Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: Științe Economice
Specialitatea: Business și Administrare
Lucru individual la Teoria Economică.
Tema:Șomajul.
A elaborat: Anița Anastasia Grupa: BA 1304
A verificat: Dolgopol Angela
Chișinău 2014
1
Cuprins: Șomajul.Definiția.
Cauzele șomajului.
Șomaj voluntar.
Șomaj involuntar.
Costurile șomajului.
Politicile antișomaj.
Analiza șomajului în diferite țări.
Concluzii.Opinii.Sugestii.Propuneri.
Bibliografie.
2
Șomajul.Definiția.Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației
plătite(locurilor de muncă)pentru toate forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă.
Șomajul:- o stare negativă a economiei,concretizată într-un dezechilibru
structural și funcțional al pieței muncii,prin care oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă din partea
agenților economici.
- dezechilibru al pieței muncii prin care oferta de forță de muncă(sau cererea de locuri de muncă)este mai mare decât
cererea de forță de muncă(oferta de locuri de muncă).
- fenomen macroeconomic,opus ocupării,reprezentând un surplus de populație activă față de aceea care poate fi angajată în
condiții de rentabilitate,impuse de piață.Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care
afectează economiile tuturor țări.Inițial a avut caracter temporar,iar în ulrimele decenii unul permanent,dar aceasta nu
înseamnă că se exclude total și definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă.Șomajul mai este definit ca și starea de inactivivate economică,totală sau parțială,a celor care
nu au loc de muncă,nu-și pot găsi de lucru ca salariați,au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă
cu scăderea corespunzătoare a salariului.
3
Cauzele Șomajului.Cauze subiective – determinate de voința individuală a celui care
se află în ipostaza de șomer(șomaj voluntar).Cauze obiective – includ restructurarea activităților
economice,insuficiența creșterii economice,caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică(șomaj involuntar).
Șomaj Voluntar.Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea
covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care
oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de șomaj este cel care
ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ
al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă (a locurilor de muncă), ce are
drept consecință apariția unui excedent de oferta de forță de muncă (șomajul involuntar).
Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piata muncii:
1.Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin legislație. Împiedică intrarea pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt dispuși să lucreze sub aceasta
limită, obligându-i să rămână șomeri.2.Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepții, legislația muncii nu permite persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o
barieră pe piața muncii prin faptul că sunt blocate o multitudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în competiție directă cu cele oferite de societățile comerciale, cu efecte pozitive asupra șomerilor și
salariaților.3.Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale. Accesul pe
piața muncii (dreptul la muncă) al oricărui cetățean este
4
condiționat de cumpărarea asigurarilor sociale prin intermediul contribuțiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancționat cu eliminarea sa de
pe piața muncii.4.Certificarea profesională. Condiția deținerii unei diplome
corespunzatoare meseriei în care urmează să acționeze un cetățean, impusă prin intermediul legislației muncii, este o barieră
la intrarea pe piața muncii pentru persoanele autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare pentru a
se angaja în acea ramură economică.La categoria șomajului voluntar putem vorbi despre:
Șomajul fricțional se creează deoarece piețele de muncă sunt inerent dinamice, deoarece fluxurile de informații sunt imperfecte
și deoarece durează ca șomerii și întreprinzătorii să se găsească.Cauza șomajului fricțional este informarea
imperfectă.Șomerul fricțional nu va avea loc de muncă, chiar dacă este calificat exact pentru locul de muncă vacant, deoarece
nici una din parți nu știe de cealaltă. În lumea reală, informația este insuficientă. Atât șomerii, cât și întreprinzătorii vor căuta
informații ce-I vor ajuta să facă alegeri mai bune.Șomajul instituțional Indus de indemnizația de șomaj.
Șomaj Involuntar.Şomajul involuntar constă din acea parte a folosirii incomplete
care decurge din rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că atunci când
cererea efectivă de forţă de muncă va creşte va spori şi gradul de ocupare. Şomajul involuntar poate fi sugerat prin graficul de mai
jos.De regulă, şomajul este tratat şi apreciat prin prisma celui involuntar. Aşa că şomajul constă din acea nonocupare, din acea
folosire incompletă a mâinii de lucru, din acel ansamblu de persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că, atunci când
creşte cererea efectivă de forţă de muncă, va spori şi gradul ei de ocupare.
