1
AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ
GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA
BOLILOR ŞI DĂUNĂTORIILOR LA TOMATE CULTIVATE
ÎN SPAŢII PROTEJATE (SERE, SOLARII, TUNELURI)
2
INTRODUCERE
Prezentul ghid se adresează fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor
interesaţi, cu scopul de a facilita recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare
culturilor de tomate cultivate în spaţii protejate (sere, solarii, tuneluri) şi de a oferi soluţii privind
controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de
imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la tomatele cultivate
în spaţii protejate.
Cultivarea legumelor în spaţii protejate reprezintă fără îndoială un avantaj faţă de culturile
tradiţionale care sunt supuse condiţiilor de climă şi sol, producţia obţinută fiind nesigură. În spaţii
protejate se obţin producţii în extrasezon, de calitate superioară şi semnificativ mai mari decât la
culturile din câmp, deoarece intervenţia asupra factorilor de producţie se face mult mai uşor.
Culturile din spații protejate necesită în schimb costuri ridicate, în special cu infrastructura, dar şi
cu tehnologia de cultură, materialul de plantare utilizat etc. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale şi-a propus să ajute fermierii cu o serie de programe în vederea creșterii competitivității
agroalimentare și a dezvoltării durabile a spațiului rural, în condiții de siguranță alimentară și
mediu înconjurător protejat. Un astfel de program se referă la un produs deficitar pe parcursul
anului, respective tomatele. Astfel, strategia guvernului are în vedere 40000 de fermieri beneficiari,
costurile atribuite programului ridicându-se la 120 mil. euro/an din bugetul de stat.
Gestionarea cu succes a bolilor şi dăunătorilor se asigură prin aplicarea unui program de
protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice,
agrofitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului
integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător
sub pragul economic de dăunare.
Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, semănatul în perioada
optimă, care asigură protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care
reduc mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare (rotaţia culturilor,
lucrările solului – arături, discuit, distrugerea samulastrei) sunt câteva măsuri aplicabile în
contextul managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor,
amplasarea capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii,
ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiiilor de
organisme dăunătoare fără a aplica tratamente chimice.
Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi
complex asupra agroecosistemelor având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de
toxicitatea produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia
fenomenului de rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor
utilizate, ceea ce atrage după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv
cheltuieli exagerate, metoda devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele
indicate în prospectele care însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor
fenomene de fitotoxicitate (arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor
produse de protecţie a plantelor selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile
corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de management integrat.
O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a
plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei,
3
stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a
duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.
Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate
realiza fără diagnosticul corect al acestora, precum şi a duşmanilor naturali prezenţi în cultură.
Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea
măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.
Capitolul 1. Simptome produse de organismele dăunătoare la tomate cultivate în spaţii
protejate.
1.1. Simptome produse de ciuperci.
Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la
nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează
prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea organismului
dăunător se face însă după un examen de laborator.
Simptomele ce apar pe diferitele organe ale tomatelor (Lycopersicun lycopersicon) sunt variate,
după cum urmează:
Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub
influenţa enzimelor secretate de ciuperci, de exemplu Botrytis cinerea, Fusarium sp., Phytophthora
parasitica.
Ofilirea plantelor simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor organisme dăunătoare ce
dereglează regimul de apă cum ar fi: Fusarium oxysporum f. sp lycopersici, Verticillium albo–atrum şi
Verticillium dahliae.
Pătările frunzelor, de diferite culori, in diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte răspândite la
toate tipurile de boli, cum ar fi Colletotrichum coccodes, Fulvia fulva, Septoria lycopersici, Alternaria
spp.
1.2. Simptome produse de bacterii.
În cazul bacteriozelor care afectează tomatele, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:
Pătări și ciuruiri, cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare, cu sau fără aureolă-
halo);
- apar pe frunze, tulpini, flori şi fructe: pe frunze dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar petele
apar unghiulare; pe tulpini, pătările au formă de dungi sau benzi
- pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii producând şi îmbolnăvirea
altor plante;
- porţiuni de ţesut foliar, adesea cad, lăsând în frunză orificii, de formă neregulată cu margini zdrenţuite;
ciuruirea reprezintă stadiul final al bolii la nivelul ţesuturilor plantei gazdă.
Exemplu: Xanthomonas campestris pv. vesicatoria, Pseudomonas syringae pv. tomato, Clavibacter
michiganensis subsp. michiganensis
Ofiliri
- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează; - apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi moartea
plantei;
- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice, se răspândesc şi se multiplică în ţesuturile parenchimatice adiacente, în diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele;
- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare. Exemplu: Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis
4
Ulcere (ulceraţii), leziuni
- apar pe tulpini; - sunt numai o parte a simptomului de boală; - aspectul lor nu este întotdeauna lucios şi moale, ci poate fi sub formă de: crăpături ale tulpinii; zone
necrotice pe părțile aeriene ale plantei.
- în unele cazuri, ţesutul putrezit moare şi în tulpină pot să apară cavităţi; - bacteriile pătrund prin răni, iar în plantele tinere şi prin deschideri naturale. Exemple: Pseudomonas corrugata
1.3. Simptome produse de virusuri
Virusurile produc boli cu simptome ușoare până la foarte grave denumite viroze. Spre deosebire
de alți agenți patogeni, virusurile produc infecții sistemice prezente în toate organele plantelor.
La tomate aceste simptome se manifestă prin:
- Nanismul sau piticirea (micșorarea înălțimii plantelor) - frecvent întâlnit la Pepino mosaic virus, Tomato mosaic virus.
- Mozaic se manifestă : pe frunze: zone de culoare verde-gălbuie, difuze care alternează cu zone de culoare verde
(Tomato mosaic virus); între nervuri pete mici, clorotice dispersate pe toată suprafața limbului
(Tomato mosaic virus); pete de culoare verde-închis și ,,bășicarea” suprafeței frunzelor pe fructe: zone mai deschise la culoare pe fructele în curs de coacere (Pepino mosaic virus)
- Pătări inelare se manifestă:
- pe frunze: pete inelare clorotice, de culoare negricioasă (Tomato black ring virus); inele și linii sinuoase necrotice (Tomato ringspot virus); pete sau leziuni clorotice sau necrotice situate în
jurul punctului unde a avut loc inocularea virusului prin înțepăturile tripşilor vector (Tomato
spotted wilt virus); pete brune sau de culoarea bronzului în stadiu mai avansat al bolii pe partea
inferioară a frunzelor (Tomato spotted wilt virus).
pe fructe: pete, arcuri sau formațiuni inelare de culoare maron verzuie, mai deschise la culoare decît restul suprafeței, la fructele în curs de maturare (Tomato spotted wilt virus); desene inelare
superficiale, concentrice de culoare gri sau brună (Tomato ringspot virus); pete brune pe fructele
verzi și desene inelare divers colorate pe fructele în curs de maturare (Tomato black ring virus).
- Necroze se manifestă în lungul pețiolurilor frunzelor și tulpinii și într-un stadiu mai avansat distrug
vârful plantei (Tomato black ring virus).
1.4. Simptome produse de insecte, acarieni.
Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în
interiorul organelor atacate:
perforarea frunzelor (larve fluturi ex. Autographa gamma);
scheletarea frunzelor (larve fluturi ex. Lacanobia oleracea, Spodoptera littoralis);
minarea frunzelor (larve miniere Liriomyza spp., Chromatomyia horticola, Tuta
absoluta;
Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că
pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări
morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:
decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide, acarieni);
încrețirea și răsucirea frunzelor (afide);
deformarea şi decolorări ale fructelor (tripşi, acarieni);
5
argintarea frunzelor (tripşi);
imprimarea unui miros caracteristic fructelor (ploşniţa Nezara viridula)
1.5. Simptome produse de nematozi.
Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile
rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.
În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune,
care frecvent apar sub formă de:
gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, de exemplu pe
rădăcini (Meloidogyne spp.);
stagnarea creşterii plantelor (Meloidogyne spp.).
Capitolul 2. Organisme dăunătoare la tomate cultivate în spaţii protejate.
Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:
organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.
Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă
economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă
sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial. În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea
Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile
Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.
2.1. Organisme dăunătoare de carantină la tomate.
Nr.
crt.
Denumire știinţifică şi
denumire populară
Răspândire geografică
Bacterii
1. Xanthomonas campestris pv.
vesicatoria (Doidge) Vauterin,
Hoste, Kersters & Swings -
pătarea bacteriană a tomatelor
Africa, America, Asia, Oceania
Austria, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Cehia, Franța,
Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, România, Rusia,
Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia.
