HAYEK – Drumul catre servitute
Drumul catre servitute
“Drumul cãtre servitute” (1945) este principala lucrare a lui Hayek. Autorul
argumenteazã împotriva oricãrei forme de totalitarism, regim pe care îl considerã antidemocratic
şi tiranic. Hayek aduce în special o criticã asprã la adresa planificãrii economice în cadrul
sistemelor totalitare.
Chiar dacã lucrarea a fost scrisã într-un sistem de referinţã englez, la momentul
respectiv, a fost foarte bine primitã în America. În Anglia a fost primitã total opus, chiar dacã
la mijlocul anilor 1940 Hayek era, alãturi de Keynes, principalul economist combatant impotriva
economiei planificate.
Capitolul 1. Drumul abandonat.
Reacţia dintâi în confruntarea cu regresul este aceea de a gãsi vinovaţii în persoana care
au deturnat sensul eforturilor ei de a instaura libertatea şi dreptatea. Ceea ce nu acceptã
oamenii este ideea cã ei ar fi greşit undeva, din moment ce idealurile lor erau unele nobile.
Totuşi, deşi unele naţiuni s-au îndreptat cãtre regimuri totalitare, iniţial a existat un fond comun
de valori europene, doar cã în unele ţãri s-a ajuns la degenerarea lor.
Hayek atrage atenţia cã Germania, Italia şi Rusia sovieticã sunt state ale continentului
european care au avut cândva aceleaşi idealuri ca şi Anglia, oricât ar pãrea de diferite. Nici
mãcar aceste trei totalitarisme nu sunt atât de deosebite între ele, chiar dacã se numesc nazism,
fascism sau socialism. Mai mult decât atât este îngrijorãtor faptul cã o parte din forţele care
au distrus libertatea în Germania sunt conturate şi în Anglia anilor 1940.
Tendinţele care au determinat instaurarea sistemelor totalitare în unele state nu erau
rãspândite doar în ţãrile care le-au cãzut pradã, ci au caraterizat deopotrivã toate statele.
Liberalismul şi individualismul pe care civilizaţia europeanã le-a cultivat au început sã fie
înlocuite de tendinţa modernã cãtre socialism. Individualismul a ajuns sã fie confundat cu
egoismul şi egocentrismul, deşi aceia care l-au cultivat nu aveau în vedere asemenea
sentimente. Kayek opune colectivismului individualismul caracterizat prin respectul pentru
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 1
1
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
23
HAYEK – Drumul catre servitute
individ ca om, recunoaşterea opiniilor şi preferinţelor acestuia drept criterii supreme în sfera sa
personalã, cultivarea talentelor şi înclinaţiilor individuale.
Libertatea economicã se aflã în strânsã legãturã cu libertatea individualã şi acest lucru s-
a observat prin constatarea unui progres al activitãţii economice ca efect secundar al eliberãrii
individului din lanţurile obiceiurilor şi al regulilor abuzive. Dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii ar
fi fost imposibile fãrã conştiinţa libertãţii în rândul unor spirite pline de iniţiativã. Treptat au
fost ridicate toate clasele la conştiinţa libertãţii, bucurându-se de un grad sporit de confort, de
securitate şi independenţã personalã.
Liberalismul are drept principiu fundamental reglementarea acţiunilor societãţii astfel încât
acestea sã fie supuse unei cât mai mici constrângeri. Liberalismul nu are pretenţia cã deţine
nişte adevãruri eterne, iar principiile sale au o aplicabilitate foarte largã, lãsând concurenţa sã
regleze economia. Au apãrut însã dificultãţi legate de nereglementarea anumitor aspecte, pe care
principiul laissez-faire-ului nu reuşea sã le controleze. Devenea astfel necesar sã fie instituite
totuşi nişte reguli, pentru cã existau anumite riscuri, precum cel al instituirii monopolurilor, dar
oamenii nu mai erau dispuşi sã accepte niciun fel de coerciţie şi au ajuns sã abandoneze chiar
drumul pe care porniserã şi pe care nu-l mai considerau potrivit idealurilor lor de bunãstare.
Aşadar liberalismul a fost trãdat chiar de cãtre cei care se doreau liberali.
S-a produs o schimbare în orientarea ideilor mai ales în Germania. Influenţa
intelectualitãţii germane, datoratã prestigiului ei, a condus la impulsionarea rãspândirii din
aceastã ţarã a ideilor îndreptate împotriva civilizaţiei europene ca civilizaţie liberã. Concepţiile
germane au fost adoptate şi de alte ţãri care au început sã vadã în Anglia o “producãtoare” de
teorii ce susţin interese egoiste.
Capitolul 2. Marea utopie.
Socialismului a învins liberalismul promiţând o falsã libertate, pentru cã el nu admitea
libertatea de gândire şi dorea planificarea, iar acestea înseamnã coerciţie. În Franţa de dinaintea
revoluţiei din 1848 s-a constituit un fel de hibrid, “socialismul democratic”, dar acesta nu putea
fi un curent liberal, iar Tocqueville a arãtat cã democraţia este individualistã, deci colectivismul
nu este compatibil cu ea.
Cu toate cã şi democraţia şi socialismul vorbesc despre egalitate, prima preconizeazã
egalitatea în libertate, cel de-al doilea egalitatea în mizerie şi servitute. Socialismul a cãutat
însã sã schimbe sensul cuvântului “libertate” pentru a-şi justifica ascensiunea şi menţinerea la
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 2
4
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
56
HAYEK – Drumul catre servitute
putere. Sensul acordat de cãtre socialism libertãţii este unul de confuzie a acesteia cu avuţia,
pe când sensul real pe care îl aveau liberalii în vedere era acela de a elibera individul din
subordinea altcuiva, de a-i lãsa şansa sã opteze pentru ceva. Socialismul însã vedea în libertate
depãşirea nevoilor materiale printr-o sporire a bogãţiei, ajungându-se de fapt la dispariţia
discrepanţelor între ariile de opţiune ale indivizilor.
Rezultatul unui astfel de sistem nu era altul decât distribuirea egalã a bogãţiei, dar ea
era ascunsã sub numele de “libertate”, motiv pentru care mulţi liberali nici nu au mai sesizat
diferenţa de principii între cele douã doctrine şi s-au lãsat amãgiţi de fãgãduinţele socialiste.
Au apãrut şi reacţii împotriva socialismului atunci când unii teoreticieni şi-au dat seama
de pericolul reprezentat de acesta, iar printre ei a fost şi Max Eastman, vechi prieten al lui
Stalin. Eastman a sesizat cã stalinismul este un socialism, la fel ca fascismul şi comunismul şi
cã acest sistem nu are nimic de-a face cu libertatea.
Un corespondent de presã American, W.H. Chamberlin a analizat situaţia din Rusia,
Germania şi Italia şi a ajuns la concluzia cã este o utopie ca cineva sã-şi închipuie cã
socialismul poate sã-şi ţinã promisiunile prin mijloace democratice. Walter Lippmann arãta de
asemenea cã socialismul nu înseamnã altceva decât renunţarea chiar la ceea ce se promite: la
avuţii, care sunt distribuite dupã o planificare ce nu permite o varietate a ţelurilor, ci duce la
uniformizarea lor. Orice regim totalitar, indiferent cã se numeşte comunism, fascism sau nazism,
este un regim ce nu acceptã libertatea individualã.
