul, tr\ind `ntr-o lume m\rginit\, str=mt\ [i, aparent, `nchis\, av=nd o existen]\ restr=ns\ la dimensiunea fiin]ei sale c\zute. Sufletul [i trupul lui, nemai-primind adev\rata lor via]\ - cea dumnezeiasc\, pe care le-o `mp\rt\-[ea Duhul Sf=nt -, mor spiritual. “Prin p\cat, arat\ autorul, omul a c\zut `n toate relele, nenorocirile [i necazurile, str\ine de natura sa [i care, at=ta vreme c=t vie]uia `n conformitate cu aceast\ natur\, nu-l puteau atinge; ele au ap\rut ca urmare a p\catului [i sunt pedepse ale lui. ~n principal, aceast\ pedeaps\ const\ `n pierderea centrului spiritual al fiin]ei sale, `n zdruncinarea sufletului, pierderea puterilor primite la `nceput, `n tulburarea, r\t\cirea [i stricarea tuturor facult\]ilor sale, `ntr-un cuv=nt, `n starea de boal\ [i de suferin]\ pe care au creat-o toate acestea” (p. 38).

Cel de-al treilea subcapitol al sec]iunii trateaz\ despre patologia omului c\zut. J.C. Larchet vorbe[te despre pervertirea [i dec\derea cunoa[terii [i a organelor sale, devierea dorin]ei [i pervertirea

pl\cerii; despre patologia dorin]ei [i a pl\cerii, la omul c\zut; despre patologia agresivit\]ii, patologia libert\]ii, patologia memoriei; patologia imagina]iei; patolo-gia sim]urilor [i a func]iunilor trupe[ti.

Partea a doua a lucr\rii este a analiz\ profund\ a patimilor trupe[ti [i suflete[ti - bolile spirituale ale omului.

Patimile sunt un efect al c\derii omului `n p\cat, c\ci “`ntorc=ndu-se de la Dumnezeu, facult\]ile sufletului [i tru-pului [i `ntorc=ndu-se spre realitatea sensibil\ pentru a-[i afla `n ea pl\cerea, omul face s\ se nasc\ `n el patimile, numite [i vicii” (p. 109). Acestea sunt st\ri str\ine [i contrare firii omene[ti, un adaos p\c\tos la aceasta. Referindu-se la scrierile Sfin]ilor P\rin]i cu privire la patimi, autorul vorbe[te, `n mod total justificat [i just, despre o adev\rat\ “nosologie duhovniceasc\” [i o autentic\ “semiologie medical\”.

Sunt f\cute, totodat\, considera]ii privind etimologia, izvorul, num\rul, ordinea [i circuitul patimilor.

Lupta `mpotriva patimilor `ncepe “o dat\ cu definirea acestor patimi, ea permi]=ndu-i omului s\-[i cunoasc\ [i s\-[i `n]eleag\ mi[c\rile sufletului, s\ le descopere semnifica]ia profund\ [i s\ taie iute r\ul care l-a cuprins sau e pe cale s\-l cuprind\; astfel, omul `nceteaz\ de a mai fi determinat orbe[te de mecanisme pe care nu le cunoa[te, care-l tulbur\ [i-i produc suferin]\” (p. 123).

Cauza prim\, izvorul tuturor patimilor `l constituie filavtia sau iubirea p\tima[\ de sine. Autorul face o distinc]ie

Pr.Conf.Dr. Ioan C. Teºu

256

`ntre cele dou\ forme ale acesteia: filavtia virtuoas\, care const\ `n “a te iubi pe tine ca f\ptur\ a lui Dumnezeu, creat\ dup\ chipul Lui, a te iubi deci `n Dumnezeu [i a-L iubi pe Dumnezeu `n tine” (p. 124); [i filavtia, ca patim\, “amorul propriu”, iubirea egoist\ de sine, iubirea eului c\zut, `nstr\inat de Dumnezeu [i `ndreptat spre lumea material\. Nu putem trece peste ad=ncile [i duhovnice[tile observa]ii pe care le face autorul: “nemaisesiz=nd `n aproapele realitatea lui profund\ [i `ncet=nd de a mai fi unit spiritual cu el, iubitorul de sine nu are parte de rela]ii cu semenii s\i. Astfel, `ntre el [i ceilal]i oameni se instaureaz\ rela]ii de suprafa]\, dominate de necunoa[tere [i ignorare reciproc\, insensibilitate, absen]a comunic\rii autentice, chiar [i `n situa]iile de apropiere obiectiv\, precum cele din cadrul familiei. Pentru cel iubitor de sine, ceilal]i oameni `nceteaz\ de a-i mai fi apropia]i, fra]i ai s\i, de vreme ce sunt fiii Aceluia[i P\rinte [i se `mp\rt\[esc de o aceea[i fire, ace[tia devenindu-i ni[te str\ini (Col. 1, 21) [i chiar mai r\u: rivali [i vr\jma[i” (p. 127).

