Spuneam anul trecut că treptat, cu

consecvență și dăruire am devenit ceea ce ne-am

propus împreună: o școală de elită, o școală

deschisă, o școală europeană. Cultura

organizațională, valorile în care trebuie să credem,

principiile sunt elemente fundamentale în

dezvoltarea școlii, în deschiderea ei către

comunitate, în afirmarea noastră ca o instituție de

educație cu renume european.

În fiecare an, de 6 Decembrie sărbătorim

Ziua Școlii. În ultimii ani acest moment de

sărbătoare pentru elevi și pentru noi toți cei care

lucrăm cu ei, l-am transformat în zilele

comunității, în zilele partenerilor, a voluntarilor, în

zilele părinților. Este un moment de sărbătoare

pentru toți cei care, mai mult sau mai puțin

intervenim în destinele acestor copii speciali.

După 37 de ani de învățământ special

pășcănean, decembrie 2013 a însemnat pentru noi

un moment important deoarece ne-am consolidat

identitatea și imaginea. Astfel, subprefectul

Bogdan Abalași a fost cel care, împreună cu patru

elevi a arborat pentru prima dată steagul școlii

noastre, în timp ce se intona imnul școlii, un imn

izvorât din dragostea pentru elevi și din candoarea

specialilor de pașcani.

Zilele școlii din decembrie 2013 au stat sub

semnul recunoștinței. Recunoștință pentru toți cei

care ne-au sprijinim să devenim o școală reper

pentru învățământul special: parteneri, finanțatori,

voluntari, părinți, mass-media. Distincțiile oferite

au fost doar un mic gest de recunoștință față de

întreaga prețuire pe care le-o purtăm.

”Pentru întreaga activitate” ca dascăl,

pentru întreaga carieră didactică, pentru

profesionalismul și devotamentul demonstrat,

distincția a fost înmânată de domnul senator Florin

Constantinescu, domnului învățător Gheorghe

Ciubotariu.

Distincția „Școli partenere” a fost

acordată cu sprijinul domnul inspector școlar

Bogdan Neculau acelor școli cu care am colaborat

și cu care am obținut și performanțe la nivel

național: Liceul Tehnologic Valea Seacă, Liceul

Tehnologic „Mihail Busuioc” Pașcani, Școala

Gimnazială Lunca Pașcani, Liceul Teoretic

„Miron Costin” Pașcani, Colegiul Național

„Mihail Sadoveanu” Pașcani, Colegiu Tehnic CF

Unirea Pașcani, Liceul Economic „Nicolae Iorga”

Pașcani.

Zilele școlii, Zilele Special de Pașcani

1

Distincția pentru ”Voluntariat” am

acordat-o uni om cu suflet deosebit, doamnei Hen

Lucia cu sprijinul căreia am reușit implementarea

Terapiei 3C la nivel de școală, terapie care și-a

dovedit eficiența în mod special în cazul copiilor

cu autism. Distincția a fost oferită de doamna

director DGASPC Iași, Niculina Karaksoni.

Domnul Eugen Moldovanu, pentru

participarea la instruirea artistică a formației de

aur „Busuiocul” care a obținut numeroase premii

naționale, a obținut Distincția „Sprijin pentru

performanță”, distincție înmânată de doamna

director Vasiliu Coca de la Liceul Tehnologic

Special ”Vasile Pavelcu” Iași.

Distincția „Sprijin pentru dezvoltare

instituțională” a fost acor dată Fundației Pentru

Comunitate reprezentată de domnul Andras Imre

pentru finanțarea proiectelor „Artiștii speciali” și

„Simt și zâmbesc ca voi”, dar și pentru calitatea de

prieten al școlii noastre, distincție oferită de

vicepreședintele Consiliului Județean Iași, domnul

Victorel Lupu.

Distincția ”Partener ONG” înmânată de

domnul inspector școlar Vasile Sorohan am oferit-

o Fundației „Vatra Pașcanilor” pentru modul în

care, împreună, am implementat la nivel de școală

trei proiecte care au o mare contribuție la

dezvoltarea instituțională: „Bucătarii speciali”,

„Artiștii speciali” și „Simt și zâmbesc ca voi”.

Distincția pentru ”Implicarea părinților

în viața școlii” înmânată de domnul pr imar

Dumitru Pantazi a fost acordată unui părinte a unii

copil special, doamna Vasilca Erbiceanu pentru

devotamentul și lupta constantă pentru drepturile

copiilor cu dizabilități și pentru modul de

implicare activă în viața școlii.

Distincția pentru „Promovarea imaginii

școlii” a fost acor dată par tener ilor media care

au promovat constant toate activitățile noastre:

Ziarul Orizont și TV BIT, Bună Ziua Iași, Ziarul

Obiectiv și Actualitatea TV, distincții înmânate de

domnul deputat Rățoi Neculai.

Distincția „Sponsorul școlii” înmânată de

domul consilier județean Mihai Popescu a fost

acordată următorilor agenți economici care ne-au

fost sprijin în derularea multor activități: SC

Avastar, SC Romelada, SC Proinvest Group, SC

Agrocomplex Lunca, SC Proconsil Grup, SC

Adems, SC Lorimer.

La 37 de ani școala noastră capătă

identitate arborând cu mândrie steagul, cântând cu

bucurie imnul, afișându-se alături de prieteni,

devenind distinctă prin Specialul de Pașcani clădit

nu între zidurile școlii ci în fiecare copil, profesor

sau prieten ce trece pe la noi.

2

Muzicoterapia în România – uz și abuz

Conferențiar doctor Cristina Neamțu

Universitatea ʺAl. I. Cuzaʺ Iași

Am avut de nenumărate ori prilejul să

constatăm, asistând la activitățile educaționale

specifice obținerii gradului didactic I în școlile din

învățământul special, cu cât entuziasm unii

profesori psihopedagogi afirmă că includ

muzicoterapia în programele desfășurate cu elevii

lor. De cele mai multe ori, ceea ce se prezenta

drept muzicoterapie consta în asigurarea unui fond

muzical la activitatea elevilor. Este o practică

educațională frecventă, bazată mai puțin pe

abordarea riguroasă specifică muzicoterapiei și

mai mult pe observațiile empirice acumulate de-a

lungul experienței profesionale vizând efectele

muzicoterapiei asupra comportamentului,

dispoziției afective și randamentului cognitiv al

elevilor.

Din păcate, la ora actuală practica

muzicoterapiei în țara noastră se bazează mai mult

pe bune intenții și pe improvizație, decât pe o

planificare sistematică a intervenției muzicale,

pornind de la o evaluare care să pună în evidență

nevoile subiectului, sensibilitatea sa față de sunete

și decantând obiectivele și tehnicile necesare.

Întrucât preconizăm realizarea în curând a unui

dispozitiv de formare profesională pentru

terapeuții muzicali, considerăm oportună

prezentarea a ceea ce reprezintă în momentul

actual practica muzicoterapiei la nivel mondial.

Muzicoterapia este un domeniu de

activitate aflat la intersecția dintre artă și știință,

interesând deopotrivă arta muzicii, științele

medicale și psihologia. Diversele aspecte legate de

relația complexă dintre muzică și sănătate au făcut

obiectul cercetărilor din psihologie, psihiatrie,

fiziologie, neurologie; psihofiziologia și

psihoacustica au o istorie îndelungată a cercetării

mecanismelor de acțiune a sunetelor asupra

organismului uman. Sonologia ar fi ʺștiința

generală a sunetelor, având ca obiect de studiu

efectele fizice, chimice, biologice și psihice ale

sunetelor asupra omuluiʺ (C. Corneliu, 1984, p.

42) Aceste efecte sunt atât de numeroase și cu

implicații atât de diverse și profunde încât

muzicoterapiei i s-au alocat structuri

organizaționale de cercetare specifice, cu

manifestări științifice proprii – congrese și

simpozioane internaționale – cu publicații de o

mare vizibilitate științifică, cu circulație

internațională, dintre care merită amintite Journal

of Music Therapy, Music Therapy Perspectives,

The International Journal of Arts Medicine.

Rezultatele cercetării din domeniu

legitimează specialiștii să afirme că muzicoterapia

poate fi utilizată eficient în următoarele domenii:

1. În domeniul medicinei muzicoterapia

oferă suport în practica stomatologică,

obstreticală, în recuperarea după orice fel de

traumă, accident sau intervenție chirurgicală, în

reabilitarea motorie, în geriatrie (V.Preda, 2004,

3

pp.124-125)

2. În psihoterapie, muzica este un mijloc

eficient în tratarea depresiei, nevrozelor,

insomniilor, anxietăților, autismului, tulburărilor

alimentare, în tratarea adicției, in terapiile

individuale și de cuplu – într-un cuvânt, în

restabilirea echilibrului psihic al persoanelor.

Efectul psihologic al muzicii depinde de

caracteristicile ritmului, armoniei și melodiei,

asigurând o plajă diversă de posibilități de

intervenție pentru reducerea tensiunii nervoase,

pentru calmare sau activizare, pentru trăirea unor

afecte pozitive, pentru diminuarea anxietății,

stimularea autocunoașterii, a comunicării cu

ceilalți și dinamizarea resurselor subiectului.

3. În pedagogia de susținere, muzicoterapia

devine o ramură de sine-stătătoare. Persoanele cu

nevoi speciale – copii sau adulți – au în muzică un

mecanism compensator sui-generis, care

diminuează sentimentul de frustrare, favorizează

autocontrolul și contribuie la dinamizarea tuturor

proceselor psihice implicate în recuperare. Mai

structurat, muzicoterapia poate atinge următoarele

categorii de obiective:

obiective psihomotorii: ameliorarea

competențelor motorii prin obținerea unui control

muscular mai bun, reglarea tonusului muscular,

coordonarea mișcărilor, stimularea vitezei, puterii

și flexibilității, ameliorarea coordonării ochi-mână,

ureche-mână, a echilibrului, lateralității, creșterea

gradului de conștientizare a propriului corp,

creșterea vitalității și rezistenței etc.

obiective cognitive: ameliorarea

abilităților perceptive – auditive, vizuale,

kinestezice, tactile – ameliorarea competențelor

cognitive (cu toate componentele implicate, de la

educarea perceptiv-senzorială, la stimularea

memoriei, controlul impulsurilor, formarea

abilităților de diferențiere și clasificare),

îmbunătățirea comunicării, atât la nivel receptiv,

cât și expresiv, ameliorarea atenției și a orientării

spațio-temporale etc.

obiective afective: conștientizarea și

gestionarea emoțiilor, reducerea anxietății,

stresului, fricii, creșterea stimei de sine,

dinamizarea voinței și a motivației, creșterea

toleranței la frustrare, scăderea frecvenței

comportamentelor inadecvate, trăirea unei game

de sentimente pozitive, care induc o stare de bine

generalizată.

Deși tabloul efectelor muzicoterapiei este

vast, acestea nu se obțin prin simpla ascultare a

oricărei bucăți muzicale. Acțiunea muzicii va avea

o eficiență mai mare și va realiza scopul terapeutic

urmărit numai dacă persoana care aplică metoda

are cunoștințele necesare despre muzică, despre

sănătate, boli și relația dintre ele. La fel de

necesare pentru asigurarea eficienței

muzicoterapiei sunt și cunoștințele despre

indicațiile și contraindicațiile metodei terapeutice,

cât și despre condițiile necesare pentru realizarea

optimă a audiției muzicale sau a interpretării

muzicale. Preocupările terapeuților au depășit faza

reactivă și s-au concentrat în ultimul timp pe faza

proactivă, în sensul identificării unor mecanisme

prin care muzica poate crește imunitatea

organismului la diverse boli și a modului în care

poate fi utilizată în scopul profilaxiei bolilor. S-a

observat faptul că reacțiile la mesajul muzical au

un caracter și un efect difuz la subiecții fără

cultură muzicală, în timp ce la cunoscători

manifestările psihofiziologice se ajustează la

particularitățile discursului muzical, producându-

se o reglare a ritmurilor biologice în funcție de

acestea. Principala consecință vizând asigurarea pe

o scară largă a efectului profilactic al muzicii este

realizarea unei educații muzicale pentru toți.

Aplicarea muzicoterapiei, adică urmărirea

realizării unui set de obiective specifice prin

muzică presupune elaborarea unui program

special, pe baza evaluării complexe a situației

subiectului și a preferințelor sale muzicale. Muzica

4

are eficiență terapeutică dacă alegerea pieselor este

adaptată la puterea de înțelegere a subiecților și la

pragurile lor senzoriale. Aspectul tehnic al

muzicoterapiei este important – arta muzicii ia

locul dialogului verbal în relația terapeutică clasică

(E.Lecourt, 2010) – însă indiferent care sunt

tehnicile și metodele disponibile, ele trebuie

selectate și aplicate ca să răspundă unor obiective

orientate către nevoile subiectului. Obiectivele pot

fi de scurtă durată – ameliorarea stării subiectului

– sau de lungă durată - ʺreorganizarea

personalității, adecvarea comportamentului și

creșterea disponibilităților de relaționare și

integrareʺ (G.Ionescu, 1991, p. 31)

Prescrierea muzicii terapeutice ține cont de

faptul că muzica este o formă de terapie non-

verbală, bazată pe un limbaj al sunetelor, care sunt

articulate conform legilor compoziției și se

adresează unui ascultător, care-l traduce în funcție

de sentimentele și gândirea proprie și de aceea

muzica are eficiență atât în scop diagnostic, cât și

terapeutic. O bună comunicare cu subiectul pentru

obținerea unei intervenții terapeutice optime cere o

evaluare prealabilă a subiectului.

ʺMuzicodiagnosticulʺ (Luban-Plozza, I.B.

Iamandescu, 1997) este folosit pentru cunoașterea

nivelului socio-cultural și educațional care au

structurat o anumită constelație a preferințelor

muzicale ale subiectului, precum și pentru

evidențierea trăsăturilor de personalitate care le

influențează. Reușita terapiei muzicale presupune

relaționarea dintre personalitatea subiectului cu

caracteristicile pieselor muzicale și cu mesajul

transmis de muzică. Tehnic, realizarea profilului

psihomuzical al subiectului, se realizează prin

interviu și prin evaluarea reacțiilor sale la

ascultarea diverselor genuri muzicale. Numai pe

această bază se poate determina apoi ce gen/piesă

muzicală poate fi folosită cu un anume subiect.

Programul de intervenție muzicoterapeutic

presupune stabilirea, pe baza bilanțului

psihomuzical al subiectului, a tipului de efect al

muzicii de care are nevoie subiectul (de exemplu,

liniștitor sau excitant), alegerea genului și a

pieselor care asigură tipul de efect urmărit,

stabilirea dozei (durata activității și intensitatea

sonoră) dar și a posibilelor efecte secundare

asociate, atunci când muzica se combină și cu alte

intervenții terapeutice. Literatura de specialitate

oferă numeroase modele de abordări și practici

(I.B.Iamandescu, 2004) de natură să orienteze

terapeutul în stabilirea programului terapeutic

adaptat.

Și alegerea metodei – receptivă, activă sau

mixtă – se bazează tot pe evaluarea riguroasă a

subiectului; înainte de alegerea metodei, terapeutul

trebuie să cunoască nu numai preferința pentru

stilul sau genul muzical, compozitorul preferat,

timbrul sunetelor sau orientarea către muzica

vocală versus cea instrumentală, ci trebuie să

determine și nivelul de activism fizic al

subiectului, abilitățile motorii care-i permit sau nu

să cânte la un instrument muzical. Dacă se decide

aplicarea formei receptive, pașii următori în

stabilirea programului muzicoterapeutic vor pune

în evidență condițiile în care această abordare

poate fi cea mai eficientă pentru subiect: audiția

muzicală se va realiza individual sau colectiv, la

un anumit nivel de intensitate sonoră, într-o

ambianță special creată pentru a amplifica efectele

psihofiziologice ale muzicii (ne referim la

intensitatea luminii și tipul de lumină, la

temperatură, la distanța față de sursa sonoră etc).

Aceeași atenție la condițiile de realizare trebuie

acordată și atunci când se optează pentru forma

activă a muzicoterapiei, cu accent pe selectarea

surselor sonore (pseudoinstrumente, surse sonore

primare, instrumente accesibile subiectului) și pe

crearea climatului necesar în interpretare sau în

improvizație și manifestarea creativității.

Am trecut în revistă câteva aspecte care

jalonează practica muzicoterapiei, cu scopul de a

evidenția faptul că proiectarea activităților de

terapie muzicală cer un demers complex, calificare

5

înaltă și, nu în ultimul rând, resurse materiale consistente. Ne exprimăm speranța ca cele prezentate să

alimenteze interesul practicienilor din școlile românești pentru aprofundarea domeniului, începând cu

observarea sistematică a preferințelor elevilor față de muzică și terminând cu identificarea a noi forme de

integrare a copiilor cu CES în adevărate comunități muzicale.

Bibliografie

Corneliu, C.(1984) Introducere în sonologie, Editura Muzicală, București.

Iamandescu, I,B. (2004) Muzicoterapia receptivă, premise psihologice. Aplicații profilactice și

terapeutice, Editura Info Medica, București.

Ionescu, G (1991) Psihoterapia, Editura Științifică, București.

Lecourt, E (2010) La musicothérapie, Ed. Eyrolles.

Luban-Plozza, B, Iamandescu, I.B (1997) Dimensiunile psihologice ale muzicii. Introducere în

muzicoterapie, Editura Romcartexim, București.

Preda, V. (2004) Terapii prin mediere artistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Reziliență și artterapie

Reziliența este definită ca o funcție de

dezvoltare a abilităților psihologice de adaptare

rapidă la diverse situații traumatizante și în același

timp de a se recupera după astfel de situații.

Reziliența este un proces complex care implică

interacțiune între subiect și mediul său, un proces

care implică factori de protecție individuali,

familiali și de mediu, precum și moderarea riscului

de adversitate.

În accepțiunea psihologului american Al

Siebert, cel care a introdus conceptul de reziliență

ca abilitate umană, acest concept explicat în

termeni foarte simpli reprezintă capacitatea unei

persoane de a-și reveni în urma unor experiențe de

viață copleșitoare. Reziliența sau a fi rezilient

înseamnă: a face față cu succes unor schimbări

continue și majore, capacitatea de a-ți păstra

sănătatea și energia când te afli sub presiune

constantă, capacitatea de a-ți reveni rapid după

eșecuri, capacitatea de a depăși adversitățile

capacitatea de a face toate acestea fără a acționa

într-o manieră distructivă sau disfuncțională.

Reziliența copilului este determinată de

relații bune cu familia, prietenii, colegii, de o

imagine de sine pozitivă, de abilitățile de

comunicare, precum și de toleranța la frustrare.

Școala Gimnazială Specială Pașcani oferă

servicii educaționale și terapeutice elevilor ce

prezintă deficiență mintală, de toate gradele. În

ultima perioadă, cazurile de elevi care prezintă

deficiențe severe și asociate sunt într-o creștere

alarmantă, cazuistica fiind diversă și complexă.

Acest lucru a determinat adaptarea și

diversificarea metodelor de intervenție terapeutică

și recuperatorie, dezvoltarea de modele de

intervenție pozitivă pentru elevii cu deficiență

mintală, bazat pe susținerea rezilienței acestora, ce

poate favoriza o mai bună incluziune școlară și în

societate. Profilul psihologic și social al elevilor cu

deficiență mintală este dominat de un număr mare

6

de factori de risc, care pot afecta grav integrarea

socială a acestora (marea majoritate provin din

familii cu risc social ridicat, imaginea de sine este

una scăzută, abilitățile de comunicare sunt în

general limitate, etc.). Nivelul de reziliență la

acești copii este unul scăzut, ceea ce ne-a

determinat să alegem diferite metode practice

pentru sprijinirea și îmbunătățirea dezvoltării

rezilienței copilului cu dizabilități, în vederea

creșterii abilităților de gestionare a diferitelor

situații, fapt care le facilitează incluziunea socială.

Una din metodele prin care am încercat să

creștem gradul de reziliență a elevilor noștri a fost

înființarea unui cabinet de artterapie prin tehnica

olăritului, proiect finanțat de Fundația Pentru

Comunitate și MOL România. Atelierul de olărit

al școlii a devenit un spațiu securizant pentru

copii, modelarea lutului și obținerea obiectului de

ceramică în forma finală reprezintă modele de

intervenție pozitivă și suport pentru elevi, ceea ce

a condus la creșterea stimei de sine, au stimulat

creativitatea și au facilitat comunicarea. S-a

observat o îmbunătățire a capacității elevilor de a

face față situațiilor frustrante și o mai bună

incluziune în spațiul școlar.

Acest proiect de succes prin rezultatele

deosebite obținute la nivelul creșterii gradului de

reziliență a fost considerat un exemplu de bună

practică și un model de intervenție eficient în cazul

copiilor cu dizabilități. Rezultatele proiectului au

fost diseminate la nivel internațional prin

participarea la al doilea Congres

Mondial Consacrat Rezilienței: De la

Persoană la Societate, congres care în

acest an a avut loc în România, la

Universitatea de Vest din Timișoara (8-

10 mai 2014). Reunind practicieni şi

cercetători care intervin în domeniul

rezilienţei individuale (abordată din

perspectiva ciclului vieţii), în cel al

rezilienţei familiale, comunitare şi

societale, cel de al doilea Congres Mondial a

contribui la progresul etapei actuale a cercetării

asupra rezilienţei – etapă definită ca al ”patrulea

val” – care se caracterizează printr-o analiză, la

multiple niveluri, a modului în care se modelează

rezilienţa.

profesor Gabriela Nedelcu

profesor Oana Hogaș

7

Legământ

Decalogul profesorilor din Școala Gimnazială Specială Pașcani

Ninge! Ninge cu amintiri.

Fiecare om poartă în desaga sa cu amintiri

imagini neșterse despre copilărie și tinerețe,

despre anii de școală. Acei ani s-au scurs ca o

clipă și amintirile s-au înghesuit și ele cum au

putut. Eh! Copilăria și școala nu au egal în

amintirea noastră.

Ca om a cărui pregătire de bază s-a

desfășurat în Școala Normală „Vasile Lupu” din

Iași, pe care o prețuiesc și de care mă simt legat

sufletește și acum la mai bine de 40 de ani de la

absolvire, nu pot să nu-mi amintesc necesitatea

încadrării de atunci, care cred că este valabilă și

azi, a comportamentului viitorilor educatori în

prevederi regulamentare clare. Aceste trăsături de

personalitate trebuie să caracterizeze pe toți cei

care doresc să facă educație. Integritatea morală și

verticalitatea caracterială, iubirea de profesie și de

țară, spiritul gospodăresc, empatia și dragostea

față de copii, atunci și acum trebuie să ne

definească pe toți.

Propun, conducerii școlii noastre și

colegilor, ca an de an la începutul anului școlar

sau pe parcursul lui, de ziua școlii, în atmosferă de

sărbătoare corpul profesoral să depună următorul

legământ care să rămână în tradiția școlii noastre.