2. Clavibacter michiganensis
subsp. michiganensis (Smith)
Davis, Gillaspies, Vidaver &
Harris - ofilirea bacteriană a
tomatelor
Africa, America, Asia, Oceania
Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Cipru, Cehia,
Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia,
Polonia, Româmia, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania,
Elveția, Turcia, Ucraina,
Virusuri și micoplasme
1. Tomato spotted wilt virus
(TSWV)-boala petelor de
bronz
Africa , America, Asia, Oceania, Europa, în
următoarele țări:
Albania, Armenia, Austria,Azerbaijan, Belgia,
Bulgaria,
Croaţia,Cipru,Cehia,Germania,Grecia,Ungaria, Italia, Lithuania, Malta, Republica Moldova, România,
Muntenegru, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia,
Turcia , Ukraina, Franţa, Portugalia, Olanda, Norvegia.
2. Tomato yellow leaf curl virus
(TYLC)-virusul încrețirii
Africa, America, Asia, Oceania, Europa, în
următoarele țări:
6
galbene a frunzelor de tomate Cipru, Franța, Georgia, Grecia, Italia, Malta,
Portugalia, Spania, Turcia.
3. Tomato ring spot virus
(ToRSV) - virusul pătării
inelare a tomatelor
Africa, America, Asia, Oceania, Europa, în
următoarele țări :
Belarus , Croația, Franța, Lituania, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Turcia.
4 Tomato mottle virus ToMoV
(Florida tomato virus)
America
5. Tomato black ring virus-
(TBRV)-virusul pătării inelare
negre a tomatelor
Africa, America, Asia, Europa, în următoarele țări :
Albania, Belarus, Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,
Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia, Serbia,
Elveția, Turcia, Marea Britanie
Insecte, acarieni
1. Bactericera cockerelli (Sulc)
(puricele melifer al tomatelor)
America, Oceania
2. Bemisia tabaci (Gennadius)
populaţii non-europene
(musculița albă a tutunului)
Asia, Africa, America
3. Helicoverpa armigera
(Hubner)
(omida fructificațiilor)
Asia, Africa, America
Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-
Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Finlanda, Franța,
Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,
Macedonia, Malta, Moldova, Muntenegru, Polonia,
Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia,
Slovenia, Spania, Elveția, Turcia, Ucraina
4. Keiferia lycopersicella
(Walshingam)
(minierul tomatelor)
America
Europa: Absent
5. Liriomyza huidobrensis
(Blanchard)
(musca minieră sud-americană)
Asia, Africa, America
Europa: Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria,
Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia,
Serbia, Spania, Turcia
6. Liriomyza sativae
(Blanchard)
(minierul tomatelor)
Asia, Africa, America, Canada, Oceania
Europa: Turcia
7. Liriomyza trifolii (Burgess)
(musca minieră californiană)
Asia, Africa, America,
Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-
Herțegovina, Cipru, Croația, Finlanda, Franța,
Georgia, Grecia, Italia, Malta, Moldova, Muntenegru,
Olanda, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia,
Spania, Elveția, Turcia
8. Spodoptera eridania (Cramer)
(viermele sudic)
America
Europa: Absent
9. Spodoptera frugiperda
(Smith)
(viermele frunzelor de porumb)
Africa, America, Canada
Europa: Absent
10. Spodoptera littoralis
(Boisduval)
(noctuidul mediteraneean)
Asia, Africa
Europa: Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta,
Portugalia, Spania, Turcia
7
11. Spodoptera litura (Fabricius)
(viermele tutunului)
Asia, Africa, America
Europa: Rusia
Oceania
12. Thrips palmi (Karny)
(tripsul palmierilor)
Africa, America, Canada
Europa: Absent
Nematozi
1.
Nacobbus aberrans (Thorne)
Thorne and Allen
America
Europa: Absent
2. Meloidogyne chitwoodi Golden
et al.
Africa, America
Europa: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia,
Turcia
8
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis
(Smith) Davis, Gillaspies, Vidaver & Harris
Denumire populară: ofilirea bacteriană a tomatelor
Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România
Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Lycopersicon spp., Phaseolus vulgaris (fasole),
Pisum sativum (mazăre), Zea mays (porumb), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Solanum douglasii,
Solanum nigrum, Solanum triforum)
Simptome:
Boala apare în tot cursul perioadei de vegetație, manifestându-se diferit în funcție de organul afectat al
plantei, astfel: plantulele infectate mor rapid; plantele adulte infectate se ofilesc lent și treptat; pe
cotiledoane apar pete circulare de 1-5 mm în diametru, cu centrul inițial albicios, ulterior brun, care se
unesc, iar suprafața cotiledoanelor se încrețește; pe frunzele tinere apar pete albicioase proeminente, care
devin galben-verzui; foliolele frunzelor mature se îngălbenesc la margine și se răsucesc în jos, de-a
lungul nervurii mediane; pețiolul se curbează; vasele conducătoare ale părților afectate se brunifică;
țesutul medular se alterează și se colorează în galben până la brun roșcat; pe tulpini și pețioli apar pete
longitudinale de culoare galbenă până la brun; cu timpul, țesutul din dreptul petelor crapă, producând
ulcerații; fructele tinere se deformează, rămân mici și se maturează prematur, iar cele mature nu
prezintă simptome externe; pulpa este colorată în galben, iar vasele conducătoare în brun; uneori apar
pete circulare de 3-6 mm diametru, izolate sau dispuse în grupuri, de culoare albă; ulterior, petele devin
lenticulare sau rămân rotunde, maro-deschis cu o aureolă albă sau gălbuie, cu asperități la centru (așa-
numitul simptom „ochi de pasăre”); semințe mici, brune sau negre, cu germinație redusă; în cavitatea
pedunculară apar pete mici brune cu marginea întunecată, pete care se extind și se unesc ulterior.
Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe tulpină (https://gd.eppo.int)
Fig. 3 Atac pe fructe Fig. 4 Atac pe fructe
(https://gd.eppo.int) (https://alchetron.com)
Mod de răspândire:
https://gd.eppo.int/https://gd.eppo.int/https://alchetron.com/
9
- pe distanțe mari - transmiterea prin sămânță este principala cale de răspândire; - local - răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, practicile culturale și utilizarea
echipamentelor contaminate.
Măsuri de management:
Măsuri preventive
utilizarea de sămânță sănătoasă, certificată, tratată chimic și termic; tratamentul termic se realizează prin scufundarea semințelor în apă fiartă la 56°C / 30 min;
extracția semințelor se realizeză cu HCl;
utilizarea de soiuri rezistente;
înființarea culturilor de răsaduri sănătoase;
rotația culturilor la 4 ani;
plantele atacate și cele din jur se scot (cu tot cu rădăcini și se introduc imediat în saci de polietilenă) și se ard (bacteria poate rămâne în sol o perioadă lungă);
este recomandată doar irigarea prin picurare;
nu se efectuează lucrări atunci cand pe plante sunt prezente picături de apă;
combaterea buruienilor (care pot fi plante gazdă);
de la plantele infectate nu se recoltează semințe;
după recoltare, se strâng resturile vegetale și se distrug prin ardere,;
tratarea solului cu produse pe bază de cupru;
dezinfectia serelor, solariilor, uneltelor, mâinilor lucrătorilor etc
Măsuri curative
- combatere chimică cu următoarele produse: CURENOX 50 – 1,5-2 Kg / ha, ZEAMA BORDELEZA
TIP ,,MIF” – 3,75-5 Kg / ha, CUPERTINE SUPER – 3,5 Kg / ha, ALCUPRAL 50 PU – 1,5-2 Kg / ha.
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din
produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- CURENOX 50 - 3 zile
- ZEAMA BORDELEZA TIP ,,MIF” - 3 zile
- CUPERTINE SUPER - 3 zile în seră, 10 zile în câmp
- ALCUPRAL 50 PU - 3 zile
întrucat este o boala sistemică, tratamentele cu fungicide bactericide (cupru, mancozeb), au eficiență
redusa.
IMPORTANT!
Plantele de tomate sunt sensibile pe toată durata vieții. Bacteria se localizează în vasele
lemnoase unde produce cavități și supraviețuiește în resturile vegetale, sol, echipamente și
alte structuri ale serei, în semințe rămânând viabilă cel puțin 8 luni.
10
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
(Doidge) Vauterin, Hoste, Kersters & Swings
Denumire populară: pătarea bacteriană a tomatelor
Statut: organism dăunător de carantina; prezent în România
Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Datura,
Hyoscyanum niger, Lycium barbarum, Nicotiana rustica, Physalis, Solanum spp.), Solanum tuberosum
(cartof)
Simptome: boala se instalează pe tot timpul perioadei de vegetație, afectând organele aeriene.