5
La categoria șomajului involuntar avem :Șomajul structural este cauzat de schimbările în economie ce
împiedică “potrivirea” slujbelor cu muncitorii. Nu este întotdeauna ușor să se facă diferența între șomajul fricțional și șomajul
structural. În ambele cazuri, există locuri disponibile de muncă si potențiali muncitori ce caută de lucru. Diferența importantă între
cele două tipuri este că, în cazul șomajului fricțional, șomerii posedă aptitudinile necesare pentru a ocupa locurile de muncă,
iar in cazul șomajului structural, nu posedă aceste aptitudini. Aptitudinile șomerului structural sunt depăsite de schimbările
condițiilor pieței și tehnologiei. Șomerul structural este în fața a doua alternative: să-și schimbe orientarea profesională sau să
intre în șomaj prelungit. Introducerea de noi produse sau de noi metode productive pot modifica substanțial cerințele pentru
angajare și sansele de câștig, chiar cele ale salariaților foarte buni, mai ales dacă aptitudinile nu pot fi folosite ușor în altă
indudstrie(minerii).Șomajul ciclic acest tip de șomaj rezultă din fluctuațiile activității economice.Când economia este în faza de boom (expansiune),
șomajul scade, iar când se află în recesiune, șomajul crește.Devreme ce mai puține bunuri sunt produse, mai puțini
salariați vor fi necesari pentru a le produce. Reducerea neașteptată în cererea de bunuri și servicii este cauza majoră a șomajului ciclic. Într-o lume în care fluxurile informaționale sunt
imperfecte, ajustări ale declinului neașteptat în cerere sunt dureroase. Muncitorii nu vor ști atunci când vor fi concediați dacă este valabil pe termen lung sau scurt. Vor cauta o slujbă, sperând
să găsească același nivel al salariului sau apropiat. Dacă recesiunea este de scurtă durată, muncitorii vor gasi curând slujbe similare vechilor slujbe. Când este o scădere de lungă
durată în cerere, muncitorii vor cauta în zadar; durata șomajului va fi anormal de lungă.
Șomajul sezonier este o formă de șomaj considerată oarecum “normală”, în agricultură, construcții, turism,etc.Cauza principală o reprezintă obiceiul publicului de a cumpăra, obicei ce este corelat
6
cu schimburile anotimpurilor într-un an.Fluctuațiile în cererea de muncă, ce cauzează șomajul sezonier, pot fi anticipate în mod
regulat.Astfel,cererea de muncă în agricultură scade după semănat și rămâne scăzută până la recoltare.Cererea de muncă
crește în stațiunile maritime doar pe parcursul lunilor de vară.Fluctuațiile sezoniere se ridică, deasemenea, și din partea ofertei pe piața de muncă.Rata șomajului în cadrul studenților
crește rapid în vara, când aceștia caută slujbe temporare.
Șomajul tehnologic este o formă de șomaj care rezultă în urma aplicării unor metode noi de producție, ce determină micșorarea
numărului salariaților.Rezultă și în urma fuzionării unor firme, ceea ce are ca efect scăderea numărului total de salariați.Dacă
producția crește în aceeași măsură sau mai mult decât productivitatea muncii, ceea ce are loc în perioade destul de lungi, chestiunea șomajului tehnologic nu se pune. Problema apare atunci când un lucrător concediat ca urmare a inovației tehnice, nu-și poate găsi alt loc de muncă, deoarece nu sunt
create suficiente noi locuri de muncă.În această situație, respectivul este șomer ca urmare a inovației tehnologice sau ca
urmare a unei cereri insuficiente.Șomajul demografic determinat de o creștere demografică(șoc).
Șomajul tehnic determinat de întreruperea activităților din lipsa de comenzi,lipsa materiei prime.
7
Costurile Șomajului.Costurile șomajului sunt atât de evidente încât riscăm să nu avem
ce spune cu adevărat interesant despre această problemă.Șomerul,ca individ, pierde nu numai material, prin
reducerea veniturilor sale, ci și pe plan moral, deoarece perioadele lungi de șomaj îi erodează încrederea și respectul de
sine.Efectele șomajului sunt tratate de cele mai multe ori din punct de vedere unilateral.Totuși nu trebuie să uităm efectele generale pe care le provoacă fenomenul de șomaj.Costurile șomajului în funcție de modul cum este privit acest fenomen
macroeconomic pot fi:Costuri individuale (constituie diferența dintre salariul real pe care
salariatul îl pierde când devine șomer și îndemnizația de șomaj primită).
Costuri sociale (care se referă la economia națională privită ca un tot unitar, în ansamblu)Costurile sociale au in vedere următoarele
aspecte:-reducerea PNN sau PIB după caz;
-neutilizarea unei importante cantități de resurse de muncă;-încetinirea ritmului de dezvoltare economică;
-reducerea veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat;-creșterea cheltuielilor statului;-probleme de ordin psihologic.
Costuri Directe iau forma cheltuielilor (persoanelor fizice, firmelor și statului) pentru plata ajutorului de șomaj, pentru calificarea și
recalificarea șomerilor.costurile indirecte
-reducerea veniturilor personale;-reducerea veniturilor bugetare;
-deteriorarea capacității de muncă;-descurajarea individului (șomerului).
Din “păcate” sau din “fericire” există și beneficii aduse de șomajul în sine:
-creșterea duratei timpului liber deținută de șomeri (totuși valoarea acestui beneficiu este destul de redusă în comparație cu
pierderile); -creșterea mobilitații ți adaptabilitații;-îmbunătațirea pregătirii profesionale.
8
Politici Antișomaj.
Politici pasive.
Acest tip de politică presupune două aspecte fundamentale:
1.Pe cine să ajuți?