Decalogul profesorilor din Școala

Gimnazială Specială Pașcani

„Mă leg:

Să-mi țin cuvântul dat;

Să depun toate eforturile cu bunăvoință și

cuviință pentru elevii ce-i îngrijesc și să le dau

învățătură și bună creștere;

Să nu tăinuiesc adevărul;

Să fiu drept și cu mine și cu alții, măsurându

-mi vorbele și faptele;

Să cruț pe cei ce suferă și să ajut, pe cât pot,

pe cei căzuți prin nedreptatea sorții;

Să fiu curat la port și la vorbă;

Să fiu ordonat și stăruitor la muncă;

Să cinstesc obiceiurile strămoșești și legile

țării mele;

Să-mi iubesc țara și neamul;

Să-mi amintesc că viața nu începe și nici nu

se isprăvește cu mine, ci este o răsplată pentru toți

și toate.”

Dragi colegi, să fiți optimiști și să vă

bucurați de izbânzile voastre dar și de ale

celorlalți, să vă bucurați de frumusețile naturii, de

un cer înstelat și să știți să oferiți bucurii celor din

jur. O societate normală trebuie să ajute meritul să

se transforme în succes. E ușor să definești

succesul la modul sublim, dar dacă ne uităm în jur

realizăm că el se realizează în special prin relații,

prin obrăznicie și oportunism. Succesul adevărat

este cel oferit de creație. Pe acesta vi-l doresc

vouă.

profesor Victor Vâncă

8

Profesor psihopedagog la Paşcani, atât ştiam

pe 4 august 2014. Această idee îmi aducea bucurie

în suflet şi mulţumire pe chip. La început, mă

gândeam că este o realizare personală, o evoluţie

profesională, un pas mai aproape de debutul ca

dascăl… Un imbold insuflat de Şcoala

Normală ,,Vasile Lupu” din Iaşi şi nuanţat la

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

din Iaşi. Două instituţii care au clădit la

construcţia devenirii mele ca OM şi, care m-au

orientat spre cariera didactică.

În liceu, ştiam că sunt un mic filolog

perseverent, în facultate am obţinut specializarea

de mic pedagog. Apoi, am pornit spre drumul

anevoios, dar plin de satisfacţii sufleteşti al

lucrului cu şi pentru copiii cu autism. Acum pot

continua şi sprijini activitatea terapeutic-

recuperatorie a copiilor speciali din Paşcani. Nu

este o sintagmă fără noimă; aceşti copii chiar sunt

speciali prin zâmbetul pe care ţi-l oferă

necondiţionat, prin îmbrăţişările prin care te

încurajează să le fii alături în orice moment şi prin

dorinţa de a participa activ şi voluntar la orele de

la cabinet. Şcoala Gimnazială Specială din Paşcani

este un topos magic în care primeşti speranţa de

care ai reală nevoie atunci când păşeşti treptele

şcolii după ora de navetă.

Gânduri, idei, sentimente ţi se transmit de

către personalul didactic şi… niciodată nu te poţi

simţi singur, şi dacă te vei simţi singur, nu căuta

motive extrinseci la cei din jur! Rumoare de copii

pe hol … cum ai putea rămâne indiferent la

farmecul inocenţei şi căldura sufletească care te

copleşesc, fără să ai puterea de a rămâne

distant?! ,,Doamna, vreau şi eu la cabinet!”, o

frază constantă care denotă poate aprecierea, dar şi

mai mult o educaţie îndreptată spre motivaţia

intrinsecă pentru învăţare/ dezvoltare/ pregătire

pentru viitor.

Şi ideea potrivit căreia tinerii nu mai citesc,

o ipoteză neconfirmată în această şcoală. Am

întâlnit copii care citesc poveşti în pauză sau copii

care ştiu mai multe aspecte despre dinozauri sau

sconcşi decât mine. Copii speciali de la care şi

alături de care poţi învăţa. Nu este uşor ... Debutul

este o provocare, dar şi un succes care apare atunci

când perseverenţa şi performanţa se întrepătrund.

Oameni şi nu profesori întâlneşti la şcoală, care te

încurajează şi îţi oferă imboldul necesar pentru a-ţi

aduce contribuţia la realizările copiilor în cadrul

echipei interdisciplinare.

Şi… da! Simt entuziasmul începătorului,

însă astfel îmi doresc să rămân mereu! Iar pentru

sceptici, mă pregătesc să mă (re)definesc mereu

pentru a fi mereu mulţumită cu mine însămi şi cu

activitatea pe care o efectuez!

profesor Alina Dabija

Epistolă de debut

9

Acum, în prag de Crăciun, sufletul ne este

învăluit de bucuria acestei sărbători. Mantia

argintie care acoperă totul este prilej de mare

bucurie pentru copii, dar şi pentru noi toţi.

Crăciunul se „cântă” în toate limbile, fiind o

sărbătoare a întregii lumi. În Franţa, Crăciunul se

sărbătoreşte în mod diferit de la o regiune la alta.

De asemenea, Moş Crăciun are mai multe

denumiri: Homme Noël, père Chalande,

Bonhomme Noël, père Janvier, Barbassioné, saint

Nicolas.

Pentru sfânta sărbătoare a Crăciunului,

francezii preferă motivul ornamental al ieslelor.

Colindele ocupă şi ele un loc important în cadrul

acestei sărbători, în regiunea Provence fiind

specific colindul S-a născut Pruncul ceresc.

În ceea ce priveşte arta culinară, pe durata

sărbătorilor de iarnă, în Franţa se mănâncă curcan,

castane, şuncă, friptură de porc, gâscă, stridii şi

ficat gras. Ca şi în ţara noastră, copiii îşi primesc

cadourile în noaptea de Crăciun, în timp ce adulţii

îşi fac multe surprize în prima zi a noului an. În

Franţa, în regiunea Picardia, se practică un obicei

pitoresc: un miel viu era împodobit cu panglici şi

alte podoabe, aşezat apoi într-un coş şi dus la

biserică de un alai de păstori şi păstoriţe, toţi

îmbrăcaţi în cojoace albe, pufoase şi care intonau

colinde. Mielul era binecuvântat de către preot şi

apoi readus la stână; el nu era niciodată sacrificat,

fiind considerat protectorul magic al turmei, un fel

de animal sacru. Acest obicei era practicat şi în

provincia Franche-Compé, de copii care

interpretau rolul magilor.

În regiunea Provence, în seara primei zile de

Crăciun, familia se aduna în casa celui mai în

vârstă din familie şi se bucura de bucatele

tradiţionale: legume, Morne en brandade, o

mâncare de peşte cu diverse mirodenii: usturoi,

untdelemn, pătrunjel, lămâie şi nelipsitul vin fiert.

Aşadar, sărbătoarea Crăciunului înglobează

o multitudine de obiceiuri, de care se bucură

întreaga familie.

Joyeux Noël!

profesor Carmen Onofrei

Sărbătoarea Crăciunului în Franţa

„La plus belle nuit du monde

C’est cette nuit de Noël

Où les bergers étonnés

Ont levé les yeux vers le ciel.

Une étoile semble dire:

-Suivez-moi, je vous conduis,

Il est né cette nuit!

-La plus belle nuit du monde,

C’est cette nuit de Noël!

Dans le cœur de tous les hommes,

Un peu d’amour descend du ciel!

Tant de choses nous séparent,

Cette étoile nous unit,

Il est né cette nuit!”

10

Îmi era dor să scriu un articol într-o revistă

a școlii și m-am gândit să transmit un mesaj despre

FAIR PLAY o expresie folosită astăzi în special

în domeniul sportiv dar nu numai...

Fair play înseamnă joc corect, a respecta

regulile jocului, adversarul, a recunoaște atunci

când greșești, a fi cinstit cu tine însuți și cu ceilalți.

Am putea să-i găsim o asemănare și cu proverbul

românesc ,,ce ție nu-ți place altuia nu-i face”.

A fi fair play înseamnă și să te bucuri

pentru altul nu numai pentru tine - practic să nu fii

invidios, să ajuți pe celălalt atunci când este

nevoie - să nu fii egoist, să știi și să pierzi, nu

numai să câștigi.

De multe ori dăm vina pe alții pentru

greșelile noastre sau căutăm scuze pentru nereușite

în loc să acceptăm realitatea și să mergem înainte.

Îmi vin acum în minte niște versuri: ,,Nu ești

înfrânt atunci când sângeri, nici ochii când în

lacrimi-ți sunt, adevăratele înfrângeri sunt

renunțările la vis”. Așadar, indiferent de ce ne

oferă viața, trebuie să ne luptăm și să fim FAIR

PLAY.

Din păcate, uneori auzim în rândul elevilor

diverse expresii jignitoare la adresa celorlalți

colegi, etichetări sau întâlnim atitudini inadecvate,

chiar în timpul unor activități sportive. Toate

acestea nu arată decât lipsa fair play-ului, iar o

activitate ce se anunța frumoasă, prin asemenea

gesturi nesportive devine o activitate neatractivă, o

pierdere de timp chiar. Deci dacă iubim cu

adevărat sportul indiferent care ar fi, trebuie să

iubim fair play-ul, iar ca o încheiere: ,,Cred că a

fi corect este o trăsătură esențială a oricărui sportiv

și a oricărui om”.

profesor Constantin Mugurel Chiurlea

Despre fair play și nu numai...

Motto:

”Un sportiv se va comporta în spirit de fair-play atunci când se va gândi şi la ceilalţi."

(Extras din "Declaraţia Comitetului Internaţional pentru Fair-Play")

11

Emoții de început de an școlar... din partea

mea, din partea voastră. Poate mai mari la mine ca

niciodată, deoarece, de acum înainte, urma pentru

mine un drum nou, necunoscut, dar foarte așteptat.

Totul era nou pentru mine, însă această noutate mă

atrăgea foarte mult fiindcă știam că o să descopăr

multe lucruri noi și folositoare, alături de acești

elevi speciali , cum este fiecare în parte.

Începutul a fost greu ca orice început, dar

timpul a trecut, iar alături de copiii din grupa I ,

am reușit să ne cunoaștem, să formăm o adevărată

„familie”, așa cum îmi place mie să îi spun,

deoarece ei sunt “copii mei de la școală”.

Din acest cadru fac parte și colegii mei, un

colectiv didactic care își face cu dăruire și pasiune

meseria și la care am găsit răspuns la solicitările

mele, la început de drum, care au venit din

experiență și din respect pentru meseria aceasta.

Astfel, tot ce mi s-a părut greu, a început să

se aşeze pe drumul dorit, împreună să funcționăm

ca un adevărat „ceas elvețian”, iar rezultatele în

ceea ce privește progresele elevilor să fie pozitive

când vom trage linie la sfârșitul acestui an școlar.

profesor Roxana Panțâr

„ Un nou început... ”

“Nu trebuie să-ți fie frică de nimic în viață. Trebuie doar să înțelegi. ”

(Marie Curie)

Pentru prima oară la Școala Gimnazială Specială Pașcani

Fac parte dintr-un colectiv bine organizat,

în care fiecare cadru se dedică în totalitate elevilor

cu deficiențe. Conducerea școlii este mereu alături

de elevi, susținându-i și sprijinindu-i la nevoie în

diverse activități împreună cu cadrele didactice.

Nu mi-am închipuit că la școala specială

voi face parte dintr-un asemenea colectiv, atât de

devotat elevilor, cât și muncii pe care o depun, atât

de conștiincioși și prietenoși chiar cu noile cadre

didactice.

profesor inginer Silvia Gemene

12

15 septembrie! Mă emoționez de parcă

zici că am copil la școală sau nu am terminat-o eu

încă… Are ceva special ziua asta, are un farmec

aparte, ceva cu parfum de toamnă și fără să vreau

mă cuprinde nostalgia... Îmi amintesc că abia

așteptam să vină odată Ziua cea Mare după o

vacanță luuuungă, frumoasă dar lungă și când

venea, mă emoționam atât de tare de nici nu știu

cum trecea. Eram adunați toți acolo în careul școlii

și eram preocupată să-mi găsesc colegii și să stăm

la povești de ,,cum mi-am petrecut vacanța", și de

fiecare dată lucrul asta era cel mai dificil, eram

Bine v-am regăsit!

Încep acest articol cu emoție, dar și cu o

bucurie imensă deoarece după o pauză de aproape

3 ani în care am profesat doar în meseria de mamă

mă întorc la meseria pentru care m-am pregătit ani

de zile.

Deși din facultate m-am pregătit pentru

meseria de profesor la o școală de masă,

Dumnezeu mi-a schimbat drumul și am ajuns în

2010 în Școala Gimnaziala Specială Pașcani.

Primele zile au fost încărcate de emoție

deoarece pătrundeam într-un mediu total

necunoscut, dar când copiii din această școală m-

au primit cu atâta căldură și dorință de nou mi-am

dat seama că de fapt aici trebuia să fiu și că

destinul a ales bine pentru mine.

Copiii cu CES sunt copii care necesită

atenție, dragoste dar și pedagogi buni care să-i

îndrume în viață. Sunt mandră că fac parte din

colectivul profesorilor din Școala Specială

Gimnazială Pașcani, care au dovedit prin toate

acțiunile lor că sunt pedagogi excepționali, dar în

primul rând o familie pentru elevii lor.

M-am întors cu forțe proaspete și dorința de

a realiza mai mult decât în anii trecuți.

Vă mulțumesc pentru primirea frumoasă și

pentru încrederea acordată.

Cu respect,

profesor Simona Creangă

Altă toamnă, alte începuturi, alte generații

13

mulți și greu ne mai găseam, dar și când ne

găseam era ceva nemaipomenit, o veselie de

nedescris. Fiecare dintre noi avea câte un buchețel

de flori și-l purta cu drag în mană spre a fi înmânat

doamnei învățătoare și mai târziu doamnei

diriginte.

Îmi amintesc de asemenea acele zile de

început de toamnă, zile încă însorite și călduțe care

aminteau de vara ce a trecut dar și unele care erau

însoțite de câte o ploaie răzleață care ne prevenea

de ceea ce urma să vină, Toamna. Și uite așa au

trecut anii, frumoșii ani de școală, plini de

experiențe și schimbări de tot felul. Bineînțeles că

nici eu nu puteam face excepție și din copil am

devenit adult, din învățăcel am devenit cea care

învață pe alții. Acești ,,alții" sunt copii cu

adevărat ,,speciali", copii care se bucură de

întâlnirea cu colegii lor și care povestesc

despre ,,cum mi-am petrecut vacanța" în felul

lor ,,special".

profesor Simona Cojoc

În ultimele zile m-am tot întrebat despre ce

aş putea scrie în revista şcolii. Îmi veneau în minte

poveşti de viaţă sau experienţe trăite în activitatea

mea zilnică sau întâmplări amuzante şi pline de

adrenalină din munca de teren. Apoi mi-au venit în

minte sutele de îmbrăţișări pe care le primesc de la

copiii din şcoală. Despre dragoste trebuie să

vorbesc.

Dragostea este un sentiment, o stare, o

nevoie. Poate avea o multitudine de forme de

manifestare şi tot atâtea definiţii.

În spaţiul nostru, al Şcolii Speciale, se simte

dragostea de la primii paşi făcuţi în aria acestei

instituţii. Şi poate un străin care vine şi nu găseşte

uşa larg deschisă fiind nevoit să acceseze sistemul

securizat de deschidere nu îi înţelege în primă fază

utilitatea dar, după ce va face câţiva paşi printre

copii realizează că acest sistem este, de fapt, o

manifestare a dragostei pentru copilași.

Pe holurile şcolii dragostea pluteşte în aer şi

este prezentă de la primele ore ale dimineţii când

suntem întâmpinaţi de chipuri zâmbitoare şi braţe

larg deschise care pe lângă „bună dimineața!”

respectuos oferă şi îmbrăţișări bonus doar pentru a

ne face ziua mai frumoasă. Şi toate acestea nu vin

ca automatisme, sunt manifestări ale nevoii de

dragoste şi de afecţiune, este semnalul că în

braţele noastre aceşti copii se simt în siguranţă şi

poate fi şi nota dată nouă de aceşti copii.

Despre dragostea specială

14

Aici totul se rezumă doar la a vrea să

primeşti şi să oferi dragoste, aceasta este calea

spre succesul în lucrul cu copiii speciali. Ei oferă

zilnic lecţii de dragoste celor care le stau alături şi

care încearcă să descopere acea fantă a sufletului

favorabilă educaţiei şi formării lor ca viitori adulţi.

Ni se spune de multe ori că munca noastră e

dificilă, că presupune multă răbdare. Nu aş

contrazice această afirmaţie ci doar aş adăuga

faptul că în această muncă este nevoie de dragoste,

să primeşti şi să dăruieşti dragoste. Este o muncă-

ca un drog. Odată ce ai început să îi simți farmecul

e dificil să mai renunţi. Substanţa activatoare a

succesului nostru este dragostea şi orice doză este

binevenită. În spaţiul Şcolii Gimnaziale Speciale

Paşcani se găseşte afecțiune în cantităţi mari, în

fiecare spaţiul al instituţiei şi la fiecare persoană

de aici. Avantajul este că nu sunt limite în

utilizarea acesteia, nu sunt interdicţii iar singurul

efect secundar este dependenţa. De aceea am

îndrăznit să vă împărtăşesc câteva idei despre

dragoste. Sper să nu fiu acuzată de trafic, iar dacă

acest lucru se va întâmpla aş vrea să fiu

condamnată iar pedeapsa mea să fie aceea de a

lucra mereu în acest domeniu greu şi frumos

pentru a primi şi dărui dragoste specială de la/şi

pentru copiii speciali.

asistent social Mihaela Hobincă

Despre dragostea de a fi profesor

.

John C. Maxwell spunea că „Toată visarea

din lume nu va conta dacă nu eşti gata să te

trezeşti şi să te pui la treabă.” Acest citat mă

trimite în timp, în perioada copilăriei mele pe care

mereu am considerat-o un cufăr cu amintiri

prețioase, majoritatea lor fiind legate de dorința

mea de a deveni profesor. Toți vecinii din cartier

mă remarcau pentru creativitatea cu care îmi

organizam jocurile cu prietenii. Îmi amintesc cu

drag că îmi rezolvam temele de la școală jucându-

mă de-a profesoara și elevii. Astfel, toate scaunele

din casă deveneau pupitre, grădina blocului era

sala de clasă și prietenii din cartier îmi erau elevi.

Le predam cu mare pasiune lecțiile pe care le

învățam în ziua respectivă la școală și rezolvam

împreună exercițiile ce mi le oferea doamna

învățătoare ca temă pentru acasă. Acele momente

magice îmbinau utilul cu plăcutul. De se întâmpla

ca vremea rea să-mi strice planurile sau prietenii

mei să nu fie disponibili, atunci rămâneam

singură în casă. Mă așezam frumos în fața oglinzii,

cu un caiet alături pe post de catalog, și începeam

„activitatea didactică”. Partea interesantă e că eu

jucam rolul de profesor și totodată rolul a 30 de

elevi. Astfel, în calitate de profesor îmi adresam

întrebări din lecția de la școală și în calitate de elev

răspundeam din amintiri.

15

Apoi verificam răspunsurile în carte și în funcție

de corectitudinea și complexitatea răspunsului îmi

puneam note în propriul „catalog” după care

reformulam răspunsul corect și complet pentru

consolidare. Sunt mii de astfel de exemple de

amintiri plăcute pe care le-am trăit în dulcea mea

copilărie.

Timpul a trecut iar eu am decis ca acest cufăr

cu amintiri să nu rămână doar un vis. Deși inițial

pornisem pe un alt drum profesional, destinul m-a

oprit la timp și mi-a îndrumat pașii spre cariera

didactică. Astfel, am urmat din pasiune Facultatea

de Psihologie și Științe ale Educației,

specializarea Psihopedagogie specială, și masterul

Diagnoză și intervenție la persoanele cu cerințe

speciale de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza

din Iași. Fiecare zi de curs era o plăcere de a învăța

ceva nou și de a aplica în activitățile de practică

sau voluntariat.

Mi-am început activitatea didactică la Școala

Gimnazială Specială Pașcani în anul 2013, an cu

noroc, cu copii cu deficiențe mintale severe,

profunde și/sau asociate. Chiar dacă au fost și zile

foarte grele, în care rămâneam fără energie,

dragostea pentru elevi și visul din copilărie nu mi-

au permis să îmi imaginez o altă cale profesională.

Mărturisesc cu sinceritate că îmi place enorm să

fiu profesor în învățământul special și că zilnic

învăț multe de la elevii mei. Ei mă ajută să mă

dezvolt profesional, să descopăr noi metode de a le

atinge mintea și sufletul. Pentru mine, acești

copilași cu dizabilități nu sunt cu nimic mai prejos

decât copilașii fără dizabilități, pentru că, așa cum

afirma și Albert Einstein „Toți suntem genii. Însă

dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se

urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că

nu este deștept”. Astfel, raportându-mă la vorbele

marelui savant, obiectivul meu profesional este de

a-i face pe elevii mei cu dizabilități să realizeze că

sunt deștepți deoarece pot rezolva foarte bine

sarcinile de lucru adaptate la nivelului fiecăruia.

Pentru unii poate sună a nebunie ceea ce am

afirmat, însă dragostea pentru meseria și elevii mei

m-a făcut să sparg zidul dizabilității și să-i ajut pe

elevi să redefinească „normalitatea” în care se

respectă libertatea aproapelui și individualitatea sa.

Până și Nietzshe spunea „întotdeauna există puțină

nebunie în dragoste, chiar dacă întotdeauna există

puțină rațiune în nebunie”.

Și cum fiecare trebuie să fie schimbarea pe

care o dorește în lume, m-am decis ca liantul între

trecutul, prezentul și viitorul meu să fie dragostea

pentru meseria de profesor pe care să o

condimentez cu entuziasm, stabilitate și progres.

Și dacă cineva mă întreabă de când sunt profesor,

le voi răspunde „De-o viață!”.

Nuanțe

Natura este surprinzătoare prin nuanțele sale.

Poate cel mai bine ar fi ca despre nuanțe să

ne vorbească un pictor sau un muzician.

Dar aprofundând problema mi-am dat

seama că nuanțele au pătruns în orice domeniu de

activitate. Dacă și legiuitorul prin legile sale

restrictive a găsit modalitatea de a nuanța prin

elaborarea de norme pentru punerea în practică a

16

legilor, de fapt o nuanțare a termenilor rigizi.

Ce rol au nuanțele în viața de zi cu zi?

Foarte mare aș putea spune. Știința

progresând de la zi la zi s-a ajuns la nuanțări foarte

fine. Dacă acum un secol erau trei boli și trei

medicamente cu care se tratau, acum, prin

nuanțarea fiecărei boli s-a ajuns la trei mii de boli

și tot la atâtea medicamente pentru tratarea lor.

