Cauza dezvoltării zonei zoster este un tip de virus herpetic, care în medicină se numeşte virusul varicelo-zosterian (varicella-zoster virus).

În timpul primei penetrări în organism (de regulă, în copilărie), virusul declanşează varicela (vărsat de vânt).

La toate persoanele care au suferit de varicelă, virusul herpes zoster rămâne în celulele nervoase în stare inactivă (de "somn").

În unele situaţii (de multe ori ca urmare a scăderii imunităţii), din starea de "somn" virusul trece într-o fază activă: virusul începe să se multiplice, într-un mod activ, în celulele nervoase şi în celulele pielii.

Studiile recente arată faptul că virusul herpes zoster în stare de "somn" este prezent în organismul la circa de 99,5% dintre toţi adulţii. La toţi aceşti oameni, teoretic, se poate dezvolta forma activă a herpesului zoster. Cu toate acestea, activarea virusului apare, de regulă, la persoanele cu imunitatea scăzută, şi, de cele mai deseori, la persoanele cu vârsta de peste 50 ani.

În general, riscul de a se bolnăvi de herpes zoster, pe durata vieţii, pentru fiecare persoană este de 10-20%.

În unele cazuri, o erupţie pe corp, asemănătoare cu zona zoster, poate fi declanşată nu de virusul herpes zoster, ci de viruşii herpes simplex de tipul 1 şi 2, care, de regulă, provoacă leziunile herpetice pe faţă şi pe organele genitale.

Detalii referitor la aceste infecţii le puteţi citi în articolele Herpes pe faţă, Herpes genital.

În practică, necesitatea determinării exacte a tipului virusului, care a declanşat boala, apare rar.

Şi herpes simplex virus (tip 1 şi 2) şi herpes zoster pot fi tratate cu aceleaşi medicamente antivirale şi pot provoca complicaţii similare.

4

Cât de periculos este herpesul zoster? Posibilele complicaţii şi urmări ale bolii

Zona zoster rar provoacă la tineri unele complicaţii grave şi, de regulă, se recuperează totalmente.

Pe de altă parte, persoanelor cu un sistem imunitar slăbit, această infecţie le poate cauza unele complicaţii foarte grave.

În special, la persoanele cu imunitatea scăzută, virusul herpes zoster are capacitatea să se reproducă, în mod activ, în celulele măduvei spinării şi ale creierului, ceea ce

îl face extrem de periculos. Răspândirea virusului în măduva spinării şi în creier conduce la distrugerea masivă a ţesuturilor acestor organe, ceea ce, ulterior, poate conduce la paralizia braţelor, paralizia picioarelor, paralizia facială, la insuficienţă respiratorie şi deces.

Răspândirea herpesului la ochi poate provoca inflamaţie severă, care, la rândul ei, poate conduce la dezvoltarea glaucomului, la leziuni corneene grave şi la orbire.

În unele cazuri, virusul herpes zoster se poate răspândi şi la organele interne, cauzând inflamaţia severă a ficatului şi a plămânilor.

Simptomele şi semnele herpesului zoster

În primele ore după reactivarea virusului herpes zoster, înainte de apariţia veziculelor pe piele, puteţi observa sensibilitatea crescută a pielii în unele zone, o stare de indispoziţie uşoară, slăbiciune, frisoane.

În 2-3 zile de la debutul primelor simptome ale bolii, odată cu o creştere semnificativă a durerii, apar erupţiile pe piele sub formă de numeroase pete roşii, care se transformă rapid în vezicule pline cu un lichid limpede.

Veziculele noi continuă să apară în următoarele 3-5 zile. Fiind plasate la distanţe mici între ele, acestea pot acoperi zone mari de piele.

Peste câteva ore sau câteva zile după apariţie, veziculele se sparg. În locul lor rămân leziuni superficiale, care se acoperă rapid cu o crustă întunecată.

Vindecarea deplină a leziunilor poate dura de la 10 zile până la o lună.

În locul leziunilor, în urma separării crustei, pe piele pot rămâne pete întunecate sau decolorate. De regulă, aceste pete dispar după câteva luni, dar, uneori, ele rămân pe piele de-a lungul vieţii.

La unele persoane, zona zoster provoacă doar apariţia unor dureri severe într-o anumită parte a corpului, dar nu provocă apariţia erupţiei. La alţi oameni, dimpotrivă, există erupţia caracteristică sub formă de vezicule, dar nu există absolut nicio durere.