2.Ce fel de ajutor să dai?
Politicile pasive sunt acelea prin care statul susține direct
nivelul de trai al indivizilor ale căror șanse de angajare în
muncă au scăzut considerabil, prin plata directă a
șomerilor.Măsurile pasive sunt acelea prin care se
compensează pierderile de venit ale lucrărilor ce intră în șomaj
prin acordarea unor sume de bani ca ajustare de șomaj. Aceste
sume sunt acordate pe o anumită perioadă, deficitul și datoria
publică fiind mărite. Principala diferență a acestor măsuri este
aceea că ele sunt aplicate după ce o persoană devine
șomer.Adepții acestor politici argumentează acordarea
ajutorului de șomaj astfel:
-trebuie acoperite costurile sociale ale șomerilor;
-evitarea distorsiunilor pe care le introduc pe piața forței de
muncă intervențiile directe ale statului.
Cu toate acestea, tot mai multe țări renunță sau acordă din ce
în ce mai greu ajutorul de șomaj. Ajutorul de șomaj devine mai
puțin atractiv prin micșorarea valorii sale și a duratei de
acordare.Sistemul de ajutorare trebuie să fie orientat mai ales
către șomerii de lungă durată, cei ce au nevoie de pregătire,
susținere și reorientare profesională. Acest sistem nu trebuie să
creeze un statut preferențial de șomer. Cuantumul și perioadele
de alocare a îndemnizațiilor de șomaj sunt stabilite sub nivelul
minim al salariilor pe economie.
9
Folosit ca instrument stimulativ, ajutorul de șomaj determină
căutarea unui loc de muncă prin relansarea perioadei de
acordare sau reducerea acesteia la o perioadă destul de mică.
Orientarea actuală de pe piața forței de muncă internaționale
este de modelare atât a cuantumului cât și a duratei. . Principala
deficiență a politicilor pasive constă în aceea că ele sunt
adoptate după ce o persoană a devenit șomer. Adepții unor
astfel de politici motivează necesitatea acordării ajutoarelor de
șomaj prin doua argumente. Primul ar fi acela al acoperirii
costurilor sociale ale șomajului pentru care, până la urmă,
șomerii nu sunt vinovați. Al doilea este legat de evitarea
distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piața forței de muncă
intervenția directă a statului.Cu toate acestea, tot mai puține
țări, mai ales dintre cele mai puțin bogate, sunt dispuse să
acorde ușor ajutoare de șomaj. Ajutoarele de șomaj pot fi făcute
mai puțin atractive prin micșorarea valorii lor, prin reducerea
duratei lor sau prin ambele măsuri. Cu toate acestea, nu s-a
pus încă problema renunțării complete la astfel de politici.
Politicile Active.
Spre deosebire de măsurile pasive, cele active constau în
intervenția directă a statului pe piața forței de muncă, prin
intermediul unor agenți guvernamentali în scopul reducerii
șomajului către rata sa naturală. Există mai multe astfel de
politici:
- eforturi pentru a înlesni contactul dintre ofertanți și doritorii de
locuri de muncă prin consecvență, pregătire profesională,
plasamente, orientare profesională, noi meserii cât și pentru cei
amenințați cu pierderea locului de muncă;
10
- crearea de locuri de muncă;directă în sectorul productiv prin
acordarea de subvenții(alocații pentru întreprinderile care
angajează tineri, pentru crearea de locuri de muncă în sectorul
public pentru perioade determinate de timp).Aceste măsuri
distorsionează piața forței de muncă deoarece plata unor
subvenții către unele întreprinderi îi dezavantajează pe ceilalți
muncitori. Subvențiile alocate de stat stimulează clar o
componentă, cea a cererii de locuri de muncă.Pentru a putea
aplica astfel de politici active trebuiesc îndeplinite două condiții:
- costul angajării a doi șomeri să fie același;
- probabilitatea că fiecare individ să devină șomer să fie
aceeași.Costurile reale de angajare a diferitelor persoane sunt
diferite. Este foarte costisitor să ajuți persoane care au fost
șomeri pe o perioada mare de timp, acestea tinzând mai
repede să redevină șomeri.Măsurile active pot fi:
a) pe termen scurt:șomerul trebuie anticipat. Anticiparea are
doua elemente centrale:informațiile cu privire la piața forței de
muncă și politicile de restructurare industriale.
Cadrul legislativ este favorabil în ceea ce privește angajarea în
sectorul privat, acordându-se subvenții si diferite reduceri de
teme pentru promovarea angajatilor in intreprinderile private,
angajarea pregătirii profesionale la locul de muncă.
b) pe termen mediu: se concentrează pe crearea și
îmbunătătirea instituțiilor necesare pieței forței de muncă. Se
organizează periodic târguri de job-uri, în ultima vreme au
apărut agenți cu rol de mediere, consultantă.O politică eficientă
pe termen scurt este pensionarea înainte de vreme. Implică
reducerea șomajului sau evitarea stării de șomaj pentru cei ce
11
au o perioadă relativ mică până la retragere. Pe termen lung,
această politica are urmări negative deoarece crește gradul de
dependență și reduce treptat forța de muncă activă.Prin
aplicarea acestor măsuri active și pasive se urmăresc doi
indicatori derivați:
-rata ieșirii din șomaj (rata de reangajare);
- durata medie așteptată a rămânerii în șomaj.