Într-un articol intitulat “Redescoperirea liberalismului”, Eduard Heimann, unul dintre liderii
socialismului religios german, scria cã într-o doctrinã socialistã nu este loc de libertate, iar
Hitler a urât cel mai mult liberalismul.
Deşi socialismul le poate pãrea unora mai democratic, el nu este deloc aşa, iar pânã la nazism
sau fascism este un pas foarte mic. Entuziasmaţii britanici ai socialismului ar renunţa probabil
la utopia socialismului democratic dacã şi-ar da seama de pericolul pe care acesta îl reprezintã.
Capitolul3. Individualism şi colectivism.
Înainte de a intra în detalii privind socialismul trebuie sã înţelegem exact semnificaţia
acestui termen. El se referã la nişte idealuri precum dreptate socialã, egalitate, siguranţã, dar
presupune şi metodele de realizare a acestor ţeluri. Astfel, socialismul înseamnã “desfiinţarea
iniţiativei particulare, a proprietãţii private a mijloacelor de producţie şi crearea unui sistem de
economie planificatã în care antreprenorul care munceşte pentru a avea un anumit profit este
înlocuit printr-un organism planificator central.” Unii se declarã socialişti şi sunt de accord cu
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 3
7
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
89
HAYEK – Drumul catre servitute
metodele socialiste, cu toate cã nu înţeleg idealurile acestei doctrine, iar alţii aderã la idealuri,
dar nu acceptã metodele. Or în socialism nu se permite nesocotirea metodelor, deoarece se
considerã cã eludarea metodei înseamnã eludarea scopului. Astfel, orice disputã în socialism se
leagã de mijloacele atingerii scopurilor.
Hayek propune ca pentru clarificarea termenilor sã fie numit “colectivism” ansamblul
metodelor de atingere a scopurilor socialismului, pentru a nu crea confuzie între cei care cred
doar în idealurile socialiste şi cei care şi recurg la mijloacele de aplicare a lor. Aşadar,
socialismul va fi o specie a colectivismului.
Una dintre metodele pe care socialismul nu o poate evita este “planificarea economicã”,
doritã de aceia care cer ca “producţia pentru nevoi” sã înlocuiascã producţia pentru profit, cu
alte cuvinte doresc o distribuţie egalitarã. Prin “economie planificatã” autorul are în vedere
“acel gen de planificare necesar pentru a realiza orice idealuri date de o distribuţie a
veniturilor”.
Planificarea economicã în sens general este beneficã, fiindcã ea presupune o abordare
raţionalã a problemelor şi încercarea de a le rezolva cu ajutorul previziunii, al unor criterii de
eficienţã, în fine dupã un plan individual. Planificarea centralizatã însã presupune o conducere a
activitãţii economice dupã un plan unic, ce stabileşte cum trebuie dirijate resursele societãţii
întru îndeplinirea scopurilor. Nu trebuie nici sã se confunde respingerea acestui din urmã tip de
planificare cu acceptarea dogmaticã a laissez-faire-ului.
În antitezã cu planificarea economicã, liberalismul susţine concurenţa eficientã desfãşuratã
într-un cadru legal temeinic gândit, aceastã competiţie fiind la momentul actual cea mai bunã
metodã de orientare a activitãţii economice şi singura capabilã sã împiedice constrângerile.
Competiţia presupune în primul rând accesul liber al tuturora la diferite schimburi, în
aceleaşi condiţii, participarea liberã la tranzacţii, reglarea preţurilor în funcţie de cerere şi
ofertã. Constrângerile ce se pot impune sunt numai cele referitoare la numãrul orelor de muncã,
la interzicerea utilizãrii de substanţe otrãvitoare etc. Este adevãrat cã în anumite situaţii în care
competiţia nu reuşeşte sã regleze eficient activitãţile economice trebuie sã acţioneze autoritatea.
Acesta este şi rolul statului: de a crea condiţiile necesare unei competiţii cât mai eficiente.
Dacã se întâmplã însã ca ideologia socialistã sã conducã la suprimarea competiţiei treptat
în toate ramurile industriale, atunci consumatorii ajung sã primeascã numai ceea ce vor aceia
care monopolizeazã sectoarele industriei. Ajungerea la o asemenea situaţie impune reglementarea
activitãţii de cãtre stat pânã în cele mai mici detalii, ceea ce înseamnã instituirea unui regim
totalitar. O astfel de perspectivã îi nelinişteşte pe toţi şi totuşi ea pare cã se va realiza,
favorizatã de faptul cã oamenii sperã la o soluţie de mijloc, între competiţie şi centralizare. Or
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 4
10
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
1112
HAYEK – Drumul catre servitute
aşa ceva nu este posibil, fiindcã planificarea şi concurenţa merg împreunã numai planificând în
vederea competiţiei.
CapiCapitolul 4 - “Inevitabilitatea” planificării.
“Am Am fost primii care am susţinut că libertatea individului trebuie să devina cu atat mai restrânsă, cu cât formele
civilizaţiei sunt mai complexe.” (Benito Mussolini)
De la un timp, s- a ajuns la concluzia că, unii dintre noi, dacă nu toţi, suntem constrânşi, de cele mai
multe ori, sa ne lasam controlaţi şi să înlocuin competiţia prin planificare. Tot ce ar trebui să se întâmple nu mai
depinde de propria voinţă şi forţaţi să eliminăm concurenţa ajungem să acceptăm schimbările pe care în mod normal
le- am fi influenţat în vre- un fel. Tendinţa către control şi planificare este produsul opiniilor care s- au emis ajungând
să domine toate politicile noastre publice.
Una dintre problemele importante este legată de evoluţie, ca rezultat al progresului tehnologic sau al
politicii urmate în majoritatea ţărilor. Cauza tehnologică se referă la extinderea monopolului, în care sunt susţinute
metode moderne care au creat condiţii pentru majoritatea industriilor. Ordinea în care s- a manifestat în timp declinul
concurenţei si creşterea monopolului vine in sprijinul concluziei că puterea statului a avut o dominaţie eficientă asupra
evoluţiei care nu era câtuşi de puţin inevitabilă. Evoluţia anumitor ţări, de exemplu Germania, a ajuns să fie privită
drept reprezentativă pentru o tendinţă universală şi a devenit un loc comun în care se permitea să se vorbească (toate
forţele sociale şi politice ale societăţii moderne au atins formele lor cele mai avansate).
Dacă am lua spre consideraţie atitudinea adoptată de Marea Britanie până in 1931 şi evoluţia care a urmat
în anul acela, când şi Marea Britanie s- a angajat într- o politică generala de protecţionism. Astfel au trecut doisprezece
ani de când, exceptând câteva industrii care obţinuseră protecţia mai înainte, industria britanică era tot atât de
competitivă pe cât fusese în oricare perioada a istoriei sale.
Un loc comun îl au problemele puse de către oraşul modern, la fel ca multe alte probleme ridicate de
restrângerea spaţiului disponibil, nu sunt rezolvate în mod adecvat prin concurenţă. Cei care vorbesc despre
complexitatea vieţii moderne susţin că dificultatea de obţinere a unei imagini corecte a complexului proces economic
duce indispensabil la lucrurile care trebuiesc sa fie coordonate dintr- un format central pentru ca viaţa socială sa nu se
destrame haotic.
Deoarece descentralizarea a devenit necesară fiindcă nimeni nu poate evalua în mod conştient toate
aspectele de care depinde o decizie, duce la coordonarea printr- un “control conştient”, unde fiecare primeşte
informaţiile de care are nevoie, pentru a- şi compara eficient deciziile cu ale altora.
