Total lei: d.c. 2015 2016 2017 2018
1.262.850 287.850 325.000 325.000 325.000
Proiectul ADER 12.4.2: Cercetări și studii privind reabilitarea
infrastructurii principale de irigații aparținând domeniului public al
statului din suprafața de 823.000 ha viabile economic
Coordonator: Insitututul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru
Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București
Perioada de derulare a proiectului: 2015 - 2018
Durata proiectului: 40 luni
Bugetul estimat: 1.262.850 lei
Obiectivul general al proiectului:
Reabilitarea/modernizarea infrastructurii principale de
irigații aparținând domeniului public al statului din
suprafața de 823.000 ha viabile economic
Obiectivul fazei: identificarea structurii culturilor în regim de irigare, descrierea condițiilor naturale ale sistemelor și tendinte de evoluție, calculul și actualizarea necesarului de apă de irigație pentru sistemele de irigații care fac obiectul analizei
Denumirea fazei: Optimizarea structurii de culturi și a
necesarului de apă în diferite condiții specifice
Activități:
• Activitatea II.1: Identificarea exploatațiilor agricole și a
structurii culturilor în regim de irigare;
• Activitatea II.2: Descrierea condițiilor naturale ale
sistemelor (orografie, pedologie, hidrologie,
hidrogeologie, condiții climatice);
• Activitatea II.3: Calculul și actualizarea necesarului de
apă de irigație pentru sistemele de irigații analizate;
• Activitatea II.4: Inventarierea componentelor
infrastructurii principale de irigații aparținând
domeniului public al statului
Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei:
- Baze de date, hărți în format electronic (GIS) cu exploatațiile agricole în regim de irigare încadrate în sistemele de irigații viabile și structura culturilor în regim de irigare;
- Baze de date, hărți în format electronic (GIS), cu estimări ale regimului climatic actuale și viitoare;
- Baze de date, hărți în format electronic (GIS) pentru indicatorii de sol care au legătură cu irigațiile;
- Sistem informatic de optimizare a structurilor de culturi și a necesarului de apă
Activitatea II.1: II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de irigare II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de
irigare
Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură a stabilit
unități cartografice de “blocuri fizice” în care cel puțin
un fermier folosește irigația. În interiorul blocurilor fizice
pot fi mai multe parcele având diferiți proprietari. În
blocurile fizice având cel puțin un fermier care a declarat
că folosește irigația au fost considerate suprafețe viabile
pentru irigații în anul 2014.
Blocurile fizice stabilite conform Agenției de Plăți pentru
intervenții în Agricultură (APIA) au fost identificate și
încadrate în sistemele de irigații considerate viabile în
urma analizei efectuate de Institutul Național de
Cercetare – Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare -
ISPIF București în decembrie 2015.
Comunele în care au fost utilizate irigații
(2011-2014) și rețeaua de irigații istorică
II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de irigare
După cum se observă suprafețele irigate se regăsesc în cea
mai mare parte în Câmpia Română, sudul Moldovei și
Dobrogea, fiind poziționate în sisteme de irigații viabile.
II.1.2. Identificarea structurii de culturi în regim de
irigare
Au fost utilizate datele ANIF, 2013 și bazele de date actualizate de la APIA.
Din suprafața totală irigată, ponderea cea mai mare o au suprafețele
cultivate cu porumb (41,7 %), fiind urmate de cele cultivate cu soia (12,7
%), orez (9,6 %), grâu (8,8 %), legume + cartofi (7,9 %), culturi duble (7,4
%), rapița (2,7 %), floarea-soarelui (2,2 %), alte culturi (1,8 %), orz (1,1 %),
culturi furajere (1,1 %) (date ANIF, 2013).
Conform bazelor de date actualizate de la APIA, în majoritatea blocurilor
fizice în structura de culturi domină porumbul, floarea-soarelui și grâul.
Activitatea II.2. Descrierea condițiilor naturale ale sistemelor
Aplicarea irigațiilor, respectiv completarea deficitului de
apă din sol în vederea menținerii unei umidități necesară
pentru creșterea și dezvoltarea plantelor cultivate în
condiții optime este în strânsă legătură cu condițiile
specifice locale privind clima și solul.
II.2.1. Clima
II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare definit ca raportul
dintre Precipitații și Evapotranspirația potențială (P/ETP0) caracterizează
deficitul/excesul de apă dintr-o anumită regiune.