Aceste măsuri sunt influențate de reciproca dintre scăderea
numărului muncitorilor care au fost în șomaj o perioadă mai
mare de timp și comportamentul celorlalți muncitori față de
aceștia. Această stare de dependență care există este
influențată de faptul că muncitorii care lucrează sunt mai puțin
amenințați de trecerea în șomaj și perioada de timp de
rămânere în șomaj este mai mare. Această dependență se
manifestă ca:
- presiunea de creștere a salariilor se va accentua când
proporția numărului șomerilor pe termen lung este mai mare;
- rata totală a ieșirilor din șomaj se apropie ca valoare de rată
ieșirilor din șomaj a celor care și-au pierdut de curând slujbele,
dacă numărul șomerilor pe termen lung este mare.Există mai
multe posibilități de a preveni șomajul pe termen lung prin
politicile active ce îmbracă mai multe forme:
-informarea șomerilor;
-pregătirea adulților
-recrutarea subvențiilor;
-angajarea în sectorul public
- creearea de locuri de muncă.
12
Șomajul în diferite țări.America(7mai 2013)
Judecând după dezbaterea politică oficială şi reflecţia sa în
mass-media din Statele Unite, cineva ar putea ştii cu greu că
ţara rămâne în prinsoarea uneia dintre cele mai profunde crize
a locurilor de muncă de la Marea Depresie încoace. Practic,
toată atenţia este concentrată, pe de o parte, asupra preţurilor
record ale acţiunilor şi profiturilor corporative - declarate a fi
dovada unei recuperări economice robuste, şi, pe de altă parte,
presupusei nevoi pentru reduceri tot mai mari din programele
sociale de care depind zeci de milioane de
oameni.Administraţia Obama conduce un asalt istoric şi fără
precedent asupra reformelor sociale de bază care datează din
secolul precedent: pensiile şi Medicare. Lucrând mână în mână
cu republicanii, aceasta a pus deja în mişcare, sub forma aşa-
numitului proces "sequester", reduceri sălbatice la nivel federal
din serviciile sociale şi veniturile muncitorilor. Între timp,
închiderea şcolilor, disponibilizările profesorilor şi atacurile
asupra sănătăţii şi pensiilor continuă neabătut la nivel de stat şi
local.În ceea ce este transmis ca "ştire" sau în discuţiile care
domină establishmentul politic nu se regăsesc preocupările
maselor largi ale populaţiei, care se confruntă cu impactul
devastator al şomajului de masă prelungit. În spatele acestui zid
oficial de tăcere, elita corporativă se foloseşte de criza locurilor
de muncă pentru a reduce salariile şi pentru a impune condiții
grele de muncă, care nu au mai fost văzute din anii 1930.
Raportul Departamentului Muncii privind ocuparea forţei de
muncă pentru luna martie, lansat la începutul acestei luni, a
13
indicat starea reală a vieţii economice dincolo de limitele de pe
Wall Street şi a corporaţiilor americane. Acesta a arătat că în
luna martie au fost create numai 88.000 de locuri de muncă, cu
mai puţin de o treime faţă de luna anterioară şi jumătate din
numărul preconizat de economişti.
Cea mai semnificativă a fost scăderea bruscă a ratei de
partcipare în câmpul muncii - procentul din populaţie, care are
de lucru sau care caută de lucru. Această cifră a scăzut la 63,3
la sută, cel mai mic nivel din 1979 încoace. O jumătate de
milion de oameni au renunţat în luna martie să mai caute un loc
de muncă.Scăderea forţei de muncă poate fi parţial explicată de
starea cronică a şomajului pe termen lung. Durata medie a
şomajului a crescut în martie la mai mult de 37 de săptămâni.
În cadrul reducerilor "sequester", aprobate de Obama în mod
oficial luna trecută, 4 milioane de şomeri pe termen lung vor
suferi o reducere de 11 la sută a beneficiilor de şomaj care sunt
deja mici. Printr-o logică perversă, scăderea ratei şomajului
oficial, datorată în mare parte muncitorilor descurajaţi, care au
renunţat să mai căute un loc de muncă, a fost folosită pentru a
justifica reducerea duratei prestaţiilor de şomaj în statele din
întreaga ţară.Marea majoritate a noilor locuri de muncă, care le-
au înlocuit pe cele distruse de criza economică, acordă salarii
cu mult mai mici.Situaţia cu care se confruntă tinerii în SUA
este deosebit de gravă. Participarea la forţa de muncă a
muncitorilor sub vârsta de 25 de ani a atins în martie 54,5 la
sută, cel mai mic nivel din ultimele patru decenii. După un
calcul, rata reală a şomajului în rândul tinerilor - dacă sunt luaţi
14
în considerare şi cei care au părăsit forţa de muncă - este de
22,9 la sută, similar cu rata existentă în zona euro.