Preţurile vor îndeplini un rol fundamental numai în condiţiile în care producătorul individual nu poate
dicta preţurile, ci trebuie să se adapteze schimbărilor.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 5
13
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
1415
HAYEK – Drumul catre servitute
O altă teorie legata de răspândirea monopolurilor de progresul tehnologic, dar care foloseşte argumente
apropiate celor pe care au fost examinate până în momentul de faţă.
Pentru a dispunde de o anumită libertate trebuie sa plătim un preţ, desi preţul pe care îl plătim este pentru
progresul material pentru că nu putem prezice care din numeroasele forme sub care pot fi furnizate nişte bunuri sau un
serviciu s- ar putea dezvolta către ceva mai bun.
Planificarea este rezultatul unei acţiuni deliberate şi nu există constrângeri externe care să oblige la un
asemenea demers si merita să ne punem întrebarea de ce un numar asa de mare de experţi se afla în fruntea adepţilor
planificării. Explicaţia acestui fenomen este strâns legata de un aspect pe care criticii adepţilor planificării ar trebui să-
l aiba mereu prezent in minte: faptul neîndoielnic că aproape oricare dintre ideile tehnice ale experţilor noştri ar putea
fi înfaptuita intr- un interval relative scurt, dacă realizarea ei ar fi prefăcută în scop unic al omenirii.
Fiecare dintre numeroasele ţeluri care, privite izolat, ar fi realizabile într- o societate adună în jurul lui
entuziaşti care sunt încrezatori că vor putea să insufle conducătorilor unei societăţi planificate preţuirea pe care o au ei
pentru valoarea respectivului obiectiv. Speranţa unora ar fi, neîndoielnic, împlinite, întrucât o societate planificată ar
urmarii în mod cert unele obiective mai mult decât se întâmplă în prezent. Ar fi o nerozie să negăm ca exemplele de
societăţi planificate sau semiplanificate pe care le cunoastem n- ar oferi efectiv ilustrări ale acestei idei, lucruri bune pe
care oamenii din unele ţări le datorează integral planificării. Mişcarea pentru planificare îsi trage forţa ei actuală cu
precădere din faptul că planificarea, fiind în linii mari doar o ambiţie, îi uneşte pe toţi idealiştii monomani, toţi bărbaţii
si femeile care şi- au închinat viaţa unei singure idei.
Indivizii care vor să planifice societatea ar deveni cei mai primejdioşi oameni, caci li s- ar îngadui să
treacă la fapte- fiecare dintre ei va ajunge să nu tolereze planificarea celorlalţi. De la idealistul venerabil şi monoman
până la fanatic este adesea un singur pas.
Capitolul 5- Planificare si democraţie.
“Omul de stat care ar încerca să le arate persoanelor private cum se cuvine să- şi utilizeze capitalurile nu numai că s- ar
împovăra singur cu o preocupare cât se poate de superfluă, dar şi- ar asuma o autoritate care nu poate fi încredinţată în
siguranţa nici unui fel de consiliu sau senat si care nicăieri nu ar fi mai periculos decât în mâinile unuia care a avut
suficientă nesăbuinţă şi trufie pentru a- şi închipui că este omul potrivit s- o exercite”. (Adam Smith)
Cele mai comune trăsături pe care le au sistemele comuniste sunt legate de eforturile societăţii în vederea
atingerii unui anumit ţel social. Scopul social sau ţelul comun, în vederea căruia urmează să fie organizată societatea,
este de obicei descris în mod vag prin formule precum “bine comun” sau “buna- stare generala”, sau “interesul
public”. Bunăstarea unui popor, ca şi fericirea unui om, depinde de un număr mare de lucruri, care pot fi furnizate într-
o infinită varietate de combinaţii. Nu poate fi exprimată cu adevărat ca un scop unic, ci numai ca o ierarhie de scopuri,
o scară cuprinzătoare de valori pe care se fixează locul fiecărei persoane.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 6
16
169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
1718
HAYEK – Drumul catre servitute
Regulile din care se compune codul nostru comun s- a redus treptat ca număr şi au căpătat un caracter mai
gene ral. Adoptarea unui cod etic comun, suficient de elaborat pentru a permite trasarea unui plan economic unitar, ar
însemna o răsturnare completă a acestei tendinţe.
Scopul întregii filosofii a individualismului este legat de interesele centrate in jurul fiecărei persoane care
are propriile nevoi concrete, sau că manifestă un viu interes pentru bunăstarea oricărei fiinţe umane pe care o cunoaste,
scopurile sale vor fi întotdeauna doar o fracţiune infinitezimală din nevoile oamenilor. Esenţa poziţiei individualiste
constă în recunoaşterea individului ca arbitru suprem al scopurilor sale, credinţa că se cuvine ca propriile vederi, în
măsură cât mai larg posibilă, să- i guverneze acţiunile.
Dacă nişte indivizi îşi unesc forţele într- un efort comun de împlinire a unor ţeluri împărtăşite,
organizaţiile, cum este statul, li se conferă propriul lor sistem de obiective şi propriile lor mijloace.
Efectul produs de acordul unor oameni de a planifica centralizat în absenţa unui acord cu privire la
scopurile urmărite va fi similar cu acela produs de hotărârea unor oameni de a face o călătorie împreună, fără a fi căzut
de acord asupra locului unde se va merge. Chiar dacă este o voinţă unanim exprimată de popor ca parlamentul să
pregătească un plan economic corespunzător, de aici nu decurge totuşi că poporul sau reprezentanţii săi sunt in stare să
ajungă la un acord cuprinzător cu privire la un anumit plan. Acolo unde este de ales între alternative limitate
majorităţilor vor fi frecvente, dar este o superstiţie să crezi că se poate constitui o opinie majoritară în orice problemă.
Scopurile urmărite însă printr- un plan economic sau prin fiecare dintre componentele sale nu pot fi trasate
de opţiunile caracteristice planului ca atare. Ţine de esenţa problemei economice ca alcătuirea unui plan să implice
alegerea între scopuri aflate în competiţie sau în conflict- nevoile diferite ale unor indivizi diferiţi. În mod inevitabil,
cei care vor fi la cârmuire vor impune comunităţii pentru care planifică scara de valori sau preferinţele proprii.
Chiar dacă o democraţie ar reuşi să planifice fiecare sector al vieţii economice tot ar avea de înfruntat
problema integrării si cererea stăruitoare de a se institui un dictator economic este o etapa tipică în evoluţia mişcării
pentru planificare.
Preţul democraţiei îl reprezintă restrângerea posibilităţilor de control conştient la domeniile în care există
un consens genuin si lăsarea pe seama hazardului a evoluţiei în alte domenii. Capitalismul înseamna un sistem bazat pe
concurenţă, axat pe utilizarea liberă a proprietaţii private, şi atunci este fundamental să ne dăm seama că numai în
cadrul acestui sistem este posibilă democraţia.
Capitolul 6. Planificarea si suprematia dreptului.