În stadiul de rasad:
- pe frunzele tinere - apar pete galben-verzui / brune, cu centru necrozat și cu un exsudat cu aspect de lacrimă;
- pe hipocotil, ocazional apar striții brune. La plantele mature
- pe frunze - apar pete: circulare / neregulate; de 1-2 mm; verde închis / cenușii / brune, cu aspect hidrozat; cu margini distincte; răspândite de-a lungul nervurilor laterale și pe
marginea frunzelor; uneori petele confluează; în condiții de umezeală apare exsudat
iar suprafața leziunii și arealele înconjurătoare apar lucioase;
- pe tulpini - în dreptul petelor țesutul se suberifică formând verucozități și crăpături neregulate; - florile - cad în urma infecției și ca urmare numărul de fructe se reduce; - pe fructe - apar pete: mici; hidrozate; gălbui / brune / cenușii; crustoase; cu halou gălbui / alb;
superficiale / adanci;
- leziunile, de obicei, se scufundă în centru și se înalță la margini; dar se poate ca întreaga leziune fie să se scufunde sau fie să se inalțe;
- la coacerea fructelor țesutul din jurul leziunii rămâne verde; - când atacul este puternic se produc crăpături (alb-maronii, de 2-10 mm) ale
epidermei, prin care pătrund alte microorganisme, care determină putrezirea pulpei
fructului;
- la fructele coapte nu se produce infecție secundară.
La tomate
- pe frunze – apar leziuni neregulate, înconjurate de zone apoase, inițial verzi apoi maronii și necrotice; leziunile sunt frecvent înconjurate de un halou clorotic; când leziunile fuzionează
apare arsura foliară;
- pe tulpină – apar plesnituri de-a lungul ei, iar pețiolii se necrozează; - pe fructe – apar inițial pustule mici, ușor proeminente; ulterior acestea cresc în dimensiune,
devin maronii, proeminente, cu aspect rugos și înconjurate de un halou apos; uneori leziunile
confluează.
11
Atac pe tomate (https://gd.eppo.int)
Mod de răspândire:
- pe distanțe mari - transmiterea prin sămânță este principala cale; - local – răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, resturi vegetale, practicile culturale
și utilizarea echipamentelor contaminate.
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
rotatia culturilor;
este recomandată irigarea pe rigole sau prin picurare;
distrugerea prin ardere a resturilor de plante și buruieni rămase pe câmp după recoltare;
utilizarea de sămânță sănătoasă (recoltată din plante sănătoase, libere de boli), certificată, tratată chimic și termic (cu apă caldă 56
0C / 30 minute);
utilizarea de soiuri rezistente;
aerisirea spațiilor în sere și solarii;
curățarea și dezinfecția echipamentelor, a instrumentelor de lucru și a depozitelor;
nu se efectuează lucrări atunci cand pe plante sunt prezente picături de apă;
efectuarea cu grijă a tuturor lucrărilor astfel încăt leziunile să fie minime.
IMPORTANT!
Xanthomonas campestris pv. vesicatoria este larg răspandită și produce pierderi economice la
tomate și ardei.
https://gd.eppo.int/
12
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Tomato spotted wilt virus (TSWV)
Denumire populară : virusul ofilirii pătate a tomatelor
Statut: este organism dăunător de carantină prezent în România
Plante gazdă : TSWV cuprinde un număr foarte mare de plante gazdă în principal tomate (Solanum
lycopersicum) , ardei (Capsicum spp.), vinete (Solanum melongena), cartof (Solanum tuberosum), ţelină (Apium graveolens), mazăre (Pisum sativum), fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max), tutun
(Nicotiana tabacum) etc.
Simptome - pe frunze, peţioluri, tulpini:
- clorozarea nervurilor ; - prezenţa petelor brune pe faţa inferioară a frunzelor tinere și uscarea limbului; - încreţirea sau contorsionarea frunzelor; - pete , linii, inele clorotice la început apoi de culoarea bronzului şi necrotice în final pe
frunze, peţioluri și tulpini;
- stoparea creşterii ( vârful plantei fiind curbat lateral); - frunze mici, mozaicate și deformate la tomatele care rezistă virusului, plantele tinere
rămânând pitice.
-pe fructe: - pete , arcuri , formaţiuni inelare sau semiinelare de culoare roşiatică sau gălbuie cu
epiderma necrozată;
- număr redus de fructe , depreciate calitativ
Fig.1 Atac pe fructe Fig.2 Atac pe frunze
http://gardener.wikia.com http://wwwapsnet.org
http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=0ahUKEwjm8PjZnrTZAhVB6RQKHZHOBNIQjRwIBw&url=http%3A%2F%2Fgardener.wikia.com%2Fwiki%2FTomato_spotted_wilt_virus&psig=AOvVaw3sR8zgm5eMyGAkQDvTzSwF&ust=1519207393048618http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=0ahUKEwjm8PjZnrTZAhVB6RQKHZHOBNIQjRwIBw&url=http%3A%2F%2Fgardener.wikia.com%2Fwiki%2FTomato_spotted_wilt_virus&psig=AOvVaw3sR8zgm5eMyGAkQDvTzSwF&ust=1519207393048618http://gardener.wikia.com/http://wwwapsnet.org/
13
Mod de răspândire :
- în sere virusul are ca vector principal de răspândire tripsul Frankliniella occidentalis.
Măsuri de management :
Măsuri preventive
utilizarea materialului de plantare liber de virus;
evitarea pătrunderii tripşilor de la exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele;
producerea răsadului de tomate la distanţă de specii floricole gazdă pentru tripşi(crizanteme , begonii);
plantare timpurie;
utilizare de soiuri rezistente la TSWV;
combaterea vectorului.
IMPORTANT!
Simptomele TSWV variază în funcţie de speciile de plante gazdă şi de gradul de susceptibilitate al acestora.
cc op
•
14
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Bemisia tabaci (Gennadius)
Denumire populară: musculița albă a tutunului
Statut: populaţiile non-europene au statut de organism de carantină; în România este posibilă existenţa
populaţiilor europene.
Plante gazdă: este o specie polifagă și o putem găsi pe specii care aparțin următoarelor familii botanice:
Compositae, Cruciferae, Cucurbitaceae, Euphorbiaceae, Leguminosae, Malvaceae, Solonaceae,
Convolvulaceae. În trecut era cunoscut mai ales ca un dăunător al culturilor de câmp din regiunile calde,
cum ar fi tutun, tomate, bumbac. În timp a devenit responsabilă de daune provocate în serele din întreaga
lume și atacă în mod special: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum spp. (ardei), Poinsettia,
Hibiscus, Gerbera, Gloxinia.
Descriere:
Adultul: are talie redusă de aproximativ 1 mm, masculii sunt mult mai mici decât femelele, corpul
galben închis, cele două perechi de aripi acoperite de o secreție ceroasă pulverulentă albă (fig.1). Adulții
sunt asemănători cu alte musculiţe albe, totuși în repaus adulţii de Bemisia tabaci ţin aripile în formă de
„cort”, în timp ce la Trialeurodes vaporariorum poziţia aripilor este mult mai plană. Nimfa este plată, de formă ovală neregulată și are lungimea de 0.7 mm.
Pupariul este aplatizat, cu contur neregulat, prezintă pe partea dorsală peri lungi; are tendinţa să fie mai
mare, mai oval şi cu peri mai puţini pe frunzele netede.
Oul este pedunculat, are formă rotunjită la bază şi ascuţit apical, de culoare maronie la câteva zile după
depunere, lungime 0.2 mm.
Fig.1. Adult. Fig. 2. Atac pe fructe de tomate Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda
Simptome:
Plantele atacate prezintă următoarele simptome: pete clorotice pe frunze, nervuri îngălbenite şi
îngroşate, îngălbeniri, mozaicări și răsucirea frunzelor, precum şi deformarea tulpinilor și piticirea
plantelor. În cazul unor infestări severe plantele atacate se îngălbenesc, se ofilesc, îşi pierd frunzele,
vigoarea plantelor este redusă și pot fi induse dezechilibre fiziologice. De asemenea, în urma atacului
dăunătorului pe frunze apare fenomenul de “rouă de miere” care diminuează capacitatea fotosintetică a
plantelor și determină apariția și dezvoltarea mucegaiurilor. Atacul pe fructele de tomate poate provoca
o maturare inegală a acestora (fig. 2).
De regulă, toate stadiile dăunătorului se observă pe partea inferioară a frunzelor, prin scuturarea
plantelor infestate adulţii zboară puţin şi se reaşază pe frunze.