5

Herpesul pe nas sau pe ochi

Apariţia erupţiilor cutanate herpetice pe nas sau pe ochi poate fi cauzată de virusul herpes simplex, care, de regulă, provoacă leziunile herpetice pe buze, dar şi de herpes zoster.

Şi în cazul herpesului pe nas, şi în cazul herpesului asupra ochilor (pe pleoape), există o probabilitate mare a răspândirii infecţiei pe globul ocular, ceea ce, la rândul său, poate conduce la orbire.

La început, infecţia ochilor cu herpes poate rămâne invizibilă. Din aceste considerente, cât mai curând posibil, consultaţi medicul (oftalmolog), de îndată ce observaţi pe nas sau pe ochi erupţii cutanate asemănătoare cu herpes.

Contactaţi imediat medicul dumneavoastră dacă, în afară de erupţii cutanate herpetice pe nas sau pe ochi, aveţi simptome, precum:

Pe corneea ochiului a apărut o veziculă sau o eroziune (zgârietură); Durere şi mâncărime în ochi, înroşirea ochilor, senzaţia că "în ochi a nimerit

ceva"; Pată întunecată în câmpul vizual; Scăderea accentuată a acuităţii vizuale la un ochi; Apariţia senzaţiei de ceaţă (de pânză, de pâclă) înaintea ochilor.

Recomandările detaliate referitor la tratamentul infecţiilor herpetice ale ochiului sunt prezentate în articolul nostru Keratita herpetică.6

Herpesul pe ureche

De regulă, apariţia erupţiei cutanate herpetice pe ureche este o manifestare a infecţiei cu herpes zoster.

Ca şi în cazul herpesului pe nas sau pe ochi, herpesul pe ureche este o formă periculoasă a bolii.

În plus la erupţia veziculară caracteristică pe ureche şi pe pielea din jurul urechii, simptomele bolii includ:

durerea severă în ureche; tulburarea simţului gustativ (în special, în partea din faţă a limbii); leziuni în gură (pe cerul gurii, pe limbă); ameţeli severe; Greaţă şi vomă; paralizia muşchilor faciali de pe o parte a feţei (lăsarea feţei dintr-o parte,

incapacitatea de a închide gura sau ochii); slăbirea sau, dimpotrivă, ascuţirea auzului; zgomot în urechi; dureri în ochi.

În circa 10-20% de cazuri, erupţiile cutanate sunt absente.

În literatura medicală, setul simptomelor de mai sus, cauzate de reactivarea virusului herpes zoster, se numeşte sindromul Ramsay Hunt.

Fiţi atenţi!

În unele cazuri, herpesul zoster pe ureche poate afecta creierul (rar) şi poate conduce la paralizia permanentă a muşchilor faciali (circa 50% dintre cazuri). Din aceste considerente, adresaţi-vă neapărat medicului (medicului ORL-ist, medicului de boli infecţioase), de îndată ce observaţi apariţia unuia sau a mai multor dintre simptomele de mai sus.

Consultaţia medicului, de asemenea, este necesară din cauza faptului că simptomele de mai sus (cu excepţia erupţiilor cutanate), pot fi semnele altor boli grave (ictusul cerebral, otita).7Cazurile în care trebuie să vă adresaţi neapărat medicului

Simptomele similare cu simptomele herpesului pe corp pot fi observate în cazul altor boli grave. Din aceste considerente, toţi oamenii (indiferent de vârstă şi de starea sănătăţii), având simptomele similare cu acele ale herpesului zoster, ar trebui să consulte neapărat medicul dermatolog sau medicul de boli infecţioase.

În urma examinării şi a investigaţiilor medicale necesare, medicul va stabili cauza exactă a bolii, va determina riscul complicaţiilor periculoase şi va planifica un tratament adecvat.

Cu excepţia situaţiilor descrise în secvenţele destinate herpesului pe nas, pe ochi şi pe urechi, adresaţi-vă medicului şi în cazul în care simptomele herpesului pe corp (zona zoster) au apărut:

La nou-născut sau la un copil în primii ani de viaţă; La o persoană cu vârsta peste 50 ani; La o femeie gravidă; La o persoană care suferă de diabet zaharat; La o persoană care suferă de cancer sau care se tratează de cancer

(chimioterapia, radioterapia); La o persoană care administrează hormoni glucocorticoizi sau alte

medicamente care reduc activitatea sistemului imunitar (de exemplu, Metotrexat, Azatioprină, Mercaptopurină, etc.);

La o persoană care a suportat transplant de organe interne şi care administrează medicamentele ce deprimă respingerea grefei;

La persoanele care suferă de unele boli cronice ale organelor interne

(insuficienţa renală cronică, hepatita cronică, ciroza hepatică, boli cardiace, tuberculoza).

