Ana Blandiana Eclipsa

Renun la mil greu ca la un viciu,Cu mil sunt drogat de copil.Alb nstelat de ridicol plngLng fricos, lng nvins, lng umil.

i plng pe proti i protii m nving,Surztori sub steaua mea steril.De gingie tot mai mult m-ntuneci pier de umanism i mil.

nduioate mini ntind s mngi Fiare gonind spre mine hmesite,i-mi pare ru c n-o s mai sruti botul care m ucide.

Nici n-am trit spre-a nu jigni pe nimeni,Mi-au prins n rn rdcini genunchii,i-mi trece viaa ncercnd s-mi crescLa capetele aripilor unghii