15
Biologie: ciclul de viaţă prezintă şase stadii: ou, patru stadii nimfale şi adult. Adulţii şi ouăle proaspăt
depuse se observă pe creşterile noi din vârful plantelor, stadiul I şi II nimfal pe frunzele mai bătrâne de
la bază şi stadiile III şi IV nimfale între aceste etaje. Ouăle sunt dispuse rar în formă de cerc, de regulă
izolate sau în grupuri mici, eclozează după 5-9 zile la 30°C. După eclozare stadiul I nimfal este mobil, se
deplasează în căutarea locului de hrană după care rămâne imobilizat pe durata celor patru stadii nimfale.
Primele 3 stadii nimfale durează 2-4 zile, în funcţie de temperatură, ultimul numit puparium durează 6
zile după care apare adultul. Împerecherea începe la 12 h după ce apar și se repetă pe toată durata de
viață a adulților. Femelele au o longevitate de aproximativ 60 zile, în timp ce a masculilor este mai
scurtă (9-17 zile).
Măsuri de management
Măsuri preventive
- îndepărtarea buruienilor înainte de înfiinţarea culturii deoarece pot constitui gazde pentru musculiţele albe, dar şi o sursă majoră de virusuri.
- monitorizarea culturilor prin utilizarea capcanelor galbene lipicioase.
Măsuri curative
metode biologice: prin parazitoizi cum ar fi: Encarsia luteola şi Eretmocerus spp.; agenți
entomopatogeni de tipul ciupercilor (Verticillium lacanii, Beauveria bassiana), insecte prădătoare
(Macropholus caliginosus, Franklinothrips vespiformis, Delphastus pusillus, Nabis spp., Orius spp.),
acarieni prădători (Amblyseius limonicus, A. swirskii, Transeius montdorensis).
metode chimice: prin utilizarea următoarelor produse de uz fitosanitar: VYDATE 10 L – 10 l/ha,
LANNATE 20 SL – 1,25 l/ha, PROXIMO -50-75 ml/hl la apariţia dăunătorilor şi SANMITE 10 EC –
1,5 l/ha.
Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
VYDATE 10 L - 21 zile
LANNATE 20 SL - 7 zile
PROXIMO - 3 zile
SANMITE 10 EC - 3-7 zile
IMPORTANT!
Este vector a peste 60 de virusuri ai plantelor, inclusiv virusul de carantină Tomato yellow
leaf curl virus.
Identificarea speciei necesită examen microscopic având în vedere că specia se aseamănă
foarte mult cu Trialeurodes vaporariorum, specie extrem de frecventă în spaţii protejate!
https://www.cabi.org/isc/datasheet/24485
16
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Helicoverpa armigera (Hubner)
Denumire populară: omida fructificațiilor
Statut: este organism de carantină, reglementat pe plante destinate plantării de Dendranthema,
Dianthus, Pelargonium şi Solanaceae (Anexa II, secţiunea II din HG 563-2007); prezent în România pe
suprafețe mari.
Plante gazdă: specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, dintre care
menționăm tomatele, ardeii, bamele, mazărea, fasolea, garoafele, gura leului etc. Helicoverpa armigera
a devenit un important dăunător în culturile de seră și solarii.
Descriere:
Adultul: lungimea corpului de 12-18 mm, anvergura aripilor de 35-40 mm (fig.1), de culoare variabilă,
verde-gălbui, brun-deschisă sau brun-închisă. Aripile anterioare prezintă pe marginea lor externă o linie
formată din 7-8 pete negricioase şi o bandă transversală brun-închisă, cu contur neregulat. Aripile
posterioare au culoarea puţin mai deschisă, cu o margine lată de culoare brună, care conţine o zonă mai
pală; nervurile sunt vizibile şi către bază au o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.
Larva: în ultima vârstă are lungimea corpului de 30-40 mm și este de culoare variabilă, de la verzui
până la roșcat-violet sau brun-închis, iar motivul descris poate forma umbre de verde, galben-pai şi roz
murdar până la maron roşcat şi chiar negru. Pe corp prezintă 5 dungi: una dorsală, mediană, 2
suprastigmale și 2 substigmale (fig. 2).
Oul: hemisferic, de 0.4-0.5 mm, ornat cu numeroase striațiuni. La depunere are culoarea alb-gălbui după
care devine verzui, chiar maron închis înainte de eclozare.
Pupa: de culoare maron stacojiu, 14-18 mm lungime, purtând la extremitatea posterioară doi spini în
formă de cârlig.
Fig.1. Larvă (https://www.cabi.org/isc/datasheet) Fig. 2. Adult (https://www.cabi.org/isc/datasheet)
Simptome: pagubele provocate de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea vorace a omizilor pe frunze,
mai ales în fazele inițiale de după eclozare. Mai târziu pătrund în fructe și formează galerii unde lasă
numeroase dejecții făcându-le improprii pentru consum. De asemenea, fructele atacate de larve cad
prematur sau se infectează secundar cu diferiți agenți patogeni.
Biologie: iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ, la adâncimea de 7-25 cm.
Fluturii zboară pe înserate și noaptea, hrănindu-se cu nectarul florilor. Ouăle sunt depuse izolat pe
frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă. O femelă poate depune între 300-3000 ouă, în
medie 500-1000. Ouăle eclozează în trei zile la 22,5°C, perioada larvară durează 18 zile tot la 22,5°C şi
se prelungeşte până la 51 de zile la 17,5°C.
https://www.cabi.org/isc/datasheet
17
Măsuri de management
Măsuri preventive
inspecția frecventă a culturii, având în vedere ciclul biologic scurt și dezvoltarea foarte rapidă;
închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților în sere;
îndepărtarea buruienilor din sere și solarii, dar şi din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de infestare.
Măsuri curative
metode fizice: prin amplasarea capcanelor atractive pentru ambele sexe, cu rol de a pune în evidenţă
prezenţa dăunătorului, dar şi de atragere şi omorâre a acestora;
metode biologice prin utilizarea:
- unor produse pe baza de bacterii ex. Bacillus thuringiensis (aplicate la larvele din prima şi a
doua generaţie) şi virusuri, ex. Helicoverpa armigera nuclear polyhedrosis virus
- paraziţilor, de tipul Trichogramma evanescens (oofag) şi prădătorilor Podisus maculiventris.
metode chimice: tratamente cu următoarele produse de uz fitosanitar: ALVERDE - 1,0 l/ha în 1000
l apă /ha, MATCH 050 EC – 100 ml/hl, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha.
Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- ALVERDE - 3 zile
- MATCH 050 EC - 7 zile
- VOLIAM TARGO - 3 zile
IMPORTANT!
Se recomandă închiderea spaţiilor protejate pe timpul nopții pentru prevenirea
pătrunderii adulților!
Adulţii sunt migratori şi pot parcurge distanţe mari (˃100 km).
Larvele şi adulţii pot fi identificaţi cu exactitate, faţă de alte specii prin examen de
laborator.
18
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Liriomyza trifolii (Burgess)
Denumire populară: musca minieră a plantelor de seră, musca minieră
Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România.
Plante gazdă: specie polifagă, semnalată pe 22 specii de plante gazdă, fiind considerat principalul
dăunător al tomatelor în spaţii protejate.
Descriere: Adultul: muscă mică, lungime 1,3-2,3 mm, de culoare neagră-cenușie. Femelele sunt puțin mai mari
decât masculii. Aripile nu depășesc lungimea corpului și au nervurile negre. Scutelul este galben, perii
ventrali de culoare galbenă, pronotul și scutul de culoare neagră cu reflexe cenușii.
Oul este sferic, de 0,2-0,3mm; la depunere albicios - cenușiu ușor translucid.
Larva: apodă și acefală, de 3 mm lungime, la început transparentă, apoi galben-portocalie; prezintă
posterior două stigme triunghiulare caracteristice.
Pupa: 1,8-2,3 mm lungime, ovală, ușor turtită ventral, de culoare variabilă galben-portocalie deschis
până la maron auriu.
Fig. 1. Atac de Liriomyza trifolii (foto ANF) Fig. 2. Adult L. trifolii (foto ANF)
Simptome: Minele de pe frunze și punctele de hrănire sunt de regulă cele mai evidente semne privind
prezența dăunătorului. Înțepăturile de hrănire produse de femele apar ca niște adâncituri circulare, de
culoare albicioasă, iar cele pentru pontă sunt ceva mai mici și dispuse mai uniform circular. Minele
produse de larve, vizibile tot pe partea superioară a frunzelor, sunt tipic sinuoase, foarte răsucite și de
formă neregulată, lărgindu-se pe măsură ce larva se dezvoltă, inițial de culoare verde apoi devin albe
odată cu îmbătrânirea țesutului.