Milioane de oameni tineri, lipsiţi de un viitor, sunt forţaţi să
muncească pentru o plată dezonorantă, asta în cazul în care
aceştia sunt în măsură să găsească un loc de muncă. Milioane
de muncitori mai în vârstă sunt aruncaţi în sărăcie cumplită.
Într-o perioadă anterioară, actualul nivel al şomajului ar fi fost
tratat ca o ruşine naţională. În 1965, același an în care a fost
promulgat programul Medicare, Preşedintele Lyndon B.
Johnson a remarcat: "Promisiunea făcută în Legea condiţiilor
de angajare (Employment Act) privind oportunităţile unor locuri
de muncă pentru toţi cei capabili şi care doresc să muncească
nu a fost încă îndeplinită. Noi nu vom avea odihnă până când
acesta nu s-a împlinit." La acea vreme, rata şomajului era de 5
la sută. Oficial existau 3,7 milioane de şomeri, o treime din
numărul oficial al şomerilor de acum.
Desigur, retorica lui Johnson nu a fost niciodată pusă în
realitate. "Războiul împotriva sărăciei" s-a născut în mare
măsură mort. Cu toate acestea, creşterea luptelor sociale -
mişcarea pentru drepturile civile, grevele militante ale
muncitorilor industriali, revoltele din ghetto-uri - a silit o clasă de
guvernământ speriată să facă anumite concesii pentru clasa
muncitoare.Toate acestea s-au întâmplat la momentul unui
boom de după cel de-al Doilea Război Mondial şi unul de
dominare economică globală a Statelor Unite. Aproape 50 de
ani mai târziu, când capitalismul american a suferit o vastă
degradare internă şi un declin în poziţia sa economică globală,
administraţia Obama recunoaşte epidemia şomajului numai în
15
sens invers, lăudând numărul locurilor de muncă pe care
"firmele noastre" le-au creat. Casa Albă a lui Obama reprezintă
convergenţa mafiei de pe Wall Street şi a aparatului de
informaţii/ militar. Politicile sale se rezumă la contrarevoluţii
sociale și pregătirea represiunii de masă la domiciliu şi a
războiului şi cuceririi neocoloniale în străinătate.Singurul
aspect, care este cu totul abandonat şi exclus de la orice
decizie, care are loc în cadrul politicii sistemului bipartit
nedemocratic din America, este marea majoritate a oamenilor!
Acest aspect nu este diferit nici în Europa, Japonia, China şi
restul lumii, acolo unde elitele conducătoare efectuează măsuri
de austeritate brutale neţinând cont de voinţa oamenilor.Faţă de
şomajul de masă şi creşterea sărăciei în America nu există
niciun alt răspuns posibil decât o luptă de masă a clasei
muncitoare. O astfel de luptă este inevitabilă, însă aceasta
trebuie să fie pregătită în mod conştient şi înarmată cu un
program socialist şi revoluţionar.
Nicio aripă a burgheziei nu poate fi reformată. Nimic nu poate fi
dobândit prin apelarea la unul sau la celalalt mare partid de
afaceri. Resursele necesare pentru a oferi locuri de muncă
plătite decent, îngrijirea sănătăţii, pensii, educaţie şi locuinţe
trebuie să fie obţinute printr-o luptă de masă pentru a expropria
oligarhia financiară, pentru preluarea pârghiilor vieţii economice
din mâini private şi pentru stabilirea unei economii planificate pe
baza necesităţii sociale, nu a profitului privat.
Italia (27 ianuarie 2014)
16
Milioane de oameni din zona euro au renuntat sa-si mai caute
de munca si ingroasa randurile somerilor fara sa apara in
statisticile oficiale, care desi indica un somaj record nu reflecta
in totalitate gravitatea consecintelor sociale ale crizei datoriilor
de stat, potrivit unei analize Bloomberg, citata de Mediafax.
Economistii anticipeaza ca somajul din zona euro a stagnat in
decembrie la 12,1%, un maxim istoric, cu aproximativ 19
milioane de someri, situatie similara celei din noiembrie.Potrivit
unei analize Bloomberg, statistica oficiala a Eurostat nu include
cateva milioane de oameni care, desi nu muncesc, nu se
incadreaza in metodologia institutiei. Eurostat defineste somerul
drept o persoana care a cautat de munca in ultimele patru
saptamani si poate incepe lucrul in viitorul imediat, in termen de
maximum doua saptamani.Astfel, numarul total de persoane
care fac parte din forta de munca a zonei euro dar nu lucreaza
ar fi de 31,2 milioane, estimeaza Bloomberg. In acest total se
incadreaza cei 19 milioane de someri “oficiali” si alte peste 12
milioane de oameni care fie au renuntat sa mai caute de
munca, fie nu pot merge la lucru in viitorul apropiat, din diferite
motive.
