Zidul plangerii

Zidul Plangerii reprezinta singurul fragment care s-a pastrat din cel de-al Doilea Templu, distrus de romani in anul 70. Aici, evreii vin sa se roage, sa planga si sa se tanguiasca din cauza distrugerii Templului,

Zidul Plangerii din Ierusalim este locul cel mai venerat al iudaismului. Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic, reprezinta singurul fragment care s-a pastrat din cel de-al Doilea Templu, distrus de romani in anul 70. Aici, evreii vin sa se roage, sa planga si sa se tanguiasca din cauza distrugerii Templului, care timp de o mie de ani a fost centrul lor religios, cultural, spiritual si social. Pe esplanada din fata Zidului Plangerii au loc, pe langa rugaciuni, evenimente foarte diverse: lunea si joia dimineata se desfasoara ceremonii in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios; vinerea seara, studentii celebreaza, la apusul soarelui, sosirea Sabatului; tinerii casatoriti vin sa se fotografieze, iar copiii din clasa I primesc aici prima lor biblie; credinciosi sau atei plaseaza in spatiile dintre pietrele zidului biletele pe care isi scriu dorintele, in timp ce altii se roaga cu voce tare in cele mai diverse limbi. Multimea cea mai numeroasa se aduna in fiecare an la 9 aprilie, ziua de comemorare a distrugerii celor doua Temple.

Istoria israelului-scurta introducere

nu trebuie uitat niciodata ca legatura dintre poporul evreu si patria sa n-a incetat niciodata, chiar si atunci cand stapanirea romana i-a exilat pe evrei de pe acest teritoriu, a si reinceput reintoarcerea din Galut. evreii, din toate imprastierile de atunci, reveneau in Israel, pe toate caile, in speranta ca exilul e doar trecator si patria se va reface intr-o zi. aceasta revenire s-a inregistrat secol cu secol,( individual, neorganizat, fara vreun sprijin de undeva), chiar daca erau din nou exilati sau masacrati de neamurile ce s-au asezat sau au fost asezate in acest colt al pamantului de stapanitori temporari...totusi reveneau mereu in vechea patrie. cam asa arata imigratia pana in anul 1700, cand pentru prima oara un grup organizat vine sa se aseze in Israel in scopul de a reface patria prin efort fizic, grup care era in legatura si cu evreimea din Galut si cu cea care deja era aici. din aceasta clipa, popularea Eretz Israelului cu evrei, cunoaste patru faze: imigrarea in spirit religios, imigrarea halutziana, cea in cadrul operei de salvare si imigrarea in masa. asa ca putem spune ca istoria contemporana a Israelului incepe cu anul 1700, anul in care s-a inregistrat cea dintai alia organizata.

Aliaua hasidimilor

Persecutiile prin care a trecut poporul evreu de-a lungul secolelor si esecurile inregistrate de cei ce s-au inapoiat in decursul exilului, au nascut ideea ca readucerea evreilor in tara strabuna, nu se va putea realiza decat de o forta suprema, Mesia.

Misticismul evreiesc a creat sute de legende ce cuprind semne ce vor vesti sosirea Mesiei, dar a creat si legenda care spune ca e in puterea marilor rabini, considerati sfinti de catre popor, ca sa grabeasca venirea lui Mesia, deci epoca revenirii in patrie.

Unul dintre acesti rabini, considerat ca fiind capabil de "a grabi sfarsitul", adica a grabi venirea lui Mesia, a fost Rabi Iehuda Hasid. originar din Shedlitz (Polonia), predicator de mare talent, stia sa ajunga la sufletul oamenilor si stia sa se faca ascultat. El a fost primul care a predicat reintoarcerea in massa in Israel. Spunea credinciosilor ca Mesia se afla printre evrei, de aceea daca toti evreii vor fi in Eretz Israel, Mesia, care nu poate fi decat printre evrei va veni dupa ei acolo si tara va renaste. Cine vrea deci ca Mesia sa vina in zilele lui, sa plece spre Eretz Israel.