Biologie: o generație se dezvoltă în 15-20 zile în funcție de temperatură. Adulții zboară dimineața,
copulația având loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, timp în care depun 25-640 de
ouă, în serii de câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele care formează mine în țesutul palisadic al
frunzei, unde rămân 4-7 zile până la completa dezvoltare. Împuparea are loc în afara minei, de regulă în
stratul superficial al solului de lângă planta gazdă și durează 10-12 zile. În spații protejate specia
dezvoltă mai multe generații pe an, care se suprapun.
19
Măsuri de management
Măsuri preventive
controlul materialului de plantare înainte de înființarea culturii.
distrugerea resturilor vegetale şi dezinfectarea solului și incintei.
monitorizarea culturilor pentru detectarea adulţilor (capcane) şi larvelor (inspectarea plantelor).
Măsuri curative
metode fizice: utilizarea capcanelor galbene lipicioase, metodă eficace de capturare a adulților în
timpul perioadei de vegetație. metode biologice: utilizarea viespilor parazite Dacnusa sibirica, Diglyphus isaea, Opius palliles,
Chrysocharis parksi, Diglyphus begini; ploșniței prădătoare Cyrtopeltis modestus sau a nematodul
parazit Neoaplectana carpocapsae,
-un produs inofensiv faţă de mediu şi om este Laser™ 240 SC (0,5 l/ha), insecticid biologic obţinut din
fermentaţia bacteriei Saccharopolyspora spinosae din sol.
metode chimice: utilizarea insecticidelor trebuie să fie ținută la minimum, doar în situații de
urgență, preferându-se acele produse care distrug cel mai puţin fauna utilă. Stropirile se vor efectua doar
la apariția focarelor de infecție cu insecticide avizate, folosind alternativ produse cu substanţă activă
diferită. Produsele de protecţie a plantelor care se vor folosi sunt: APACHE 0,15 l/ha, SAFRAN 1.8 EC
- 0,9 l/ha în 1000 l apă, VARGAS 1.8 EC - 0,9 l/ha în 1000 l apă, ACTARA 25 WG (aplicat la sol ) –
0,8 kg/ha preventiv şi curativ la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor de tomate în solarii, VYDATE 10 L -
10 l/ha, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha, SANOMECTIN PRO 1,8 % - 60-80 ml/hl.
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- APACHE - 3 zile
- SAFRAN 1.8 EC - 3 zile
- VARGAS 1.8 EC - 3 zile
- ACTARA 25 WG - 3 zile
- VYDATE 10 L - 21 zile
- LASER 240 SC - 3 zile
- VOLIAM TARGO - 3 zile
- SANOMECTIN PRO 1,8 % - 3 zile
IMPORTANT ! Principala sursă de infestare a culturilor din spaţiile protejate sunt răsadurile provenite din
serele înmulțitor.
Înțepăturile provocate de adulți sunt porți de pătrundere a altor tipuri de organisme
dăunătoare.
20
2.1. Organisme dăunătoare non- carantină la tomate cultivate în spaţii protejate.
2.1.1 Ciuperci
1. Alternaria sp - alternarioză
2. Botrytis cinerea. Pers.:Fr. - putregaiul cenușiu
3. Colletotrichum coccodes Wallr. - antracnoza.
4. Dydimella lycopersici Kleb. - putrezirea coletului 5. Fulvia fulva ( Cladosporium fulvum) (Cooke) - pătarea cafenie a frunzelor de tomate 6. Fusarium sp. - ofilirea fuzariană (fuzarioză)
7. Leveillula taurica (Lev) Arnaud - fainarea tomatelor 8. Septoria lycopersici - pătarea albă a frunzelor de tomate
9. Phytophtora infenstans (Mont.) de By - mana tomatelor
10.Phytophtora parasitica Dast - putregaiul coletului sau mana de sol a
tomatelor
11. Pytium ultimum Trow - căderea și putrezirea plăntuțelor
12. Verticillium albo atrum Reinke & Barthold şi Verticillium dahliae Kleb. – ofilirea verticiliană
21
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Alternaria spp.
Denumire populară: alternarioza.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: tomate, cartof, vinete, ardei.
Simptome: boala se manifestă pe tulpini, frunze și fructe. Plantele pot fi atacate în toate fazele de
dezvoltare.
În răsadniță atacul apare în porțiunea bazală a tulpiniței: pete alungite, brune, care se extind de jur
împrejur, determinând ofilirea și uscarea răsadului.
După transplantare, în spaţii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu
zonalităţi concentrice numite şi „pete ţintă”. Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2
cm în diametru şi prezintă un inel galben.
Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru, iar ţesuturile se brunifică, se subţiază şi uneori se rup,
frunzele prezentând perforaţii.
În condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce
duce la desfrunzirea înainte de vreme şi oprirea din creştere a fructelor, ce nu se maturează.
Dacă fructele sunt atacate când sunt mici se înnegresc și cad cu ușurință de pe plante.
Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităţi concentrice.
Foto: Bruce Watt, University of Maine, Bugwood. Foto:Paul Bachi, University of Kentucky Research
and Education Center, Bugwood.org
Foto: D.Blancard ( INRA)
22
Mod de răspândire :
Răspândirea ciupercii de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul, se face prin intermediul
sporilor duşi de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea
atmosferică de 100 % sunt condiţii favorabile atacului. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face
prin miceliu, sporii de pe resturile vegetale şi prin seminţele provenite din fructele parţial atacate.
Ciuperca se poate răspândi cu uşurinţă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile
cu lipsă de magneziu şi pe diferite plante: cartof, vinete, măselariţă, ciumăfaie, mătrăgună.
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără lipsă de magneziu, curate de buruieni. Solul
serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic. Măsurile de igienă culturale
obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează
atacul ciupercii. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul, în care tomatele nu trebuie să
revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Utilizarea irigării la baza plantelor și
nu prin aspersiune pentru a nu disemina sporii ciupercii. Aerisirea solariilor/ serelor, dimineața
devreme sau seara târziu, pentru a evita formarea condensului pe frunze.
Măsuri curative : combatere chimică cu urmatoarele produse:
- GRISU - 1,0 l/ha
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)
- REVUS TOP -0,6 l/ha
- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie.
Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe
- BRAVO 500 SC – 1,5 – 2 l/ha
- VITRA 50 WP – 1,5 – 2,0 kg/ha
- AZBANY – 50 -80 ml/100 l apă
- ORTIVA TOP – 1 l/ha
- ORTIVA OPTI – 2,0 – 2,5 l/ha
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din
produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- GRISU - 3 zile
- CIDELY TOP - 3 zile
- REVUS TOP - 3 zile
- ORTIVA 250 SC - 3 zile
- BRAVO 500 SC - 3 zile
- VITRA 50 WP - 3 zile în sere, 10 zile în câmp
- AZBANY - 3 zile
- ORTIVA TOP - 7 zile
- ORTIVA OPTI - 3 zile
23
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Botrytis cinerea Pers.:Fr. Denumire populară: putregaiul cenușiu al tomatelor.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: tomate.
Simptome
Putregaiul cenușiu al tomatelor apare pe toate părțile aeriene ale plantelor. Cel mai caracteristic
simptom al bolii îl reprezintă prezența a numeroase mase de spori pe țesuturile necrozate, astfel încât
acestea au un aspect pufos, de culoare gri-închis.
Pe frunze
La început atacul se manifestă pe frunzele moarte de la baza plantei, apoi pot fi invadate țesuturile
tinere. Boala este asociată cu plantele mature care au un foliaj dens. Umiditatea ridicată în foliajul
plantelor pe timpul nopții este suficientă pentru dezvoltarea bolii, astfel încât nu este de preferat o
perioadă prelungită cu umiditate ridicată.
Pe frunzele tinere infecția apare sub formă de zone necrozate, adesea în forma literei “V”,
progresează spre pețiol și apoi pătrunde în tulpină.
Pe tulpină
La răsaduri, leziunile pe frunzulițe se extind și cuprind întregul limb, apoi pețiolul, iar în final
tulpina. Infecția poate înconjura tulpina, provoacă ofilirea, tuplina își pierde culoarea, se dezvoltă cancere,
ceea ce conduce la declinul plantei.
Pe flori
Cum boala progresează pe plantele mature, florile se infectează și ele, se brunifică și mor, sau,
ciuperca trece din petalele infectate în sepale, și, de aici, crește în fructul aflat în dezvoltare. De asemenea,
petalele infectate pot rămâne atașate de fruct, iar ciuperca pătrunde în fruct și-apoi se deplasează către
tulpină.
Pe fructe
Pe fructe, simptomele sunt tipice, de putregai moale, cu zone distruse care devin albicioase. De
obicei, pielița se rupe în centrul zonelor afectate, dar rămâne întreagă în rest. Sporii ciupercii se dezvoltă
în aceste zone cu țesuturile distruse. Eventual, întregul fruct devine afectat și se mumifică.