Suprematia dreptului a fost in mod constient expusa si cultivata in epoca liberala, fiind una
dintre marile realizari. Immanuel Kant spunea: “Omul este liber daca nu datoreaza ascultare nici unei
persoane, ci numai legilor”.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 7
19
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
231
232
233
234
235
236
2021
HAYEK – Drumul catre servitute
Atat legiutorii cat si cei carora le este incredintata aplicarea legii sunt oameni supusi greselii,
deaceea ideea centrala ar fi sa fie redusa posibilitatea lasata organelor executive de a folosii puterea
coercitiva. Ceea ce diferentiaza o tara libera de una aflata sub guvernamentare arbitrara este respectarea
in primul rand a suprematiei dreptului. Iar in conditiile suprematiei dreptului, statul este impiedicat sa
apeleze la o actiune ad-hoc. Individul este liber sa lupte pentru atingerea telurilor sale in conditiile
respectarii si cunoasterii a “regulilor jocului”.
Distinctia dintre suprematia dreptului si guvernamentarea arbitrara, ar fi ca in primul caz
regulile la care se recurge pot fi elaborate sub forma unor reguli formale care nu trebuie sa satisfaca
nevoi particulare, ce nu tintesc doar nevoile unor indivizi anume. Dar planificarea economica de tup
colectivist reprezinta opusul primei situatii, autoritatea planificatoare trebuind sa satisfaca nevoile reale
ale oamenilor. Distinctia dintre regulile formale si regulile materiale este foarte importanta. Regulile
formale informeaza anticipat oamenii de reactia statului in anumite situatii, fara referire doar la anumiti
oameni. Aceste reguli au un caracter instrumental, carora li se da doar forma cea mai potrivita in genere
sa fie benefica pentru toti oamenii care au nevoie. Dar nu cunoastem un individ particular care va
beneficia de aceste reguli, nu stim ce tinte ar fi atinse respectand aceste reguli, si nu le cunoastem
efectul. Pe de alta parte, pentru a putea oferii un raspuns cand avem, de exemplu, de ales intre locuri de
munca pentru someri si salarii mai mari pentru angajati avem nevoie de un sistem de valori in care sa
fie loata in calcul fiecare nevoie a fiecarei persoane sau grup si sa aiba un loc bine definit. Odata ce
planificarea se extinde, devine necesar sa stabilim prin prevederi legale ce este “echitabil” sau
“rezonabil”, adica sa lasam ca deciziile asupra cazurilor particulare sa fie loate de judecator sau
autoritati indreptatite.
Cu alte cuvinte, suprematia dreptului, cu o domnie a dreptatii(legii) formale garanteaza
egalitatea in fata legii, care reprezinta chiar opusul guvernamentarii arbitrare. Pentru eficienta
suprematiei dreptului, este necesara existenta regulii aplicate fara exceptii. Trebuie mentionat cu privire
la majoritatea regulilor generale pe care statul le stabileste pentru productie, ca ele chia daca intr-un caz
concret pot fi fie intelepte, fie neintelepte, nu intra in conflict cu principiile liberale, atata timp cat sunt
permanente si nu sunt folosite pentru favorizarea sau defavorizarea anumitor persoane.
Suprematia dreptului, implica totusi existenta unor limite ale legiferarii, astfel ca legislatia este
restransa doar de legi formale. Astfel ca puterea coercitiva a statului, poate fi exercitata doar in cazuri
definite anticipat de legi si intr-un mod in care sa se prevada cum aceasta va fi folosita.
Tot mai multi reformatori insista ca intr-o lume ordonata rational nu vor exista drepturi individuale ci
doar datorii individuale.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 8
22
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253
254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
267
268
2324
HAYEK – Drumul catre servitute
Pe de alta parte, experienta diverselor state din Europa Centrala, arata ca pana si recunoasterea
formala a drepturilor individuale sau a drepturilor egale ale minoritatilor, isi pierde semnificatia intr-un
stat in care intreaga viata economica este dirijata.
Capitolul 7. Dirijarea economiei si totalitarismul.
Marea majoritate a sustinatorilor planificarii, sunt de parere ca o economie dirijata trebuie sa fie
condusa pe baza unor criterii mai mult sau mai putin dictatoriale. Unul dintre importantii adepti ai
planificarii, americanul Stuart Chase, afirma ca intr-o societate planificata “democratia politica poate sa
se pastreze, daca se aplica in toate domeniile, in afara de cel economic”.
Oamenii care detesta ideea de dictatura politica, adesea in domeniul economic solicita un dictator. Telul
final al oamenilor nu este unul de natura economica. De fapt, “motivele economice” nu exista, cei care
exista sunt doar factorii economici care dirijeaza stradania noastra in atingerea de alte scopuri. “Motivul
economic” nu este altceva decat efortul, dorinta de a avea sanse, putere de a atinge diverse scopuri. Iar
stradania si efortul de a obtine bani este pentru ca acestia deschid o gama larga de variante si alternative
pentru care putem opta. De exemplu, in societatea actuala, banul este cel care ii poate deschide omului
sarac o gama larga de optiuni.
Schimbarile economice afecteaza doar o parte din nevoile noastre, adica “marginea”. Asadar la
o pierdere economica si doar atat, ii putem dirija efectele catre nevoile noastre mai putin importante.
Tocmai pentru ca valorile economice sunt mai putin importante pentru noi decat alte lucruri, in
problemele ecomomice suntem liberi sa decidem ce are o importanta mai mare sau mai mica pentru noi.
Dar o planificare economica ar avea dezavantajul ca noua indivizilor nu ne-ar mai fi permis sa
decidem ce consideram marginal; iar cea care ar indruma viata noastra ar fi autoritatea ce dirijeaza
activitatea economica. Aceasta ar dirija astfel si utilizarea resurselor ce permit atingerea scopurilor
noastre si va trebui sa decida ce scopuri si teluri vor fi atinse si care sacrificate. Mai exact oricine ar
dirija ar stabilii ce se cuvine sa creada oamenii si pentru ce sa se straduiasca. Asadar, asa-numita
libertate economica promisa de sustinatorii planificarii, inseamna doar ca urmeaza sa fie scutiti de
efortul de a ne rezolva propiile probleme economice si de alegere a optiunilor. Pe scurt planificarea
economica ar insemna dirijarea celei cai mari parti a vietii noastre. Intr-o economie planificata, dirijarea
productiiei si preturilor confera o putere aproape nelimitata. Puterea vegheaza asupra scopurilor
urmarite, iar intr-o economie dirijata se va veni in sprijinul atingerii unor scopuri si in nerealizarea
altora.
Majoritatea care cerceteaza in mid serios si profesional, abandoneaza pretentia ca o economie
planificata ar da un rezultat substantial mai maredecat un sistem bazat pe concurenta. Iar singurul
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 9
25
269
270
271
272
273
274
275
276
277
278
279
280
281
282
283
284
285
286
287
288
289
290
291
292
293
294
295
296
297
298
299
300
301
302
2627
HAYEK – Drumul catre servitute
argument favorabil care ar putea fi adus in mod serios planificarii, ar fi acela ca ea ne va permite sa
asiguram o distribuire mai dreapta a bogatiei.
Capitolul 8. Care pe care?
In societate, cand e vorba de concurenta, se spune ca este “oarba”. Pentru antici, orbirea era o
trasatura a zeitei dreptatii. De aceea, cu toate ca dreptatea si concurenta au putine in comun, amandoua
se bazeaza pe tratarea oamenilor ca fiind egali in drepturi.Pur si simplu, unii oameni erau mai
ghinionisti iar altii mai norocosi.In competitive, sansa si norocul joaca un rol la fel de important ca si
indemanarea si prevederea in determinarea sortii diferitelor personae.