Cel mai bine se folosesc politicienii de

nuanțări. De la pâinea foarte albă pe care ne-o

oferă în preajma alegerilor ajuns spre sfârșitul

mandatului să nu mai găsim acea pâine ci un mic

covrig, dar prin nuanțare iar încep să o albească

când se apropie noul mandat. Autostrăzile cu

multe benzi și luminate ajung prin nuanțare în

drumuri expres, iar apoi în piste pentru biciclete.

Nuanțarea se produce și invers și, iarăși sunt

transformate în autobenzi, de ne mirăm cum de

nemții sau americanii nu iau modelul de la noi.

În natură nuanțările sunt imperceptibile atât

timp cât nu intervine omul. De la lumina zilei

puternică ajungem treptat la întunericul

pătrunzător al nopții. De la căldura toridă a verii la

gerul năprasnic al iernii.

Fenomenele sunt foarte multe, poate nici nu

le sesizăm noi pe toate.

Un bun prieten mi-a mărturisit că este

cunoscut termenul de roșu și verde, dar nuanțele

acestora nu le recunoaște în natură. M-am străduit

să-i explic, dar degeaba. Nu reușesc să ajung pe

aceeași lungime de undă să mă poată înțelege.

Atunci m-am gândit că natura păstrează multe

nuanțe la care numai unii pot să ajungă sau la

altele nimeni niciodată. Poate de aceea Ionel se

uită lung la mine și nu-mi răspunde la toate

comenzile.

Nuanțarea este diferită, nu-i percep eu

totdeauna ceea ce vrea să-mi transmită, dar nici el

pe a mea. Bogdănel este o fire veselă, nu plânge

niciodată, ceea ce-mi dă de gândit. Poate el

primește alte nuanțări de la natură. Îi place să i se

strecoare firele de nisip printre degete. Poate el

reușește să le numere sau primește anumite

informații de la acele corpuri minuscule, dar pe

care noi nu reușim să le detectăm. Bogdănel ia de

la noi informația simplă fără nuanțări. Dacă într-o

zi vom reuși să comunicăm foarte bine, va trebui

ca unul dintre noi să urce la nivelul celuilalt.

Nuanțarea este că trebuie să coborâm sau să urcăm

la nivelul lui Bogdănel. Deocamdată pe Bogdănel

nu-l preocupă acest aspect, văzând că lumea lui

este mai bună.

De ce nuanțe? Pentru că este un tablou viu

colorat cu toate nuanțele. Nu toți privitorii vor

vedea același peisaj din tablou.

Sigur prietenul meu care nu distinge

nuanțele de roșu și verde va rămâne mult timp în

fața tabloului străduindu-se să înțeleagă ceea ce

alții par să fi înțeles de mult timp.

Cu prietenie,

învățător Gheorghe Chiperi

17

O experienţă de neuitat

În rândurile care urmează vă voi relata

experienţa mea din ziua inspecţiei speciale şi a

susţinerii lucrării metodico-ştiinţifice în vederea

acordării gradului didactic I.

A fost o zi încărcată din toate punctele de

vedere, dar mai ales emoţional. A fost cea mai

emoţionantă zi din cariera mea didactică, dar pot

spune că au fost emoţii constructive. În aşteptarea

comisiei de examinare, îmi treceau prin minte tot

felul de idei legate de modul în care se vor

desfăşura activităţile din această zi. Timpul avea

pentru mine o dimensiune ireală, dându-mi

impresia unei infinite aşteptări. Emoţiile s-au mai

estompat atunci când i-am văzut atât pe elevii mei

că au reuşit să ajungă la timp la şcoală, că erau

îmbrăcaţi frumos, ca pentru o ocazie specială, dar

şi pe membrii comisiei care mi-au transmis o stare

de relaxare, o emoţie pozitivă, încă de la început.

Membrii comisiei de examinare au fost:

preşedinte, lector universitar doctor Daniela

Muntele Hendreş, coordonator, conferențiar doctor

Cristina Neamţu, metodist, profesor Viorica

Ignăteanu şi doamna director, profesor Gabriela

Nedelcu.

După cele 4 activități desfășurate împreună

cu elevii mei a urmat susţinerea lucrării în clubul

şcolii, alături de colegi, care m-au susţinut şi

cărola le mulţumesc şi pe această cale.

După ce totul s-a încheiat cu bine, am simţit

o bucurie imensă pentru că am trecut cu bine de

acest capitol important din viaţa mea profesională.

Chiar dacă au trecut 10 ani de când am

început acest demers de perfecţionare continuă

prin grade didactice, nu e o muncă în zadar şi

rezultatele nu contenesc să apară, dar în special,

împlinirea sufletească e mai mare şi cea care

contează, şi de aceea îi sfătuiesc pe toţi colegii

tineri care sunt la început de drum, să persevereze

în parcursul lor didactic.

profesor Alina Mihaela Tătaru

18

Terapia 3C la Speciali

Auzisem și eu, ca toată lumea, de persoane

cu dizabilităti, de autism, de sindrom Down, fără a

ști foarte exact cum se manifestă. Știam că sunt

afecțiuni cu șanse mici de vindecare, că pot fi

rezolvate cu tratamente complexe, scumpe și de

lungă durată. Lucram cu copii obișnuiți la sala de

sport și în cadrul unei organizații de voluntariat și

nici nu-mi închipuiam că aș putea lucra cu copii cu

dizabilitați.

În toamna anului 2012 am aflat că un coleg

de-al nostru din Qwan Ki Do pe care îl știam de

multă vreme, a fost premiat la o gala din Canada

pentru rezultatele unei terapii psiho-motorii la care

lucra de 5 ani și care a dat rezultate în cazul multor

copii cu tulburări din spectrul autist din toată

lumea. Colegul meu, Paul Cojocaru posta

exercițiile pe internet. Am auzit apoi că o colegă

din Brașov lucrează la o fundație aplicând metoda

lui Paul. Am vizionat un filmuleț de prezentare pe

Facebook și nu am văzut nimic deosebit în

exercițiile lucrate, erau pentru noi, practicanți de

douăzeci și ceva de ani de qwan ki do ceva simplu.

A fost momentul când mi-am pus întrebarea: așa

exerciții simple pot ajuta niște copii? Oare aș putea

și eu ajuta niște copii cu aceasta metodă? Și am

început sa mă întreb unde i-aș putea găsi. Trec

peste nenumăratele telefoane date, peste

expedierile politicoase, important e că am ajuns în

urma tuturor acestor demersuri la Școala Specială

din Pașcani. Aici am găsit un colectiv tânăr și

receptiv în frunte cu doamna Gabriela Nedelcu ce

și-a chemat de îndată colaboratorii, au văzut

despre ce este vorba și au decis că merită să

încercăm.

Am pornit cu mult entuziasm alături de

Ștefan Vîncă, profesor kinetoterapeut la această

școală. Mi-au spus domnii profesori că va fi greu

și că e nevoie de răbdare, dar s-a dovedit a fi mult

mai greu decât mi-am imaginat. Copiii nici nu se

uitau la mine, nu stăteau în formație ca cei de la

sală, țipau, se trânteau pe jos și alte moduri de

manifestare ce-mi erau cu totul străine… După o

ședința de o oră mă simțeam complet lipsită de

energie. Am început să mă documentez despre

afecțiunile de care sufereau copiii, despre modul

lor de viață și apoi despre fiecare în parte am

vorbit cu domnii profesori care m-au ajutat cu

multă amabilitate să le înțeleg reacțiile.

După câteva luni au început să apără și

timide rezultate. Copiii au început să mă cunoască

și să se bucure atunci când mă vedeau. Unii dintre

ei au început să lucreze fără a fi promptați. Unii și-

au învins teama de mers la înălțime și au învățat să

meargă peste obstacole ridicând singuri piciorul.

19

Ședințele au devenit mult mai interesante

după ce conducerea școlii ne-a dotat cu un set de

obiecte colorate pe care le utilizăm pentru

realizarea unor circuite de lucru. Am avut apoi și

alte surprize. Copiii ce refuzau categoric să

execute exercițiile s-au apucat singuri să le facă

după ce i-au urmărit pe ceilalți. Alții au început să-

i ajute pe cei mai mici ca ei, lucru ce mie mi s-a

părut extraordinar.

Cred că cea mai mare bucurie am simțit-o

atunci când profesorii de la clasele lor mi-au spus

că se vede o schimbare în bine a copiilor ce urmau

Terapia 3C și la activitatea de la ore. Mi-am dat

seama atunci că munca noastră nu a fost în zadar.

Mulțumesc în primul rând doamnei psiholog

Gabi Nedelcu pentru încrederea acordată și tuturor

cadrelor didactice din școala, celor care mă

sprijină în această activitate nouă pentru mine.

Am descoperit aici un colectiv de oameni

deosebiți (pe mulți dintre ei ii cunoșteam fără a ști

cu ce se ocupă). Vă apreciez și vă respect mai mult

munca, acum când văd de unde plecați cu copiii și

la ce rezultate ajungeți. Sunteți într-adevăr cu toții

Speciali!

Lucia Hen

Copiii generaţiilor de azi, viitorul nostru de mâine

Familia reprezintă punctul de plecare în

educaţia copiilor. Relaţiile familiale, stilul de

lucru, liniştea, calmul îl influenţează pozitiv pe

copil, dar şi erodarea acestui echilibru îl derutează

şi-i marchează pe termen lung personalitatea.

În şcoala de masă, copilul este influenţat

foarte mult de familie, datorită faptului că aceasta

preia necondiţionat, eronat multe din sarcinile

acestuia. Ajunşi în clasă, în prezenţa elevilor de

aceeaşi vârstă aceşti copii nu se mai descurcă, nu

pot rezolva toate sarcinile care se impun,

comparativ cu cei care au fost lăsaţi independenţi

în muncile specifice vârstei. Atunci pentru unii

apare un imbold de a face mai mult, din dorinţa de

a nu se lăsa mai prejos de colegi, iar la alţii apare

descurajarea. Aceştia din urmă nu au forţe să mai

încerce şi acumulează treptat goluri, atât în

comportament cât și intelectual, ajungând în a

avea nevoie de sprijin specializat şi de consiliere

psihopedagogică, terapie specifică.

Sistemul actual de învăţământ încearcă o

apropiere a învăţământului de masă cu cel special.

Elevul din şcoala de masă trebuie să conştientizeze

că semenii lor nu sunt identici, că aceştia din urmă

au propriile dorinţe şi nevoi care se pot îndeplini

prin colaborare, schimb de opinii, de experienţe

pozitive, de tehnici de lucru. Referitor la aceste

tehnici, elevul trebuie înarmat cu unele metode şi

procedee de lucru în grup, dar şi individuale.

Atitudinea pozitivă este influenţată de atmosfera

20

generală de muncă din clasă sau şcoală, de

programul zilnic al elevului, de preocupările celor

din jur, implicit ale educatorului. Treptat,

învăţând, elevului începe să-i placă, face anumite

lucruri cu uşurinţă şi devine tot mai ataşat de

profesor.

Legătura dintre şcolile de masă şi cele

speciale este realizată cu succes de profesorii de

sprijin. Aceştia desfăşurând activităţi în şcolile de

masă sunt de un real folos pentru copiii cu

probleme de învăţare. Beneficiind de o programă

adaptată elevii parcurg materia în ritm propriu,

sunt ajutaţi la nevoie în funcţie de capacităţile lor

intelectuale. Prin intermediul unor fundaţii pot fi

sponsorizate activităţi comune şcoală-copii-părinţi.

Elevii şcolilor speciale, care nu au

diagnostice medicale severe, se pot integra bine în

şcolile de masă, beneficiind de sprijin specializat.

Acest lucru este benefic din mai multe

puncte de vedere: dezvoltare relaţiilor sociale,

formarea unor deprinderi şi obişnuinţe pentru o

integrare ierarhică în scara socială în viaţa

viitorului adult. Cunoaşterea de sine este

importantă, ea se dezvoltă prin comparaţie cu

ceilalţi, prin joc, prin activităţi de colaborare şi

întrajutorare, având drept sprijin condiţiile

materiale asemănătoare cu cele familiale.

Conchidem în a remarca problematica

diversă şi interesantă a acestei teme provocatoare,

care poate fi înţeleasă şi dezvoltată numai prin

lucru direct cu copiii din ambele sisteme de

învăţământ, fapt suplinit de o experienţă didactică

de înalt nivel, profesionistă.

profesor învățământ primar Liliana Catrinescu,

Şcoala „Ion Creangă”, Iași

învățător Dana Andreea Catrinescu ,

Școala Valea Lupului, Iași

Cu un zâmbet mai aproape de suflet

A fost odată - pentru că aşa începe orice

poveste - un grup de copii sufletişti şi dascăli

dornici să le arate că viaţa înseamnă implicare şi

iubire pentru semeni. Astfel am păşit pentru prima

dată pragul Şcolii Speciale alături de elevii mei,

pentru o activitate din cadrul proiectului Zâmbetul

Speranţei.

Prima surpriză a fost entuziasmul sincer pe

21

care l-au manifestat

copiii, şi ai mei şi ai

gazdelor. Era o adevărată

sărbătoare a prieteniei.

Grupul de elevi care mă

însoţea era format din

copii de liceu la vârsta la

care viaţa pare a oferi

totul şi când ceea ce este

mai puţin plăcut este

evitat din instinct de

conservare. Atunci au

avut conştiinţa rolului pe care trebuie să-l aibă într

-o comunitate, a faptului că a trăi este egal cu a te

implica.

Pentru următoarele activităţi m-au zorit ei să

iau legătura cu cei implicaţi în proiect. Veneau cu

idei, luau iniţiative, organizau ca şi cum ar fi făcut

acţiuni de voluntariat în toţi anii de până atunci şi

totul ar fi intrat în ordinea lucrurilor. Atunci am

început să învăţ eu de la ei, să realizez că niciun

efort nu e prea mult, să înţeleg faptul că formarea

ca membru al unei comunităţi trebuie să înceapă

cât mai devreme.

În ceea ce-i priveşte pe cei mici, nu cred că

am întâlnit vreodată suflete mai deschise şi copii

mai dornici de apropiere. Ne întâlnim pe stradă şi

salută cu feţele deschise

şi îmi spun că ne aşteaptă

să venim să facem

împreună desene şi

prăjituri. Au simţit că nu

sunt singuri şi că au o

şansă la viaţă printre

ceilalţi.

Copiii mei de

atunci au mers pe drumul

lor şi nu mai sunt de mult

copii. Au venit alţii şi

încerc să-i atrag spre acţiuni de voluntariat.

Gândul îmi zboară la prima colaborare cu doamna

Galan şi apoi la activităţile realizate cu doamna

Mocanu, dar şi la alţi dascăli care m-au primit

alături de ei.

Vă mulţumesc, dragi colegi, că ne-aţi

deschis porţile şcolii dumneavoastră şi că ne-aţi

dat şansa să descoperim pe viu cât de importantă

este munca dumneavoastră de fiecare zi, de fiecare

clipă!

profesor Ana Iftimi,

Liceul Teoretic Miron Costin Pașcani

22

Vreau să ajut!

Voluntariatul reprezintă nu numai o

activitate desfăşurată pentru împlinirea unui scop

umanitar ci şi o experienţă prin intermediul căreia

am avut posibilitatea să vedem o altă latură a lumii

şi astfel să ne dezvoltăm din punct de vedere

sufletesc.

Cu ajutorul doamnei profesoare Rangu

Daniela, care a fost unul dintre profesorii

coordonatori ai acestei activităţi desfăşurate la

Şcoala Gimnazială Specială Paşcani, am avut

ocazia să cunoaştem o altfel de lume, o lume cât se

poate de frumoasă în care lucrurile simple devin

măreţe în însăşi simplitatea lor. În această zi

petrecută alături de copii, odată cu venirea

Moşului Nicolae, ne-am rezervat ocazia să

împărtăşim anumite cunoştinţe, să asistăm la

spectacolul pregătit cu minuţiozitate de „copiii

speciali” îndrumați de către profesoarele lor, să le

oferim câte ceva în dar din puţinul nostru.

Ne-a impresionat în mod plăcut modul în

care au fost organizate diferitele jocuri, cântecele

şi poeziile interpretate de aceşti copii care percep

viaţa diferit de noi.

A fost o experienţă unică şi sperăm să se

repete cât de curând!

eleva Costan Andreea

Clasa a XI-a

Colegiul Naţional “ Mihail Sadoveanu “ Pașcani

Mamă și profesor voluntar

Nimic nu e mai frumos decât zâmbetul unui

copil. Îți luminează viața, îți încălzește inima, te

face să simți că trăiești. Ei bine, în cazul unor copii

speciali, cum sunt cei care au tulburări din spectrul

autismului, un zâmbet se obține doar după ani grei

de terapie.

Nu este ușor să fii părintele unui copil autist!

Numai cine trece prin această experiență știe că în

fiecare zi trebuie să o iei de la capăt. Este o luptă!

E o luptă cu birocrația statului, uneori o luptă cu

cei din jur.

În Școlile Speciale, profesorul psihopedagog,

psiholog sau logoped sunt aproape de acești copii

minunați, chiar dacă uneori copiii trăiesc în lumea

lor. Prin joc, cântec sau dans, copiii se bucură,

uneori se exteriorizează prin strigăte, bătăi din

palme și zâmbesc în semn de mulțumire pentru cei

care îi ajută zi de zi prin diferite terapii.

Sunt mamă și profesor, dar cel mai mult sunt

mândră că sunt profesor voluntar la Școala

Specială. Generozitatea copiilor, bucuria,

autenticitatea și intensitatea cu care trăiesc fiecare

clipă, m-a apropiat și mai mult de acești „copii

speciali", căutând fonduri, profesori și elevi

voluntari, desfășurând activități în cadrul

proiectelor de voluntariat „Vreau să ajut" și

„Copiii - parteneri și prieteni".

profesor Rangu Daniela

23

A fi voluntar

Oamenii au devenit, odată cu trecerea

timpului, din ce în ce mai egoiști.

Cum noi avem nevoie de atenție maximă,

ajutor, sprijin, așa au și ei nevoie.

Toți simțim nevoia să fim iubiți. Vrem să-i

ajutăm să le redăm zâmbetul pe buze. Consider că

pentru a dori să te implici într-o acţiune de

voluntariat, ai nevoie de un motiv întemeiat, ceva

trebuie să te stimuleze. Trebuie să fii conștient de

faptul că nu vei primi nici o recompensă materială

în urma desfăşurării acestei acţiuni. Sunt sigură că

prin voluntariat îți dezvolţi anumite competenţe,

atitudini şi aptitudini, cum ar fi: generozitatea,

bunăvoinţa, bunătatea, acceptarea celorlalţi. În

momentul în care lucrezi pentru alţii, în situaţia

mea, pot vorbi despre nişte copii minunaţi, care de

la prima întâlnire mi-au sărit în braţe şi mi-au

transmis acele emoţii, acele bucurii pe care ei le-

au simţit. Sinceră să fiu, în acel moment am uitat

de tot, am uitat de mine; am intrat în grupul lor,

am intrat într-o nouă familie. A fi voluntar nu

înseamnă doar să lucrezi fără să primeşti bani, ca

apoi să primeşti o diplomă de participare, a fi

voluntar înseamnă să lucrezi din plăcere, ca apoi

să simţi bucuria celuilalt ca şi cum ar fi a ta; să

simţi acei fiori, ori de câte ori se deschide uşa

încăperii unde urmează să îţi petreci următoarele

câteva ore alături de copii minunaţi care te roagă

din toată inima să mai rămâi măcar cinci minute

sau „te rog, vino şi mâine !”

Faptul că știm că cineva ne așteaptă cu

brațele deschise ne dă o stare de bine. Noi îi

numim prietenii noștri.

Prietenii fac lucruri împreună își găsesc timp

să se ajute unul pe celălalt. Noi desenăm

împreună, cântăm, dansăm, citim,

învăţăm lucruri noi cu mare drag.

Mereu avem idei pe care le

punem în practică pentru a-i

vedea pe copii fericiţi. Pe zi ce

trece suntem tot mai mândri de ei,

mândri că putem să le dăm o

şansă la fericire, un motiv în plus

pentru a zâmbi.

Prietenii se acceptă așa cum sunt, cu toate

calitățile și defectele lor.

„Iubește-ți aproapele” spune Dumnezeu,

iubește-l mai presus decât pe tine și pune nevoile

lui înaintea nevoilor tale, trăiește pentru el și nu

pentru tine și atunci vei ști ce e fericirea adevărată.

Eticheta ne-o punem noi singuri după modul

cum ne comportăm în societate.

eleva Băiceanu Mihaela

eleva Macovei Daniela

Colegiul Tehnic ,,Căi Ferate Unirea" Pașcani

24

Scrisoare deschisă adresată doamnei învățătoare Silvia Galan

Pașcani, 24 noiembrie 2014

Stimată doamnă învățătoare,

Au trecut aproape patru ani de când ne-am despărțit de dumneavoastră.

Noi am crescut mai mari și în scurt timp vom părăsi școala. În aceste momente ne amintim cu

plăcere de orele petrecute împreună, de cât eram de mici și de câtă răbdare ați avut cu noi. Vrem să vă

mulțumim pentru că ne-ați sprijinit, ne-ați învățat numai de bine, ne-ați implicat în activități, și, nu în

ultimul rând, pentru că ați fost atât de bună și de darnică cu noi și familiile noastre.

Vă dorim multă sănătate și putere în toate!

Cu mult drag,

Elevii clasei a VIII-a A de la Școala Gimnazială Specială Pașcani: Butnaru

Marian, Costaș Ana-Maria, Costan Ionuț, Coștiug Maria, Erbiceanu Mihnea, Frăsilă

Maria, Ichim Gabriel, Olariu Răzvan, Puiu Gabriel, Roșu Ilie, Rotariu Marius, Roznovăț

Gabriela

25

schimbă vieți, deschide minți

Erasmus+ este noul program al Uniunii

Europene pentru educație, (educația școlară,

învățământ superior, educația adulților), formare

profesională, tineret și sport.

Se derulează pe o perioadă de 7 ani, din

2014 până în 2020, având alocat un buget de 14.7

miliarde de euro care va contribui la dezvoltarea

competențelor și angajabilității (capacității de

inserție profesională) prin oferirea

unor oportunități de educație, formare și activități

de tineret sau sport. Acest buget reflectă

importanța pe care UE o acordă acestor domenii și

angajamentul de a investi în ele.

Erasmus+ va oferi unui număr de peste 4

milioane de europeni posibilitatea de a studia, de a

se forma, de a câștiga experiență profesională și de

a participa la programe de voluntariat în alte țări.

Totodată va finanța parteneriate

transnaționale între diferite organizații și instituții

de educație, formare și tineret, cu scopul de a

coopera și de a construi punți între sistemul

educațional și câmpul muncii prin care să

faciliteze acoperirea deficitului de competențe

necesare astăzi.