Cea mai grava situatie se gaseste in Italia, unde numarul
persoanelor care nu lucreaza, dar nu se incadreaza in definitia
oficiala a somajului a ajuns la 4,2 milioane. Astfel, pentru a treia
mare economie din zona euro, asa-numita rata de neutilizare a
fortei de munca se ridica la 24%, de aproape doua ori mai mare
fata de rata oficiala a somajului, de 12,7%.“Situatia din regiune,
si din Italia in particular, este cu siguranta mai proasta decat
17
pare la prima vedere.
Acest fapt este evident mai ales daca analizam somajul in
randul tinerilor si ratele de participare in campul muncii”,
comenteaza pentru Bloomberg un economist de la Bank of
America Merrill Lynch.Italia inregistreaza de departe cea mai
larga diferenta intre somajul oficial si numarul real de persoane
care nu au un loc de munca, de peste doua ori mai mare fata
de Spania si de 5 ori mai ridicata comparativ cu Grecia. In
aceste tari insa, rata oficiala a somajului de plaseaza la 26-
27%.Situatia mai grava din Italia poate fi explicata de veniturile
in scadere, care nu mai justifica efortul de a merge la lucru.
Ministrul italian al Muncii, Enrico Giovanni, a declarat
saptamana trecuta intr-un interviu pentru RaiNews ca este
ingrijorat de numarul mare de tineri care nu mai merg la studii,
nu au un loc de munca si nici nu cauta de lucru.
“Reprezinta resurse proaspete, dar au pierdut speranta”, a
afirmat oficialul.Peste 12% dintre angajatii din Italia nu castiga
suficient pentru a trai pe cont propriu. De asemenea, economia
italiana este printre cele mai neprietenoase din Europa pentru
cei care isi pierd locul de munca: numarul persoanelor care isi
gasesc un alt job in termen de 12 luni este sub 15%, cel mai
redus nivel din Europa.
Legaturile puternice in familie, care faciliteaza distributia
18
veniturilor in vremuri grele, descurajeaza de asemenea munca
pentru salarii scazute.Presedintele Bancii Centrale Europene,
Mario Draghi, a declarat recent ca somajul din zona euro este
inca la cote foarte ridicate. Oficialul considera ca situatia
impune adoptarea de reforme structurale.
Somajul in randul tinerilor este de asemenea o urgenta in UE.
La nivelul Europei, unu din patru tineri (sub 25 de ani) sunt in
prezent someri, cel mai ridicat nivel de la adoptarea monedei
unice. In Grecia si Spania, procentajul ajunge la 50-60%.
19
Moldova (29 noiembrrie 2013)Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în
trimestrul III 20131Biroul Naţional de Statistică informează, că în trimestrul III 2013 populaţia economic activă (populaţia ocupată
plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit 1328,2 mii persoane, fiind în creştere cu 3,2% (41,3 mii) faţă de tr.III 2012.
Structura populaţiei active s-a modificat după cum urmează: ponderea populaţiei ocupate a crescut de la 95,2% la 96,1%, iar ponderea şomerilor s-a micşorat de la 4,8% la 3,9%.Disparităţi
importante pe sexe şi medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au înregistrat: ponderea bărbaţilor (50,9%) a depăşit
puţin ponderea femeilor (49,1%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mare faţă de cea a
populaţiei active din mediul urban: respectiv 54,9% şi 45,1%.Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi
peste) a constituit 44,5%, fiind în creştere faţă de valoarea trimestrului respectiv al anului precedent (43,1%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populaţiei masculine – 47,7%, în comparaţie cu rata pentru femei – 41,6%. Ratele de activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 46,0% în mediul urban şi
43,3% în mediul rural. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 32,5%, iar în categoria 15-64 ani (vârstă
de muncă în ţările Uniunii Europene conform metodologiei Eurostat) – 49,2%, crescând cu 1,3 p.p. faţă de nivelul trimestrului III 2012. Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (16-56
ani pentru femei şi 16-61 ani pentru bărbaţi2) a fost de 52,2%.
20
Populaţia ocupată a constituit 1276,8 mii persoane, crescând cu 4,3% faţă de trimestrul III 2012. Ca şi în cazul populaţiei
economic active, nu au fost înregistrate disparităţi pe sexe (49,2% femei şi 50,8% bărbaţi). Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi în
repartiţia pe medii (44,5% mediul urban şi 55,5% mediul rural).Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia
persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani şi peste faţă de populaţia totală din aceeaşi categorie de vârstă) a fost de 42,7%,
înregistrând o creştere de 1,7 p.p. în comparaţie cu tr. III 2012. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (45,7%) în comparaţie cu femeile – 40,1%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a avut valoarea 43,5% în mediul urban şi 42,1% în mediul rural. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost de 50,1%, a populaţiei în vârstă de 15-64 ani – 47,2% şi în categoria
de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 29,9%.În distribuţia după activităţile din economia naţională se constată că în sectorul agricol au activat 436,3 mii persoane (34,2% din
totalul persoanelor ocupate). Faţă de trimestrul III 2012 numărul
21
populaţiei ocupate în agricultură a crescut cu 48,8 mii, sau cu 12,6%.