Un simptom neobișnuit, pe fructe, îl reprezintă apariția de halouri, numite “pete fantomă”. În
centrul acestor halouri apar puncte mici, necrotice. Haloul este de culoare albă, circular, de 3-8 mm în
diametru. Un număr mare de halouri pe fructe face ca acestea să aibă un aspect neplăcut și să fie greu de
comercializat.
Leziuni pe frunze Cancere pe tulpini Simptome pe inflorescențe Foto: David M. Ingram, Plant Foto: The Ohio State University Foto: D. Maeso, INIA, Las Brujas, Uruguay
Management Network, 2006
24
Fructe infectate, în seră Pete fantomă Mumificarea fructelor Foto: M. Grabowski Foto: Nigel Cattlin/FLPA/ Foto: Spheragro, Diseases and
UMN Extension Minden Pictures plant pathologies, Sevilia, Spania
Mod de răspândire Sporii ciupercii sunt foarte ușor răspândiți de vânt.n Insectele pot răspândi patogenul prin înțeparea
sau rănirea plantelor.
Măsuri de management
Măsuri preventive
● îndepărtarea și distrugerea plantelor, a resturilor infectate și a buruienilor care pot fi gazde pentru
această ciupercă;
● menținerea unei temperaturi și ventilații adecvate prin reducerea supraaglomerării plantelor și a tăierii
lor judicioase;
● evitarea excesului de apă pe plante;
● evitarea irigării în exces;
● sterilizarea mâinilor și a uneltelor de lucru în mod regulat;
● evitarea rănirii plantelor;
● evitarea aplicării repetate de tratamente cu săruri metalice ale fungicidelor ethylene bis
dithiocarbamate (intensifică severiatea bolii);
● evitarea asocierii sărurilor metalice cu fungicidele;
● evitarea cultivării tomatelor pe solurile nisipoase acide, care au un conținut ridicat de apă;
● efectuarea tratamentelor cu fungicide înainte ca plantele să-și formeze un foliaj dens (este imposibil de
acoperit frunzele senescente din centrul unui foliaj dens) ;
● asigurarea unui raport calciu- fosfor de 2 la 1 sau mai mare în pețiolul frunzelor (este de ajutor în
controlul bolii).
Măsuri curative ● tratarea cu var a solurilor acide pentru a crește conținutul de calciu în plante și a reduce sensibilitatea
acestora;
● tratamente cu : ORTIVA TOP – 1 l/ha, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 l/ha, TOPSIN M 500 SC –
1,7 l/ha, BRAVO 500 SC – 1,5-2 l/ha, GRISU – 1,01 l/ha. Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare. Timp de pauză: ORTIVA TOP – 7 zile, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 – 3 zile, TOPSIN M 500 SC
– 14 zile, BRAVO 500 SC – 3 zile, GRISU – 3 zile
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător Colletotrichum coccodes Wallr.
IMPORTANT! Botrytis cinerea atacă o gamă largă de plante. Controlul chimic al bolii prin utilizarea
fungicidelor poate fi evitat prin fertilizare, irigare și tehnici de tăiere adecvate.
25
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Colletotrichum coccodes Wallr
Denumire populară: antracnoză
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)
Simptome: Organe atacate: boala apare în toate fazele de vegetație, pe toate organele aeriene, forma cea mai
frecventă și mai gravă fiind cea de pe fructe
- pe fructe, simptomele apar în momentul maturării, sub forma unor pete mici, de 2-4 mm în diametru, circulare, umede, cufundate, de culoare mai închisă decât țesutul sănătos;
- pe măsură ce petele cresc în dimensiuni, ajungând până la 10 mm, porțiunea centrală se înnegrește, ca urmare a dezvoltării miceliului ciupercii, sub pielița fructului;
- la suprafața țesuturilor atacate, apar fructificațiile ciupercii (microscleroți și acervuli cu lagăre de conidiofori și conidii), sub forma unor pustule de culoare brun-închis;
- adesea, numeroase pete se dezvoltă în același timp pe fructe și acoperă porțiuni largi, determinând putrezirea fructului;
- pe frunze, infecția este caracterizată prin leziuni mici, circulare, brune, înconjurate de
holouri galbene;
- rădăcinile infectate prezintă leziuni brune, cu miniscleroți la suprafață și pot fi ușor decorticate; - plantele bolnave se pot smulge ușor din sol, deoarece sistemul radicular este deteriorat.
Antracnoza pe fructe de tomate ( www.hort.cornell.edu)
Mod de răspândire - patogenul este un colonizator al solului, dar se conservă ușor și pe resturile vegetale;
http://www.hort.cornell.edu/livegpath/images/anthracnose_tomato5x1200.jpghttp://www.hort.cornell.edu/livegpath/images/anthracnose_tomato5x1200.jpg
26
- ciuperca este capabilă să colonizeze cel puțin 68 de specii vegetale din 19 familii botanice, în primul
rând legume din fam. Solanaceae (ardei, vinete, cartof) și Cucurbitaceae (pepene) care pot juca rol de
gazde alternative sau contribuie la creșterea inoculului în sol. Mai multe buruieni asigură aceeași
funcție: Solanum dulcamara, S. Nigrum, Abutilon theophrasti, Amaranthus retroflexus, Chenopodium
album, Convolvulus arvensis, Capsella bursa-pastoris;
- ciuperca a fost găsită și în apa utilizată pentru culturile fără sol, apă ce provenea din bazine de stocare
exterioare;
- atacul poate avea loc la temperaturi între 15-30°C, iar sporularea pe fructe este optimă la 28°C;
- perioadele ploioase și irigarea prin aspersiune favorizează antracnoza;
- apa liberă pe fructe mai multe ore, legată de frecvența precipitațiilor sau irigărilor crește puternic
incidența în cultură.
Măsuri de management
Măsuri preventive
înlăturarea și distrugerea resturilor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol ;
recoltarea cât mai rapidă a fructelor sensibile la antracnoză;
gestionarea irigării prin aspersie și favorizarea uscării foliajului.
Măsuri curative
combatere chimică cu următoarele produse: - BRAVO 500 SC- 1,5- 2L/ha - VITRA 50 WP- 1,5-2,0 kg/ha - ALCUPRAL 50 PU - 1,5-2 kg/ha - CUPRENOX 50 - 1,5-2 kg/ha - ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3,75-5 kg/ha - CUPERTINE SUPER – 3,5 kg/ha
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele agricole,
prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de pesticide
este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
BRAVO 500 SC- 3 zile
VITRA 50 WP- 3 zile în sere, 10 zile în câmp
ALCUPRAL 50 PU - 3 zile
CUPRENOX 50 - 3 zile
ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3 zile
CUPERTINE SUPER – 3 zile în sere
IMPORTANT!
Boala este considerată cea mai gravă amenințare în cazul fructele de tomate pentru
industrializare, în numeroase zone de producție din lume. În aceste zone, în absența
măsurilor de protecție, pierderile pot atinge 70%.
27
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Didymella lycopersici Kleb.
Denumire populară: putrezirea coletului
Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania
Plante gazdă: tomate
Simptome: o boală majoră, în special a tomatelor din sere. Sunt afectate toate părțile superioare ale
plantei, tulpini, frunze și fructe, cu predilecție deosebită pe tulpini.
- primele simptome apar la puțin timp după repicare în dreptul coletului, sub formă de pete cenușii-brune sau brune –negricioase. Petele se extind de jur împrejurul coletului, astfel în
dreptul acestei porțiuni atacate tulpina se subțiază, țesuturile sunt cufundate, zbârcite, scoarța
este putrezită și crăpată și desprinsă parțial de partea lemnoasă. Apariția putregaiului stopează
circulația sevei în tulpină, cauză ce duce la veștejirea plantei și pieirea treptată. Pe țesuturile
atacate se observă punctişoare mici, negre care reprezintă picnidiile ciupercii. Astfel de leziuni
pot apărea mai târziu și pe partea superioară a tulpinii, la subsoara frunzelor, pe nervuri sau pe
pețioli, datorate picnosporilor formați în zona coletului.
- pe frunze atacul apare cand umiditatea este excesivă, frunzele inferioare se transformă în galbem și leziunile frunzelor sunt maro cu inele concentrice. În centrul petelor se observă puncte negre
mici (picnidiile ciupercii).