Autorul trece apoi la analizarea celor opt patimi generale, la care fac referire Sfin]ii P\rin]i [i ascetica ortodox\: l\comia p=ntecelui, desfr=-narea, arghirofilia [i pleonexia, triste]ea, akedia, m=nia, frica, chenodoxia [i m=ndria.

Pentru fiecare dintre acestea, sunt date defini]ii bogate [i sunt f\cute ample caracteriz\ri, sunt descrise formele [i efectele lor, `n interesul special al lucr\rii de a le `nf\]i[a ca pe adev\rate boli ale sufletului, care r\v\[esc [i distrug via]a duhovniceasc\ a omului. Demne de remarcat sunt argumenta]iile biblice [i patristice, obiectivitatea, spiritul de p\trundere [i farmecul duhovnicesc al analizei pe care o face autorul, fin [i ad=nc cunosc\tor al sufletului omenesc.

Autorul ne arat\ [i modul `n care aceste patimi se transmit `n umanitatea dec\zut\, f\c=nd din aceasta o umanitate bolnav\. Aceast\ transmitere se face, `n esen]\, prin ereditatea biologic\ (p. 224) [i se manifest\ `n starea de p\c\to[enie a omului. Aceasta nu lucreaz\ `ns\ `n mod silnic, omul fiind permanent liber s\ aleag\ `ntre cele dou\ moduri de vie]uire duhovniceasc\: virtuos sau p\c\tos [i p\tima[.

~n partea a treia a monografiei sunt prezentate condi]iile generale ale t\m\duirii. Jean Claude Larchet vorbe[te, `n acest sens, despre Hristos, ca Adev\ratul T\m\duitor, “Doctorul trupu-rilor [i sufletelor noastre” [i despre modurile `n care aceast\ vindecare se realizeaz\. Dup\ ce ne `nf\]i[eaz\ Sfintele Taine ale Bisericii, mijloace de vindecare a omului c\zut `n p\cat, autorul ne prezint\ condi]iile subiective ale t\m\du-irii: voin]a de a fi vindecat, leacul credin]ei, leacul poc\in]ei, leacul rug\ciu-nii, leacul poruncilor, leacul n\dejdii. Acestea conduc spre o adev\rat\ conver-tire l\untric\, iar aceasta face posibil\

RECENZIE Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale

257

interven]ia t\m\duitoare a harului dumne-zeiesc. Impresioneaz\, [i de aceast\ datã, acurate]ea [i profunzimea cu care autorul prezint\ [i interpreteaz\ textele Sfin]ilor P\rin]i, adev\ra]i doctori ai sufletului. Un capitol aparte este consacrat rug\ciunii lui Iisus, “inima Ortodoxiei” [i metodei de rug\ciune isihast\.

Cel de-al patrulea capitol - ~nf\ptuirea t\m\duirii – ne prezint\ modul `n care omul ajunge de la boal\ la starea de s\n\tate trupeasc\ [i sufleteasc\. Prima etap\ a acestui complicat proces duhovnicesc o constituie “convertirea tuturor pute-rilor, `nsu[irilor, energiilor [i tendin-]elor omului, prin care se face trecerea de la boala adus\ prin patimi la s\n\tatea virtu]ilor, se `nf\ptuie[te prin dou\ mi[c\ri simultane: prima, de `ndep\rtare a lor de la r\u sau, altfel spus, de `ncetare a relei lor folosiri, de desprindere a lor de realit\]ile trupe[ti; a doua, de `ntoarcere a lor spre realit\]ile duhovnice[ti [i slujirea lui Dumnezeu” (p. 359). Aceasta echivaleaz\, `n fond, cu praxis-ul sau asceza trupeasc\ [i sufleteasc\.