În activităţile non-agricole numărul persoanelor ocupate a fost de 840,5 mii, în creştere cu 3,3 mii sau cu 0,4% faţă de tr.III 2012. Ponderea persoanelor ocupate în industrie a constituit 11,4%
(12,6% în 2012) şi în construcţii, respectiv, 6,0% (6,7% în 2012). Numărul persoanelor ocupate în industrie a scăzut cu 6,3%, în
construcţii, a scăzut cu 7,0% faţă de nivelul anului precedent. În sectorul servicii au activat 48,5% din totalul persoanelor ocupate, această pondere micşorându-se cu 0,5 p.p. faţă de tr.III 2012, în
timp ce numărul absolut al persoanelor ocupate în sectorul serviciilor a crescut cu 18,8 mii.Conform repartizării după forme de proprietate 75,1% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu forma de proprietate privată, 24,9% - cu cea publică.Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că numărul
salariaţilor a constituit 64,3% din total.În sectorul informal au lucrat 14,6% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar
34,5% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit 19,1%, totodată
10,3% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal.Numărul persoanelor subocupate (adică acelor persoane care au avut un loc de muncă, însă orele efectiv lucrate în total în
timpul perioadei de referinţă au fost sub 40 ore pe săptămână, totodată doreau şi au fost disponibile să lucreze ore suplimentare) a fost de 85,5 mii, ceea ce reprezintă 6,7% din totalul persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a crescut cu
1,6% în comparaţie cu trimestrul III 2012.Numărul şomerilor, estimat conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii a
fost de 51,4 mii, fiind cu 10,8 mii mai mic faţă de tr.III 2012. Şomajul a afectat într-o proporţie mai mare bărbaţii – 53,7% din total numărul de şomeri, la fel şi persoanele din mediul urban –
61,8%.Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia
22
activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 3,9%, fiind mai mică faţă de trimestrul III a. 2012 (4,8%). Rata şomajului la
bărbaţi şi la femei a înregistrat următoarele valori: 4,1% şi 3,6%. Disparităţi semnificative s-au înregistrat între rata şomajului în
mediul urban – 5,3%, faţă de mediul rural – 2,7%. În rândurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 11,8%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator indicator a avut
valoarea8,0%
Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a reprezentat 55,5% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, fiind mai mică
decât nivelul trimestrului respectiv al anului 2012 cu 1,3 p.p, sau cu 36,8 mii persoane. Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două categorii importante: persoane descurajate şi persoane care au fost
declarate de către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Persoanele descurajate în a-şi găsi un loc de
lucru dorit au constituit circa 14,9 mii – fata de 20,7 mii în 2012.
Concluzii.Opinii.Sugestii.Propuneri.
23
Societatea, economia se află într-o permanentă schimbare care necesită
adoptarea politicilor existente la noile condiții pentru a împiedica
manifestarea unor efecte negative și dezechilibre, atât la nivel individual,
cât și la nivelul societății.
Problema disponibilizărilor masive, și, implicit a șomajului este una
actuală, care afectează întreaga economie națională. Pentru a putea
găsi cele mai bune politici pentru prevenirea și diminuarea șomajului
trebuie cunoscute foarte bine cauzele apariției lui, precum și modalitățile
de combatere.
. Șomajul
Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care
afectează economiile tuturor țărilor.
. Concept
Şomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei faţă de
cererea de muncă cu niveluri de evolutie, caracteristici diferite de la țară
la țară. Inițial, a avut caracter temporar, iar în ultimele decenii unul
permanent, dar aceastea nu înseamnă că se exclude total şi definitiv
existenţa stării de ocupare deplină a forţei de muncă. Șomajul mai este
definit şi ca starea de inactivitate economică, totală sau parţială, a celor
care nu au loc de muncă, nu-şi pot găsi de lucru ca salariaţi, au condiţie
de salariaţi dar sunt angajaţi numai o parte din timpul de muncă cu
scăderea corespunzătoare a salariului.
Nu orice persoana care nu lucrează poate fi considerată șomer (de
exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Șomer este –
conform Biroului Internațional al Muncii , organizație din sistemul
Națiunilor Unite – oricine are 15 ani și care:
• este apt de muncă ;
• nu munceşte;
• este disponibil pentru munca salariată sau nesalariată;
• caută un loc de muncă;
Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati
(persoane in varsta de 18 ani si peste). Aplicarea acestor criterii aduce
24
multe clarificări, dar nu înlătură total riscul de a exclude din rândul
şomerilor anumite persoane care nu au unde muncii.
Problema șomajului nu este una de neglijat: ea constituie un aspect
major al echilibrului macroeconomic şi este strâns legată de realizarea
creşterii economice actuale şi potenţiale, şi din acestă cauză reprezintă
o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicaţii
atât economice cât şi sociale.