De asemenea, va susține eforturile de

modernizare a sistemelor de educație, formare

profesională și tineret. În ceea ce privește sportul,

programul va finanța activități sportive de masă

accesibile publicului larg și proiecte

transfrontaliere destinate promovării fair-play-ului

și combaterii aranjării meciurilor, dopajului,

violenței și rasismului.

Erasmus+ propune o abordare cu accent pe

impact la nivelul beneficiarilor - prin dezvoltare

profesională și personală, la nivelul organizațiilor -

prin dezvoltarea capacității organizaționale și la

nivelul comunității - prin a răspunde cât mai bine

nevoilor identificate.

Cine pot fi beneficiarii? Beneficiarii pot fi

tinerii şi adulţii din toate sectoarele educaţiei:

învăţământ preuniversitar, educaţia adulţilor,

învăţământ universitar, formare profesională şi

tineret.

Elevii pot par ticipa în proiecte de

mobilitate pentru formare profesională (mobilităţi

de formare) în calitate de elevi ai unor instituţii de

formare profesională VET. Pot participa și în

proiecte de parteneriate strategice care pot

presupune inclusiv mobilităţi de învăţare, de scurtă

sau lungă durată. Profesorii din învățământul

preuniversitar pot par ticipa în proiecte de

mobilitate pentru formare continuă în domeniul

educației școlare. În cazul profesorilor de

discipline de specialitate în instituții școlare VET,

pot participa și în proiecte de mobilitate în

domeniul formării profesionale VET. Pot participa

în proiecte de mobilitate în sectorul educației

adulților, ca membri ai unui ONG activ în educația

adulților. Pot participa și în proiecte

de parteneriate strategice care pot presupune

27

inclusiv mobilităţi de predare sau formare, de

scurtă sau de lungă durată.

Lista beneficiarilor se completează cu

lucrătorii de tineret, reprezentanţii instituţiilor

publice/private active pe piaţa muncii sau în

educaţie, formare şi tineret, profesori universitari,

studenți tineri.

În cadrul programului Erasmus+

persoanele nu pot candida pe cont propriu, ci

numai ca parte a unei instituţii/organizaţii

eligibile.

Care pot fi organizațiile? Acestea pot fi

organizaţiile, instituţiile, autorităţile publice şi

companiile din toate sectoarele educaţiei:

învăţământ preuniversitar, educaţia adulţilor,

învăţământ universitar, formare profesională şi

tineret. Organizaţiile/instituţiile eligibile pot derula

activităţi specifice sectorului în care activează, dar

şi activităţi intersectoriale, pe teme relevante

pentru educaţie.

„Actorii” Erasmus+ sunt beneficiarii finali,

organizaţiile, Agenţia Naţională pentru Programe

Comunitare în Domeniul Educației și Formării

Profesionale (ANPCDEFP) și Comisia Europeană.

Organizaţiile pun în practică proiecte

Erasmus+ prin implicarea beneficiarilor finali

pentru dezvoltarea competenţelor acestora.

Organizațiile pr imesc spr ijin financiar din

partea agenţiei naţionale pentru implementarea

proiectelor în comunitate în baza unui dosar de

candidatură, contract de finanțare şi raport final.

Agenţia Naţională pentru Programe

Comunitare în Domeniul Educației și Formării

Profesionale (ANPCDEFP), evaluează dosarele,

finanţează aceste proiecte distribuind bugetul

naţional pus la dispoziţie de Comisia Europeană şi

monitorizează respectarea principiilor si regulilor

programului.

Comisia Europeană administrează

programul la nivel european şi susţine strategiile

europene în domeniile educaţie, formare

profesională, tineret şi sport, strategii care vizează

beneficiarii finali.

Erasmus + propune 3 linii de finanțare:

- proiecte de mobilitate;

- parteneriate strategice;

- sprijin pentru politici.

Proiectele de mobilitate subt pr oiectele

instituţionale prin care se realizează activităţi care

implică parteneri din mai multe ţări (trans-

naţionale). Poate cuprinde cursuri de formare,

plasamente, activităţi de predare, stagii pentru

studiu sau voluntariat, schimburi de tineri,

activităţi de tip job-shadowing.

Proiectele de mobilitate vizează:

- dezvoltare personală, profesională şi

socială prin dezvoltarea de competenţe

(cunoştinţe, abilităţi, atitudini) într-un context

internaţional precum şi recunoaşterea acestor

competenţe;

- îmbunătăţirea procesului de predare,

formare şi învăţare a profesioniştilor din domeniile

educaţie, formare şi tineret;

- învăţarea sau aprofundarea unor limbi

străine (creşterea competenţelor lingvistice),

- conştientizarea importanţei şi înţelegerea

unor culturi şi ţări noi, dezvoltând astfel

sentimentul de apartenenţă la valorile europene şi

implicarea activă în comunitate;

- dezvoltarea capacităţii organizaţionale în

contextul cooperării europene şi internaţionale;

- crearea de legături între educaţia formală,

învăţarea nonformală şi formarea profesională.

Parteneriatele strategice completează

28

proiectele de mobilitate punând accent în special

pe dezvoltare organizațională. Acestea creează

"punți" de legătură între parteneri din mai multe

țări cu scopul de a crește cooperarea internațională

prin dezvoltarea de produse educaționale de

calitate și inovatoare. Vizează:

- dezvoltarea de abordări noi și inovatoare

pentru creșterea calității și relevanței ofertei

educaționale, de formare și pentru lucrul de tineret

a actorilor implicați;

- asigurarea de sprijin personalizat, învățare

colaborativă, gândire critică, resurse educaționale

deschise, mobilitate virtuală sau alte metode

inovatoare de învățare;

- crearea de legături între educația formală,

învățarea nonformală și informală, formarea

profesională, lucrul de tineret și conectarea lor cu

piața muncii prin dezvoltarea de competențe și

calificări;

- promovarea unei culturi colaborative inter-

sectoriale și internaționale;

- dezvoltarea capacității organizaționale;

- promovarea egalității și includerii în

educație, formare și tineret pentru a preveni

abandonul școlar și pentru a stimula participarea în

comunitate a grupurilor dezavantajate;

- stimularea culturii antreprenoriale (inclusiv

anteprenoriatul social) pentru a dezvolta cetățenia

activă și angajabilitatea;

- creșterea participării la învățare și

angajabilitate prin consiliere de carieră și servicii

de suport.

Sprijinul pentru politici de tineret se

referă la finanțarea activităților care sprijină

dialogul structurat sub forma întâlnirilor dintre

tineri și responsabilii de politici de tineret. Această

acțiune finanțează proiecte prin care se

organizează întâlniri, conferințe, consultări sau

evenimente care promovează participarea activă a

tinerilor prin interacțiunea acestora cu decidenții,

făcându-și astfel vocea auzită. Evenimentele pot fi

naționale sau internaționale. Este singura linie de

finanțare în care nu este obligatoriu ca proiectul să

se desfășoare într-un parteneriat transnațional.

Cele 3 etape distincte prin care trece un

proiect sunt:

1. Pregătirea

identificarea nevoilor la nivel de beneficiari

finali şi în comunitate corelate cu strategia

organizaţională;

identificarea partenerilor care se potrivesc

strategiei organizaţionale şi stabilirea

legăturilor cu aceştia;

agrearea unui plan de acţiune comun care să

răspundă nevoilor tuturor actorilor implicaţi,

selecţia participanţilor, încheierea de

acorduri cu partenerii şi cu participanţii;

activităţi legate de pregătirea lingvistică şi/

sau interculturală a participanţilor înainte de

plecarea în mobilitate.

2. Punerea în practică a activităţilor

propriu zise

desfăşurarea activităţilor prevăzute în

proiect;

urmărirea obiectivelor de învăţare şi a

rezultatelor planificate;

comunicare continuă cu partenerii şi

beneficiarii finali (inclusiv informare cu

privire la aspectele prevăzute de contract);

promovare a proiectului;

activități de diseminare şi exploatare a

rezultatelor;

monitorizare şi evaluare a activităţilor,

reajustare a acestora dacă este cazul;

pregătirea şi depunerea raportului final.

3. Activităţi de continuare (follow-up)

evaluarea activităţilor realizate;

recunoaşterea formală (acolo unde este

cazul);

diseminarea şi exploatarea rezultatelor;

integrarea experienţei obţinute la nivel

organizaţional şi pregătirea pentru noi

activităţi (dacă este cazul).

Sursa: http://www.erasmusplus.ro/

profesor Oana Monica Plaiu

29

Suntem beneficiarii unei finanțări pentru implementarea unui proiect

Erasmus+ mobilități

Școala Gimnazială Specială Pașcani este

câștigătoarea unei finanțări din cadrul fondurilor

aferente Programului Erasmus+, Acțiunea Cheie 1

- proiecte de mobilitate, domeniul Educație

Școlară în valoare de 54080 Euro pentru proiectul

„Realizarea dimensiunii europene a școlii prin

integrarea de modele europene în școlarizarea

copilului cu dizabilități” cu ID 2014-1-RO01-

K101-001402. Acesta se va derula pe parcursul a

doi ani începând cu 10 septembrie 2014 și își

propune să continue direcțiile europene de

dezvoltare a școlii inițiate prin proiectele Leonardo

Da Vinci derulate în anii anteriori.

Proiectul se adresează cadrelor didactice

care lucrează cu copii cu cerințe educaționale

speciale, în vederea dezvoltării lor profesionale.

Prin acest proiect ne dorim ca specialiști în

psihopedagogie specială, kinetoterapie, psihologie,

logopedie, din școala noastră să se perfecționeze în

tehnici specifice specialității folosite de parteneri

europeni.

Un număr de 24 de cadre didactice vor

participa la cursuri de formare în Italia, Spania și

Finlanda. Competențele dobândite vor fi

recunoscute la nivel european prin Certificatul

Europass Mobility pe care îl vot obține.

În urma acestor mobilități specialiștii

participanți se vor întoarce în școală cu bagaj

important de informații în urma cunoașterii

experienței specialiștilor europeni. Prin

diseminarea rezultatelor, de aceste informații vor

beneficia și celelalte cadre didactice din școală

care vor integra în activitate noile modele și

tehnici, precum și alte cadre didactice din întreaga

țară. După parcurgerea acestor cursuri, specialiștii

din școala noastră vor căpăta competențele

necesare dezvoltării unor acțiuni strategice și

programe la nivelul școlii și comunității pentru

ameliorarea deficitelor de politici educaționale,

implicarea familiei ca factor activ în educația

copilului, scăderea cazurilor de violență la nivel de

școală și îmbunătățirea considerabilă a actului

educațional și terapeutic.

Abordarea cazuisticii tot mai diverse din

învățământul special, precum și acordarea de

servicii educaționale de o bună calitate se poate

face prin împrumutarea modelului european și

adaptarea acestuia la nevoile și specificul

învățământului românesc. Creșterea calității

serviciilor educaționale, recuperatorii și

terapeutice precum și abordarea cazurilor

deosebite se va face prin prisma experienței

europene. Specialiștii participanți la cursurile de

formare vor dezvolta noi aptitudini, competențe de

prevenire și combatere a abuzurilor asupra

copilului, vor recunoaște și identifica mai ușor

cazurile de violența asupra copiilor.

Specialiștii participanți la cursurile de

formare în state ale uniunii europene vor deveni

persoane resursă la nivelul școlii și a celorlalte

30

școli în județ cu o capacitate crescută de a

declanșa o modernizare și deschidere a școlii spre

practicile europene. Aceștia vor avea cunoștințe în

politici educaționale europene pentru o abordare

modernă a educației speciale în cadrul comunității

locale și județene. Competențele dobândite vor

ajuta la dezvoltarea și îmbunătățirea practicilor

educaționale și terapeutice prin noi abordări ale

copilului cu dizabilități, oferindu-i acestuia o

paletă mai largă de servicii și folosind instrumente

moderne adaptate după specificul european.

Principala contribuție a acestora se va referi la

ajustarea metodelor și practicilor pedagogice la

nivelul clasei și grupei de elevi cu noile informații,

îmbunătățirea și eficientizarea lucrului terapeutic

din cadrul cabinetelor, adaptarea curriculară și a

celorlalte instrumente didactice. Experiența

europeană va contribui la o abordare eficientă în

ameliorarea violenței în școală prin realizarea unui

program instituțional pilot de identificare,

prevenire, combatere și ameliorare a cazurilor de

violență. Acest program poate fi propus ca model

pentru școlile similare din județ.

Pentru o mai bună relaționare cu familiile

elevilor înscriși la noi în școală se va realiza un

program de tip „Școala familiei” în care părinții

vor fi parteneri în educarea propriilor copii.

Parteneriatele realizate în urma mobilității

între specialiștii noștri și specialiștii europeni va fi

o punte de comunicare permanentă în abordarea

altor teme educaționale viitoare atât ale școlii

noastre cât și a instituțiilor partenere. O

comunicare permanentă cu aceștia ne va aduce ca

viitori parteneri în viitoare posibile proiecte.

Ca un rezultat deosebit al proiectului este

modificarea atitudinii și mentalităților față de

învățământul special și față de copii cu deficiențe

severe.

Înainte de plecarea în mobilitate fiecare

participant va urma cursuri de pregătire

lingvistică, pedagogică, culturală. Acest lucru va

contribui în foarte mare măsură la dezvoltarea

personală a cadrelor dar și la dezvoltarea de

importante resurse umane necesare în dezvoltarea

școlii și în accesarea unor viitoare proiecte.

Rezultate așteptate la nivelul instituției

școlare în urma finalizări acestui proiect se referă

la:

-însușirea de noi tehnici, metode, strategii de

lucru cu copiii cu dizabilități mintale, copii cu

autism, copii cu Down și copii cu deficiențe

asociate, dobândirea de noi abilități, competențe

de lucru cu aceștia;

-scăderea ratei violenței în comunitatea

școlară, în relația dintre elev-elev, profesor-elev,

în cadrul familiei de proveniență a educaților în

relația dintre părinte-copil, părinte-părinte și la

nivel comunitar ca rezultat al îmbunătățirii actului

educațional;

- implicarea familiei în educația propriilor

copii prin programul ”Școala familiei” ceea ce va

duce la scăderea ratei de abandon școlar;

31

-stabilirea și dezvoltarea de contacte și

legături cu alți specialiști din domeniu;

-dezvoltarea competențelor lingvistice și

multiculturale a participanților la mobilitate;

-membrii grupului țintă vor deveni persoane

resursă la nivel de instituție, vor putea fi consultați

de colegii lor;.

-organizarea celor 2 simpozioane regionale

unde vor participa specialiști din toată regiunea

Moldova va multiplica rezultatele preconizate la

nivel regional deoarece vor fi prezentate proiectul

activitățile, rezultatele și lucrări de specialitate ce

au la bază experiența europeană;

-membrii grupului țintă vor păstra contactul

cu colegii lor din statele gazdă și după terminarea

proiectului;

-crearea și actualizarea blogului proiectului;

-crearea subpaginii proiectului în cadrul site-

ului școlii www.scoalaspecialapascani.ro;

-realizarea unui ghid metodic pe baza

experiențelor profesionale acumulate pe perioada

mobilității, ghid ce va fi multiplicat și distribuit

tuturor cadrelor didactice din școală și în școlile

speciale din județ;

-obținerea certificatelor de mobilitate

Europass și a certificatelor lingvistice;

-programul pilot pentru reducerea

abandonului și prevenirea violenței asupra copiilor

și programul „Școala familiei”, ce vor fi avizate de

ISJ Iași;

-îmbunătățirea imaginii școlii prin

promovarea noilor politici educaționale pentru

copii cu dizabilități, implicarea familiei în educația

propriilor copii, dezvoltarea relațiilor

instituționale;

-îmbunătățirea percepției comunității aață de

persoanele cu dizabilități.

Este un proiect foarte important, un proiect

care dorește să continue dezvoltarea școlii după

implementarea proiectelor Leonardo Da Vinci din

anii trecuți, un proiect care trebuie să fie o punte

de legătură pentru viitoarele proiecte.

profesor Cătălin Condrea

32

Partenerii europeni din cadrul proiectului Erasmus+ „Realizarea

dimensiunii europene a școlii prin integrarea de modele europene în

În cadrul proiectului Erasmus+ „Realizarea

dimensiunii europene a școlii prin integrarea de

modele europene în școlarizarea copilului cu

dizabilități”, Şcoala Gimnazială Specială Paşcani

are trei parteneri europeni ce vor fi şi furnizori de

curs şi anume Spania, Finlanda şi Italia.

Partenerul din Spania este Cervantes

Training. Acesta este un

furnizor de cursuri înregistrat

de către Comisia Europeană.

Deținut și condus de către

profesori, Cervantes Training

are o bogată experiență în

domeniul proiectelor europene.

Cursul “Antrenarea în contexte educaţionale

pentru a reduce abandonul şcolar timpuriu” se va

derula în perioada 13 aprilie – 22 aprilie 2015 şi

vor participa 8 cadre didactice. Cursul se va ţine în

Alcalá de Henares.

Printre obiectivele cursului se numără:

rezolvarea şi reducerea nivelului de stres şi

dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a gestiona

emoţiile, crearea de strategii privind modul de

gestionare şi eliminare a unui comportament

violent sau agresiv, analizarea agresiunii, a

comportamentului agresiv şi a violenţei, atât fizice

cât şi verbale, reducerea abandonului şcolar,

depăşirea anxietăţii în sala de clasă, îmbunătăţirea

relaţiilor interpersonale din mediul educaţional.

Competenţele ce vor fi însuşite pe durata

cursului sunt: tehnici de energie psihologică,

tehnici de libertate emoţională, tehnici de reducere

a stresului, strategii de reducere a abandonului

şcolar, metode şi tehnici de îmbunătăţire a relaţiei

elev-profesor, metode şi tehnici de reducere a

comportamentelor agresive.

Un alt partener şi furnizor de curs din cadrul

proiectului este

EduKarjala din

Finlanda.

Scopul principal

al instituţiei este de a

oferi cursuri de formare

profesională şi servicii

de consultanţă la un nivel foarte înalt. Motto-ul

instituţiei este “Zâmbeşte cu noi”. Cursul se

intitulează “Fiecare copil este important-

învăţământul special din Finlanda şi Europa” şi se

va derula în localitatea Joensuu. La acest curs vor

participa 9 cadre didactice, iar perioada de

desfăşurare este 5 octombrie – 9 octombrie 2015.

Tematica formării din Finlanda va consta în

prezentarea sistemului de învăţământ din Finlanda,

prezentarea sistemului de învăţământ special în

şcoala primară şi gimnazială, educaţia timpurie şi

învăţământul profesional.

Competenţele care vor fi dobândite în urma

parcurgerii cursului sunt: metode şi tehnici de

lucru cu elevii cu dizabilităţi în grădiniţe, şcoli

primare, gimnaziale şi vocaţionale, tehnici de

suport timpuriu, metode de lucru cu elevii

supradotaţi, metode şi tehnici de adaptare

curriculară.

profesor Sînziana Munteanu

33

Îmi aduc aminte şi astăzi cum a început toată

aventura europeană la Şcoala Gimnazială Specială

Paşcani. În primul meu consiliu profesional se

căutau profesori cunoscători de limbi străine.

Timid am ridicat mâna, cunoşteam limbile engleză

şi spaniolă. Ce a urmat mai apoi? A fost mult de

muncă, multe materiale, prezentări, studii,

chestionare, rapoarte, reviste făcute în limba

română apoi traduse în engleză şi invers. Sute

poate mii de email-uri trimise partenerilor din

cadrul proiectelor avute. Împreună cu colegii de la

Şcoala Gimnazială Specială am reuşi în 4 ani să

ducem la bun sfârşit 2 proiecte europene care au

fost date ca exemple de bună practică la nivel

naţional, am reuşit să aducem din experienţa

europeană la nivelul şcolii noastre, să îmbunătăţim

serviciile educaţionale oferite copiilor cu cerinţe

educaţionale speciale.

Pentru că la noi deja a devenit un obicei, în

perioada iulie 2014 - iulie 2016, Școala

Gimnazială Specială Pașcani va derula un proiect

de mobilitate Erasmus + Realizarea dimensiunii

europene a școlii prin integrarea de modele

europene în școlarizarea copilului cu

dizabilităţi. Proiectul se adresează cadrelor

didactice care lucrează cu copiii cu cerințe

educaționale speciale, în vederea dezvoltării lor

profesionale. Prin acest proiect ne dorim ca

specialiști în psihopedagogie specială,

kinetoterapie, psihologie, logopedie, din școala

noastră să se perfecționeze în tehnici specifice

specialității folosite de parteneri europeni.

Programul european de mobilități propus de școală

cuprinde organizarea a trei fluxuri în țări europene

(Finlanda, Italia, Spania) în urma cărora vor fi

realizate un număr de 24 de mobilități. În Finlanda

un număr de 9 specialiști vor studia sistemul de

învățământ finlandez cu particularitățile sale

pentru învățământul special și special integrat,

intervenția timpurie la copilul cu dizabilități,

structura instituțiilor școlare și a claselor de elevi,

modul de structurare a curriculumul pe categorii

de elevi și pe nivel de clasă precum și observarea

Despre începuturile unui nou proiect european

34

mijloacelor de învățământ folosite de specialiști pe

perioada mobilității. În Italia un număr de 7

specialiști vor acumula informații referitoare la

sistemul italian de incluziune a copiilor cu

dizabilități în școlile publice, metodele și

mijloacele de învățământ folosite de specialiști pe

perioada mobilității în lucrul cu copii cu

dizabilități. În Spania un număr de 8 specialiști vor

avea ca obiective: însușirea unor metode de

reducere a nivelului de stres și dezvoltarea de

abilități de management emoțional, crearea de

strategii pentru eliminarea comportamentelor

violente și agresive din școală, creșterea

abilităților de interrelaționare din mediul

școlar, dezvoltarea abilităților de identificare a

gândirilor și atitudinilor negative și transformarea

lor în unele pozitive, formarea de abilități de

analiză a comportamentelor agresive, abilități de

gestionare a anxietății elevilor, tehnici de

intervenție pentru prevenirea abandonului școlar

timpuriu.

profesor Andrei Barbir

Realizarea dimensiunii europene la Școala Gimnazială Specială Pașcani -

Mobilitate Italia 27 octombrie-31 octombrie 2014

Jurnal de curs

Prima zi de curs cu Lisa Vescogni

Progetto Crescere, furnizorul nostru de curs,

este o organizație non-guvernamentală ce oferă

servicii de formare pentru adulți în domeniul

persoanelor cu nevoi speciale, dar și de diagnoză

și terapii pentru copiii cu cerințe educative

speciale (CES). Gazda noastră ne oferă cursul

„Nevoi speciale și probleme de învățare; cum ne

descurcăm cu ele? Experiențe teoretice și

practice.”