Autorul ne prezint\ principiile de baz\ ale luptei noastre `mpotriva p\catului, tehnicile [i metodele cele mai eficient\ de eliberare de el, `n vederea `mbog\]irii cu virtu]ile cre[tine.

Procesul de `mplinire a virtu]ilor sau asceza pozitiv\ `ncepe cu `nf\ptuirea virtu]ilor generice: cump\tarea, b\rb\]ia [i luarea-aminte. Un rol capital, `n acest proces spiritual, `l are duhovnicul nostru sau p\rintele duhovnicesc. Autorul dezvolt\ un larg capitol referitor la rolul terapeutic al p\rintelui duhovnicesc. ~n leg\tur\ cu acest mare adev\r duhov-nicesc, autorul arat\ c\ “`nc\ de la `nceputul nevoin]ei duhovnice[ti, omul trebuie s\ afle calea cea bun\ [i dreapt\, s\ [tie s\ se fereasc\ de primejdiile [i cursele de care este `nconjurat, s\ cunoasc\ `n fiecare clip\ ce trebuie s\ fac\ pentru a `mplini voia lui Dumnezeu, ca s\ nu umble pe c\r\ri r\t\cite. De la bun `nceput, el trebuie, [i `ntr-o oarecare m\sur\ [i poate, s\ pun\ `n lucrare virtutea dreptei socotin]e, pe care o poate c=[tiga mai ales prin citirea Sfintei Scripturi. Dar pe cele dint=i trepte, ea nu-i poate da lumina deplin\ de care are nevoie pentru a `nainta pe calea pres\rat\ cu at=tea primejdii, a sfintelor nevoin]e. El are nevoie, de aceea, de o c\l\uz\ priceput\ [i iscusit\ care s\ `mplineasc\ lipsa de deplin\tate a puterii sale de discern\m=nt. O astfel de c\l\uz\ este p\rintele duhovnicesc sau B\tr=nul, nume dat `n Sf=nta Tradi]ie. Rostul s\u nu se m\rgine[te la cel de `nv\]\tor [i sf\tuitor; tradi]ia ascetic\ `n unanimitate, `l socote[te cu adev\rat doctor, care-l t\m\-duie[te de boal\ pe cel care se las\ `n grija sa, f\c=ndu-l deplin s\n\tos” (p. 387).

Nevoia unui p\rinte duhovnicesc [i a unei `ndrum\ri duhovnice[ti, arat\

Pr.Conf.Dr. Ioan C. Teºu

258

autorul, “]ine mai `nt=i de toate de neputin]a omului de a se cunoa[te pe sine `nsu[i [i de a-[i c=nt\ri dup\ dreptate faptele, at=ta vreme c=t n-a ajuns la cur\]ia nep\timirii” (p. 388).

Duhovnicul nu are, `n via]a fiului s\u duhovnicesc, un rost speculativ, ci unul activ, iar acesta se manifest\ “`n `ngrijirile concrete pe care le d\ fiului s\u duhovnicesc, care bolnav fiind, vine la el ca s\ se t\m\duiasc\” (p. 392)

Dintre calit\]ile unui adev\rat duhovnic, autorul insist\ `n mod deosebit asupra ortodoxiei credin]ei lui, faptului de a fi experimentat cu privire la cele pe care le propo-v\duie[te, un lucr\tor [i `mplinitor al poruncilor pe care el le recomand\, s\ fi str\b\tut el `nsu[i p=n\ la cap\t calea pe care are datoria s\-i c\l\uzeasc\ pe fiii s\i duhovnice[ti. Esen]iale sunt [i discern\m=ntului duhovnicesc, darul de a cunoa[te inimile (cardignosia), smerenia, `mpreuna p\timire cu fiii s\i duhovnice[ti, iubirea. Duhovnicul – adev\rat doctor duhovnicesc – t\m\duie[te prin cuv=nt [i rug\ciune, prin pilda vie]ii sale [i sfin]enie. Adev\ratul duhovnic “nu-[i impune silnic puterea primit\ prin darul lui Dumnezeu, f\r\ ca fiul s\u, `n chip liber, s-o las\ s\ lucreze `n el” (p. 404).