În lucrările de specialitate se dau mai multe definiţii pentru a preciza
acest fenomen. De regulă, sunt consideraţi şomeri persoanele care fac
parte din categoria populaţiei active, disponibile care doresc să lucreze
şi nu găsesc un loc de muncă. Este vorba atât de persoanele care au
avut un loc de muncă şi l-au pierdut, cât şi de noile generaţii de ofertanţi
de mână de lucru care nu-şi găsesc un angajament. Deci, şomajul este
rezultatul disproporţiei dintre locurile de muncă existente, (care
reprezintă cererea) şi oferta de muncă. Oricare ar fi cauzele, acesta este
mai întâi o masă mai mult sau mai puţin mare de lucrători lipsiţi de locuri
de muncă. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arată că examenul
statistic se află confruntat cu o realitate „umană” a fenomenelor ocupării,
amestecând fără distincţie economicul cu socialul.
. Cauzele și clasificarea șomajului
Şomajul, ca și dezechilibru macrosocial, are multiple cauze care pornesc
de la statutul economico-social, atât al celor care angajează forţă de
muncă, cât şi al celor care oferă forţă de muncă în condiţiile pieţei.
Teoria economică distinge două categorii de şomaj, cu forme de
manifestare sau tipuri caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze
diferite: şomaj de dezechilibru şi şomaj de echilibru.
Luînd în considerație că sunt în rol de stundetă aș putea afirma că la
universitate se pune accent mare pe teorie și mai puțin pe practică și
deseori tinerii, deși au o diplomă în buzunar, nu pot face față atunci când
se angajează. Mulți dintre tineri aleargă după posturi de lucru cu
renume, dar se întâmplă că acolo salariile sunt mai mici. Și pentru că nu
25
le convine, rămân în afara sferei de muncă.
Problema disponibilizărilor masive, și, implicit a șomajului este una
actuală, care afectează întreaga economie națională. Pentru a putea
găsi cele mai bune politici pentru prevenirea și diminuarea șomajului
trebuie cunoscute foarte bine cauzele apariției lui, precum și modalitățile
de combatere..
Somajul e o problema acuta in tara noastra care necesita o atentie mai
mare.Din cauza somajului apar o multime de consecinte negative pentru
societate cum ar fi:un nivelul de trai mizerabil, natalitatea scazuta,
furturi,copii lasati in voia soartei in urma carora devin infractori.
Luînd în considerație că sunt în rol de stundentă aș putea afirma că
la universitate se pune accent mare pe teorie și mai puțin pe practică și
deseori tinerii, deși au o diplomă în buzunar, nu pot face față atunci când
se angajează. Mulți dintre tineri aleargă după posturi de lucru cu
renume, dar se întâmplă că acolo salariile sunt mai mici. Și pentru că nu
le convine, rămân în afara sferei de muncă.
Pentru ameliorarea problemei date este nevoie de o reformă in toate
domeniile care ar face mari schimbări.Crearea locurilor de muncă bine
remunerate pentru tinerii specialiști pentru a nu pleca din țară,toți
pensionarii să iasă la pensie la vîrsta cuvenită și la fel pensiile să fie in
așa cuantum încît să-și poată asigura minimum de trai, și locurile
eliberate de ei să fie suplinite cu absolvenții universităților.(să fie exclus
cumătrismul).
O tînără Tatiana,studentă la Universitatea de Stat din
Moldova,Facultatea de Drept afirmă:’’Unul dintre principalele motive
pentru care sute de tineri din Republica Moldova pleacă peste hotare atît
la studii cît și la muncă este prezența șomajului.Observăm că fiecare al
3-lea tînăr cu vîrstă de pînă la 24 de ani este șomer.Motivul ar fi lipsa
locurilor de muncă atît sub aspect educațional cît și practic,după
absolvire.Paradoxal însă ,majoritatea tinerilor după absolvire în ceea ce
privește exploatarea capacităților lor lasă de dorit,deoarece pentru a se
26
angaja la un post de muncă trebuie mai întîi să arunce cîteva mii pentru
a obține postul de muncă(nemaivorbind de prestarea acestuia pe
parcurs).De asemenea un alt motiv ar fi că majoritatea populației apte de
muncă se află în mediul rural pe cînd locurile libere de muncă sunt
înregistrate în mediu urban.Un remediu de stopare a șomajului ar fi
crearea unor noi locuri de muncă ,crearea sau asigurare unor privilegii
tinerilor după absolvire.’’
27
Bibliografie.
Didier, Michel “Economia-regulile jocului”ed. Humanitas, Bucuresti, 1994
Ehrenberg, Ronal “Modern Labor Economics: Theory
Smith, Robert and Public Policy”ed. Scott Foresman, 1988
Simon, Ilie “Civilizatia salariului”ed. Eficient, Bucuresti, i997
Colander, David “Macroeconomics”ed. Homewood, Irwin, 1993
Gwartney, James “Macroeconomics: Private
Stroup, Robert and Public Choice”ed. Harcourt Brace Jovanovech.
28
Top Related