Aici nu avem de ales intre un sistem determinat pe hazard, noroc sau nenoroc, ci un sistem in care
concurenta si vointa fiecaruia de a fi mai sus isi spune cuvantul.daca sansele ar fi cu totul egale, atunci
proprietatea private practice nu ar mai exista, nimeni nu ar avea mai mult ca altii, ceea ce e imposibil.
Exista argumente puternice in favoarea reducerii inegalitatii de sanse, dar fara ar distruge insa
casacterul impersonal al cetateanului.
Era evident ca intr-o societate bazata pe concurenta, sansele saracilor erru mult mai restranse
decat cele ale bogatilor. Dar acest lucru nu face sa fie mai putin adevarat ca saracii sunt mult mai liberi
decat o persoana care dispune de averi. In conditiile concurentei, probabilitatea in care un om se naste
sarac si ajunge avut este mult mai redusa decat in cazul in care omul , din bogat ajunge pe drumuri.
In ceea ce priveste lipsa de libertate, un muncitor necalificat si prost platit din Anglia are mai
multa libertate decat multi mici intreprinzatori din Germania. Chiar daca averea inseamna si confort,
totusi totusi muncitorul englez dispune de mai multa siguranta din punct de vedere fizic, pentru ca nu
naste invidia celorlalti. Este adevarat ca idealul de dreptate al majoritatii socialistilor ar fi fost satisfacut
daca venitul privat ar fi abolit. Generatia noastra a uitat ca sistemul proprietatii private este cea mai
importanta garantie a libertatii, ca nimeni nu are o putere aupra noastra, iar noi ca indivizi putem decide
ce sa facem cu persoanele noastre. Daca cineva ar avea acest control, atunci ar detine putere deplina
asupra noastra.
Este dramatic si incurajator in acelasi timp cum un vechi fruntas comunist ca dl Max Eastman
redescopera acest adevar: “…omul a dobandit doza limitata de libertate pe care Marx spera sa o faca
infinita orin abolirea acestei institutii. In chip destul de ciudat, Marx a fost primul care a descoperit
acest lucru. In analizele sale istorice, el este cel care a dezvaluit ca evolutia capitalismului privat, cu
piata lui libera, a fost o preconditie pentru evolutia tuturor libertatilor noastre democratice…” Aceste
tendinte economice sunt serios accentuate de actiunea fortelor sociale si politice. Intr-o societate bazata
pe concurenta, o persoana nu este lezata, nici ofensata daca o anumita forma i-ar spune ca nu mai are
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 10
28
303
304
305
2930
HAYEK – Drumul catre servitute
nevoie de serviciile acesteia si ca nu-i poate oferi o slujba mai buna. In perioadele de somaj multi
oameni ar putea avea demnitatea ranita. Somajul sua pierderea veniturilor sunt insa cu siguranta mai
putin degradante daca sunt rodul nenorocului si nu a ceva impus de catre autoritati. Oamenii vor
accepta mai usor nenorocirea care poate lovi pe oricine, dar nu si cea pricinuita de deciziile autoritatilor.
Intr-o societate planificata vom sti cu totii ca suntem mai bine sau mai prost situati decat altii, nu din
cauza unor imprejurari pe care nimeni nu le poate controla, i din cauza ca asa cere o anumita autoritate.
Nu vor exista probleme economice sau sociale care nu vor fi si probleme politice, in sensul ca
rezolvarea lor depinde strict de politicieni.
Lenin este cel care a introdus in rusia expresia « care pe care », in opera « Noua politica
econimica », din colectia « Opere complete », vol. 44, lansata la 17 oct. 1921, ce rezuma problema
universala a societatii socialiste: cine planifica pe cine, cine conduce si domina pe cine, cine stabileste
reguli cui si altele. Recent, un politolog american a interpretat intelesul avestei expresii si a afirmat ca
problema guvernarii este « cine ce primeste, cand si cum ? », dar aceasta depinde de actiunea statului.
Mai intai, statul poate sa adopte masuri fara sa stie in ce masura ii vor afecta pe cetateni si fara a viza
anumite aspecte, iar in al doilea rand, felul in care sunt trasate frontierele sferei de activitate a statului
va determina faptul daca ele inglobeaza ceea ce obtine oricine, oricand, sau daca influenta statului
limiteaza anumite drepturi ale cetatenilor. Statul isi asuma dirijarea activitatii economice si e nevoit sa-
si foloseasca puterea pentru a realiza ca idealul de dreptate sa fie impartit in mode gal, fara discriminari.
Regula este simpla : egalitatea trebuie sa fie completa si absoluta si sa fie valabila pentru absolut
toti indivizii. Pana acum insa, nici o miscare socialista care a tins catre egalizarea deplina nu a castigat
vreodata un sprijin substantial.
Consensul asupra egalitatii depline ar raspunde tuturor intrebarilor legate de meritele oamenilor
pe care planificatorul trebuie sa si le puna, dar formula recursului la sporirea egalitatii nu ar oferi practic
raspunsuri. Un alt termen ca ideal ar putea fi numit « binele general » sau « bunastarea sociala », dar
aceasta ramane doar la stadiul ce concept, pentru ca nimeni, niciodata nu a reusit sa multumeasca pe
absolut toata lumea. Din nefericire, exista putine temeiuri pentru asemenea sperante. Pentru a acorda un
inteles termenilor precum « prêt just » sau « salariu echitabil », recurgem la notiunile obisnuite de pret,
salariu sau venit, pe baza experientei traite intr-o societate bazata pe concurenta. Exista insa putini
socialisti care cred intr-o societate socialista, deoarece, in industrie, de exemplu, nu poate exista
egalitate deplina. Exista domenii care folosesc mai putin capital decat altele, prin urmare, angajatii vor
avea venituri mai mici, iar acest lucru poate fi considerat nedrept. Diferentele de venituri exista si in
alte categorii, de exemplu, un medic va castiga automat mai mult decat un instalator, vanzator sau
croitor, pentur ca acest lucru depinde foarte mult de serviciile pe care individul le aduce comunitatii.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 11
31
3233
HAYEK – Drumul catre servitute
Un socialist austriac, scriind despre miscarea socialista din tara lui, afirma, ca « trasatura ei
distinctiva era aceea de a crea organizatii speciale pentru fiecare domeniu de activitate al salariatilor si
muncitorilor « .Teoria si tactica socialista s-au bazat pe ideea societatii in doua clase cu membrii avand
interese comune : capitalistii si muncitorii industriali, si a trecut cu vederea clasa de mijloc, a
functionarilor, lucratorilor din administratie si profesorilor, carora le-a oferit un statut oarecum inferior.
In acest fel s-a iscat invidia dintre clase. Nu incape indoiala ca acest lucru a avut urmari si asupra
castigurilor banesti.
Capitolul 9. Securitate si libertate.
Securitatea economica este socotita, ca si libertatea economica, o conditie indispensabila a
libertatii reale. De obicei, numai la cei care sunt siguri ca-si pot croi singuri un drum in viata se observa
independenta si taria de caracter. Efortul uman de a dobandi securitatea, cand ea e inteleasa intr-un sens
prea absolut, departe de a spori sansele de a beneficia de libertate, devine cea mai frava amenintare la
adresa ei.
Distingem doua tipuri de securitate : securitatea limitata, care poate fi realizata pentru toti, care
reprezinta atitudinea fata de orice lipsuri materiale serioase, si securitatea absoluta, care intr-o societate
libertate poate fi realizata numai in cazuri speciale, precum cea a judecatorilor. Nu exista nici un motiv
pentru ca, intr-o societate care a ajuns la nivelul general de bogatie atins de societate sa nu sa nu se
bucure de o siguranta totala si de libertate in acelasi timp.De asemenea, nu exista nici un motiv pentru
ca statul sa nu-i ajute pe indivizi prin masuri de compensare a accidentelor care pot avea loc in mod
obisnuit in viata, sau macar cu preveniri impotriva lor, acolo unde este posibil.