Indicele de ariditate (P/ETP0)
– valori medii pentru
perioada 1961-2010
II.2.1. Clima
II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare
Indicele de ariditate (P/ETP0) – valori medii – abaterea medie standard, pentru perioada 1961-2010
Indicele de ariditate (P/ETP0) + valori medii – abaterea medie standard, pentru perioada 1961-2010
După valorile medii ale raportului P/ETP0 zona de sud-est a țării se
încadrează în clasele sub-umedă și uscat sub umedă, cu o suprafață
foarte mică situată în zona extrem-estică (Delta Dunării) care se
încadrează în zona semi-aridă. În anii cei mai uscați (valori medii –
abaterea medie standard) care reprezintă aproximativ 1/3 din
intervalul studiat (1961-2010) zona sud-estică, zona centrală a
județului Olt și o parte din lunca Prutului cuprinsă în județele
Botoșani și Iași se încadrează toată în zona semi-aridă, zona uscat
sub-umedă fiind caracteristică celorlalte zone de câmpie din sudul
țării, zonei colinare a Moldovei și câmpiei din vestul tării. În
Subcarpați și în Podișul Transilvaniei zona climatică caracterizată de
acest indicator este sub-umedă.
În cazul în care sunt considerați anii mai umezi (valori medii +
abaterea medie standard) care reprezintă la rândul lor aproximativ
1/3 din intervalul studiat, zona umedă se întinde în Moldova,
Muntenia, Dobrogea și extremitatea vestică a țării, în timp ce regimul
foarte umed caracterizează Podișul Transilvaniei.
II.2.1. Clima
II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare
II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)
este utilizat în numeroase proiecte europene privind ariditatea și
deșertificarea (CORINE, MEDALUS, ENVASSO). Acest indicator
caracterizează stresul hidric care se manifestă asupra dezvoltării plantelor
și formării biomasei fiind utilizat pentru evaluarea senzitivității
ecosistemelor față de schimbările climatice.
II.2.1. Clima
Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 1961-2010
Pe baza acestui indicator în
perioada 1961-2010 regiune
afectată de procese de ariditate
este tot zona de sud-est a țării
precum șăi câteva comune din
sudul județului Dolj
II.2.1. Clima
II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)
Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2011-2030
În succesiunea de orizont de
timp 2011-2030, regiunea
supusă aridizării precum și
intensitatea procesului de
ariditate cresc. De
asemenea se estimează o
scădere ușoară a aridizării în
Dobrogea însoțită de o
extindere a zonelor cu
ariditate slabă în sudul
județului Dolj.
II.2.1. Clima
II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)
Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2041-2050
În succesiune de orizont de
timp 2041-2050 regiunea
supusă aridizării precum și
intensitatea procesului de
ariditate în continuare
cresc. Pentru acest
orizontde timp este
cuprinsă aproape întreaga
zonă de sud a țării precum
și o zonă din estul României
(lunca Prutului – județele
Botoșani și Iași).
II.2.1. Clima
II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)
În succesiune de orizont
de timp 2071-2080
regiunea supusă
aridizării precum și
intensitatea procesului
de ariditate în
continuare cresc. În
întreaga zonă de sud a
țării precum și în lunca
Prutului – județele
Botoșani și Iași),
ariditatea este evaluată
ca fiind foarte mare. Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2071-2080
II.2.1.3.Indicele sensibilității ecosistemelor față de procesele de
deșertificare (Environmentally Sensitive Area to Desertification
Index) ESAI este folosit la nivelul UE ca un indicator complex pentru
caracterizarea sensibilității față de deșertificare a ecosistemelor agricole
(Kosmas,C., Kirkby,M., and N.Geeson. 1999.
II.2.1. Clima
Indicele sensibilității ecosistemelor față de procesele de deșertificare (parametri climatici corespunzători perioadei 1961-2010)
Conform acestui indice
Dobrogea, câmpia din
sudul țării, zonele
colinare ale Moldovei,
Podișul Transilvaniei
precum și câmpia din
vestul țării sunt zonele
cele mai critice.
II.2.2. Solul
II.2.2.1.Textura solului este o însușire stabilă care are legătură cu
folosirea irigațiilor.
Prin textură se înțelege conținutul procentual al diferitelor
fracțiunigranulometrice: argilă (cu diametrul particulelor sub 0,002
mm), praf (cu diametrul particulelor între 0,02-0,002 mm), nisip (cu
diametrul particulelor între2,0-0,02 mm).
Argila (cu diametrul particulelor sub 0,002 mm) are o capacitate foarte
ridicată de reținere a apei.