35

Așa că luni 27 octombrie la ora 9, Lisa ne-a

condus la sediul Progetto Crescere pentru prima zi

de curs. Pentru început ne-am familiarizat cu

formatorul și colegii de curs prin două joculețe de

cunoaștere de tip ice-breaking: „If I was... a place,

animal, hobby” și „Interviul în perechi”. Ne-am

amuzat copios și am trecut mai departe.

Deși pregătisem prezentarea grupului țintă

de acasă, jocurile propuse de Lisa, gazda și

trainerul nostru din această zi, au reușit să ne

scoată din formal și să bine dispună pe toată

lumea.

Deși pregătisem prezentarea grupului țintă

de acasă, jocurile propuse de Lisa, gazda și

trainerul nostru din această zi, au reușit să ne

scoată din formal și să bine dispună pe toată

lumea.

Alături de Specialii de Pașcani din grup mai

fac parte două specialiste din Suedia, Veronica și

Leena, care, după primele două jocuri au dovedit a

avea un simț al umorului deosebit de dezvoltat pe

de o parte, dar și multă rigoare în a-și însuși noile

noțiuni.

Pe un document comun Lisa a trecut toate

așteptările noastre, atât personale, cât și motivul

principal al proiectului nostru, așteptările

profesionale. Lista rezultată la final a fost destul

de lungă și după cum am văzut mai târziu,

satisfăcută prin program și conținuturi.

Prezentarea instituțiilor reprezentate în grup

au animat atmosfera, fiecare încercând să ceară cât

mai multe detalii și să ofere o gamă cât mai mare

de informații. Schimbul de experiență a fost de

mare succes pentru fiecare dintre membrii

grupului și gazde, astfel am uitat noțiunea timpului

și am întârziat la masa de prânz .

De altfel, un prânz savuros ca toată bucătăria

locală: tortellini alla panna (niște paste grozave) și

Carne alla pizzaiola and salad. Un prânz mai mult

decât bogat care nu ne-a împiedicat ca după

amiază să ne bucurăm de un program deosebit

oferit de gazdele noastre de la Crescere.

Ziua a doua cu Graziana Porro

În prima parte a cursului, Graziana a făcut

prezentarea sistemului educațional din Italia (In

school: Inclusion steps for children with special

needs), un sistem educațional inclusiv total care se

practică încă din anul 1973. Modificările

legislative din anul 1992 au determinat ca această

formă de educație a elevilor cu nevoi speciale să

fie una performantă. Copiii cu CES sunt incluși în

școlile de masă, în clase normale, nu există școli

36

speciale.

S-au prezentat pașii prin care elevii cu

dizabilități sunt integrați în clase de masă începând

de la grădiniță. Strategia de integrare se bazează

pe câteva concepte: libertatea copilului (freedom

concept), tranziția și conceptul de proiect pentru

viață (life concept). Succesul integrării este

asigurat de o bună colaborare între: școală,

familie, autoritate locală și organizații non-profit.

Masa de prânz a fost un amestec bogat de

gust și aromă: Spaghetti ala tono și Capresiana

grill vegetables.

După prânz ni s-a prezentat un proiect foarte

interesant „Life project” ce ne-a impresionat prin

ideea îndrăzneață a Universității din Bologna de a

implica în administrarea unor afaceri comerciale

persoane cu CES (cu autism, sindrom DOWN

etc.). Proiectul a fost implementat în sudul Italiei

într-o zonă turistică. Profesorii de sprijin aveau

rolul de a-i îndruma pe cei din grupul țintă, iar

acestora le reveneau sarcinile de a amenaja,

întreține și a desfășura activitatea comercială

propriu-zisă. Relaționarea cu clienții era una din

sarcinile cele mai importante. Un proiect

interesant care ne-a provocat la a dezvolta

imaginar propriile noastre proiecte pentru

integrarea persoanelor cu dizabilități.

Seara a fost continuată tot în spirit italian cu

câte o pizza asortată cu Lambrusco specific zonei

Reggio Emilia.

Ziua a treia, exerciții și metacogniție

Am fost plăcut impresionați de primele două

zile și aici mă refer la calitatea informațiilor oferite

dar și la calitatea celor trei specialiști care au venit

în fața noastră ca să ne vorbească despre modelul

italian de incluziune a copilului cu dizabilități dar

și despre cultura și istoria orașului.

A treia zi de curs a păstrat aceeași calitate a

informațiilor oferite. Alături de noi în această zi

am avut-o pe Mariachiara Canovi, care ne-a vorbit

despre dizabilitățile de învățare. Prin dizabilități de

învățare ne referim la dislexie, disgrafie,

disortografie (care poate fi inclusă în disgrafie) și

discalculie. Acestea apar la copiii fără întârziere

intelectuală, pe un anumit fond neurologic și care

37

nu pot fi ameliorate fără o intervenție terapeutică

eficientă.

A fost interesant. Pentru început ne-a

captat atenția printr-o serie de jocuri/ exerciții: fără

să ne mișcam capul a trebuit să urmărim doar cu

ochii un capac de pix care zbura foarte elegant

prin fața noastră, apoi am încercat să ne

”împușcăm” între noi. Am aflat ulterior că aceste

două jocuri au rolul de a determina acuitatea

vizuală și de a analiza gradul de dezvoltare a

musculaturii ochilor. Pe lângă aceste exerciții

simple, se acordă o atenție deosebită vârstei

copilului. În Italia, în ceea ce privește dizabilitățile

de învățare, se începe evaluarea din clasa a III-a,

fiind urmărit nivelul educațional dar și nivelul

cognitiv folosindu-se scale standardizate (de ex.

Weschler Scale).

Toate acestea sunt realizate de către

neuropsihiatru, psiholog, profesor, familie și se

referă la viteza cu care copilul citește/scrie,

acurateța, gradul de înțelegere, alți indicatori

generali. Datele sunt centralizate într-o serie de

măsuri compensatorii/facilități oferite copilului

(mai mult timp alocat pentru citirea/scriere/calcul,

accesul la un calculator, folosirea unui sofware

specializat Reader, Leggi per me, etc.).

Partea a doua a zilei a constat în

prezentarea metodei metacognitive. Mai precis

cum să învățam eficient, cum să ne structurăm

materialul pentru a avea o mai bună eficiență, cum

să folosim hărțile mentale în activitățile educative

cu elevii noștri. La acestea mai adăugăm niște

strategii de evidențiere a informației precum

folosirea diferitelor culori, utilizarea simbolurilor

și a comentariilor dar și îmbinarea cu diferite

tehnici de memorizare precum repetiția,

vizualizarea, realizarea de asociații. Toate acestea

au contribuit la rețeta pentru o altă zi plină de noi

informații cu specific italian.

Ziua a V-a, Evaluarea și înmânarea diplomelor

de participare

După o săptămână plină, în care am

acumulat informații, am făcut schimb de

experiență, am vizitat școli și locuri reprezentative

din regiune, iată că am ajuns și la final.

Când am ajuns la sediu, ne-am îndreptat

către sala de curs dar am avut surpriza că Lisa ne

invitase într-o sală, pe care o vizitasem în turul

instituției, unde copiii desfășurau activități de

terapie ocupațională. Am simțit că ni se pregătise

ceva special.

Lisa, pe lângă evaluarea clasică, ne-a

pregătit și o parte inedită de evaluare, care ne-a

solicitat capacitatea de reflecție și spiritul de

echipă. Mai întâi, fiecare a trebuit să se gândească

la trei cuvinte care să exprime trăiri pe parcursul

perioadei de training. Dar pentru ca sarcina să se

complice, a trebuit să completăm apoi cu trei

metafore care în viziunea fiecăruia au definit

săptămâna. Toate acestea au fost notate pe două

38

planșe expuse pe perete.

Munca de echipă a început prin alegerea

unanimă a celei mai potrivite trăiri și a celei mai

reușite metafore care au definit experiența acestui

curs. După multe negocieri, s-a ales sentimentul de

„îmbogățire” și metafora „punte – pod,” pe baza

cărora, am fost solicitați să realizăm o creație

artistică.

A urmat o avalanșă de idei, care s-au

concretizat în final într-un pod care avea 9 piloni

auriți, simbol al celor nouă membri ai grupului,

fiecare valoros. Podul venea din trei direcții

diferite, simbol al celor trei țări care au făcut

schimb de experiență în cadrul cursului: Italia,

România și Suedia. Punctul de convergență era un

suport unde arborau steagurile celor trei națiuni.

Pentru ca totul să fie desăvârșit am redat și peisaje

din cele trei țări.

Lisa a fost încântată de creația colectivă și

pentru ca să imortalizăm momentul, am făcut un

selfie în oglindă.

Apoi am completat evaluarea în scris și la

final, într-un cadru emoționant, diplomele de

participare au fost înmânate de doamna președinte

a Progetto Crescere, Patrizia Fantuzzi, care a

apreciat foarte mult școala noastră și activitățile

desfășurate la Pașcani.

Clipul școlii a avut un impact puternic asupra

colegilor din celelalte țări, pentru că sintetizează

multe din activitățile școlii și pun în evidență

munca desfășurată de profesori pentru copiii cu

dizabilități.

39

profesor Gabriela Nedelcu

profesor Cătălin Condrea

profesor Andrei Barbir

profesor Elena Puiu

profesor Corina Ancuța

profesor Ana - Maria Caras

profesor Ștefan - Alexandru Vîncă

40

Reggio Emilia, oraş din nor dul Italiei, a

devenit celebru în toată lumea pentru o metodă

originală de educaţie timpurie, dezvoltată pe

parcursul a peste 40 de ani, fundamentată de către

Loris Malaguzzi, pedagog, filosof şi inovator în

educaţie.

În acest sistem de educaţie se poate observa

amestecul mai multor teorii complementare legate

de dezvoltarea copilului şi a metodei de învăţare,

ca de exemplu: influenţa educaţiei progresiviste,

teoriile lui Piaget despre dezvoltarea cognitiva la

copil, teoriile lui Vygotsky despre

constructivismul social, teoria inteligentelor

multiple a lui Howard Gardner, etc. Abordarea

Reggio subliniază importanţa relaţiei dintre copii,

a relației dintre familie și profesori.

Obiectivul acestei metode îl reprezintă

dezvoltarea intelectuală a copiilor până la vârsta

de 6 ani, prin intermediul focalizării sistematice

asupra reprezentării simbolice, Copiii sunt

îndrumaţi să exploreze senzorial, natura şi

universul înconjurători, acţionând asupra unor

obiecte şi materii precum: lut, lumină, apă, pietre,

scoici, beţe, culori, pene, hârtie, fire textile, etc.

Copiii nu învaţă pe bază de modele, prin

imitaţie sau prin completarea unor fişe de lucru pe

teme exacte, cum se întâmplă la noi, ci prin

explorarea mediului şi exprimarea de sine, cu

ajutorul celor “100 de limbaje“ şi modalităţi de

expresie, printre care cuvintele, mişcarea, dansul,

pictura, sculptura, jocurile de umbre, colajul,

muzica, teatrul şi modelajul în lut.

În viziunea lui Loris Malaguzzi, copilul este

“puternic, competent, cu potenţial deosebit, fiind

Abordarea Reggio Emilia- un model permisiv de educaţie

41

conectat cu ceilalţi copii şi cu adulţii”. Acesta

spunea despre copil ca “este făcut din o sută de

părţi. Are o sută de limbaje, o sută de mâini, o

sută de gânduri, o sută de moduri de a gândi, de a

se juca, de a vorbi…”.

Acest model educaţional îl aduce pe copil

la un înalt nivel de abilitare simbolică şi

creativitate. Copilul este un participant activ la

procesul de cunoaştere, dornic să interacţioneze

(nu să primească informaţii pasiv, precum în alte

sisteme de învăţământ) şi să-şi aducă propria

contribuţie la cunoaştere. Părinţii, educatorii şi

copiii sunt parteneri ai acestui proces, dornici să

înveţe împreună, unii de la alţii. Este o filosofie ce

pune accent pe documentare, emergența

curriculară, respectul acordat spațiului de învățare

al copilului, colaborarea cu comunitatea, mediul

înconjurător.

Abordarea educaţională Reggio are la bază

următoarele principii:

imaginea copilului - adultul vede copilul ca

pe o entitate competentă, plină de potenţial

în construirea propriilor cunoştinţe prin

interacţiune cu ceilalţi. Copilul este văzut ca

o persoană curioasă, independentă, capabilă

şi plină de imaginaţie, iar adulţii încearcă să

înţeleagă cât mai mult punctul de vedere al

copilului si abilităţile acestuia;

profesorul - este un partener al copilului în

procesul de învăţare, ascultând, observând şi

documentându-se asupra muncii copilului,

este dispus să ghideze experienţele de

învăţare ale copilului şi să faciliteze

cunoaşterea;

părinții - abordarea Reggio încurajează

implicarea părinţilor în procesul de învăţare

al copilului Părinţii sunt încurajaţi să îşi

exprime ideile legate educaţia propriilor

copii, să ia parte la diferite proiecte,

evenimente speciale cât şi la viaţa de zi cu zi

a grădiniţei;

mediului înconjurător - este considerat al

treilea profesor. Elementele precum lumina

şi transparenţa, culoarea şi textura, materiale

naturale şi reciclabile sunt puternic

valorificate. Mediul educaţional (clasele,

spaţiile comune, locul de joacă) are puterea

de a stimula curiozitatea, învăţarea şi de a

încuraja interacţiunea;

documentarea - fiecare copil are un

portofoliu propriu ce cuprinde lucrările lui,

fotografii, citate, mostre de scris sau desenat,

42

informații referitoare la etapele sale de

dezvoltare, ș. a;

curriculum emergent - profesorul observă şi

notează discuţiile, interacţiunile şi fanteziile

copiilor, dezvoltând oportunităţi de învăţare,

iar programul de studiu se va contura

pornind de la interesele, aptitudinile și ideile

copiilor. Acest lucru îi ajută pe copii să-şi

conştientizeze propria importanță, efortul pe

care îl fac în procesul de învăţare, iar

răspunsul acestui demers va fi un copil

curios, conştiincios şi dornic de cunoaştere

pe termen lung.

profesor Elena Puiu

Orizonturi necunoscute - experiențe noi

În urma participării la acest proiect de

mobilitate Erasmus + Realizarea dimensiunii

europene a școlii prin integrarea de modele

europene în școlarizarea copilului cu dizabilităţi,

prin activitățile zilnice realizate în cadrul primului

flux, prin accesul ce ni s-a asigurat în instituțiile

publice, prin discuțiile cu specialiștii din domeniu

ne-am familiarizat cu sistemul de învățământ

Italian. Este de apreciat faptul că, deși în Italia nu

există școli speciale, copiii cu cerințe educative

speciale nu sunt ignorați ci, dimpotrivă, întreaga

comunitate este mobilizată în vederea integrării cât

mai eficiente a acestora, acordându-se cu adevărat

șanse egale tuturor elevilor. Demersurile necesare

procesului de integrare nu sunt atât de greoaie, iar,

în ce privește sistemul de predare, acesta se pliază

pe nevoile reale de dezvoltare ale fiecărui elev.

Cu o impresie deosebită am rămas în urma

vizitei la grădinița publică "Giardino della

Fantasia" din Castellarano. Acolo am descoperit că

grădinița reprezintă un important mediu în care

copiii își pot dezvolta independența, abilitățile și

identitatea personală. Caracteristica sa principală,

legată de relații și abilitățile de învățare, este

dezvoltarea personală și socială a copiilor prin

interacțiunea cu cei de aceeași vârstă, cu adulți

competenți și cu aspecte ale propriei culturi.

Copilul este centrul proiectării educative, care este

43

una deschisă, dinamică și flexibilă, considerată un

mod de pregătire, comparare și reinterpretare a

întregii experiențe educative a copiilor.

Faptul că grădinița „Giardino della

Fantasia" oferă un context global ce ajută copilul

să-și formeze o autonomie și o personalitate

echilibrată are drept urmare (prin întâlnirile dintre

copii) stimularea empatiei, comunicării, atenției,

cât și a conviețuirii, a conlucrării. În grădiniță

spațiile sunt structurate diferit și specific astfel

încât să fie promovate experiențe particulare și să

încurajeze copiii să devină independenți,

dezvoltându-și abilitățile prin joc. Astfel, ei sunt

motivați și li se oferă posibilități multiple de

explorare în vederea favorizării învățării conform

cu nevoile copiilor.

Activitățile din afara spațiilor de clasă sunt

organizate pe ateliere sau ca activități motorii, ce

pot fi complementare activităților realizate în

clasă. Este important ca în grădiniță să se

desfășoare activități diverse cu scopul de a

determina adulții și, în particular, părinții să

conștientizeze care sunt nevoile specifice copiilor

și să manifeste interes pentru problemele

educative. Pe parcursul anului, au loc mai multe

întâlniri cu familiile copiilor: discuții individuale,

întâlniri la nivel de clasă, petreceri, proiecte cu

părinții. Scopul este de a stimula comunicarea și

colaborarea cu familia, organizându-se diferite

dezbateri ale unor subiecte alese de părinți (despre

nivelul de cunoștințe ale copiilor, competențele

lor, nevoile cât și modurile lor de exprimare și

comunicare).

Grădinița publică „Giardino della Fantasia"

din Castellarano este, cu adevărat, un centru care

răspunde tuturor nevoilor și direcțiilor de

dezvoltare ale copiilor datorită unei preocupări

permanente a tuturor factorilor implicați în

educația copiilor în vederea descoperirii

potențialului fiecărui copil spre a-l valorifica în

procesul construirii unei personalități armonioase.

Activitățile din afara spațiilor de clasă sunt

organizate pe ateliere sau ca activități motorii, ce

pot fi complementare activităților realizate în

clasă. Este important ca în grădiniță să se

desfășoare activități diverse cu scopul de a

determina adulții și, în particular, părinții să

conștientizeze care sunt nevoile specifice copiilor

și să manifeste interes pentru problemele

educative. Pe parcursul anului, au loc mai multe

întâlniri cu familiile copiilor: discuții individuale,

întâlniri la nivel de clasă, petreceri, proiecte cu

părinții. Scopul este de a stimula comunicarea și

colaborarea cu familia, organizându-se diferite

dezbateri ale unor subiecte alese de părinți (despre

nivelul de cunoștințe ale copiilor, competențele

44

lor, nevoile cât și modurile lor de exprimare și comunicare).

Grădinița publică „Giardino della Fantasia" din Castellarano este, cu adevărat, un centru care

răspunde tuturor nevoilor și direcțiilor de dezvoltare ale copiilor.

profesor Corina Ancuța

În după-amiaza zilei de joi, 30 octombrie,

am vizitat Centrul Internațional Loris Malaguzzi

din Reggio Emilia care oferă o deschidere spre

viitor pentru toate vârstele indiferent de cultură,

idei, aspirații și imaginație. Centrul poartă numele

renumitului pedagog italian Loris Malaguzzi (29

februarie 1920- 30 ianuarie 1994), fondatorul

abordării Reggio Emilia, un sistem de educație

care are la bază aspectele fundamentale ale

studiilor marilor psihologi Dewey, Piaget şi

Vygotski. Imaginea copilului este punctul central

al acestui sistem de educație. Copilul nu reprezintă

un vas gol ce trebuie umplut cu informații, ci mai

degrabă este văzut ca fiind plin de potențial.

Educația timpurie a copilului, din această

perspectivă, se bazează pe trei valori esențiale

copil-mediu-părinte:

copilul este un participant activ în învățare și

este văzut ca un inițiator care interacționează

cu mediul înconjurător;

mediul înconjurător este esențial;

părinții reprezintă o resursă de bază în

procesul de învățare al copilului.

Abordarea Reggio tratează copiii în mod

individualizat și este foarte interesant că proiectele

în care este implicat copilul pornesc de la o idea de

a lui, de la dorința acestuia de a studia un anumit

domeniu de interes, iar profesorii sunt cei care îl

ghidează.

Centrul Internațional Loris Malaguzzi pune

la dispoziție spații cu diferite materiale care

contribuie la stimularea, exersarea celor o sută de

limbaje. Loris Malaguzzi descrie copiii ca având o

sută de căi de a gândi și învăța prin muncă, la fel

de bine ca și prin joacă. Prin limbajele simbolice

care includ: desenul, sculptura, pictura, modelajul,

scrisul, vorbirea, mișcare, cântul, arta dramatică,

etc., copilul comunică, învață, își poate exprima

Vizită la Centrul Internațional Loris Malaguzzi din Reggio Emilia

45

emoțiile și cunoștințele. Cele o sută de

limbaje reprezintă numeroasele fațete ale

unui copil, ale abilităților lui de a investiga,

ne amintesc că există multiple căi de a

vedea și multiple căi de a fi.

profesor Elena Puiu

Italia 27 octombrie-31 octombrie 2014

46

Vă spuneam și în edițiile anterioare că în

anul școlar 2011-2012, plăcerea și bucuria de a

dansa au dat naștere proiectului educațional

extrașcolar „Dansatorii speciali”, proiect cu o

durată de 4 ani, înscris în Programul de dezvoltare

instituțională al Școlii Gimnaziale Speciale

Pașcani.

Astfel, anul școlar 2013-2014 a însemnat al

treilea an de ființare a cercului școlar de dans

„Magia dansului” și în cadrul cercului a trupei de

dans tradițional „Busuiocul” și a trupei de dans

modern „Iris”.

Cercul școlar s-a adresat și în acest an atât

copiilor din școala specială cât și semenilor lor din

școlile de masă. Astfel am avut ca parteneri Liceul

Teoretic Miron Costin Pașcani, Liceul Tehnologic

Valea Seacă Structura Conțești și Școala „Iordache

Cantacuzino” Pașcani.

Noii membri ai trupei de dans tradițional

„Busuiocul”, Ababei Florentina, Balan Ancuța,

Muraru Claudia, Roșca Maria, Samson Giulia,

Olariu Alexandra, Roznovăț Gabriela, Pașcu

Vasilică, Gurgu Alexandru, Bălău Ionuț, Ilinca

Marian, Marcu Valentin, Nistor Marian, Miron

Andrei, Ionescu Ionuț, au fost puși în situația de a

simți și înțelege frumusețea dansurilor populare

românești, de a le juca cât mai autentic, de a le

păstra și promova însoțite de costumele

corespunzătoare și de melodiile adecvate, care le

sporesc frumusețea și le armonizează perfect.