In principiu, asigurarea de stat a unei securitati mai mari si mentinerea libertatii sunt perfect
compatibile. De asemenea, aceleiasi categorii de pribleme ii apartine securitatea si asigurarea de catre
stat a victimelor unor « acte ale vointei divine », cum ar fi cutremurele si inundatiile. Nu-i pot apara pe
oameni impotriva acestor catastrofe, insa ii poate ajuta sa-si caute o locuinta, un adapost provizoriu etc.
Bineinteles, aceste probleme necesita multa planificare, ce are un efect de subminare a libertatii noastre.
Este planificarea menita sa protejeze indivizii sau grupuri intregi de indivizi, ca in cazul scaderii
incorecte de venituri, lucruri care se produc in mob obisnuit intr-o societate bazata pe concurenta.
Fara indoiala, simtul nostru de dreptate este ranit daca cineva, calificat fiind, trebuie sa suporte o
insemnata scadere a venitului, iar pentru aceste tipuri de nedreptati, oamenii cer socoteala statului,
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 12
34
3536
HAYEK – Drumul catre servitute
pentru a-si apara drepturile. Daca oamenii ar fi ocrotiti de aceste neplaceri, atunci diferentele de castig
nu ar mai reprezenta un stimulent pentru ca oamenii sa se straduiasca pentru munca lor si pentru
schimbarile din punct de vedere social. Cel mai important este sa-i lasam pe oameni sa-si aleaga singuri
ocupatia, ei trebuie sa-si masoare cu atentie avantajele si dezavantajele. Iar pentru a sti daca in urma
unei schimbari in meserie, noul mediu ii va fi prielnic sau ii va placea, un om trebuie sa-si schimbe
locul de munca, avand experiente cat mai variate.
Pentru a exista mai multa ordine in societate s-au impus anumite tipuri de organizare. De
exemplu, tipul militar, care e insa numai o imagine a ceea ce ar insemna aplicarea unui principiu de
organizare la ansamblul societatii. Intr-o societate deprinsa cu libertatea, este imposibil ca anumiti
oameni sa fie gata sa lupte cu orice pret pentru securitate, ei doar creeaza un gen de regulament, care
trebuie respectat. Controlul economiei este singura cale pe care intr-o economie de piata, producatorilor
li se poate garanta un venit cert. Daca producatorul va fi protejat impotriva sublicitarii de catre altii,
rezulta ca alora, aflati in conditii mai proaste, li se interzice accesul la prosperitatea relativ mai mare a
industriilor indrumate de stat.
In Marea Britanie, asemenea restrictii au capatat o mare amploare in ultima perioada. In zilele
noastre, rangul si statutul social nu mai sunt conferite de independenta, ci de securitate, aceasta fiind
cea care intervine in viata tinerilor (sunt obligati sa urmeze cursuri superioare, eventual armata, etc).
Pentru ei, spiritul intreprinderii comerciale era reprezentat ca un lucru demn de dispret, ca ceva imoral,
reprezentant practic o exploatare a muncitorilor de catre patron.Schimbarea in structura sociala
presupusa de victoria idealului securitatii asuprea celui de independenta poate fi ilustrata prin
compararea a ceea ce a fost, in urma cu 10-20 de ani, tipul englezesc si cel germanic ce securitate. Insa,
oricum am pune prolema, este esential un anume grad de securitate pentru a mentine libertatea unei
comunitati.
Capitolul 10. De ce ajung in frunte cei mai rai.
Regimurile totalitare sunt considerate consecinte ale accidentului istoric, fiind initiate de
oameni cu moralitate indoielnica
(exemplul Germaniei: Streicher si killinger, Ley si Heine, Himmler si heydrich ).
Un regim totalitar poate fi deopotriva benefic, atunci cand in fruntea lui stau oameni buni. Un
sistem fascist britanic ar fi cu totul diferit. Ar fi mai usor de suportat. Diferenta majora dintre un regim
totalitar si unul liberal este aceea ca intr –un regim totalitar vor avea succes oamenii fara scrupule.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 13
37
306
307
308
309
310
311
312
313
314
3839
HAYEK – Drumul catre servitute
Partidele socialiste ale Europei Centrale au actionat prin controlul vietii private a membrilor,
sprijinul avandu-l de la un nucleu redus, bine organizat.Aceste sisteme incearca sa nu faca apel la forta.
Principiile se selectare a membrilor sunt indoielnice: sunt alesi membrii cu un nivel al
inteligentei si educatiei destul de scazut, pentru a nu putea avea acces la luarea deciziilor si pentru a fi
cu usurinta convinsi asupra unor scari de valori. Sunt alesi cei cu idei vagi si imperfect formate, pentru
ca influentarea lor este mai usoara. Ura comuna este obiectivul principal, ura impotriva dusmanului
intern sau extern precum „evreul” sau „chiaburul”.Antisemitismul si anticapitalismul german au
radacini comune, expicandu-se astfel „ura pentru dusman”.
Intre teoretizarea si punerea in practica a colectivitatii apare contrarietatea. Filosofia
colectivista porneste de la morala umanista ce ar trebuipusa in practica in interiorul unui grup relativ
redus, ramanand astfel internationalist din punct de vedere teoretic.Dar practica socialismului pusa in
actiune devine totalitara.
Pentru multi filosofi sociali individualisti ai secolului al IX-lea: Lord Actum, Jacob Burchardt
si pentru cei socialisti contemporani care au mostenit traditia liberala,puterea este considerata raul
suprem, dar pentru colectivistul strict ea este un scop in sine.
Cele doua trasaturi centrale ale oricarui sistem colectivist sunt: nevoia de a avea un sistem de
scopuri ale grupului acceptat de toata lumea si dorinta, pusa mai presus de orice de a conferii grupului
puterea cea mai mare pentru realizarea scopurilor. Din cele doua surse rezulta nasterea unui sistem
precis al moralei care intra in contradictie cu morala noastra. Absenta regulilor formale absolute in etica
colectivista (existenta obiceiurilor utile ale indivizilor fiind incurajate sau descurajate), duce la un
interes accentuat pentru obiceiurile vietii individuale fata de o comunitate individuala deoarece
reprezinta un fel de exceptie pusa sub semnul exclamarii.
Din punct de vedere colectivist, individualitatea conduce catre intoleranta, opozitia este
suprimata brutal, iar viata si fericirea individului este complet ignorata
Capitolul 11. Sfarsitul adevarului.
Slujrea unui sistem de scopuri este o urmare a credintei in acel sistem. Crezul este cultivat prin variate
forme de propaganda.
Autoritatea trebuie sa ia hotararile si sa le justifice in fata oamenilor, sau macar sa-i convinga
ca deciziile luate sunt cele corecte.Oamenii accepta validitatea valorilor pe care urmeaza sa le slujeasca
dupa ce se conving ca inaintasi de seama au lor ce reprezinta o autoritate au urmat aceleasi reguli.