Praful se situează pe o poziție intermediară între argilă și nisip, având
importanță în ceea ce privește ascensiunea capilară și formarea crustei.
Nisipul ( cu diametrul particulelor între 2,0-0,02 mm) are însușiri opuse
argilei în sensul că are o capacitate redusă de reținere a apei.
Pe solurile cu textură grosieră în care predomină fracțiunea nisipoasă,
apa se pierde mai ușor prin infiltrații, sunt necesare udări mai dese
decât pe alte soluri.
Solurile cu textură mijlocie prezintă caracteristicile cele mai favorabile
pentru irigații.
Solurile cu textură fină au o capacitate foarte ridicată de reținere apei
inaccesibilă pentru plante.
II.2.2.2.Starea de așezare a solului este evaluată prin prisma unor
indicatori cum ar fi densitatea parentă și porozitatea totală.
II.2.2. Solul
Din punct de vedere al stării de așezare, solurile aflate în sisteme de
irigații viabile se pretează la aplicarea irigațiilor, nu sunt probleme de
acumulare a apei în exces la suprafață sau pe adâncimea profilului de sol.
II.2.2.3.Indicii hidrofizici reprezintă valori convenționale ale
umidității solului care indică modificări semnificative în mobilitatea și
accesibilitatea apei pentru plante.
În domeniul irigațiilor de o importanță majoră sunt coeficientul de
ofilire (CO), capacitatea de câmp (CC) și intervalul dintre capacitatea
de câmp și coeficientul de ofilire cunoscut în practica irigațiilor sub
denumirea de interval al umidității active (IUA).
Diferitele tipuri de soluri amplasate sisteme de irigații viabile prezintă
în general valori ale capacității de câmp (CC), ale coeficientului de
ofilire (CO) și ale intervalului imidității active (IUA) sunt în general mari
și foarte mari, ceea ce pune în evidență o accesibilitate optimă a apei
pentru plante.
II.2.2.4.Curba de sucțiune sau curbă caracteristică a umdității sau
curbă pF reprezintă relația fundamentală și diferită de la sol la sol
dintre conținutul de apă (θ) și potențialul matricial (Ψ). Cu ajutorul
acesteia pot fi estimați diferiți indici hidrofizici cum ar fi capacitatea
de câmp, coeficientul de ofilire sau apa accesibilă. Curba de sucțiune
s-a evaluat utilizând forma apropiată a ecuaţiei van Genuchten/
II.2.2. Solul
Valorile înregistrate pentru apa
accesibile sunt variate, valori
mici sunt înregistrate îndeosebi
în sistemele situate în sudul
țării și valori mari și foarte mari
sunt înregistrate în partea de
est și sud-est.
Apa accesibilă din solurile pe care există sisteme de irigații viabile
II.2.2.6. Potențialul matricial la capacitatea de câmp și la
plafonul minim
II.2.2. Solul
Potențialul matricial la plafonul minim al solurilor pe care există sisteme de irigații viabile
Potențialul matricial la capacitatea de câmp a solurilor pe care există sisteme de irigații viabile
Pe cea mai mare parte a suprafețelor amenajate cu sisteme de irigații
viabile sunt soluri cu valori ale potențialelor matriciale mici și mijlocii.
II.2.2.7. Conductivitatea hidraulică nesaturată
În solurile agricole saturația cu apă este rareori prezentă, astfel încât în
diefrite studii este utilizată conductivitatea hidraulică nesaturată. Am
considerat că este util să fie calculată pentru acest studiu.
Conductivitatea hidraulică nesaturată a fost estimată utilizând funcții
de pedotransfer.
II.2.2. Solul
Conductivitatea hidraulică nesaturată la capacitatea de câmp pentru solurile pe care există sisteme de irigații viabile
Valorile înregistrate se
încadrează pe cea mai mare
suprafață în domeniul
claselor mijlocii, domeniu
optim în ceea ce privește
curgerea sau mișcarea apei în
solurile nesaturate și care nu
pune problem aplicării
irigațiilor.
Activitatea II.3 Calculul și actualizarea necesarului de apă
de irigație pentru sistemele de irigații analizate
Metodologia utilizată aluat în considerare având valorile calculate ale
indicatorilor hidrofizici, evapotranspirația potențială calculată conform
Thornthwaite, datele climatice aferente șirului de ani 1961-2014 a fost
calculat deficitul de apă și necesarul de apă la nivel de bloc fizic
(comună) în care se utilizează irigațiile.