- înfecția fructelor este rară în seră, atacul pe fructe se observă în partea dinspre peduncul, sub formă de pete umede, care se dezvoltă rapid în cercuri concentrice, se brunifică și se adâncesc.
http://www.alamy.com
http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjvn5rK-NTZAhVB-aQKHUBxAIcQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.alamy.com%2Fstock-photo-stem-rot-didymella-lycopersici-lesion-and-adventitious-roots-developing-7513781.html&psig=AOvVaw1BwnwQFLZifsnMlUgY9rJX&ust=1520331024808827http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjvn5rK-NTZAhVB-aQKHUBxAIcQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.bayergarden.no%2FPlantedoktor%2FProblems%2Ft%2FTomatsyke-Didymella-lycopersici-Gronnsaker&psig=AOvVaw1BwnwQFLZifsnMlUgY9rJX&ust=1520331024808827
28
www.botanisti.ro
Mod de răspândire: Ciuperca iernează în resturile de plante rămase în sol, putând trăi ca saprofită. În
cazuri rare transmiterea bolii poate avea loc și prin semințe.
Măsuri de management
Măsuri preventive:
o dezinfecția amestecului de pămănt. o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă; o urmărirea umidității solului în perioada imediată a plantării; o palisarea sau fixarea plantelor pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.
IMPORTANT!
Semințele provenite din fructe bolnave pot gazdui organismul patogen, fapt pentru care se
recomandă utilizarea de sămănță extrasă din fructe sănătoase.
http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwia-I2IvdfZAhVNKuwKHfnYA00QjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.botanistii.ro%2Fblog%2Fputregaiul-coletului-didymella-lycopersici%2F&psig=AOvVaw0_4K9GM80lBTHYw2gx-u_g&ust=1520418128388702
29
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Fulvia fulva (Cooke)
Denumire populară: pătarea cafenie a frunzelor de tomate.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: Solanum lycopersicum (tomate).
Simptome: Se manifestă în special pe frunzele bătrîne, de la baza plantei, dar poate trece și pe tulpini
și pe fructele tinere, în cazul unui atac puternic.
Atacul începe pe frunzele bazale apoi progresează și pe frunzele din etajele superioare.
Pe partea superioară a frunzelor apar pete mici, de culoare gălbuie, care se măresc în diametru și devin
galbene.
Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu și în final brun-
violaceu, format din conidioforii și conidiile ciupercii.
În condiții favorabile de mediu, în cazul unor atacuri puternice, petele confluează, țesuturile atacate se
brunifică și se necrozează, iar frunzele se usucă, ceea ce determină debilitarea plantelor.
Simptome produse pe frunze și fructe de tomate de ciuperca Fulvia fulva
Foto: The Ohio State University/ OARDC, Departament of Plant Pathology
Fructele sunt atacate mai rar, dar în toate fazele de dezvoltare, fiind afectate mai frecvent cele din etajul
30
superior, la suprafață, în jurul pedunculului apar pete de decolorare care se brunifică, se adâncesc în
pulpă, apoi se extind și ocupă zone mari din fruct.
Semințele infectate sunt mai închise la culoare decât cele normale, cu pete mici, negricioase și hilul de
culoare neagră.
Mod de răspândire – transmiterea patogenului de la un an la altul se realizează prin intermediul resturilor plantelor
infectate și semințe.
– prin sporii ciupercii „conidii” ce se găsesc în praful depus pe elementele din seră sau solar,
în și pe sol. Foarte rezistente la uscăciune, conidiile pot supraviețui în seră mai mult de un an, în absența
gazdei sensibile.
- temperaturile de 22-26 grade Celsius corelate cu umiditatea de peste 95%,
– lipsa aerisirii la care se adaugă și prezența picăturilor de apă pe frunze favorizează atacul ciupercii.
– atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele cultivate în
câmp.
- prin sporii antrenați de curenții de aer, picăturile de apă sau de unele insecte (musculița albă de seră-
Trialeurodes vaporariorum)
Măsuri de management:
Măsuri preventive:
– folosirea unor hibrizi cu rezistență genetică;
– folosirea sistemelor de irigații prin picurare;
– aerisirea corectă a solariilor și serelor sub 90%
– curățarea frunzelor din partea inferioară a plantelor pentru o ventilație mai bună;
– distrugerea totală a resturilor de plante infectate și dezinfectarea spațiului închis de cultură;
– utilizarea tehnologiei de mulcire pentru controlul umidității relative a aerului sub 90%.
Măsuri curative : Încă de la primele simptome, se recomandă combaterea chimică cu următoarele produse:
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha ( stadiul de 10 frunze) - ORTIVA 250 SC- 0,75l/ha-1 l/ha în funcție de gradul de infecție.
Se aplică de la apariția primei inflorescențe până când 80% din fructe s-au maturat.
-BRAVO 500 SC - 1,5-2 l/ha
- ORTIVA TOP-1 l/ha
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele
agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- CIDELY TOP 3 zile, ORTIVA 250 SC 3zile, BRAVO 500 SC 3 zile, ORTIVA TOP 7 zile
IMPORTANT!
În spații protejate cu umiditate a aerului peste 85%, poate produce pierderi de producție de
până la 25%.
31
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Fusarium spp.
Denumire populară: fuzarioza tomatelor.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: tomate.
Simptome
La răsadurile bolnave se observă o scădere a turgescenței frunzelor, iar în cele din urmă plăntuțele
se ofilesc și mor.
La plantele mai avansate în vegetație, primul simptom este îngălbenirea de-a lungul marginilor
celor mai mature frunze, când primele fructe sunt aproape de maturitate. Îngălbenirea este curând urmată
de necrozarea și colapsul pețiolului frunzelor. Simptomele se dezvoltă numai pe o singură parte a plantei,
iar frunzuliţele de pe o singură parte a peţiolului se îngălbenesc înaintea celor de pe cealaltă parte.
Îngălbenirea treptată afectează cea mai mare parte a foliajului şi este însoţită de ofilirea plantei în cea mai
călduroasă parte a zilei. Ofilirea devine mai accentuată de la zi la zi, până când planta moare.
Când sunt tinere (răsaduri), plantele afectate pot rămâne pipernicite. Unele plante se usucă încet,
și pot rămâne vii până la sfârșitul recoltării.
La o verificare a bazei tulpinii se poate observa o brunificare a țesuturilor corticale, la nivelul
solului sau la 10 – 30 cm mai sus, iar secționarea longitudinală dezvăluie brunificarea xilemului. În urma
ploilor sau în timpul perioadelor cețoase, ciuperca produce pe leziunile externe, necrozate, un miceliu
abundent, de culoare roz.
Infecţia la fructe apare ocazional şi poate fi detectată în ţesuturile vasculare din fruct unde apar
modificări de culoare.
Îngălbenire și ofilire Simptome la baza tulpinii Secțiune longitudinală prin
Foto: The Ohio State University Foto: Dan Egel, Plant and Pest Diagnostic Laboratory
Mod de răspândire Fusarium spp. este răspândită prin sămânță, sol, răsadurile infectate sau prin solul infectat aderent
la rădacinile răsadurilor, vântul și apa care poartă sol infectat. De asemenea, echipamentele de lucru,
vehiculele, uneltele utilizate contaminate, reprezintă tot atâtea moduri de răspândire a ciupercii.
Pe distanțe mari, infecția este propagată de semințe și răsaduri infectate.
În sere, sporii ciupercii se găsesc în stratul de mulci dintre rândurile de tomate și pe plantele
putrezite aruncate la gunoi, în apropierea spațiilor protejate. În mod frecvent sunt găsiți spori în aerul
32
infectat din sere și, de asemenea, o mare concentrație de clamidospori din sol, servesc drept sursă de
infecție.
Ciuperca pătrunde prin rănile din rădăcini, iar dezvoltarea acesteia este favorizată de o temperatură
a solului și a aerului de 28°C, temperatura optimă de creștere a plantelor, fertilizarea în concentrații
scăzute de azot si fosfor și ridicate de potasiu, de pH-ul scăzut al solului, de intensitatea mică a luminii.
Virulența patogenului este intensificată de micronutrienți, fosfor și ioni de amoniu și este diminuată de
nitrați.
Simptom pe frunze Simptom pe fructe
Foto: University of Connecticut (www.britannica.com)
Măsuri de management
Măsuri preventive
● utilizarea la plantare a unui răsad sănatos și rezistent la Fusarium spp.;
● sterilizarea solului cu vapori de apă supraîncălziți;
● fertilizarea cu nitrat de calciu; creșterea pH-ului solului până la 6.5 – 7.0;
● evitarea irigării în exces (inundarea); evitarea utilizării pentru irigare a apei din canale sau iazuri,
deoarece poate fi contaminată cu acest patogen;
● rotația culturilor la 4 ani, nu elimină patogenul, însă reduce semnificativ pierderile;
● combaterea buruienilor.
Măsuri curative ● sterilizarea chimică a solului cu două săptămâni înainte de transplantare;
● combatere chimică cu TOPSIN M 500 SC- 1,7 L/ha
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din
produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare. Timp de pauză:
-TOPSIN M 500 SC – 14 zile
IMPORTANT!