Dintotdeauna zeii au fost indrumatorii supremi, oamenii sujesc zeilor. Libertatea acordata de noii „zei”,
insa, este o „libertate colectiva”, libartate nelimitata dealtfel, dar nelimitarea este atribuita
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 14
40
315
316
317
318
319
320
321
322
323
324
325
326
327
328
329
330
331
332
333
334
335
336
337
338
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
4142
HAYEK – Drumul catre servitute
planificatorului in acest caz. Modificarea intelesului termenului au suferit-o de asemenea si „dreptate”,
„lege” si „egal”. Toate sursele de raspandire a cunostiintelor: scolile, presa, radioul si cinematograful
sunt folosite pentru intarirea credintei in deciziile autortatii, controlul autoritatii fiind intalnit pana la
nivelul calor mai abstracte stiinte.
Prin planificarea dezvoltarii mintii, al progresului intalnim inca o contradictie in termeni,
specifica „colectivitatii”.Controlul reprezentand mai degraba limitarea dezvoltarii, stagnarea gandirii si
declinul ratiunii.
Ideile lui Hayek sunt relevante petru probleme ale gandirii politice contemporane pentru
probleme cu care se confrunta pluralistii, social - democratii.
Refuzul de a ceda unor forte pe care nici nu le intelegem, nici nu le putem socoti drept deciziile
constiente ale unei fiinte inteligente este produsul unui rationalism incomplet si deci eronat. Intelegerea
mai buna de catre noi a modului in care functioneaza statul o datoram muncii teoreticienilor actiunii
publice.
Capitolul 12. Radacinile istorice a nazismului.
In acest capitol radacina istoric-socialista a nazismului este analizata d.p.d.v. al formarii si
instilarii ei in societatea civila germana antebelica si interbelica, prin filtrul ideologiilor diverse ce au
fost enuntate de diversi ganditori si care au ,,osmozat’’ premisele aparitiei, d.p.d.v. politic, a celui de Al
Treilea Reich.
Nazismul, ca ideologie cu carcter nationalist si xenofob, ce a exaltat ideea arianismului, a
unei ,,Grosse Vaterland ‘’ , in care germanii au rolul mesianic al conducerii lumii, a inglobat inca din
fasa ideile national-socialismului, fie ele de factura germana sau din alte arealuri culturale.
Aceste idei au la baza un sistem initial de premise, care acceptate ca atare, faceau sa functioneze
ansamblul ideatic al ideologiei naziste. Printre contributorii de marca negermani ce au avut diverse
contributii la edificarea national-socialismului s-au remarcat Thomas Carlyle, Huston Steward
Chamberlain, Auguste Compte si Georges Sorel.
Matricea in care s-au solidificat diversele constructe conceptuale ce au format mai tarziu
structurile ideologice si de gandire ale national-socialismului, a fost sustinuta de forte din tabara
socialista, care nu au primit nici inainte de 1914 si nici dupa aceea o replica pe masura din partea
burgheziei. Aceasta matrice formativa s-a opus tocmai elementelor liberale continute de socialismul de
factura marxista: internationalismul si democratismul. Simbioza dintre socialismul radical si cel
conservator a condus la alungarea liberalismului din Germania interbelica si antebelica.
Anul 1914 a reprezentat pentru ideologia national-socialista un an de referinta, deoarece
incepand cu acest an s-au ridicat o intreaga pleiada de ,,dascali de orientare national-socialista’’ care au
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 15
43
349
350
351
352
353
354
355
356
357
358
359
360
361
362
363
364
365
366
367
368
369
370
371
372
373
374
375
376
377
378
379
380
381
382
4445
HAYEK – Drumul catre servitute
avut ca principala tinta sociala clasele de jos, ce asigurau la acea vreme in Germania forta de munca
necesara consolidarii capitalismului.
Aici ii avem in vedere pe urmatorii:
- Werner Sombart, cu lucrarea ,, Comercianti si eroi’’ aparuta in 1915; in mare parte, in
Germania perioadei 1909 – 1917 , ideile marxiste raspandite in societate, ca o contrapondere,
adusa liberalismului si capitalismului, i se datoreaza acestui intelectual de frunte al national-
socialismului. Chiar si dupa primul razboi mondial, ideile sale au avut ecou in mediile
intelectuale de orientare marxista din Germania , Anglia si America.
Sombart a incercat sa justifice prima angajare razboinica a Germaniei la nivel mondial, ca avand
o baza ideologica in lupta dintre ,,civilizatia comerciala a Angliei’’ si ,,cultura eroica germana’’.
El considera ca ,,ideea germana a statului’’ are in vedere ,,o comunitate a poporului, o
comunitate de indivizi, fara drepturi, ci numai cu datorii’’. Ecourile lozincarde ale Revolutiei
Franceze – ,,Libertate,Fraternitate, Egalitate’’- nu au decat efecte negative pentru ,,viata eroica
germana’’ deoarece erau doar prelungiri ale spiritului comercial englezesc. Exacerbarea
sentimentelor nationaliste germanice au la baza in viziunea acestuia, ,,matricea
comportamentala germana’’ in care pornirilor martiale ale natiunii germane i-au fost
opuse ,,vederi comerciale’’, de tip englez.
- Johann Plenge , cu lucrarile ,,Marx si Engels’’ si ,,1789 si 1914. Ani simbolici in istoria
constiintei politice’’, ,,Trei ani de revolutie mondiala’’ are o influenta mai pertinenta, deoarece
a combinat in conceptia sa ideile renasterii hegeliene cu ideile socialiste; de asemenea, a opus
idealului de libertate specific anului 1789, idealul organizarii, specific spatiului germanic la
1914.
Economia de razboi a Germaniei inceputului de secol al XX-lea , era in viziunea lui Plenge
prima realizare a unei societati socialiste avand o manifestare plenara, asadar concreta, a ideilor
socialiste. Instrumentarea acestor idei a dus in cele din urma la formularea incipienta a
conceptiei referitoare la combinarea socialismului cu puterea politica, aceasta fiind primul pas
pentru realizarea ,,Noii Ordini’’, ce avea la baza principiul organizarii, nu pe cel al
individualismului.
Alti corifei ai national-socialismului contemporani cu Plenge au fost Wilhelm Ostwald, Walter
Rathenau – de a carui influenta se leaga in istorie celebrul plan cincinal ce se realiza in Germania
hitlerista sub supravegherea lui Hermann Goering - , Friedrich Naumann si Paul Lensch, au popularizat
conceptia ideologica ce urma sa se instaureze in Germania interbelica. Plecand inca de la bazele
istorice ale politicii imperiale prusace, ce au avut drept exponet proeminent pe Otto von Bismark,
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 16
46
383
384
385
386
387
388
389
390
391
392
393
394
395
396
397
398
399
400
401
402
403
404
405
406
407
408
409
410
411
412
413
414
415
416
4748
HAYEK – Drumul catre servitute
cancelarul imperial ce i-a succedat in ,,functia ideologica si simbolica, la nivel social’’ lui Metternich,
cancelarul austro-ungar, ideologii noii puteri ce se ridica au adus ,,clarificari’’ de natura ,,filosofica’’ si
,,politica’’, prin care liberalismul de sorginte anglo-saxona era repudiat ca exponet al capitalismului
burgheziei inferioare. Noile tendinte politice au primit ca ,,aramatura’’ , in urma sufragiului universal ,
nolie ,,culori’’ ale ,,national-socialismului’’, ce au fost exprimate social si juridic de Oswald Spengler,
A. Moeller van den Bruck, Othmar Span, Hans Freyer, Carl Schmitt, Ernst Junger . Chiar daca acestia
din urma au avut ca oponenti pe Hardenberg si pe Humbold ce promovau reforma de orientare
liberala, ,,clarificarea ideologica’’ de orientare spengeleriana in Germania a venit prin evidentierea
structurii natiunii engleze, comparativ cu cea germana: cea engleza – bogati/saraci, cea prusiana –
distinctia comanda/supunere. = stapani / executanti.