El a organizat un grup de 1500 de evrei, care a pornit intr-un lung convoi de carute spre Eretz Israel, convingerea lor fiind ca singurul loc al evreului este in aceasta tara. Din aceasta cauza, a impus credinciosilor sai o viata de ascet si o imbracaminte asemanatoare aceleia ce dupa legenda trebuie s-o poarte evreii la venirea lui Mesia. Cele 1500 de persoane ce-au pornit odata cu el se hraneau in toate zilele saptamanii cu paine unsa cu untdelemn si numai in zilele de shabat sau de sarbatoare, consumau si alte bucate, imbracamintea lor era tahriham, (imbracamintea mortilor), caci venirea lui Mesia, avand ca urmare invierea mortilor, cei inviati vor apare in imbracamintea mormitelor. Convoiul plecat din Polonia a strabatut Germania si Olanda. Rabinul Hasid predica peste tot si le cerea evreilor sa-si abandoneze starea buna din Europa si sa se reintoarca in patrie. Felul de viata a hasidimilor a impresionat pe evreii din Europa apuseana, care credeau intradevar ca cei 1500 de oameni sint o oaste a lui Mesia. Lumea ii primea cu respect si le dadea ajutoare. Interesant este ca in aceasta actiune de reintoarcere a evreilor in Sion, Rabinul Iehuda Hasid voia sa asocieze si femeile. De aceea, intr-o zi de predica, a scos un sul de Thora, a trecut cu ea in partea sinagogii rezervata femeilor si le-a citit fragmente din invatatura divina, in legatura cu patria strabuna. Conducatorul evreilor europeni, Bogatasul Smuel Openheimer, care era in zilele acelea Agent imperial la Curtea austriaca, le-a dat o buna parte din averea lor emigrantilor. Din cei 1500 de emigranti au ajuns in Eretz Israel doar 1000 de suflete, restul au murit pe drumuri. Oamenii s-au stabilit in Ierushalaim in noiembrie 1700, Rabinul Hasid a murit la vreo doua luni de la sosirea lor ...grupul s-a organizat dar a avut de luptat cu evreii din Ierushalaim, care ii banuiau de reformatori in genul falsilor Mesia si de aceea ii tineau la distanta, refuzand orice colaborare cu ei. Hasidimii insa au rezistat pe pozitia lor si au fondat o sinagoga si o scoala talmudica, ce a primit numele de Rabi Iehuda Hasid...spre aceasta sinagoga s-au indreptat grupele de imigranti ce au venit ulterior din Europa, ca efect al predicilor rabinului Hasid. ...astfel a inceput fondarea de scoli cu caracter religios si institutii pentru sprijinirea celor care veneau in tara...

Tveria

Tveria (Galileea)- Tara Evreilor

Curentul de revenire in patrie a avut ecou si in lumea neevreasca. Multi sefi de guverne vedeau cu ochi buni revenirea evreilor in Eretz Israel. Mai ales in Turcia, printre sfatuitorii Sultanului, se aflau multi care vedeau in revenirea evreilor o posibilitate de sporire a bogatiei tarii. Deasemenea, evreii puteau fi un pilon de aparare a Turciei impotriva deselor rascoale ale printilor arabi care erau supusi Sublimei Poarte. Sultanul Turciei, influentat de aceste opinii, a aprobat planul seicului Maher El Omar care era supranumit "regele Galilului", sa repopuleze orasul Tveria cu evrei si sa faca o regiune cu majoritate evreeasca. Avand aprobarea Sultanului, seicul a chemat la el pe rabinul Haim Abulafia din Izmir, in anul 1740 si i-a declarat ca-i gata sa faca din Tveria o tara evreiasca, daca va izbuti sa aduca evrei acolo.(erau doar cateva zeci de familii). La apelul rabinului Abulafia au inceput sa vina sute de familii evreesti care au construit sinagogi pe locurile care au functionat in vechime. Turcii insa nu s-au tinut de cuvant si n-au predat administratia orasului evreilor. Probabil ca erau conditii de viata atunci care nu permiteau existenta unor autoritati evreesti, pentru ca evreii nu reprezentau in tara o forta economica, ci una religioasa, sprijinita din afara tarii.

Inca cu un secol in urma (in sec XVII) rabinii trimiteau imputerniciti cu documente in regula, sa adune bani din diferite tari ale lumii, pentru sprijinirea evreilor care traiesc in Tara Sfanta si se roaga pentru evreii din Galut. Banii adunati erau adusi la Ierushalaim si distribuiti credinciosilor, de unde si denumirea de Haluka - impartire- ce s-a dat acestui fond, din care se dadea totusi o parte, cu titlul de bacsis Pashei care guverna Ierushalaimul. Acest sprijin din afara a ucis in evreii din Ierushalaim orice initiativa productiva. Ei traiau din acesti bani si se ocupau numai de rugaciuni si de studiul invataturii divine. In Iaffo traiau in epoca aceea evrei care se ocupau de negustorie, iar Sfaram era localitatea unde potrivit legendei au trait intotdeauna evrei care se ocupau cu agricultura. La Tveria evreii au inceput si ei negustoria. Acelasi lucru si la Tzfat. Comertul evreesc era insa numai apanajul evreilor sfaradimi veniti din tarile arabe sau al celor nascuti aici care cunosteau limba araba si puteau vinde marfa taranilor arabi.