Deficit de apă (cm) al solurilor din sistemele de irigație viabile
Există un deficit de apă
pronunțat în majoritatea
zonelor care se află în sisteme
de irigație viabile, care
impune utilizarea irigațiilor.
Necesarul de apă calculat la
nivel de bloc fizic irigat
(comună) (m3/an) a înregistrat
valori mari ale necesarului de
apă îndeosebi pe suprafețele
irigate din sudul și sud-estul
țării noastre.
Activitatea II.4. Inventarierea componentelor infrastructurii principale
de irigații aparținând domeniului public al statului
II.4.2. Consumuri de apă în sistemele de irigație viabile
În analizarea viabilității sistemelor de irigație, s-a considerat oportun a face o
analiză comparativă a volumelor de apă livrate către utilizatori în ani diferiți,
conform datelor ANIF și Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR).
Conform datelor ANIF, 2013, cele mai mari suprafețe pe care s-au aplicat
udări aparțin filialelor județene Brăila, (165957,0 ha), Ialomița (51969,6),
Galați (30285,0 ha), Dolj (18321,0 ha). Cele mai mari volume de apă livrate
au fost în filialele județene Ialomița ( 99058,0 mii mc), Brăila (68096,0 mii
mc), Galați (14621,6 mmi mc), Dolj (13251,3 mii mc).
Din analiza comparativă a suprafețelor irigate și a volumelor de apă livrate în 2
ani diferiți (2013, 2015),se observă că pe ansamblu suprafețele pe care s-au
aplicat udări și în care a fost livrată apă de irigație au crescut în anul 2015,
comparativ cu 2013, creșteri semnificative fiind înregistrate în cadrul filialelor
județene Olt Dunăre și Dunărea Inferioară. De asemenea în filiale județene în
care în anul 2013 nu s-a livrat apă de irigație, în 2015 apar cu suprafețe pe care
s-au aplicat udări și s-a livrat apă (Timiș Mureș Inferior, Dunăre Jiu, Prahova).
Din analiza datelor privind volumele de apă propuse/captate pentru irigații din surse de suprafață în perioada 2013-2015 pe bazine hidrografice conform datelor Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR). se poate observa, că în anii 2013, 2014 volumele de apă captate pentru irigații au fost sub nivelul celor propuse sau necesare cu mici excepții. În 2015 au fost însă bazine hidrografice în care volumele de apă captate pentru irigații au depășit mult nivelul volumelor propuse pentru irigații (Banat, Olt, Buzău, Ialomița).
Activitatea II.4. Inventarierea componentelor infrastructurii principale
de irigații aparținând domeniului public al statului
II.4.2. Consumuri de apă în sistemele de irigație viabile
În concluzie, există o tendință pozitivă în mentalitatea fermierilor care încep
să înțeleagă necesitatea utilizării irigațiilor pentru a completa necesarul de apă
al plantelor cultivate în momentele de consum maxim și în condiții de deficit
de apă în sol.
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
Sistemele de irigații viabile sunt poziționate cu preponderență în
spațiile (bazinele) hidrografice Argeș Vedea, Buzău Ialomița, Dobrogea,
Jiu, Olt, Mureș.
Spații (bazine) hidrografice în România
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice
Concluzii
Suprafețele irigate se regăsesc în cea mai mare parte în Câmpia
Română, sudul Moldovei și Dobrogea, fiind poziționate în sisteme de
irigații viabile.
Conform datelor ANIF, 2013 în structura de culturi irigate plante
prășitoare, cereale păioase, legume+cartofi, culturi duble, rapiță, alte
culturi, culturi furajere. Valorile înregistrate evidențiază faptul că din
suprafața totală irigată, ponderea cea mai mare o au suprafețele
cultivate cu porumb (41,7 %), fiind urmate de cele cultivate cu soia
(12,7 %), orez (9,6 %), grâu (8,8 %), legume + cartofi (7,9 %), culturi
duble (7,4 %), rapița (2,7 %), floarea-soarelui (2,2 %), alte culturi (1,8
%), orz (1,1 %), culturi furajere (1,1 %).
Conform bazelor de date actualizate de la APIA, în cadrul structurii de
culturi din comunele cu blocuri fizice irigate domină porumbul,
floarea-soarelui și grâul.
După valorile medii ale raportului P/ETP0 zona de sud-est a țării se
încadrează în clasele sub-umedă și uscat sub umedă, cu o suprafață
foarte mică situată în zona extrem-estică (Delta Dunării) care se
încadrează în zona semi-aridă.