Cu un palmares bogat în anii precedenți și cu

așteptări mari din partea celor din jur am muncit

din greu, săptămână de săptămână, oră de oră, am

râs, am plâns, ne-am enervat, ne-am supărat,

Dansatorii speciali - au scris istorie

în filele Concursului Național „Împreună pentru viitor”

47

ne-am împăcat, ne-am bucurat și… am reușit. Vă

întrebați ce am reușit? Am reușit să devenim o

echipă și să reprezentăm cu mândrie și succes

școlile noastre, comunitatea, județul și chiar

regiunea de N-E a Moldovei în concursuri și

festivaluri: am obținut locul I la Concursul

Regional de folclor „Drag mi-i cântecul și jocul”

la Pașcani, locul I la Festivalului Regional de

folclor „De la moșii noștri noi am învățat” la

Tătăruși; locul I la Festivalul egalității șanselor

pentru copii și tineret „Inimi la unison” la

Botoșani, locul I la Concursul Național „Pe aripile

prieteniei și dansului” la Pașcani, locul II la

Festivalul Cultural Miraje la Cluj Napoca, am

participat la spectacolul caritabil ,,Rază de soare”

în cadrul campaniei de strângere de fonduri

„Diferiți dar împreună” la Iași, la Gala Sportului

Pașcani și la serbări școlare.

Suntem și mai mândri că în acest an ne-am

calificat pentru a treia oară consecutiv la faza

națională a Concursului Național de Dans

„Împreună pentru viitor” din cadrul strategiei

Naționale de Acțiune Comunitară.

În cei trei ani școlari de funcționare, 2011-

2012, 2012-2013, 2013-2014, după o muncă

susținută și cu dorință de progres și afirmare, trupa

de dans tradițional „Busuiocul” a obținut locul I la

fazele județene (Iași) și regionale ale Concursului

Național „Împreună pentru viitor” (Piatra Neamț,

Comănești, Negrești Vaslui) și a reprezentat cu

mândrie și profesionalism regiunea de N-E a

Moldovei la fazele naționale ale concursului

(Craiova, Piatra Neamț, Brăila).

În acest an școlar s-au alăturat Busuiocului

și mezinele cercului școlar, trupa de dans modern

„Iris”. Cu aceeași poftă de dans și dorință de

succes piratele, Zodieru Ancuța, Zodieru Bianca-

Mihaela, Muraru Lavinia, Balan Ancuța, Câtea

Costina, Huțanu Alexandra, Păuleț Ana Maria,

Creangă Cristina, Bîrsan Elena, Hriscu Iustina

Melisa, Irimia Denisa, Gîrbu Măriuca, au vâslit și

luptat până la faza națională a Concursului

Național de Dans „Împreună pentru viitor” din

cadrul strategiei Naționale de Acțiune Comunitară,

de la Brăila. Au impresionat cu gingășia lor, cu

coregrafia, cu recuzita, cu costumele, cu veselia și

pofta lor de dans. La fiecare reușită emoția și

bucuria le-au copleșit pe ,,Pirații din Caraibe".

Peripețiile nu le-au ocolit: în tumultul

întâmplărilor au rătăcit ba steag, ba cufăr, dar cu

toate astea finalul a fost mereu fericit.

A fost pentru prima oară în istoria școlilor

speciale când la faza națională a concursului

48

„Împreună pentru viitor” regiunea de Nord-Est a

Moldovei a fost reprezentată la ambele secțiuni de

dans tradițional și modern, de către două formații

de dans din aceeași școală specială.

Trupa de dans modern „Iris” și-a trecut în

palmares locul I și trofeul Concursului Național de

Dans „Pe aripile prieteniei și dansului” la Pașcani,

locul I la Concursul Județean de Coregrafie

Pașcani, locul I și Trofeul la Festivalul Cultural

Miraje la Cluj Napoca, participări și aplauze la

Gala Sportului Pașcani, Spectacolul Caritabil

„Rază de soare” la Iași, la serbări și alte activități

școlare.

Ca o încununare a succeselor celor două

trupe de dans „Busuiocul” și „Iris”, cu sprijinul

școlilor partenere (Școala Gimnazială Specială

Pașcani, Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcanii,

Școala Gimnazială Conțești), al sponsorilor (SC

Proinvest Group SRL, SC Avastar SRL, SC

Autotrax Plus SRL), al doamnei profesor Cristina

Barcău, a preotului Cristea Dumitru și al părinților

deplasarea la Brăila am continuat-o cu o zi și o

noapte petrecute pe malul Mării Negre în tabăra

școlară din Eforie Sud. Copii și adulți au fost

fascinați de magia mării pe care au descoperit-o

pentru prima dată. Si ce dacă era 1 iunie și apa era

încă rece iar soarele se juca de-a v-ați ascunselea

printre nori, cu mic cu mare am intrat până la

glezne apoi până la genunchi în apă, alții chiar mai

mult. Ce delicioasă a fost înghețata savurată pe

faleza din Constanța! Ce mult ne-a impresionat

portul văzut din turnul moscheii, Muzeul Marinei

Române, podul de la Cernavodă, acvariul,

vapoarele și totul din jurul nostru.

A fost o experiență de neuitat.

De neuitat este însă și că Dansatorii

speciali au scris istorie în filele Concursului

Național „Împreună pentru viitor”.

profesor Oana Monica Plaiu

profesor Adriana Gârbu

profesor Mirela Mihaela Puiu

49

Cum am ajuns să dansez

Totul a început într-o simplă zi din clasa I.

Urma pauza mare şi doamna învăţătoare ne-a

anunţat că doamna Adina care este profesor la

Școala Gimnazială Specială Pașcani va veni să

selecteze un număr de cinci fetiţe care urmau să

danseze în parteneriat cu fetele din acea şcoală.

Eram emoţionate, nu ştiam pe cine va alege, dar

nici ce vom avea de făcut.

Cele cinci fetiţe care au avut norocul să fie

selectate au fost: Cristina, Elena, Denisa, Raluca şi

Ana. După ce am terminat orele am început şi

repetiţiile. Aveam emoţii deoarece nu ştiam prea

multe despre copiii din şcoala specială, ştiam doar

ca suntem voluntari şi că alături de noi şi ei vor

avea şansa să urce pe o scenă, să danseze şi să se

bucure împreună cu noi.

Am început repetiţiile şi se pare că eram

nişte buburuze. Ne plăcea foarte mult acolo, iar

când venea vremea să plecăm acasă, nu mai

vroiam.

A sosit şi ziua când participam la primul

concurs. Acesta se desfăşura la Iaşi unde era faza

judeţeană, concursul se numea “Împreună pentru

viitor”. Am urcat pe scenă şi am strălucit ca nişte

stele, am fost aplaudate şi felicitate pentru dansul

nostru şi premiate cu locul I.

După dansul buburuzelor a urmat dansul

păpuşilor, balerinelor, piraţilor. Echipa a devenit şi

mai bună şi am participat la toate concursurile de

unde ne-am întors cu nenumărate premii, medalii,

diplome si trofee.

Participând la concursuri am avut norocul să

vizităm şi multe locuri noi şi frumoase.

Am legat prietenii cu fetele de la Școala

Gimnazială Specială Pașcani şi mă bucur mult că

fac parte din acestă echipă.

Vreau să le mulţumesc doamnei învăţătoare

Pasat Carmen şi doamnei profesor Adina Gîrbu

pentru ca m-au îndrumat să fac dans şi acum

dansul este una dintre pasiunile mele.

eleva Creangă Cristina-Elena

Liceul Teoretic „Miron Costin” Paşcani

50

Prietenie, muncă, dragoste, lacrimi, emoţii... dans

Toate le-au trăit trupele de dans popular

BUSUIOCUL şi dans modern IRIS, două echipe

inimoase formate din prieteni, care învaţă în şcoli

diferite. Aceştia au avut parte de o săptămână cu

adevărat altfel participând în perioada 7-10 aprilie

2014 la Festivalul Cultural MIRAJE, ediţia a VII

a, la Cluj Napoca.

Realizările noastre anterioare ne-au

recomandat şi am ajuns să participăm în direct la

activităţile festivalului.

Un drum lung şi frumos... Un festival al

copiilor speciali şi nu numai, care oferă lecţii de

viaţă cu fiecare moment prezentat, o gazdă

primitoare - Liceul Special pentru Deficienţe de

Vedere - Cluj Napoca.

A fost şi rândul nostru să urcăm pe scenă, o

scenă impresionantă, în Sala Auditorium

Maximum a Universităţii Babeş Bolyai. Fiecare

moment artistic a fost deosebit şi a emoţionat

spectatorii, dar spectacolul oferit de evoluţia

Piraţilor din Caraibe, precum şi dansul popular

moldovenesc au făcut ca juriul să acorde cele mai

râvnite premii: Trofeul festivalului şi locul I la

secţiunea dans, celor două formaţii.

Am întâlnit tineri studenţi şi nu numai,

cadre didactice, profesori universitari, care au

făcut din voluntariat un model de implicare şi

solidaritate. Ei, in ciuda vieţii aglomerate, aleg să-

şi petreacă puţinul timp liber cu cei mai puţin

avantajaţi de viaţă, învaţă în egală măsură şi unii

şi alţii şi se bucură împreună de lucruri mărunte:

un joc, o glumă, un zâmbet...

51

Şi cum puteam să ajungem în Cluj şi să nu

vizităm Grădina Botanică în prag de primăvară, să

nu ne bucurăm de explozia de lumină şi culoare

oferite de aceasta? Am coborât şi în salina Turda,

unul din primele zece cele mai frumoase locuri

subterane din lume, vizitând apoi la întoarcere şi

Grădina Zoologică de la Târgu Mureş.

Au fost patru zile în care am descoperit

oameni şi locuri noi, ne-am făcut prieteni, am

transmis emoţiile noastre şi celor din jurul nostru.

Am ajuns la capăt de drum?! Nicidecum,

visăm în continuare să mai câştigăm alţi prieteni,

şi alte premii, să mai călătorim şi, pentru acest

lucru nu vom înceta să fim încrezători.

profesor Adriana Gîrbu

profesor Mirela Puiu

profesor Oana Plaiu

52

Deja a devenit o tradiție ca la finele anului

școlar, specialiștii din sistemul de învățământ

special și special integrat să participe la un

simpozion dedicat acestora. A V-a ediție a

simpozionului a avut organizare regională fiind

prins în Catalogul Activităților Educative

Regionale (CAER) la poziția a 765.

Simpozionul Regional „Abordări moderne

în educarea, recuperarea și integrarea elevilor cu

CES” realizat în parteneriat cu Inspectoratul

Școlar Județean Iași, Inspectoratul Școlar Județean

Bacău, Inspectoratul Școlar Județean Neamț,

Inspectoratul Școlar Județean Suceava,

Inspectoratul Școlar Județean Botoșani,

Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Inspectoratul

Școlar Județean Galați și „Liceul Tehnologic

Special „Trinitas” Târgu Frumos s-a desfășurat în

data de 17 iunie 2014 începând cu ora 9. Acesta

s-a adresat profesorilor din școlile speciale și din

școlile integratoare din județele Iași, Bacău,

Neamț, Suceava, Botoșani, Vaslui și Galați.

Printre obiectivele simpozionului se numără teme

principale ale sistemului de învățământ special și

special integrat, paleta propusă încearcă să aducă

soliții la problematicile sistemului aflat în plină

reformă: prezentarea exemplelor de bune practici

în terapia elevilor cu CES; indentificarea de noi

soluții terapeutice pentru elevilor cu CES în urma

unui schimb de experiență între specialiști din

școlile speciale din România; identificarea

punctelor tari și a punctelor slabe ale sistemului

educațional special și special integrat românesc;

familiarizarea cu metode terapeutice moderne din

școli similare din România și UE; identificarea

obstacolelor în calea educației incluzive și găsirea

de posibile soluții; crearea unei rețele de

parteneriat între școli la nivel regional.

Simpozionul a debutat cu lucrări în plen

unde invitații de la ISJ Iași, Universitatea „Al. I.

Cuza” Iași Facultatea de Psihologie și Științe ale

educației, Organizația Salvați Copiii Iași, au

susținut prelegeri în concordanță cu tematica

propusă. Formatorii au fost: Conferențiar

Universitar doctor Florin Frumos, Universitatea

„Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Psihologie și

Științe ale Educației; Inspector Școlar pentru

Învățământ Special și Special Integrat, Gabriela

Raus; profesor Gabriela Nedelcu, Școala

Gimnazială Specială Pașcani; doctor Florin

Botoșineanu, Organizația „Salvați Copiii” Iași;

profesor Cătălin Condrea, Școala Gimnazială

Specială Pașcani; profesor Iosif Judeanu, Liceul

Tehnologic Special „Trinitas” Târgu Frumos.

Abordări moderne în educarea, recuperarea și integrarea elevilor cu CES

în cadrul ediției a V-a a Simpozionului Regional

derulat la noi în școală

53

Lucrările în plen s-au centrat în special

asupra practicii implementării la nivel instituțional

a unor terapii moderne, promovând în special

schimbul de experiență și aplicativitatea acestora

în practica de zi cu zi: „Stimularea senzorială în

recuperarea și integrarea copilului cu CES”,

profesor Barbir Andrei, Școala Gimnazială

Specială Pașcani; „Influența artterapiei asupra

psihomotricității și afectivității copiilor cu

dizabilități mintale”, profesor Condrea Cătălin,

Școala Gimnazială Specială Pașcani; „Abordări

moderne integrate în activitățile educativ

recuperatorii la elevii cu deficiențe intelectuale și

asociate de la clasa pregătitoare” profesori

Alexandra Diaconescu și Roxana Holic, Școala

Gimnazială Specială Pașcani; Abordări

comportamentale în educarea, recuperarea și

integrarea elevilor cu CES” Daniela Rangu și

profesor Nechifor Anca, Școala Lunca Pașcani;

„Dansatorii Speciali-exemplu de bună practică în

dezvoltarea personalității copilului cu CES”,

profesor Plaiu Oana, Școala Gimnazială Specială

Pașcani.

Momentul artistic cu trupa de dans

tradițional ”Busuiocul”, coregrafi Oana Plaiu și

Mirela Puiu și trupa de dans modern „Iris”,

coregrafi Gârbu Adina și Oana Plaiu a încheiat o

primă parte a lucrărilor.

După amiază simpozionul s-a continuat cu

prezentarea proiectelor cu finanțare extrabugetară

implementate în școlile județului Iași în cadrul

Atelierului „Proiectele vii”.

Organizatorii acestui eveniment sunt:

director Gabriela Nedelcu, profesor Cătălin

Condrea și profesor Hogaș Oana Elena.

Au participat un număr de 19 instituții școlare:

Școala Gimnazială Specială Pașcani, Școala

Gimnazială Specială „Emil Gârleanu” Galați,

Școala Gimnazială Specială „Maria Montesori”

Bacău, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă

Tîrgu Neamț, Școala Gimnazială Specială „M.

David” Negrești Vaslui, Școala Gimnazială

„Alecu Russo” Iași, Liceul Tehnologic „Trinitas”

Tîrgu Frumos, Liceul Special „Moldova” Tîrgu

Frumos, Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani,

Colegiu Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani,

Liceul Tehnologic „Vasile Pavelcu” Iași, Școala

Gimnazială Lunca Pașcani, Colegiul Tehnic CF

„Unirea” Pașcani, Liceul Economic „Nicolae

Iorga” Pașcani, Liceul Special ”Moldova” Tîrgu

Frumos, Liceul Tehnologic Valea Seacă Structura

Conțești, Școala Gimnazială Topile, Palatul

Copiilor Iași Structura Podu Iloaiei, Școala

Gimnazială „Al. I. Cuza” Podu Iloaiei și 6

instituții județene: ISJ Iași, Universitatea

„Alexandru Ioan Cuza” Iași, CCD Iași, DGASPC

Iași, Centru de Plasament „C.A. Rosetti” Iași,

Centrul de Plasament Pașcani.

Invitați din partea presei au fost

Actualitatea TV Pașcani și Bit TV Pașcani din

partea televiziunilor și Ziarul Orizont, Ziarul

Obiectiv și Bună Ziua Iași.

Lucrările au fost publicate într-un volum al

Simpozionului înregistrat cu ISBN. S-au acordat

diplome tuturor cadrelor didactice care au

participat la simpozion.

Obiectivele propuse au fost realizate în

totalitate. Au participat cu lucrări un număr de 35

cadre didactice, fără lucrări un număr de 52 cadre

didactice. Tematica simpozionului a fost bine

aleasă, a avut un impact deosebit asupra cadrelor

didactice, elevilor și a celorlalți invitați.

profesor Gabriela Nedelcu

profesor Cătălin Condrea

54

Școala Gimnazială Specială Pașcani în

parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Iași, a

organizat în data de 8 aprilie 2014, începând cu

ora 9, competiția județeană „Cupa primăverii” la

tenis de masă ediția a VI-a. Competiția se

adresează școlilor din județul Iași și face parte din

categoria activităților din domeniul sportiv.

Scopul principal al concursului este acela de

a transmite copiilor de toate vârstele cu putință,

beneficiile pe care le pot avea prin practicarea

tenisului de masă, în special, și a sportului, în

general, asupra dezvoltării fizice și psihice

armonioase organismului, dar și verificarea

nivelului de pregătire tehnică, fizică, tactică,

psihologică cu aplicarea acestora în condiții reale

de concurs.

Concursul a devenit din ce în ce mai

cunoscut și mai popular, ca urmare și numărul de

echipe participante de la an la an: astfel, dacă în

prima ediție au participat patru echipe, în anii

următori au participat cinci echipe, șapte echipe,

pentru ca anul acesta să ajungem la o participare

de nouă echipe.

Regulamentul și formalitățile de înscriere au

fost popularizate pe site-ul școlii și prin

comunicate de presă, astfel încât un număr cât mai

mare de elevi și profesori să aibă acces la

informații.

Programul de concurs a început la ora 9,

odată cu primirea invitaților, apoi a continuat cu

ședința tehnică, unde s-au și tras la sorți

competitorii pe categorii. O condiție din

regulamentul de participare a fost aceea că

echipele de tenis de masă să aibă minim un sportiv

pe fiecare categorie : I-IV băieți, V-VIII băieţi, I-

VIII fete, maxim 6 sportivi și două rezerve. O altă

Echipa Școlii Gimnaziale Speciale Pașcani a reușit să mențină acasă

trofeul „Cupa primăverii” la tenis de masă și în anul 2014

55

categorie cu tradiție în acest concurs a fost

Special Olympics la care au participat copii cu

dizabilități severe. De asemenea s-a derulat și

categoria dublu dar și pe echipe, unde concurenții

și-au demonstrat pregătirea tehnică, dar și spiritul

de echipă.

Au participat astfel echipe din școlile

speciale din județ, dar și din școlile din

învățământul normal, ceea ce a făcut competiția

mult mai strânsă, iar elevii școlii noastre au fost

încântați să cunoască colegi noi de la alte școli, dar

mai ales ne mândrim cu faptul că echipa școlii

noastre au reușit să mențină trofeul competiției

acasă, ceea ce a devenit tradiție în ultimii ani.

Trofeele de anul acesta au fost speciale deoarece

au văzut lumina zilei în atelierul de olărit al școlii,

ca urmare a unei idei creative a echipei de

organizare, de a realiza un brand nou, valorizând

resursele școlii. profesor Vîncă Ștefan Alexandru

Împreună facem ȘCOALA ALTFEL

Săptămâna 7-11 aprilie 2014 a fost pentru

copiii Școlii Gimnaziale Speciale Pașcani prilej de

bucurie și destindere. Luni, 7 aprilie, elevii

claselor a VII-a B și a VI-a B au fost în excursie în

parcul de joacă al Fundației Ancora Salvării Iași -

locația Strunga. Aici am fost întâmpinați cu mare

drag de către colaboratorii noștri, iar elevii s-au

relaxat mergând cu biciclete, triciclete, sărind la

trambulină și au beneficiat de terapie prin mișcare

și terapie ocupațională - dans și desen.

Marți, 8 aprilie, a fost ziua destinată

sportului, iar, dacă unii elevi au participat la

concursul de tenis ,,Cupa Primăverii”, alți elevi, de

la clasele pregătitoare A și B, clasa a IV-a A și a

VII-a B, au participat la jocuri în aer liber:

jocul ,,Cercul mare”, ,,Ștafetă - Cursa în saci”

și ,,Ștafetă cu greutăți”. Am remarcat dor ința

56

de implicare a tuturor copiilor, sprijinul pe care

elevii mai mari l-au acordat celor mici și nevoia de

mișcare a copiilor noștri.

Miercuri, 9 aprilie a fost o zi deosebită

pentru că am fost vizitați de elevi ai Școlii

Gimnaziale ,,Iordachi Cantacuzino” Pașcani.

Împreună s-au desfășurat mai multe activități:

,,Lumea poveștilor lui Ion Creangă,, elevii

bucurându-se și de un moment artistic-joc de rol;

,,Povestea unui om leneș” susținut de elevii

clasei a VII-a B.

Activitatea ,,Micul grădinar” s-a desfășurat

în curtea școlii, musafirii noștri plantând flori cu

multă migală. Le mulțumim încă o dată pentru

darul lor.

A urmat vizita în atelierul de artterapie, unde

au fost dornici să modeleze lutul, să descopere

modul de lucru și să aprecieze lucrări ale elevilor

noștri.

A urmat relaxarea în camera de stimulare

senzorială, pe care elevii parteneri și-o doresc și în

școala lor, și vizita la bucătărie. Aici au fost

așteptați cu clătite de elevii noștri. Ziua s-a

încheiat cu dans și cu un mesaj optimist.

Ziua de joi, 10 aprilie, a fost petrecută în

grădină, desfășurând activități de autogospodărire.

Elevii noștri au arătat că au însușite deprinderi de

lucru: au pregătit terenul pentru semănat, au

semănat și au plantat.

Ultima zi, 11 aprilie, a fost petrecută în

bucătărie. Elevii noștri au preparat o prăjitură de

post, împreună cu o mămică, căreia îi mulțumim

pentru tot sprijinul acordat în anul trecut școlar.

Toate aceste activități au fost cuprinse într-

un material ce a participat la proiectul

național ,,ÎMPREUNĂ FACEM ȘCOALA

ALTFEL,, pr opus de Asociația PRO ARTA,

DEZVOLTARE ȘI CUNOAȘTERE și aprobat

57

la secțiunea ONG de Ministerul Educației

Naționale și la care școala noastră a primit un

premiu de excelență, iar alte premii au fost

acordate profesorilor coordonatori și elevilor.

Credem că a fost o săptămână rodnică, cu

activități frumoase, diverse și care au creat

plăcere tuturor celor implicați.

profesor Verginica Mocanu

profesor Tătaru Alina

Diferiţi, dar egali!

În perioada 8 - 11 mai 2014 în școala noastră

s-au desfășurat activități ce-au avut ca scop

atragerea atenției opiniei publice și a factorilor de

decizie asupra faptului că dreptul la educație

aparține fiecărui copil, iar dizabilitatea nu

trebuie să reprezinte o barieră. Diferiţi, dar

egali! este un proiect educaţional desfăsurat în

cadrul Campaniei Globale pentru Educație -

dreptul la o educație de calitate pentru copiii cu

dizabilități, propusă de Organizaţia Mondială ,,

Salvaţi Copiii” .