Cât mai curând posibil, adresaţi-vă medicului (chemaţi ambulanţa) în cazul în care, odată cu simptomele herpesului pe corp sau la câteva zile după debutul bolii, la Dvs. sau la copilul Dvs. apar:

Cefalee severă (dureri de cap); Greaţă sau vomă; Tensiune musculară la ceafă (observaţi că este dificil şi dureros să vă aplecaţi

capul spre piept); Slăbiciune severă, febră, frisoane; Leşin; Convulsii; Senzaţia de gusturi şi de mirosuri ciudate sau inexistente; Pierderea simţului olfactiv sau gustativ; Slăbiciunea musculară severă în braţ şi în picior, de pe una şi aceiaşi parte; Starea de anxietate, de confuzie; Slăbirea auzului; Ameţeli; Dureri în ureche.

8

Cât timp persistă durerile în urma herpesului zoster?

In timpul reproducerii, virusul herpes zoster perturbă funcţiile celulelor nervoase, care devin prea sensibile şi care generează impulsuri foarte puternice (de exemplu, cum ar fi o arsură), ca răspuns, la cea mai mică atingere la piele.

Conform datelor ultimelor cercetări, la 3-14% dintre persoanele care au suferit de herpesul zoster, după recuperarea aparentă, le rămâne senzaţia durerilor severe în zona corpului care a fost afectată de virus. Trebuie remarcat faptul că, în acest caz, păstrarea durerilor nu este legată de dezvoltarea continuă a infecţiei ci de unele tulburări în funcţionarea nervilor care au fost afectaţi în urma reactivării virusului. Păstrarea durerilor după recuperarea de la herpesul zoster, în medicină, se numeşte neuropatia postherpetică (nevralgia postherpetică).

Majoritatea oamenilor care au avut zona zoster, descriu durerile postherpetice ca senzaţii de arsură, de sfredelire, de "coacere", de "trecere a curentului electric".

Durerea poate apărea de la sine sau ca răspuns la o atingere uşoară, la contactul cu apa.

Observaţiile clinice arată faptul că probabilitatea dezvoltării neuropatiei postherpetice depinde foarte mult de vârsta persoanei, care a suferit de zona zoster. În special la tineri, aceste dureri, fie că sunt rare, fie că durează doar câteva săptămâni sau un pic mai mult de o lună. La persoanele cu vârsta de peste 50 de ani durerile apar mult mai frecvent (50-70%) şi pot dura mai multe luni. La persoanele cu vârsta peste 70 de ani, durerea poate persista timp de 1 an sau mai mult.

Detaliile despre tratamentul durerilor rămase în urma herpesului zoster, sunt prezentate mai jos.

Herpesul zoster la copii

Copii sănătoşi suferă foarte rar de zona zoster. Cauza principală a acestei infecţii, ca şi în cazul adulţilor, la copii se consideră slăbirea imunităţii.

În special, aproximativ în circa 3% de cazuri, herpesul zoster se dezvoltă la copiii care suferă de cancer.

În alte cazuri, boala apare la copiii infectaţi cu HIV şi care primesc tratament în acest sens.

În unele cazuri, herpesul zoster apare la copiii (la nou-născuţii sau în primii ani de viaţă), mamele cărora au suferit de varicelă în timpul sarcinii.

În cazul în care simptomele herpesului zoster au apărut la copilul dumneavoastră, adresaţi-vă neapărat medicului Dvs. În cele mai multe cazuri, herpesul zoster la copii nu produce nicio complicaţie periculoasă, dar, însăşi faptul apariţiei acestei boli la copil poate însemna că copilul suferă de vreo boală serioasă.

Simptomele herpesului zoster la copii, de regulă, sunt aceleaşi ca şi la adulţi (vezi mai sus).

La copiii de vârstă preşcolară, herpesul zoster se manifestă, adesea, doar prin roşeaţa unei zone a pielii şi prin durere, fără de erupţii cutanate.