În anii cei mai uscați care reprezintă aproximativ 1/3 din intervalul
studiat (1961-2010) zona sud-estică, zona centrală a județului Olt și o
parte din lunca Prutului cuprinsă în județele Botoșani și Iași se
încadrează toată în zona semi-aridă, zona uscat sub-umedă fiind
caracteristică celorlalte zone de câmpie din sudul țării, zonei colinare
a Moldovei și câmpiei din vestul tării. În Subcarpați și în Podișul
Transilvaniei zona climatică caracterizată de acest indicator este sub-
umedă.
În cazul în care sunt considerați anii mai umezi care reprezintă la
rândul lor aproximativ 1/3 din intervalul studiat, zona umedă se
întinde în Moldova, Muntenia, Dobrogea și extremitatea vestică a țării,
în timp ce regimul foarte umed caracterizează Podișul Transilvaniei.
Concluzii
Concluzii
Conform indicelui de ariditate Bagnouls-Gaussen în perioada 1961-
2010 regiune afectată de procese de ariditate este tot zona de sud-
est a țării precum șăi câteva comune din sudul județului Dolj.
În succesiune de orizonturi de timp 2011-2020, 2041-2050 si 2071-
2080 regiunea supusă aridizării precum și intensitatea procesului de
ariditate cresc. Pentru orizontul de timp 2041-2050 este cuprinsă
aproape întreaga zonă de sud a țării precum și o zonă din estul
României (lunca Prutului – județele Botoșani și Iași).
Ariditatea în aceste zone este evaluată ca fiind foarte mare în
orizontul de timp 2071-2080. Pentru intervalul de timp 2011-2020 se
estimează o scădere ușoară a aridizării în Dobrogea însoțită de o
extindere a zonelor cu ariditate slabă în sudul județului Dolj.
Conform indicelui sensibilității ecosistemelor față de procesele de
deșertificare (Environmentally Sensitive Area to Desertification Index)
ESAI, Dobrogea, câmpia din sudul țării, zonele colinare ale Moldovei,
Podișul Transilvaniei precum și câmpia din vestul țării sunt zonele cele
mai critice.
Concluzii
Din punct de vedere al indicatorilor fizici, solurile de sub amenajările
de irigații, în general, nu pun problem în aplicarea irigațiilor. Trebuie
menționat totuși că este necesar să se evalueze impactul aplicării
irigațiilor asupra mediului, respectiv asupra factorilor de mediu (în
principal,apa și solul). Prin urmare este necesar să se evalueze starea
actuală a indicatorilor fizici care intervin în aplicarea irigațiilor,
recomandat prin măsurători directe.
Din punct de vedere al orografiei, condițiilor hidrologice și
hidrogeologice, pe ansamblu nu sunt probleme în aplicarea irigațiilor.
Amenajările de irgație viabile sunt localizate în zonele de câmpie joasă
și uneori luncă, în condiții hidrologice și hidroegeologice bune.
Estimările privind deficitul de apă prezent în lunile mai – august în
comunele în care se irigă (conform APIA) pun în evidență prezența unui
deficit de apă pronunțat în majoritatea zonelor care se află în sisteme
de irigație viabile, care impune utilizarea irigațiilor.
Conform estimărilor realizate, sunt înregistrate valori mari ale
necesarului de apă îndeosebi pe suprafețele irigate din sudul și sud-
estul țării noastre.
Concluzii
Conform datelor ANIF, pe ansamblu, suprafețele pe care s-au aplicat
udări și în care a fost livrată apă de irigație au crescut în anul 2015,
comparativ cu 2013, creșteri semnificative fiind înregistrate în cadrul
filialelor județene Olt Dunăre și Dunărea Inferioară. De asemenea în
filiale județene în care în anul 2013 nu s-a livrat apă de irigație, în
2015 apar cu suprafețe pe care s-au aplicat udări și s-a livrat apă
(Timiș Mureș Inferior, Dunăre Jiu, Prahova).
Conform datelor ANAR, în anii 2013, 2014 volumele de apă captate
pentru irigații au fost sub nivelul celor propuse sau necesare cu mici
excepții. În 2015 au fost însă bazine hidrografice în care volumele de
apă captate pentru irigații au depășit mult nivelul volumelor
propuse pentru irigații (Banat, Olt, Buzău, Ialomița).
Există deci o tendință pozitivă în mentalitatea fermierilor care încep
să înțeleagă necesitatea utilizării irigațiilor pentru a completa
necesarul de apă al plantelor cultivate în momentele de consum
maxim și în condiții de deficit de apă în sol.
Concluzii
Top Related