Nicolae Iorga

Cugetări

Sunt şi cununi de lanţuri,

dar şi lanţuri de flori.

Când bănuieşti că cineva este turbat,

întinde-i din apa limpede a adevărului şi a sincerităţii;

dacǎ nu o bea, sǎ ştii cǎ e turbat şi crapǎ.

Curǎţia unui suflet se poate cunoaşte dupǎcât timp poate sta cineva faţă în faţă

cu sine însuşi.

Adevărul este ca apa rece

de care te dor dinţii bolnavi.

Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune.

Ascult-o !

La un milion de scântei

nu-ţi încălzeşti nici degetul cel mic.

Diamantul scânteiază

şi când e strivit sub picioare.

Egoistul se priveşte ca ultimul scop al creaţiunii,

dar aşteaptă ca în clipa morţii să fie şi sfârşitul lumii.

Din blocul unei zile din care se poate sculpta o faptă mare,

cei mai mulţi fac o grămăjoară de nisip.

Oamenii suportă multă murdărie,

dar nu suportă vorbele altora despre murdăria lor.

Egoism înseamnă a face din fiinţa ta temniţa sufletului tău.

Insulta este o neputinţă exasperată.

Până acum oamenii n-au

găsit un alt drum spre adevăr

decât greşeala.

Pământul îşi înnoieşte florile în fiecare an,

dar nu şi aurul din adâncuri.

Sunt suflete care mor de foame în palatul împărătesc al trupului trufaş.

Copiii învaţă bunătatea de la natură

şi răul de la oameni.

Nebunul poate răspunde la orice întrebare a înţeleptului;

înţeleptul tace la cele mai multe întrebări ale nebunului,

iar prostul stă deoparte şi zice că tot nebunul e mai cuminte.

Urăşte în duşman mai întâi faptele lui,

iar în prieten iubeşte-l întâi pe dânsul.

Cei mai mulţi trăiesc zile;

puţini trăiesc viaţă.

Muzica: Handel – Co. grosso op. 3 nr. 5 - Adagio