S-a urmărit conștientizarea egalităţii de

drepturi pentru toţi copiii, limitarea marginalizării

severe a copiilor cu dizabilități, dezvoltarea de

abilităţi de lucru, a abilităţilor de relaţionare prin

joc, activităţi de informare, activităţi practice.

Partenerii noștri au fost Fundaţia ANCORA

SALVĂRII Iaşi, Liceul Teoretic ,,Miron Costin”

Paşcani, Liceul Tehnologic ,,Mihai Busuioc”

Paşcani, reprezentanţi ai autorităţilor locale,

reprezentanţi mass-media, reprezentanți ai

centrelor de plasament. Beneficiari ai acestui

proiect au fost elevii școlii noastre, dar și elevii

şcolilor partenere, părinţi, profesori, consilieri

şcolari.

Programul a cuprins: 8 mai 2014,

activitatea ,,Să ne cunoaştem între noi, să ne

cunoaştem drepturile!”- prezentarea drepturilor

copiilor, prezentarea de gânduri, impresii, dorinţe

prin joc, pentru susținerea drepturilor tuturor

copiilor și, mai ales, ale copiilor cu nevoi speciale.

Elevii școlii noastre împreună cu elevi ai clasei

pregătitoare A, profesor Onofrei Ioana, de la

Liceul Tehnologic ,,Mihai Busuioc Pașcani, și cu 5

58

coordonatori ai proiectului beneficiind în

organizarea și desfășurarea activităților de

sprijinul colegilor psihopedagogi, profesorilor

educatori, profesorilor itineranți.

De asemenea, zece elevi voluntari de la

Liceul Teoretic ”Miron Costin” Pașcani,

coordonați de domnul profesor Ion Cazacu, ne-au

transmis mesajele lor de susținere pentru copilul

special, au fost alături de noi și au făcut cunoscute

aceste mesaje în școala lor și în alte medii sociale.

În data de 9 mai 2014 partenerii noștri -

specialiștii Fundației Ancora Salvării Iași au

desfășurat cu copiii speciali activități terapeutice –

terapie prin mișcare Veronica Sherborne, cu

sprijinul profesorilor noștri. Elevii au fost relaxați

și s-au simțit minunat.

Ultima activitate a proiectului - Lumea

Copilului Special s-a desfășurat în data de 12

mai 2014 și a fost dedicată părinților, autorităților

locale, reprezentanților Centrelor de Plasament,

reprezentanților mass-media. S-au prezentat

materiale realizate în cadrul campaniei Diferiți dar

egali!, s-a prezentat oferta educativă a școlii și

alte tipuri de activități desfășurate în școală și-n

afara școlii.

Putem considera că prin această campanie

am realizat un pas important în promovarea

drepturilor tuturor copiilor și mai ales ale copilului

special, care are nevoie de îngrijire specială, de

sprijin, dar și de acceptare, toleranță, umanism.

profesor Verginica Mocanu

profesor Zinica Lungu

Strada mea - machetă 3D

Proiect educațional în cadrul Comisiei de educație rutieră

Educaţia rutieră reprezintă educaţie pentru

viaţă, la fel de importantă în sprijinirea elevului

pentru a dobândi cunoștințe, a-şi forma şi dezvolta

capacităţi şi atitudini necesare în viitor. Pe lângă o

bună cunoaştere a regulilor de circulaţie, copiii

trebuie să ştie cum să circule singuri şi în grup,

cum să traverseze strada, să nu folosească strada

ca loc de joacă, să cunoască şi să înţeleagă

consecinţele nerespectării regulilor de circulaţie,

să cunoască culorile semaforului şi semnificaţia

lor.

Ideea implicării elevilor în realizarea

machetei 3D a străzii a plecat de la necesitatea

unei cunoașteri cât mai aprofundate a elementelor

59

care apar pe stradă în drumul lor de la școală către

casă, la cumpărături sau chiar în timpul unei

plimbări. Este nevoia de a se conecta la realitatea

înconjurătoare și de a realiza că deplasarea pe

stradă nu constă doar în a circula în sine dar este și

un proces social pe care elevii nu-l pot ocoli.

Activitatea s-a desfășurat pe mai multe etape,

iar grupele a VI-a B și a VIII-a A s-au întâlnit câte

o oră pe zi, timp de 7 zile.

Realizarea machetei a pornit de la ideea de a

avea un model concret al unei străzi care să poată

fi utilizat în deplină siguranţă, fără a necesita

deplasarea pe o stradă reală. Prima etapă și-a

propus anunțarea temei și a obiectivelor,

întocmirea împreună cu elevii a unei liste de

materiale necesare pentru realizarea machetei în

ideea unei reprezentări cât mai fidele a unei

porțiuni a străzii.

Elevii au identificat o listă cu elementele

întâlnite pe o stradă, cum ar fi maşinile, casele,

pietonii, semnele de circulaţie, elemente ambiante,

instituții, precum și o listă de materiale necesare

reprezentării acestora: plastilină, hârtie, foarfece,

lipici, acuarele, pensoane, lut pentru modelat,

carton, placa de polistiren, jucării mici adecvate

contextului, scobitori, hârtie creponată.

Următoarea etapă în realizarea machetei a

constat în decuparea suportului din polistiren,

lipirea unui carton, conturarea străzii şi modelarea

în lut a unor maşini, case şi copaci. Discuţiile din

timpul lucrului au avut drept subiect reamintirea

regulilor de circulaţie în care pot fi implicaţi

pietonii, dar şi regulile pentru maşini, pentru a şti

unde vor fi acestea poziţionate pe machetă.

În acest sens elevii au primit sarcina de a

identifica semnele de circulație de pe un suport

dat, de a le denumi corespunzător și de a le desena

pe tablă folosind cretă colorată pentru a face

corespondența semnului grafic cu semnificația sa.

În următoarele etape s-a amenajat suportul

străzii, cu elementele caracteristice s-au pictat

casele, s-au modelat mașinuțe. Tot atunci elevii au

fost implicați într-un joc de rol pe baza unor poezii

și situații privind circulația pietonală. Apoi au fost

aplicate casele, maşinile, se va amenaja locul de

joacă, au realizat din cutii de carton instituțiile

publice, apoi marcate cu semne corespunzătoare.

Asemenea pentru parcul de joacă s-a folosit un

element de semnalizare pentru șoferi.

Pentru ca totul să fie cât mai corect, a urmat

aranjarea detaliilor finale, respectiv poziționarea

60

pietonilor pe trotuar sau la semafor. Fiecare elev a

poziționat un indicator rutier sau un element

pentru a finaliza macheta 3D a străzii.

Pentru feedback, am gândit o oră de evaluare

a activității, în care elevii au răspuns unor

întrebări, și-au consolidat anumite noțiuni neclare,

au participat la un joc de rol și au dezlegat

ghicitori. De asemenea au fost întrebați ce le-a

plăcut la activitate, iar marea majoritate a răspuns

că apreciază munca în echipă și modul mai lejer de

desfășurare a activităților, dar care au fost atractive

și folositoare.

Pe parcursul activității s-au realizat

fotografii, care vor fi atașate la dosarul comisiei și

în clase.

profesor Caras Ana Maria

profesor Luca Cristina

Se consideră că anii din copilărie reprezintă

cea mai fericită şi fără griji perioadă din viaţa

omului. Însă din păcate, în ziua de astăzi, viaţa

unui copil (mare sau mic), mai ales dacă el

locuieşte într-un oraş mai mare, este departe de a fi

o poveste: se confruntă cu o mulţime de oameni în

transportul public, maşini care circulă prin

preajmă cu o viteză ameţitoare, situaţii rutiere în

care nu ştie ce ar trebui să facă... Oriunde ar merge

copilul (în parc, la şcoală, la magazin sau în vizită

la prieteni), trebuie să ştie cum să se descurce în

planul teoretic şi practic rutier. De aceea, în cadrul

comisiei de educaţie rutieră din şcoala noastră s-au

realizat activităţi şi cu copiii mai mici, pentru că şi

aceştia trebuie să realizeze pericolul diferitelor

comportamente de pe stradă (mai ales dacă sunt

singuri), să ştie că se pot baza pe un adult să-i

ajute. În cadrul acestor activităţi copiii mai mari au

avut rol de îndrumători pentru cei mici, i-au

pregătit pe aceştia pentru diferite situaţii, atât cât

au putut cei mici să asimileze.

Deprinderea copiilor cu respectarea strictă a

regulilor de circulaţie, fie că circulă cu mijloace de

transport în comun sau că merg pe jos, ca pietoni,

este foarte necesară de la o fragedă vârstă pentru

Copiii şi educaţia rutieră

61

a evita toate pericolele existente. Educaţia rutieră

îmbogăţeşte cunoştinţele privind normele de

conduită preventivă, stabileşte reguli de

comportament civic reprezentând o latură esenţială

privind integrarea în civilizaţia modernă a copiilor.

Indiferent de vârstă şi nivel intelectual, regulile

referitoare la traficul pe drumurile publice impuse

de societate pietonilor şi vehiculelor trebuie

cunoscute şi respectate cu consecvenţă şi

responsabilitate (chiar dacă în cazul copiilor cu

deficienţe trebuie făcute eforturi suplimentare în a

simplifica şi a adecva prezentarea acestor reguli

pentru a putea fi asimilate de către aceştia).

Educaţia rutieră reprezintă o componentă

importantă a activităților educaționale derulate în

școală. Educația rutieră în cazul elevilor cu

dizabilități are o importanță deosebită deoarece

aceștia sunt mult mai expuși pericolului a fi

victimele unui accident rutier. La fel de importante

sunt și acele activități concrete care vin în sprijinul

elevului pentru a dobândi cunoştințe, a-şi forma şi

dezvolta capacităţi şi atitudini necesare în viitor.

Educaţia rutieră are ca scop prevenirea

vătămării copiilor şi adolescenţilor prin accident

rutier, prin formarea abilităţilor, competenţelor şi

comportamentului rutier responsabil, în calitate de

pietoni.

Subsumată educaţiei pentru formarea

abilităţilor de viaţă, educaţia rutieră întreprinsă în

cadrul acestor activităţi sau, mai degrabă, educaţia

pentru prevenirea riscului rutier, a urmărit, de fapt,

formarea abilităţilor şi competenţelor rutiere

personale, de grup şi sociale în rândul preşcolarilor

sprijiniţi de şcolarii mai mari.

Prin intermediul acestor activităţi teoretice şi

practice, aplicative, copilul interacţionează,

investighează, deconstruieşte spre a reconstrui,

experimentează, descoperă, găseşte soluţii, îşi

asumă responsabilităţi, pentru ca, ulterior, să

devină independent, în siguranţă.

Obiectivele activităţilor desfăşurate cu elevii

(mici şi mari) au fost: creşterea încrederii în sine

prin participare, implicare şi înţelegere a celor

prezentate; atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de

situaţii noi în medii rutiere; interacţiunea cu

ceilalţi copii dornici de a şti cât mai multe despre

educaţia rutieră; echilibru între a fi atent la

persoana de lângă ei și la maşinile de pe stradă;

creşterea motivaţiei de a fi informat cât mai mult

şi mai bine prin imitarea unui spaţiu real (cum a

fost jocul de rol reprezentat de trecerea elevilor pe

nişte fâşii albe de carton-zebră); acumularea de noi

informaţii, precum şi formarea abilităţilor prin

experienţe personale şi de grup; dezvoltarea

creativităţii elevilor; conştientizarea riscului rutier.

Alegerea corectă a locului de trecere şi

răbdarea până se apropie culoarea verde a

semaforului diminuează semnificativ riscul unor

accidente rutiere.

62

În acest sens activităţile cu clasele mici au avut

rolul de a încuraja copiii să aibă încredere în

adulţii de lângă ei, să înţeleagă faptul că simpla

traversare a străzii cu neatenţie poate duce la

accidente. În cadrul acestor activităţi copiii mai

mari au avut rol de îndrumători pentru cei mici,

i-au pregătit pe aceştia pentru diferite situaţii, atât

cât au putut cei mici să asimileze. Dacă au învăţat

pe care culoare a semaforului se poate traversa sau

că liniile albe de pe stradă (zebra din fâşii de

carton pe mochetă) le asigură securitatea, atunci

lecţiile şi-au atins scopul. Cu ajutorul jocurilor de

rol înţelegerea situaţiilor prezentate s-a realizat

mai uşor de către copii.

De exemplu, am realizat o activitate care a

cuprins următoarele conţinuturi: copiii au ascultat

o poezie simplă care includea, de fapt, ideea de

semafor, culorile acestuia, semnificaţia fiecărei

culori şi regulile importante de respectat

întotdeauna. Apoi elevii au colorat fişe de lucru

sugestive cu zebra şi semaforul, cu copii atenţi la

semafor şi zebră, iar la final nu au trebuit decât să

realizeze un joc simplu de rol în care să simuleze

trecerea pe zebră indicată de culoarea semaforului:

pe roşu se stă, pe verde se trece.

Elevii au putut învăţa că zebra este un

marcaj de trecere a străzii pentru pietoni, format

din linii paralele albe, ceea ce au putut observa şi

deduce cu uşurinţă din activitatea realizată.

Pietonii sunt cei care se deplasează pe jos, pe

trotuarul unei străzi sau pe un drum public, iar

semaforul este cel care semnalizează cu lumini

colorate (roşu şi verde pentru pietoni) şi dirijează

circulaţia.

Semnul exclamării l-am accentuat pe toată

durata activităţii în ceea ce priveşte următoarea

idee: copilul va traversa numai pe zebră şi pe

culoarea verde a semaforului; se vor juca numai

în locurile unde nu circulă maşini: parcuri, curtea

şcolii, teren de sport etc, şi vor traversa în grupuri

mai mari care pot fi uşor văzute de şofer.

profesor Cristina Luca

profesor Loredana Botez

Rămas bun clasa a VIII- a

,,Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil." – W.H. Auden

Gândindu-mă cum să încep acest articol, am

retrăit emoțiile și bucuria din prima zi în care am

aflat că voi avea primii mei "pitici", singura clasă

de a VII- a din școală. Nu știam la ce să mă aștept,

fiind prima generație, așa încât am pornit cu inima

strânsă să-i cunosc. Erau nouă copii frumoși: trei

fetițe și șase băieței, fiecare cu așteptările și

provocările lor. Atunci am înțeles care era visul lor

în ceea ce mă privește: să le fiu "sora mai mare".

63

Primul an a trecut precum un gând și ne-am

trezit în clasa a VIII-a, iar asta ne-a făcut să

apreciem mai mult timpul ce ne rămăsese. Acest

an ne-a rezervat surprize, căci un băiețel și-a ales

altă cale, iar alții doi copilași ni s-au alăturat spre

sfârșit, făcând despărțirea și mai grea.

A fost un an plin de realizări, în care am

fructificat timpul, bucurându-ne de fiecare

activitate extrașcolară, ambiționându-ne să gătim

produse gustoase sau chiar pregătindu-ne pentru

diferite concursuri. Ne-am jucat, am glumit, le-am

fost confidentă, asigurându-i mereu de sprijin, dar

totodată un ghid în însușirea cunoștințelor și

atitudinilor necesare unui elev. Cu toate acestea,

au fost momente când am crezut că o să cedez, în

care am suferit pentru că nu înțelegeam unde am

greșit, dar toate problemele dispăreau atunci când

îmi săreau în brațe.

Alături de ei am învățat ce este răbdarea,

perseverența și am început să apreciez gesturile

mărunte pe care mi le ofereau. Veneam cu

bateriile încărcate, uneori le ,,consumam" pe

parcursul desfășurării activităților, dar la sfârșit

plecam împlinită că am atins măcar unul dintre

obiectivele propuse.

Și... cum tot ce este frumos trece repede,

clipa despărțirii a venit, iar cursul festiv a

reprezentat prilejul potrivit pentru a depăna

amintiri frumoase, pentru a sublinia calitățile

fiecărui elev și a-i motiva să continue drumul spre

împlinirea și realizarea lor ca membri ai societății.

Ne-au fost alături doamna director, doamna

dirigintă, educatori, dar și profesori, cu toții

contribuind la amplificarea emoțiilor. Profit pentru

a vă mulțumi tuturor pentru gândurile și urările

frumoase!

64

Când ești la început de drum

Realizezi că n-ai destul

Fie răbdare, fie n-ai timp,

Dar ei te-așteaptă să te schimbi

Și își oferă zi de zi

Iubirea lor – de speciali copii.

Așa pășești ușor, ușor

Ajungi să fii de ajutor

Să-i prețuiești, să-i ocrotești

Iubire să le dăruiești

Știința faci să par-o joacă

Iar cartea să le fie dragă.

Și când un drum tu le creezi

Descoperi că începi să- i pierzi

Căci basmul lor nu are- n veci

O ușă prin care tu să treci.

Ei își vor face - un viitor

Și tu vei fi doar umbra lor.

Iar eu, cu ei în gând doresc

Tuturor să amintesc

Că oricât ar fi de greu

Iubește-l pe specialul tău.

profesor Mihaela Munteanu

Pentru ei...

65

Contribuţia activităţilor extraşcolare la dezvoltarea

personalităţii elevilor

Oricât ar fi de importantă educaţia

curriculară realizată prin procesul de învăţământ,

ea nu epuizează sfera influenţelor formative

exercitate asupra elevului. Rămâne cadrul larg al

timpului liber al acestuia, în care viaţa capătă alte

aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.

În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează,

pozitiv sau nu, asupra dezvoltării lor.

Educaţia extracurrriculară, realizată dincolo

de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul

bine stabilite în formarea personalităţii elevilor.

Educaţia prin activităţile extracurriculare

urmăreşte identificarea şi cultivarea

corespondenţei optime dintre aptitudini, talente,

cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi

stimularea comportamentului creativ în diferite

domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă,

copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i

în contact direct cu obiectele şi fenomenele din

natură.

Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv –

educative să primeze, dar să fie prezentate în mod

echilibrat şi momentele recreative, de relaxare,

atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În

cadrul acestor activităţi elevii se deprind să

folosească surse informaţionale diverse, să

sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că

în asemenea activităţi se supun de bună voie

regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiii se

autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest

tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi

cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze

dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos

obiectivul principal al școlii şi al învăţământului

primar – pregătirea copilului pentru viaţă.

Scopul activităţilor extraşcolare este

dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea

elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în

conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi

socio-culturale, facilitarea integrării în mediul

şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în

ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi

corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.

Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un

cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de

afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul

anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul

intelectual.

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi

locuri istorice, case memoriale – organizate

selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui

66

valorile culturale, folclorice şi istorice ale

poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a

observa obiectele şi fenomenele în starea lor

naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa,

operele de artă originale, momentele legate de

trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi

activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei

şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre

oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,

stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi

desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul

lecţiilor.

Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările

oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au

creat opere de artă.

Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt

atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,

produc bucurie, facilitează acumularea de

cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort

suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic,

operaţional, manualitatea, dând posibilitatea

fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii

se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea

activităţi se supun de bună voie regulilor,

asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin

acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi

cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze

dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos

obiectivul principal - pregătirea copilului pentru

viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în

primul rând de educator, de talentul său, de

dragostea sa pentru copii, de modul creator de

abordare a temelor, prin punerea în valoare a

posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de

elevi .

profesor Barcău Cristina

Excursia- activitate extracuriculară în topul preferințelor elevilor

Putem afirma cu certitudine că dintr-o listă

cu oferte de activități extracuriculare orice elev al

școlii noastre ar alege în topul preferințelor

excursia. De ce excursia? Pentru oricare excursia

este asociată cu noutatea, cu plimbarea în general,

cu plimbarea cu microbuzul sau trenul în special,

cu buna dispoziție, cu petrecerea timpului în altă

parte decât centrul de plasament, școală sau

familie, cu depășirea graniței localității natale, este

altceva decât rutina zilnică.

Adevărul este că pentru cei mai mulți este un

vis care de cele mai multe ori nu se poate

materializa deoarece aspectul financiar primează și

contează foarte mult. Este ușor pentru un cadru

didactic să organizeze o excursie când copiii sunt

sprijiniți financiar de către părinți, dar foarte greu

67

este când părinții sau centrul de plasament nu pot

sprijini financiar copiii. Este greu, dar nu

imposibil și pentru că școala își oferă de fiecare

dată sprijinul. Aici mai intervine și disponibilitatea

cadrului didactic de a solicita sprijin la unii agenți

economici, în numele acestor copii. Cu toate

obstacolele, în şcoala noastră s-au organizat mereu

excursii, drumeţii care au adus un plus de bucurie

şi relaxare elevilor noştri, le-au îmbogățit

cunoştinţele şi le-au stârnit dragostea de natură,

istorie, religie, etc.

Ce este de fapt excursia școlară? Excursia

școlară este o activitate educativă bazată pe

transdisciplinaritate şi munca în echipă. Conţinutul

didactic al excursiilor este mult mai flexibil şi mai

variat decât al lecţiilor desfăşurate în sala de clasă,

elevii participând cu multă bucurie şi optimism la

aceste acţiuni, lărgindu-şi în acest fel orizontul de

cunoştinţe prin contactul direct cu realitatea. Prin

mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziţie,

excursia înviorează activitatea şcolară, stimulează

curiozitatea de a descoperi noi fenomene,

formează o atitudine ecologică pozitivă,

prilejuieşte trăiri adânci ale unor sentimente

patriotice, este modalitate de intercunoaștere și

închegare a unor realații. Excursiile constituie o

importantă metodă de instruire pentru că oferă

elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să

cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte

din natură, de ordin biologic sau geografic, le

dezvoltă spiritul de echipă, simţul civic şi estetic.

De asemenea, excursiile reprezintă o modalitate

interactivă de a-şi însuşi informaţii variate din

diverse domenii, într-un cadru diferit de cel al

clasei.

Organizarea oricărei excursii presupune

parcurgerea a trei etape: pregătirea, desfăşurarea şi

finalizarea.

În etapa de pregătire profesorul stabilește

scopul, itinerariul, programul, le aduce la

cunoștința părinților sau tutorilor legali ai copiilor

și obține consimțământul lor, obține aprobările din

partea conducerii și a inspectoratului școlar,

identifică sursele de finanțare, se documentează cu

privire la traseu și obiectivele turistice de vizitat,

trasează unele sarcini de documentare elevilor,

pregătește resursele materiale necesare. Înainte de

plecarea în excursie se realizează și se insistă pe

instruirea elevilor şi semnarea de către aceştia a

procesului verbal de protecţie a muncii și

deplasării.

Și sosește momentul mult așteptat:

întâlnirea, îmbarcarea, startul excursiei și

derularea activităților propuse. După finalizarea

itinerariului și activităților propuse achizițiile

acumulate trebuie valorificate în activitățile

educative ulterioare.