La copiii de vârstă şcolară zona zoster apare, de regulă, pe pielea din zona urechilor şi poate conduce la paralizia nervului facial (vezi mai sus Herpes pe ureche).

Un copil poate reveni la şcoală îndată după ce erupţiile cutanate, cauzate de herpesul zoster, se acoperă cu cruste. Pentru a reduce şi mai mult riscul de

infectare a altor copii ar trebui să se asigure că zonele afectate sunt acoperite cu haine sau cu un bandaj.

Studiile experţilor americani arată faptul că copiii care au primit vaccinul varicelei au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta herpesul zoster decât copiii care au suferit de varicelă şi în organism lor virusul persistă sub formă "sălbatică".

Cu toate acestea, până în prezent nu este clar dacă vaccinarea reduce riscul dezvoltării zonei zoster la adulţi.

9

Zona zoster în timpul sarcinii

Cu toate că virusul herpes zoster nu este nociv pentru făt, dezvoltarea acestei infecţii în sarcină poate fi o ameninţare gravă pentru sănătatea femeii gravide. Mai multe despre acest lucru se descrie în articolul Herpes în timpul sarcinii.

Care sunt testele şi investigaţiile necesare în scopul detectării herpesului zoster?

Diagnosticul şi tratamentul zonei zoster îl efectuează dermatologii, medicii de boli infecţioase, medicii oftalmologi, medicii ORL.

În general, în scopul de a face un diagnostic corect, medicului îi este suficient să-l examineze şi să-l interogheze pe bolnav referitor la evoluţia bolii.

În cazuri mai rare, în scopul precizării diagnosticului, medicul poate să vă prescrie teste speciale necesare pentru a determina tipul virusului care a provocat boala (test de sânge pentru anticorpi la virus, analiza PCR, însămânţarea virusului pe medii de cultură, etc.).

Cum poate fi tratat herpesul zoster?

Conform datelor existente, la tinerii fără probleme grave de sănătate, de regulă, zona zoster nu necesită niciun tratament şi se recuperează totalmente în termen de 10-15 zile.

Pe de altă parte, la persoanele cu vârsta de peste 50 ani, precum şi la persoanele cu imunitate scăzută, această infecţie poate să se dezvolte foarte periculos şi necesită un tratament special cu medicamentele antivirale.

Dacă aveţi simptomele herpesului zoster (indiferent de vârstă şi de starea sănătăţii), trebuie să vă adresaţi medicului.

10

Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate prescrie tratament cu unul dintre medicamentele antivirale (Aciclovir, Famciclovir, Valaciclovir), sub formă de tablete pentru administrare orală sau sub formă de injecţii intravenoase. După cum arată studiile recente, un asemenea tratament poate reduce durerea şi poate spori viteza vindecării leziunilor şi viteza recuperării totale.

Deocamdată nu se cunoaşte exact faptul dacă tratamentul cu preparatele antivirale reduce riscul dezvoltării durerilor îndelungate postherpetice după recuperare.

Durata tratamentului şi dozele medicamentelor le determină medicul pentru fiecare pacient în parte. Durata medie a tratamentului poate fi de 7-10 zile.

În scopul tratamentului herpesului zoster la copii, se utilizează doar Aciclovirul (vezi Instrucţiunile referitor la utilizarea Aciclovirului).

Uşurarea durerilor la începutul tratamentului

După cum sa menţionat mai sus, la unele persoane, pe lângă erupţia caracteristică sub formă de vezicule pe piele, herpesul zoster provoacă dureri severe în zona afectată a pielii.

În scopul uşurării durerilor, medicul poate să vă prescrie medicamente antivirale şi analgezice.

În cazul în care zona zoster vă provoacă durere, nu o răbdaţi. Studiile arată că încercările oamenilor de a suporta durerea, de multe ori, conduc la creşterea sensibilităţii la durere şi la apariţia durerilor cronice care persistă timp de mai multe luni şi chiar, ani.

Vizitând medicul, să-i spuneţi tot despre ce întreabă acesta şi tot ce credeţi că este important. În special, spuneţi medicului dumneavoastră în ce zonă exact simţiţi durerea şi cât de puternică este ea. Oferind medicului toate informaţiile despre sănătatea dumneavoastră, îl veţi ajuta să vă planifice un tratament corect.

11În special, în cazul în care durerile nu sunt foarte puternice, medicul poate să vă prescrie un analgezic slab (de exemplu, Aspirina, Acetaminofenul (Paracetamolul), Ibuprofenul, Naproxenul, un gel cu Lidocaină).