Referindu-se la datoriile fiului duhovnicesc, autorul vorbe[te despre ascultarea des\v=r[it\ fa]\ de duhovnic, din care lipse[te orice

`mpotrivire `n cuv=nt [i orice vorb\ de judecare a duhovnicului (p. 408). Aceast\ ascultare de p\rintele duhovnicesc, arat\ autorul, “nu este totuna cu supunerea oarb\ fa]\ de o autoritate silnic\. Ea se `ntemeiaz\ pe credin]\, `ncredere des\v=r[it\ [i mai ales pe iubire” (p. 408).

~n cadrul acestei ascult\ri, un rol deosebit `l are descoperirea g=ndurilor. ~ntr-un amplu capitol, Jean Claude Larchet trateaz\ despre lupta `mpotriva g=ndurilor, dubla origine a g=ndurilor, mecanismul ispitirii, vegherea [i luarea-aminte, alungarea g=ndurilor rele; despre rolul rug\ciunii [i al r\bd\rii, valoarea trezviei [i vegherii. Sunt ar\tate, `n con-tinuare, aspectele nevoin]ei trupe[ti `n lucrarea de vindecare sufleteasc\.

Partea a cincea a prezentului volum - T\m\duirea patimilor [i dob=n-direa virtu]ilor - prezint\ modul de vindecare de patimi, prin lucrarea virtu]ilor. Ne sunt astfel `nf\]i[ate virtu]ile contrare patimi-lor [i modul lor de dob=ndire [i lucrare. T\m\duirea de patima l\comiei (gastri-marghia) st\ `n `nfr=nare; de cea a desfr=n\rii, `n abstinen]\ [i castitate (castitatea monahal\ sau castitatea conjugal\); de patima iubirii de argint, `n neagonisire [i milostenie; de triste]e, `n lacrimi, str\pungerea inimii [i bucuria curat\; de akedie sau tr=nd\vie, `n r\bdare, n\dejde, str\pungerea inimii, aducerea aminte de moarte, lucrul de m=n\ [i rug\ciune; de m=nie, `n bl=nde]e [i r\bdare; de slava de[art\ [i m=ndrie, `n smerenie [i ascultare.

~n partea ultima a lucr\rii – Redob=ndirea s\n\t\]ii - autorul arat\

RECENZIE Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale

259

modul `n care, la sf=r[itul tuturor acestor osteneli, cre[tinul `[i redob=nde[te s\n\tatea trupeasc\ [i sufleteasc\.

Aceasta este o expresie a dob=ndirii nep\timirii, ca efect al biruin]ei asupra patimilor [i a s\dirii `n suflet a tuturor virtu]ilor. Nep\timirea se arat\ `n iubirea tuturor cu o dragoste des\v=r[it\, asemenea iubirii infinite a lui Dumnezeu fa]\ de lumea pe care a creat-o. ~n leg\tur\ cu aceast\ virtute culminant\, autorul vorbe[te despre iubirea duhovniceasc\ de sine, despre iubirea de aproapele [i iubirea de Dumnezeu, pe care P\rin]ii o identific\ de cele mai multe ori cu `mplinirea des\v=r[it\ a poruncilor Sale.

Ca urmare a acestui `ndelungat [i amplu proces ascetic, la cap\tul acestor nevoin]e, facult\]ile trupe[ti [i suflete[ti umane se `nduhovnicesc, se spiritualizeaz\, se sublimeaz\. Cunoa[terea contemplativului se lumineaz\, devenind o cunoa[tere interioar\, `n fiin]a lucrurilor, `n ra]ionalitatea lor interioar\ [i conduc=nd spre vederea lui Dumnezeu.

Trat=nd despre leg\tura dintre cunoa[tere [i vederea lui Dumnezeu, autorul prezint\ modurile sau treptele unirii cu Dumnezeu `n lumina Sa cea ne`nserat\ [i `n iubire suprafireasc\.