Parcurgând etapele menționate, în luna iunie,

la finele anului şcolar 2014-2015, împreună cu

clasele a V-a A şi a V-a B am organizat o excursie

68

în Județul Neamţ vizând mai multe obiective

turistice: Casa Memorială „Ion Creangă”

Humuleşti, Parcul Tematic „Ion Creangă”,

Zimbrăria „Dragoș Vodă”, Mănăstirea Cărbuna,

Mănăstirea Neamțului, Cetatea Neamţului.

Pe lângă relaxare, scopul a fost și

cunoaşterea „pe viu” a frumuseţilor patriei, a

trecutului istoric al neamului românesc, am călcat

pe urmele marelui povestitor Ion Creangă, a fost și

o lecție de zoologie în mijlocul animalelor din

Zimbrărie, dar și o lecție de religie oferită de

călugări din cele două mănăstiri. Astfel pe

parcursul unei zile am combinat istoria, literatura,

biologia, religia cu activitățile ludice organizate în

mijlocul naturii. Copiii au avut ocazia de a exersa

comportamente adecvate în diferite obiective

turistice, de a respecta regulile fiecărei instituții

vizitate, de a asculta cu atenție cele povestite, de a

observa cu atenție aspecte din mediul înconjurător.

Ne amintim cu drag de acea zi pentru că a fost un

prilej de bucurie, de relaxare, de cunoaştere, de

adâncire a relaţiilor elev-elev, elev- profesor.

Ultima curiozitate a elevilor din acea zi a

fost: „Când mai mergem în excursie?”

profesor Oana Monica Plaiu

profesor Cristina Barcău

Integrarea copiilor cu CES prin activităţile extracurriculare

,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru

lumea de azi. Această lume nu va mai exista când

ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum

va fi lumea lor…” (Maria Montessori -

,,Descoperirea copilului”)

Problematica educaţiei dobândeşte în

societatea contemporană noi conotaţii, date mai

ales de schimbările fără precedent din toate

domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe

informativ pe formativ.

Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi

valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre

patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un

curriculum unitar nu mai poate răspunde singur

diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei

permanente tinde să devină o realitate de

necontestat.

Procesul educaţional din şcoală presupune şi

forme de muncă didactică complementară

activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi

desfăşurate în şcoală în afara activităţilor

obligatorii sau activităţilor desfăşurate în afara

școlii. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se

desfăşoară sub îndrumarea atentă a cadrelor

didactice. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei

de tip curricular, devine tot mai evident faptul că

educaţia extracurriculară, adică cea realizată

dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi

locul bine stabilit în formarea personalităţii

copiilor.

69

Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă

într-o lume dominată de mass-media şi ne referim

la televizor, calculator şi internet, care nu fac

altceva decât să contribuie la transformarea

copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se

controla comportamental, emoţional şi mai presus

de toate slab dezvoltaţi intelectual. Se ştie că

începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii

acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în

contact direct cu obiectele şi fenomenele din

natură.

Indiferent de tipul de educaţie: specială,

integrată/incluzivă sau de conceptele utilizate,

problema personalităţii elevului trebuie să ocupe

locul principal. Acţiunea educativă cea mai bună

este aceea „care modelează eul”, permiţând

deficienţilor mintali învăţarea realităţii sociale,

pentru că ei se vor integra în realitatea socială

normală. Ca urmare, profesorul trebuie să

sensibilizeze în elevi propriul „eu”, conştiinţa

posibilităţilor, capacitatea de a lua decizii, de a fi

stăpâni pe ei. Acest lucru se poate realiza nu

numai prin activităţi educative şcolare, ci şi prin

activităţi extracurriculare. Este necesară o

riguroasă planificare, organizare şi desfăşurare a

acestor tipuri de activităţi în relaţie directă cu

posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni în

întâmpinarea cerinţelor pe care elevii respectivi le

resimt în raport cu actul educaţional.

Rolul terapeutic al activităţilor

extracurriculare constă în faptul că prin ele se

poate realiza mai uşor socializarea copiilor cu

CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi

dezvoltă la elevi priceperi, deprinderi şi abilităţi

cognitive şi comportamentale, mult mai solide,

pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului

tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul

direct cu realitatea socială.

Activităţile extracurriculare de tipul

vizitelor, excursiior şi drumeţiilor, permit

dezvoltarea relaţiilor interpersonale şi o mai bună

relaţionare a copiilor cu societatea; sporirea

interesului de cunoaştere a frumuseţilor naturale şi

de patrimoniu; formarea şi dezvoltarea unor

sentimente de preţuire a mediului natural, în

vederea adoptării unui comportament ecologic

adecvat. Plimbările prin parc din această toamnă,

frunzele ruginii, stolurile de păsări care se

pregăteau de plecare, frumuseţea deosebită a

acestui anotimp le va rămâne în suflet celor mici,

creându-le emoţii estetice. La această vârstă copiii

sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se

spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să

acţioneze în acest sens. Ca profesori trebuie să

oferim în mod gradat, în acord cu particularităţile

de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice, să organizăm

activităţi educative privind protejarea mediului

înconjurător: curăţarea parcului, a mediului de

joacă, ocrotirea unor animale.

Concursurile cu tematică diferită (sportive,

artistice, pe discipline de studiu, etc.) dezvoltă la

elevii cu CES spiritul de competiție, de echipă, îi

70

mobilizează la cooperare şi le dezvoltă încrederea

în forţele proprii. Desfăşurarea de competiţii între

elevii cu CES şi cei din şcolile de masă facilitează

depăşirea sentimentului de marginalizare şi

permite valorizarea potenţialului aptitudinal al

copiilor cu deficit de intelect.

Participarea copiilor cu CES la activităţi

cultural-artistice constituie puncte de referinţă,

jaloane care-i duc spre autocunoaştere, matricea

spirituală în care un copil îşi descoperă treptat

propria sa identitate, rostul său în lume. Serbările

de Crăciun, de 8 Martie sau 1 Iunie, permit

socializarea şi valorizarea acestor copii. Excursiile

şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea

cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la

educarea dragostei, respectului pentru frumosul de

ţară, natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii

cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat

înaintaşii lor învăţând astfel să-și iubească țara, cu

trecutul și prezentul ei. Prin excursii copiii pot

cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au

născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi

artişti.

Serbarea este modalitatea eficientă de

cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor

contribuind la dezvoltarea armonioasă a

personalităţii copiilor.

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi

locuri istorice, case memoriale constituie un

mijloc de a preţui valorile culturale, folclorice şi

istorice ale poporului nostru.

Vizionările şi spectacolele constituie o altă

formă de activitate extracurriculară în grădiniţe și

școli, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea

minunată a artei.

Terapia prin teatru nu vindecă deficienţa, dar

schimbând mediul pentru copil, efectul deficienţei

este mai puţin evident, artterapia creează la elevii

cu dizabilităţi, puternice emoţii şi sentimente,

dezvoltă autonomia personală şi favorizează

socializarea. Pus în situaţia de a practica o

diversitate de comportamente, de a se transpune în

„pielea” unor personaje, copilului i se solicită un

anumit mod de comportare, i se oferă prilejul de a

acţiona efectiv pe baza unor reguli de comportare

civilizată, de a exersa în mod direct deprinderi,

comportamente, relaţii sociale.

Deci, formarea personalităţii copilului cu

CES se face în cadrul obiectivelor educative

generale, comune tuturor elevilor, numai că

mijloacele de realizare sunt diferite.

În concluzie putem spune că activitatea

extracurriculară e o componentă educaţională

valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic

trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul

rând, o atitudine creatoare, atât în modul de

realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii,

asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să

permită stimularea creativă a elevilor.

Bibliografie

Carasel, A; Lazăr, V. (2008) , Psihopedagogia

activităţilor extracurriculare, Editura Arves.

Popovici, D. (1998), Învăţământul integrat sau

incluziv, Editura Corint, Bucureşti.

Popescu, G., Pleşă O.(1998), „Handicap,

readaptare, integrare” Pro Humanite, Bucureşti.

profesor itinerant Zinica Lungu

71

Dăruind vei dobândi

Proiectul educaţional ,,Dăruind vei dobândi”

face parte din cadrul Strategiei Naţionale de

Acţiune Comunitară. Prima acţiune din cadrul

acestui proiect s-a desfăşurat la Centrul

Rezidenţial pentru Persoane Vârstnice din

Mirceşti.

Elevii din clasele a IV-a A şi a IV-a B de la

Şcoala Gimnazială Specială Paşcani şi-au dorit să

fie primii vestitori ai Naşterii Domnului. Pentru a

aduce un zâmbet pe chipurile bătrânilor, copiii au

susţinut un scurt program artistic ce a constat în

poezii şi colinde. De asemenea, bătrânii au primit

felicitări confecţionate de către copii, au vorbit şi

au depănat împreună amintiri.

Pe chipurile bătrânilor se putea citi bucuria şi

au fost foarte încântaţi de vizita elevilor, iar

Nicoleta le-a făcut o bucurie şi mai mare când i-a

îmbrăţişat pe fiecare în parte, iar emoţia stârnită de

către ea a dus la apariţia unor lacrimi.

Bătrânii au cântat împreună cu elevii şi şi-au

amintit de copilărie, au petrecut timpul ca şi cum

ar fi fost în vizită proprii nepoţi.

Întreaga activitate a avut un puternic impact

pozitiv emoțional atât asupra copiilor, cât și asupra

vârstnicilor.

profesor Sînziana Munteanu

72

73

Școala noastră, membră a rețelei Fundaţiei ERSTE

În anul 2012 am aplicat cu proiectul

“Bucătarii speciali” pentru Premiul Fundaţiei Erste

pentru Integrare Socială. Dintr-un total de aproape

2.000 de aplicaţii provenite din 13 ţări din Europa

Centrală şi de Sud-Est, Comitetul de Selecţie a

ales 130 de finalişti printre care şi şcoala noastră.

Din cei 130 de organizaţii finaliste, juriul

internaţional a ales cei 33 de câştigători. Din

păcate nu ne-am numărat printre câştigători, dar

totuşi am avut şi încă avem foarte multe de

câştigat doar pentru faptul că am fost finalişti.

Dintre beneficii aş aminti integrarea Şcolii

Gimnaziale Speciale Paşcani în Erste Foundation’s

NGO Academy, o platformă ce ne permite

dezvoltarea diverselor competenţe organizaţionale,

cum ar fi: aptitudini de relaţionare cu mass-media,

dezvoltarea de întreprinderi sociale ca alternativă

de finanţare, dobândire de aptitudini în zona de

donaţii, dezvoltarea identităţii organizaţionale şi

promovarea în Reţeaua de Integrare Socială a

Fundaţiei Erste, participarea la diverse tipuri de

cursuri atât în România cât şi în străinătate.

Finaliştii Premiului Fundaţiei Erste pentru

Integrare Socială au posibilitatea de a participa la

diferite cursuri din cadrul Programului Regional al

Fundatiei Erste pentru anul 2014.

În perioada 29 octombrie-30 octombrie am

avut şansa de a participa la cursul de “Planificare

strategică” de la Bucureşti.

Obiectivul acestui curs a fost să ofere

participanţilor o înţelegere a ceea ce înseamnă

planificare strategic, care este corelaţia între

viziunea organizaţiei, contextual extern în care ea

îşi desfăşoară activitatea şi ceea ce este mai

important de făcut pentru a asigura pe deoparte o

eficientizare a muncii şi pe de altă parte pentru a

crea premizele dezvoltării organizaţiei/instituţiei

având ca scop creşterea impactului.

Printre subiectele abordate au fost:

introducerea noţiunii de “Business Model Canvas”

şi adaptarea modelului la realităţile unei

organizaţii, analiza contextului extern, analiza

viziunii şi modelului de operare al organizaţiei,

analiza stakeholder-lor cărora organizaţia se

74

adresează, identificarea zonelor de creştere precum

şi a factorilor care pot genera dezvoltare,

identificarea paşilor cheie în implementarea unor

noi strategii.

Acest curs mi-a oferit posibilitatea să

folosesc instrumente de planificare şi inovare, fapt

ce a facilitate o şi mai bună înţelegere a procesului

de planificare strategică. A fost o ocazie foarte

bună de a vedea diferite modele de funcţionare şi

de dezvoltare, punctele forte şi cele slabe din

practică şi un bun prilej practic de a lucra timp de

două zile pe ceea ce înseamnă strategie

organizaţională.

profesor Sînziana Munteanu

Târgul de Crăciun la Iaşi

Târgul de Crăciun al Consiliului Judeţean a

fost deschis vineri 13 decembrie 2013, cu

discursuri, dans şi colinde. La evenimentul

programat la ora 9.00 în faţa sediului Consiliului

Județean au fost convocaţi toţi angajaţii instituţiei,

consilierii judeţeni şi directorii instituţiilor

subordonate. Evenimentul a fost organizat de

Consiliul Județean Iași în parteneriat cu Primăria

Municipiului Iași s-a desfășurat pe Bulevardul

Ştefan cel Mare şi Sfânt și Strada Costache Negri,

zilnic, între orele 9.00-20.00, până pe 22

decembrie 2013. Conducerea Consiliului Județean

îşi doreşte să transforme evenimentul într-o

tradiție, ieşenii astfel, an de an, să se bucure de

minunatele obiecte şi produse tradiționale care să

le aducă un strop de fericire în suflete.

Școala noastră, Şcoala Gimnazială Specială

Paşcani, a ocupat căsuța 48 alături de celelalte

75

școli speciale din județ. Doritorii puteau să

cumpere obiecte făcute cu drag de elevii noștri.

Alături de produse de ceramică, am avut lumânări

viu colorate, coronițe, globuri din pânză, trăistuțe

pentru cadouri, fulgi ornament, brățări magice,

toate speciale de Pașcani pentru sărbători. Cu banii

adunați din vânzarea obiectelor elevii au primit

daruri de Crăciun.

Ne-am dorit să prezentăm tuturor cât de

talentați sunt elevii noştri, să le transmitem prin

intermediul acestui eveniment la care am participat

cu drag, sărbători fericite, pline cu voioşie alături

de cei dragi.

profesor Daniela Huștiuc

Entuziasm şi provocare

Miercuri dimineaţă, o zi ca oricare alta? Nu,

o zi în care ne-am propus să mergem în excursie.

Gândul plecării ne îndeamnă să începem

pregătirile pentru ca activitatea noastră să

dăruiască bucurie, entuziasm, dezvoltare şi

provocare. Astfel, cu mic, cu mare, însoţiţi de

zâmbete răzleţe, zgomotoase, dar în acelaşi timp

frumoase, pentru că reflectau fericirea copiilor, am

plecat în excursie.

Specialii de Pașcani de la clasele a VII-a B și

a VIII-a B, împreună cu noi, profesorii Huștiuc

Daniela, Munteanu Mihaela și Chelaru Cristian,

am declanșat acțiunea ,,Parfum de toamnă". Prima

vizită a fost la Grădina Botanică Iași, unde am

admirat expoziția ,,Flori de toamnă", apoi în

continuare am mers pe urmele celei mai mari

76

civilizații din preistoria europeană, în cadrul

Muzeului Universității din Iași, unde se află cele

două secții Muzeul Civilizației Cucuteni și Muzeul

Academiei.

La încheierea expediției, s-a urmărit crearea

unei atmosfere speciale, explorând perimetrul

complexului Palace de la înălțime.

Entuziasmul domina atmosfera excursiei, a

călătoriei. Bucuria copiilor era nespusă, cu bujori

în obrăjori, cu zâmbetul larg, ne priveau vioi şi

fericiţi. Poţi să nu trăieşti clipele frumoase

încărcate de sinceritate? Poţi să nu te bucuri

alături de ei? Cine le poate rezista? Când

vioiciunea, gingăşia, tandreţea emoţională îţi

străbat sufletul, fremătându-ţi inima. Ne-am

plimbat-ne-am relaxat, am vizitat-am învăţat, am

comunicat-ne-am dezvoltat.

Cât de frumos e să fii elev! Să ai vivacitatea

şi spiritual cooperării, al exprimării şi comunicării

nevinovate presărată de curiozitate. E ceea ce

vedeam, uitându-mă la ei, ceea ce ne dădea şi nouă

un entuziasm cald, dar în acelaşi timp responsabil,

provocator. Eram cu toţii într-un spectru al

bucuriei, cu nuanţe din ce în ce mai viu colorate.

A fost o zi splendidă, ce a lăsat în urmă clipe

memorabile, trainice şi frumoase, prin trăirile,

imaginile şi locurile prin care am trecut, le-am

străbătut şi le-am apreciat, îmbogăţindu-le astfel şi

sfera cunoaşterii, a dezvoltării, dând naştere unor

noi provocări.

profesor Cristian Chelaru

77

Zilele școlii, Zilele Special de Pașcani, profesor Gabriela Nedelcu………………………………

Muzicoterapia în România – uz și abuz, conferențiar doctor Cristina Neamțu……………………

Reziliență și artterapie, profesor Gabriela Nedelcu, profesor Oana Hogaș………………………..

Legământ- Decalogul profesorilor din Școala Gimnazială Specială Pașcani, profesor Victor

Vîncă………………………………………………………………………………………………

Epistolă de debut, profesor Alina Dabija………………………………………………………….

Sărbătoarea Crăciunului în Franţa, profesor Carmen Onofrei……………………………………..

Despre fair play și nu numai… , profesor Constantin Chiurlea…………………………………...

„Un nou început... ”, profesor Roxana Panțâr…………………………………………………….

Pentru prima oară la Școala Gimnazială Specială Pașcani, profesor Silvia Gemene……………..

Bine v-am regăsit!, profesor Simona Creangă…………………………………………………….

Altă toamnă, alte începuturi, alte generații, profesor Simona Cojoc………………………………

Despre dragostea specială, asistent social Mihaela Hobincă………………………………………

Despre dragostea de a fi profesor, profesor Alexandra Diaconescu……………………………….

Nuanțe, învățător Gheorghe Chiperi………………………………………………………………..

O experienţă de neuitat, profesor Tătaru Alina…………………………………………………….

Terapia 3C la Speciali, Lucia Hen………………………………………………………………….

Copiii generaţiilor de azi, viitorul nostru de mâine, profesor Liliana Catrinescu, învățător

Andreea Catrinescu…………………………………………………………………………………

Cu un zâmbet mai aproape de suflet, profesor Ana Iftimi………………………………………….

Vreau să ajut! eleva Costan Andreea……………………………………………………………….

Mamă și profesor voluntar, profesor Rangu Daniela……………………………………………….

A fi voluntar, eleva Băiceanu Mihaela, eleva Macovei Daniela, Colegiul Tehnic ,,Căi Ferate

Unirea" Pașcani…………………………………………………………………………………….

Scrisoare deschisă adresată doamnei învățătoare Silvia Galan Pașcani, 24 noiembrie 2014,

elevii clasei a VIII– a A, Școala Gimnazială Specială Pașcani……………………………………

Erasmus+ schimbă vieți, deschide minți, profesor Oana Monica Plaiu…………………………….

Suntem beneficiarii unei finanțări pentru implementarea unui proiect Erasmus+ mobilități,

profesor Cătălin Condrea…………………………………………………………………………

Partenerii europeni din cadrul proiectului Erasmus+ „Realizarea dimensiunii europene a școlii

prin integrarea de modele europene în școlarizarea copilului cu dizabilități”,profesor Sînziana

Munteanu……………………………………………………………………………………………

Despre începuturile unui nou proiect european, profesor Andrei Barbir…………………………

Realizarea dimensiunii europene la Școala Gimnazială Specială Pașcani - Mobilitate Italia 27

octombrie-31 octombrie 2014, profesor Gabriela Nedelcu, profesor Cătălin Condrea, profesor

Andrei Barbir, profesor Elena Puiu, profesor Corina Ancuța, profesor Ana - Maria Caras,

profesor Ștefan - Alexandru Vîncă………………………………………………………………….

Abordarea Reggio Emilia- un model permisiv de educaţie, profesor Elena Puiu…………………..

Orizonturi necunoscute - experiențe noi, profesor Corina Ancuța………………………………….

Vizită la Centrul Internațional Loris Malaguzzi din Reggio Emilia, profesor Elena Puiu…………

Cuprins

1

3

6

8

9

10

11

12

12

13

13

14

15

16

18

19

20

21

23

23

24

25

27

30

33

34

35

41

43

45

78

Dansatorii speciali - au scris istorie în filele Concursului Național „Împreună pentru viitor”,

profesor Oana Monica Plaiu, profesor Adriana Gârbu, profesor Mirela Mihaela Puiu…………….

Cum am ajuns să dansez, eleva Creangă Cristina-Elena, Liceul Teoretic „Miron Costin” Paşcani..

Prietenie, muncă, dragoste, lacrimi, emoţii... Dans, profesor Gîrbu Adriana, profesor Puiu

Mirela, profesor Plaiu Oana………………………………………………………………………

Abordări moderne în educarea, recuperarea și integrarea elevilor cu CES în cadrul ediției a V-a a

Simpozionului Regional derulat la noi în școală, profesor Gabriela Nedelcu, profesor Cătălin

Condrea……………………………………………………………………………………………..

Echipa Școlii Gimnaziale Speciale Pașcani a reușit să mențină acasă trofeul „Cupa primăverii”

la tenis de masă și în anul 2014, profesor Ștefan Vîncă……………………………………………

Împreună facem ȘCOALA ALTFEL, profesor Verginica Mocanu, profesor Tătaru Alina……

Diferiţi, dar egali!, profesor Verginica Mocanu, profesor Zinica Lungu………………………...

Strada mea - machetă 3D, Proiect educațional în cadrul Comisiei de educație rutieră, profesor

Caras Ana Maria, profesor Luca Cristina…………………………………………………………..

Copiii şi educaţia rutieră, profesor Luca Cristina, profesor Botez Loredana……………………...

Rămas bun clasa a VIII- a, profesor Mihaela Munteanu…………………………………………..

Contribuţia activităţilor extraşcolare la dezvoltarea personalităţii elevilor, profesor Barcău

Cristina……………………………………………………………………………………………...

Excursia - activitate extracuriculară în topul preferințelor elevilor, profesor Cristina Barcău

profesor Oana Monica Plaiu………………………………………………………………………...

Integrarea copiilor cu CES prin activităţile extracurriculare, profesor Zinica Lungu……………...

Prăjitură ,,O zi liniștită", eleva Ursu Adina, Școala Gimnazială Specială Pașcani………………..

Școala noastră, membră a rețelei Fundaţiei ERSTE, profesor Sînziana Matei…………………

Târgul de Crăciun la Iaşi, profesor Daniela Huștiuc……………………………………………….

Entuziasm şi provocare, profesor Cristian Chelaru………………………………………………...

Cuprins……………………………………………………………………………………………..

Sponsori și parteneri media………………………………………………………………………...

47

50

51

53

55

56

58

59

61

63

66

67

69

73

74

75

76

78

80

79

ROM-ELADA

& ACTUALITATEA TV

CONTRIM SRL Pascani

80