Şi dimpotrivă, în cazul durerilor puternice, medicul poate să vă prescrie un analgezic puternic (Gabapentina, Oxicodona, etc.) + medicamentul antiviral.

Tratamentul durerii care rămâne după herpesul zoster

În unele cazuri, peste câteva zile, câteva săptămâni sau câteva luni după recuperare de herpesul zoster (vindecarea leziunilor pe piele), la persoana afectată, apar dureri severe.

Nu încercaţi să înduraţi durerea. Cu cât mai mult timp omul încearcă să îndure durerea, cu atât mai greu el o suportă şi cu atât mai mare va fi impactul negativ al acesteia asupra sănătăţii lui.

Dacă, în urma bolii, v-au rămas dureri, adresaţi-vă neapărat medicului neurolog.

În funcţie de puterea, de caracterul durerii şi de alte circumstanţe, medicul poate găsi un tratament eficient.

În prezent, în tratamentul durerii post-herpetice (nevralgiei), se utilizează următoarele remedii:

Antidepresive triciclice (de exemplu, Amitriptilina); Pregabalina; Gabapentina.

Tratamentul nevralgiei post-herpetice cu medicamentele antivirale este ineficient.

12

Tratamente suplimentare ale durerii

În cazul în care medicamentele nu pot reduce suficient durerea, medicul poate recomanda unele remedii suplimentare:

Blocada (injectarea analgezicelor în ţesutul din jurul nervilor) permite, pentru un timp, să se elimine chiar şi durerile foarte severe;

Stimularea electrică transcutanată a nervilor este o procedură specială, care ajută la normalizarea funcţionării nervilor afectaţi.

Tratamentul herpesului zoster la domiciliu

Dacă, în urma examinării, medicul va decide că, în cazul dumneavoastră, boala nu este periculoasă, el vă poate recomanda să realizaţi tratamentul la domiciliu şi să vă prescrie toate medicamentele necesare.

Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu herpes zoster, tratându-se la domiciliu, este îngrijirea corectă a zonei de piele afectată. Mai jos sunt prezentate acele lucruri pe care trebuie să le faceţi şi acele pe care nu trebuie să le faceţi:

De fiecare dată când atingeţi zona afectată a pielii, spălaţi-vă bine mâinile cu apă şi cu săpun.

Încercaţi să nu zgâriaţi şi să nu scărpinaţi pielea afectată, deoarece acest lucru poate conduce la infectarea acestora cu bacterii şi la formarea inflamaţiei purulente. Dacă simţiţi că mâncărimea devine greu de suportat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră şi rugaţi-l să vă prescrie medicamente car reduc mâncărimea (de exemplu, Suprastin).

Aveţi grijă ca zona afectată să nu fie comprimată şi să nu se frece de haine. În niciun caz nu găuriţi şi nu rupeţi veziculele. Ele trebuie să se rupă de la sine. Atât timp cât pe piele sunt vezicule, de câteva ori pe zi, timp de 20 de minute,

aplicaţi pe zona afectată un şerveţel de tifon înmuiat în apă rece. După ce toate veziculele se sparg şi se acoperită cu o crustă, este important să

păstraţi zona afectată uscată. Pentru a face acest lucru, nu mai faceţi comprese şi încercaţi să nu înmuiaţi pielea fără necesitate.

Nu utilizaţi leucoplast, deoarece acest lucru poate încetini vindecarea. Nu utilizaţi unguente cu antibiotice, cu excepţia cazului în care acestea sunt

prescrise de medicul Dvs. Nu rupeţi crustele; lăsaţi-le să cadă de la sine. Adresaţi-vă medicului Dvs. în cazul în care observaţi că leziunile au început să

se agraveze.

Se poate de făcut baie în perioada de boală?

Da, vă puteţi spăla, dar nu prea frecvent. Cel mai bine este să luaţi un duş. După ce luaţi duşul, pielea afectată o ştergeţi uşor, cu un prosop moale (nu frecaţi!).

Remediile populare în tratamentul herpesului zoster

Remediile populare în tratamentul zonei zoster, cunoscute la ziua de azi, nu au fost supuse la suficiente teste clinice pentru verificarea eficacităţii şi a siguranţei lor. Din aceste considerente, aceste remedii nu sunt recomandate în tratamentul acestei boli.