Trecerea proprietatii private in patrimoniul statului nazist urma sa asigure o egalizare la nivel
salarial. Ceea ce urma sa se intample si anume al doilea razboi mondial, era un razboi intre exponetii
concepiilor socialiste si sustinatorii ideilor liberale.
Lupta ideologica impotriva liberalismului in Germania interbelica a fost finalizata prin aparitia
celui de Al Treilea Reich, care s-a erijat in factorul coercitiv al germanilor catre cele mai nobile traditii
teutonice; diversele miscari de tineret, cea mai proeminenta d.p.d.v. ideologic fiind Miscarea Germana
de Tineret si mai apoi ,,Hitlerjungen’’, au accelerat fuziunea socialismului cu nationalismul si au
pregatit preluarea puterii in Germania de catre Hitler.
Capitolul 13. Adeptii totalitarismului printre noi.
In continuare, problema dezbatuta este cea a posibilitatii proliferarii totalitarismului sub diferite
forme in mediile sociale europene non-germane, dar si cea a monopolului industrial, care poate deveni,
in anumite circumstante, posibila parghie spre totalitarism.
Se pare ca tocmai amploarea atrocitatilor comise de guvernele totalitare, creaza falsa credinta
ca astfel de deraiari de la liberalismul democratic, mai ales in Anglia, nu poate avea loc.
Germania sfarsitului de secol al XIX-lea si inceput de secol al XX-lea era de fapt un imperiu ce
se intindea de la Rin la Elba, plus alte teritorii ,,vasalizate’’ cum ar fi domeniul Konigsberg; asadar tara
medio-centrala a Europei era o adevarata ,,Poarta Brandenbburgica’’ care se deschidea in ambele
sensuri – Est si Vest - in care ideile liberalismului englezesc s-au instilat in Continent, dar si ideile
socialismului au gasit teren propice in diferitele minti ale vechiului Albion.
Aparent, se poate spune ca o astfel de premisa este viabila deoarece, perceptia noastra despre
totalitarism, dar si despre alte fenomene de atac a libertatii individuale, este viciata grav
de ,,geografie’’; ,, se intampla la ei, nu la noi’’, ,,e acolo, nu aici’’, ,, de aici pana acolo, e cale lunga’’
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 17
49
417
418
419
420
421
422
423
424
425
426
427
428
429
430
431
432
433
434
435
436
437
438
439
440
441
442
443
444
445
446
447
448
449
450
5051
HAYEK – Drumul catre servitute
etc.; totusi, aceasta este o grava eroare de rationare, deoarece , pur si simplu, ideile nu au pasaport, ele
circula liber, fara ,,vize ideologice’’.
Daca amintim despre catastrofa de la Cernobil din anii ’80, este evident ca ne-a afectat si pe noi
nefastele radiatii, nu numai pe cei din regiunea Cernobil. Ideile sunt ca si radiatiile, nu le ,,vezi’’, dar le
percepi urmarile in constiinta colectiva, in imaginarul colectiv.
Este aproape de necrezut cum in urma cu nici 30 de ani, adica la inceputul anilor 1900, ideile
despre totalitarism erau greu de acceptat chiar si in Germania, ca mai apoi sa devina ideologia
dominata, generalizata printre nemti.
Aceasta problema a raspandirii germenilor totalitarismului, sub forma ideilor socialiste, a
preocupat intelectualitatea europeana a secolului al XX-lea, in cea mai mare parte in tarile anglo-
saxone.
Vechile modele de reprezentanti politici liberali englezi – Henry Sidgwick, Lordul Acton,
Lordul Morley, A.V. Dicey – sunt considerati a fi invechiti. Criticismul national-socialist a promovat
prin diverse scrieri, cum ar fi cea a Lordului Keynes – Jurnal economic, diverse mixturi de sorginte
totalitara, strecurate la nivel ideologic, de frecusurile inerente oricarui sistem politic functional,cum era
cel englez, de la inceputul secolului al XX-lea, in societatea engleza.
Autorul isi dezvaluie intentia de a prezenta prin intermediul scrierilor atent selectionate,
tendintele si filoanele ce se manifesta in Anglia jumatatii de secol al XX-lea.
Astfel , E.H. Carr, in lucrarile sale ,,Criza de douazeci de ani” si ,,Conditii de pace” face
apologia tarzie a socialismului utopic realist, de orientare marxista, ce si-a gasit implinirea in ideologia
nazista a celui de Al Treilea Reich.
Culmea versatilismului intelectualilor din perioada anilor 1840 – 1940 din Germania e fost
evidentiat in alocutiunea sa de rectorul Universitatii din Berlin, fiziologul Emil du Bois-Reymond,
care ,,s-a declarat’’ impreuna cu structura universitara cei apartinea,, corpul de garda intelectual al casei
de Hohenzollern’’.
Cartea lui Julien Benda, ,,Tradarea intelectualilor” este citata de autor in vederea evidentierii
felului alunecos al unei parti din intelectualitate si care a dus, cel putin in Germania, la ,,legitimizarea”
national-socialismului, la nivel academic.
Pe langa ,,organizare’’ un alt concept drag adeptilor conceptiilor totalitare, este si ,,planificarea’’
; el a fost dezbatut si in lucrarea ,,Atitudinea stiintifica” a profesorului Waddington, in care
liberalismului economic de tip englezesc ii este opus un sistem economic bazat pe ,,planificare,
centralizare”.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 18
52
451
452
453
454
455
456
457
458
459
460
461
462
463
464
465
466
467
468
469
470
471
472
473
474
475
476
477
478
479
480
481
482
5354
HAYEK – Drumul catre servitute
Pe langa alte forme de manifestare politica inca insuficient coagulate, cu orientare
spre ,,planificare” , aspectul monopolurilor industriale si de alta natura, pare sa constituie ,,
combustibilul ” spre totalitarism.
Este doar o chestiune de timp si de conjunctura pana cand formele corporatiste de productie vor
trebui sa cedeze puterea de a lua decizii catre stat, indiferent de marimea stipendiilor ce le vor obtine.
Formarea de structuri de monopol ce vor dori sa conserve pentru sine capacitatea de a lua decizii , pare
sa fie o mai buna solutie, decat cedarea lor in mainile statului. Monopolul privat incompleteste de
preferat monopolului de stat total, acesta din urma fiind imun la critici, cat si la concurenta.
Pericolul etatizarii blande, sub forma monopolurilor industriale , dublate de agregarea
muncitorimii la doctrinele de stanga ostile competitiei, si favorabile planificarii pot avea consecinte
serioase, ale caror urmari nu pot fi calculate.
Lund in calcul libertatea individuala si interesul general, autorul conchide ca daca prima miza
este sacrificata in favoarea celei de a doua ( aceasta avand sensul de economie echilibrata, consum
comunitar etc ) , premisele instaurarii unei forme de totalitarism cresc aproape exponential.
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 19
55
483
484
485
486
487
488
489
490
491
492
493
494
495
496
497
5657
HAYEK – Drumul catre servitute
– Licxandru Valentin, anul al II – lea, filosofie, zi, UPIT 20
58
498
5960
Top Related