Lumina prin care omul ~l vede pe Dumnezeu [i se une[te cu El “este

numai [i numai un dar al lui Dumnezeu, pe care El `l d\ cui voie[te, c=nd binevoie[te [i `n felul `n care voie[te, iar nu road\ a voin]ei omului [i a str\duin]ei sale de a ajunge la ea” (p. 658).

Autorul insist\, [i de aceastã dat\, asupra adev\rurilor centrale ale spiritua-lit\]ii ortodoxe cu privire la starea culmi-nant\ a vie]ii duhovnice[ti - unirea cu Dumnezeu. Cunoa[terea aceasta du-hovniceasc\, suprafireasc\, infinit supe-rioar\ cunoa[terii ra]ionale, discursive, este un dar al lui Dumnezeu, o cunoa[tere `n Duhul. Capacitatea aceast\ de cunoa[-tere este primit\ de om `n propriile sale organe, `n special `n minte [i `n tot sufletul s\u [i chiar `n trup (p. 651). Ceea ce vede atunci omul este “o Lumin\ `n care Acesta manifest\ [i comunic\ ener-giile Sale” (p. 652). Aceast\ Lumin\ este harul dumnezeiesc. Ea nu este nici sensibil\, nici inteligibil\, ci este o lumin\ necreat\, de natur\ duhov-niceasc\. Sim]irea ei este o “sim]ire mai presus de sim]ire”, o “sim]ire `n]ele-g\toare” [i o “`n]elegere sim]itoare”. Omul `ntreg devine lumin\, devenind prin lucrare [i har dumnezeu. Aceast\ unire personal\ [i suprafireasc\ r\m=ne min]ii omene[ti, chiar [i a celor ce au tr\it-o, de ne`n]eles [i de net=lcuit, o tain\ a iubirii dumnezeie[ti. Vederea lui Dumnezeu nu este, aici, pe p\m=nt, nici deplin\ [i nici necontenit\, ci arvun\ [i o pregustare a celei din via]a viitoare (p. 658).

Cunoa[terea aceasta - vedere este str=ns legat\ de rug\ciunea curat\. Darul cunoa[terii [i al vederii lui Dumnezeu se

Pr.Conf.Dr. Ioan C. Teºu

260

d\ doar `n stare de rug\ciune culminant\, `n ad=nc sau abis de smerenie [i iubire.

Ajuns, astfel, la culmea urcu[ului duhovnicesc, omul `[i redob=nde[te s\n\tatea sufleteasc\, respir\ aerul curat al virtu]ilor cre[tine, tr\ie[te `n Duhul [i se adap\ din Izvorul vie]ii, care este Dumnezeu.

Lucrarea se `ncheie cu un capitol de concluzii, `n care sunt sintetizate ideile cele mai importante ale studiului [i o bibliografie, am putea spune exhaustiv\, incluz=nd referin]e biblice [i patristice, comentarii teologice, filosofice [i medicale.

Ajun[i la finalul prezent\rii noastre, propunem cititorului rom=n lucrarea Profesorului Jean Claude Larchet ca pe o lucrare de absolut\ referin]\, de o valoare [tiin]ific\ [i

duhovniceasc\ deosebit\. O mono-grafie, `n sensul clasic al cuv=ntului, privind boala [i starea de s\n\tate duhovniceascã, privind patimile omene[ti [i virtu]ile cre[tine, un studiu de o profunzime impresionant\, `ndemn=nd spre faptuire des\v=r[it\ a adev\rurilor de credin]\ prezentate.

Nu putem s\ nu facem referire [i s\ felicit\m traduc\toarea lucr\rii - Marinela Bojin, at=t pentru efortul depus `n traducerea unei lucr\ri de o asemenea amploare, precum [i pentru acurate]ea [i farmecul [tiin]ific [i duhovnicesc al formei `n care ne-a prezent `n limba rom=n\ lucrarea teologului francez.

Socotim volumul `n cauz\ a fi cea mai important\ lucrare a unui teolog ortodox asupra ideii de terapeutic\ a bolilor spirituale, cea mai important\ [i ad=nc\ lucrare de acest gen publicat\ `n spa]iul rom=nesc `n ultimii zece ani.

Pr.Conf.Dr. Ioan C. Teºu