Fusarium spp. atacă o gamă largă de plante.
33
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Leveillula taurica (Lev) Arnaud
Denumire populară: făinare
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)
Simptome:Organe atacate: toate organele aeriene ale plantei, dar în special pe frunze
- primele simptome ale atacului se observă sub forma unor pete de decolorare (gălbui), vizibile mai ales pe fața superioară a frunzelor, de formă neregulată, de 2-9 mm diametru;
- în condiții favorabile dezvoltării bolii, apar un număr mare de pete (peste 30), care confluează și acoperă porțiuni întinse din limb (până la 4 cm lungime și 1 cm lățime);
- pe fața inferioară a limbului, în dreptul petelor, se formează o eflorescență cenușie-albicioasă, formată din conidioforii și conidiile ciupercii;
- frunzele puternic infectate mor, dar rareori cad de pe plantă;
Atacul ciupercii pe frunze de tomate
Image: Ontario Crop IPM- Franța Image: sanayidomatesi.blogspot.com
(http://www.alamy.com)
http://www.alamy.com/
34
Mod de răspândire conidiile ciupercii Leveillula taurica pot germina într-un interval de temperatură de la 10 la
35°C, iar în condiții de seră infecția este favorizată de temperaturi sub 30°C;
odată infecția instalată, temperaturile peste 30°C accelerează dezvoltarea bolii și moartea
frunzelor atacate;
în zonele cu temperaturi ridicate în timpul zilei se produce infecția cu această ciupercă, chiar dacă nopțile sunt răcoroase;
atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele
cultivate în câmp.
Măsuri de management
Măsuri preventive
înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.
Măsuri curative -combatere chimică cu următoarele produse:
- TOPAS 100 EC – 0,5 l/ha
- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)
- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie.
Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe s-au maturat.
- REFLECT – 1,0 l/ha – se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până la coacerea
deplină a fructelor.
- MYCLOFIL – 40-60 ml/100 l apă în timpul vegetaţie, de la prima apariţie la 7 – 10 zile.
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din
produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- TOPAS 100 EC - 3 zile
- CIDELY TOP - 3 zile
- ORTIVA 250 SC - 3 zile
- REFLECT - 1 zi
- MYCLOFIL - 3 zile
IMPORTANT!
Se poate confunda cu atacul ciupercii Cladosporium fulvum (Fulvia fulva)
Poate ataca și alte specii: ceapă, usturoi, ardei, vinete, bumbac
35
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Septoria lycopersici Speg.
Denumire populară: boala petelor albe
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)
Simptome: Organe atacate: în special frunzele
- primele simptome ale bolii apar în răsadnițe, pe cotiledoane sau pe frunzulițe, sub forma unor pete circulare, de 1-4 mm diametru, bine delimitate, la început de culoare brun-gălbuie,
iar mai târziu albicioase;
- în dreptul petelor, pe ambele fețe ale frunzelor, apar punctișoare negre (picnidiile ciupercii); - în câmp, boala se manifestă prin simptome asemănătoare cu cele din răsadnițe, cu
deosebirea că petele rămân de culoare brun-gălbuie sau brun-cenușie;
- de obicei, atacul începe pe frunzele de la bază și progresează spre vârf; - frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă și cad, plantele rămânând doar cu câteva
frunze tinere în partea de la vârf.
Fig.1 şi 2- Atacul ciupercii pe frunze de tomate ( www.missouribotanicalgarden.org; www. ag.ndsu.edu)
Fig. 3 – Picnidiile ciupercii dezvoltate pe frunze Fig. 4- Sporii ciupercii, iesiți sub formă de ciri din picnidii
vegetablemdonline.ppath.cornell.edu Photos courtesy of T.A. Zitter, Cornell University, Ithaca, NY
http://www.missouribotanicalgarden.org/
36
Mod de răspândire - transmiterea patogenului se realizează prin picnidii sau miceliu din resturile infectate;
- sporii ciupercii sunt împrăștiați de la o plantă la alta prin apa de ploaie, irigații, curenți de aer sau
insecte;
- temperaturile între 20-25°C sunt optime pentru infecție;
- perioadele lungi cu temperaturi crescute și umiditate mare în aer și pe frunze, constituie condițiile
ideale pentru dezvoltarea bolii și răspândirea ciupercii.
Măsuri de management
Măsuri preventive
înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.
,
IMPORTANT!
Pierderile pot atinge 20-80% din producție, în anii ploioși și în cazul culturilor netratate.
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Phytophthora parasitica Dast.
Denumire populară: putregaiul coletului sau mana de sol a tomatelor
Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania
Plante gazdă: tomate, specie polifagă ,mai atacă fasolea, ceapa, vinete, ardeii, pepeni galbeni și
verzi.
Simptome: în funcție de faza de vegetație și de organul atacat (rădăcini, tulpini, fructe) boala se
manifestă prin simptome diferite:
- pe răsad în faza de 4-6 frunze, boala apare în dreptul coletului, observând o ușoară gâtuire și
înmuiere a țesuturilor urmate de căderea răsadului.
- pe rădăcini atacul se întâlnește, sub formă de putregai uscat, țesuturile fiind de culoare brună –
albicioasă,
- pe tulpini, se manifestă prin apariția în dreptul coletului a unor pete verde inchis, la început
apoase, apoi brune, ce se extind și cuprind tulpina de jur împrejur 10-15 cm deasupra pământului.
Plantele atacate se ofilesc și pier. Țesuturile din dreptul petelor putrezesc și se acoperă cu un puf
albicios.
- pe fructe apare o pată cenușie –brunie, cu marginile nedefinite, de formă neregulată, cu
suprafața umedă, zonată concentric, la început pe partea fructului care vine în atingere cu
pământul, apoi se extinde cuprinzând fructul în întregime de cele mai multe ori. În condiții de
umiditate ridicată, pe suprafața țesuturilor atacate apare un puf albicios (conidioforii și conidiile
ciuperci).
Mod de răspândire
Ciuperca Phytophthora parasitica rezistă în sol de la un an la altul sub forma de oospori ( rezistă 5-10 ani în sol) Un rol însemnat în dezvoltarea ciupercii îl joacă umiditatea atmosferica, peste
90%, cât şi temperatura, ciuperca dezvoltându-se între 12,7 şi 35ºC, temperatura optimă variind
între 23,8 şi 30 ºC.
Măsuri de management:
Măsuri preventive
o dezinfecția amestecului de pămănt. o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă; o urmărirea umidității solului în perioada imediată a plantării; o plantele să fie palisate sau fixate pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.
http://www.botanistii.ro http://www.aces.edu/agriculture/insects-diseases-weeds-pests
Osu-The Ohio University
IMPORTANT! Intensitatea atacului este influențată în mare măsură de umiditatea solului în perioada
imediată plantării, este necesar ca udarea să se facă in reprize, cu cantități reduse de apă.
http://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2016/11/plantele-atacate-1.jpghttp://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2016/11/plantele-atacate-1.jpghttps://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiJqY_KxNfZAhVEzKQKHZ3iBssQjRx6BAgAEAY&url=https%3A%2F%2Fsites.aces.edu%2Fgroup%2Fhomegrounds%2Fblog%2FLists%2FPosts%2FPost.aspx%3FID%3D152&psig=AOvVaw1df_DGjwew9FMjRcEg8w_a&ust=1520420145804504http://www.botanistii.ro/http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjcuLX2wdfZAhXFDewKHQFzApMQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fu.osu.edu%2Fwayneipm%2F2014%2F06%2F06%2Fdiseases-found-in-tomato-plants%2F&psig=AOvVaw2hGw5-tvo_5EjyVtS5Czqm&ust=1520419432096748
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Phytophthora infestans (Mont.) de By
Denumire populară: mana tomatelor
Statut; nu este organism de carantină, prezent în Romania
Plante gazdă: tomate, cartof
Simptome: atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor- frunze, tulpini,flori și
fructe
- pe frunzele bazale sub formă de pete circulare sau de formă neregulată, la început de culoare
verde-galbuie, cu aspect umed, devin apoi cenușii-brunii, înconjurate de o zonă îngustă
decolorată. Petele se măresc, confluează și pot acoperi întreaga suprafață a foliolelor atunci când
condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii.
În dreptul petelor pe partea inferioară a frunzelor se observă un puf fin, albicios ,ce
reprezintă fructificațiile ciupercii, conidiofori cu conidii. După câteva zile frunzele atacate se
usucă sau putrezesc.
- pe fructe infecția începe din primele faze de dezvoltare, pănă aproape de maturare. Pe fructe
apar pete mici, de formă neregulată, ușor cufundate în pulpă, la început de culoare verde –
măslinie
Top Related