ANESTEZIA ÎN SECŢIUNEA CEZARIANĂ
Anestezia pentru cezariană, pe lângă realizarea ei, presupune cel puţin patru elemente:
- evitarea aspiraţiei (chiar pe stomac gol); se realizează prin administrarea de substanţe H2
blocante: axid, 1fi /30 minute înaintea intervenţiei
- poziţionarea parturientei în decubit stâng pentru evitarea sindromului de venă cavă
- administrare de oxigen pe mască
- alegerea anesteziei în funcţie de statusul mamă / făt, experienţa anestezistului şi urgenţa
intervenţiei.
Dacă a fost montat un cateter peridural pentru analgezie la naştere, prin mărirea dozei şi
concentraţiei de anestezic se poate continua cu intervenţia chirurgicală. Este foarte important ca
anestezia să
fie eficientă de la S3 la T4 (simfiză - apendice xifoid ). Trecerea de la analgezie la anestezie
chirurgicală
necesită o perioadă de timp, care, din diferite motive (urgenţă, nerăbdarea chirurgului ) nu se
respectă
întotdeauna din păcate. În cazul când parturienta nu a beneficiat de analgezie la naştere,
rahianestezia sau
anestezia generală pot fi folosite în funcţie de experienţa anestezistului sau de obiceiurile locale.
Una dintre situaţiile neplacute în caz de A.P.este reprezentată de situaţia în care A.P nu este
suficientă. Dacă
timpul (şi răbdarea ) o permit, se mai injectează o doză sau se repetă A.P. Dacă nu, trecerea la
anestezia
generală se impune.
Experienţa şi priceperea anestezistului îşi spun cuvântul când, după o analgezie la naştere se trece la
anestezie generală, deoarece în acest caz efectele anestezicelor locale injectate anterior se pot suma
cu cele
ale anestezicelor generale, putând genera reacţii greu controlabile, având ca efect în special efecte
depresive
cardio-circulatorii.
O noua metodă de inducţie a anesteziei în secţiunea cezariană este cea cu etomidat / esmeron,
metodă
studiată şi elaborată la Clinica Obstetrică-Ginecologie I din Cluj-Napoca. Datorită însă costului
ridicat, are
indicaţii speciale la pacientele cu boli grave asociate sarcinii (cardiace).
e (5):
• Asigurarea confortului psihic şi fizic al parturientei prin
- o comunicare plină de înţelegere din parte personalului sălii de naştere;
- încurajarea participării la naştere a unei persoane agreate din anturajul gravidei;
- instruirea gravidei în tehnicile de respiraţie pentru naştere, iar a persoanei de însoţire în
masajul zonelor de percepere a durerii în timpul contracţiilor uterine;
- asigurarea curăţeniei parturientei prin duş, toaleta organelor genitale;
- evacuarea cu regularitate a vezicii urinare şi eventual clisma evacuatorie atunci când rectul
este plin de schibale;
Conduita la naşterea normală
434
• Primul examen obstetrical urmăreşte :
- aprecierea stării de sănătate a gravidei;
- situaţia obstetricală prezentă, diagnosticul de declanşare a naşterii (contracţii regulate ce nu
cedează la antispastice, modificări de col), situaţia prezentaţiei, starea colului, a
membranelor, starea fătului;
- stabilirea prognosticului de naştere; pentru prognostic bun pledează parturienta tânară în
prezentaţie OISA fixată sau angajată, un segment inferior bine format, bazin normal, stare
buna fetală;
• Examinări de efectuat :
- parametrii clinici: temperatură, puls, TA;
- testarea sensibilităţii la anestezice locale;
- verificarea grupei sanguine şi Rh;
- efectuarea primei cardiotocografii, pentru aprecierea stării fătului şi ca examinare de reper
pentru restul naşterii.