Olimii Hadashim (noii veniti) stiau rusa, poloneza, germana si idish, nu puteau face negustorie si absorbtia lor era grea, de aceea nu gaseau sprijin decat in cercurile religioase. In plus, guvernatorii Turciei si functionarii lor inventau tot felul de impozite...orice evreu care mergea dintr-un oras in altul trebuia sa plateasca o taxa la trecerea unui pod sau la intrarea in oras...si pentru ca evreii sa fie recunoscuti si sa plateasca impozite, nu le era permisa folosirea cailor, ci numai calarirea magarusilor, iar daca mergeau pe jos, nu aveau voie sa poarte incaltaminte de alta culoare decat neagra sau albastra. Cu toate acestea, evreii continuau sa vina in tara, pot da ca exemplu pe rabinul Ghershon, elevul, prietenul si cumnatul fondatorului hasidismului, rabinul Israel Baal Sem Tov (care-si indemna elevii sa plece spre Israel, dar care a murit inainte de a ajunge el insusi). Toti rabinii trimiteau scrisori catre evreii Galutului, indemnandu-i sa renunte la bunurile lor si sa vina in patrie, chiar daca aici ar fi trebuit sa traiasca in lipsuri.

Ist-Israel -Napoleon

Napoleon proclama Eretz Israel ca Stat Al Evreilor

Tendinta de reintoarcere in patrie se manifestase in anii acestia de la sfarsitul secolului al 18-lea cu atata tarie, incat faptul era cunoscut si comentat de guvernele si curtile imparatesti ale Europei. Napoleon aflase si el ca evreii din lumea intreaga sprijina pe oricine se reintoarce in vechea patrie. Cand dupa cucerirea Egiptului, armata lui Napoleon a intrat in Eretz Israel si a cucerit Gaza si Iaffa, imparatul Frantei a lansat un manifest prin care proclama dreptul poporului evreu de a se aseza si stapani tara care a fost a strabunilor. Proclamatia aceasta a fost data de Napoleon la 20 Aprilie 1799 si textul ei e pastrat in Arhivele Istorice din Paris. Napoleon a fost primul sef de stat care a recunoscut dreptul evreilor asupra Eretz Israelului. Scopul pe care-l urmarea Napoleon era dublu; a vrut in primul rand sa-i castige pe evreii din tara de partea sa, pentru a le putea incredinta conducerea tarii, dupa ce-i va invinge pe turci; iar pe de alta parte a vrut sa castige capitalul evreesc din Europa de partea sa. Evreii din Israel, insa care erau constienti de faptul ca nu sunt o forta in tara si nu vor putea sa preia administratia si apararea teritoriului n-au trecut de partea lui Napoleon, ci au ramas alaturi de turci...au luat o hotarare buna, pentru ca dupa ce Napoleon a parasit teritoriile ocupate in Eretz Israel, arabii crestini care trecusera de partea lui au avut mult de suferit din partea turcilor. Razboaiele napoloniene din Europa au rupt in mare masura contactul dintre evreii din tara si cei din Galut. Sosirile in tara erau din ce mai rare. Abea in 1808 se reia aliaua in grup. In acest an soseste rabinul Menachem Mendel din Skelov urmat de un grup de partizani ai Gaonului din Wilna, rabi Eliahu. Venirea lui in tara aduce ulterior alte grupe din Lituania, in anii 1809 si 1810.

Constituirea primelor comunitati

Numarule evreilor din Ierushalaim crescuse atat de mult incat in 1812 exista deja posibilitatea constituirii comunitatii evreilor askenazimi. Acesta era unul dintre rezultatele unei actiuni pre-sioniste pe taram religios care a fost initiata de elevii Gaonului din Wilna in frunte cu rabinul Beniamin Ribles si fiul sau, rabinul Hilel Riblin. Miscarea se numea Hazon Zion si prevedea stramutarea evreilor din Galut in Eretz Israel, in organizarea lor pe comunitati din Galut. Prima comunitate a fondat-o aceasta miscare la Ierushalaim.

Inmultirea populatiei evreesti din tara nu mai dadea posibilitatea unui trai numai din sprijinul banesc ce venea din Galut. Sumele ce soseau nu puteau intretine decat o foarte mica parte de batrani si invatati. Incetul cu incetul evreii imigrati au invatat limba araba si s-au imprastiat prin tara.

In acesti ani a inceput si aliaua din Maroc si Algeria. Olimii din aceste tari au gasit

posibilitati economice bune pentru ei la Haifa si in 1817 se fondeaza aici prima comunitate evreeasca. Nici la Iaffo evreii nu erau organizati. Numarul lor era de altfel foarte mic si centrul lor era o sinagoga. In 1820 ia fiinta cea dintai comunitate evreiasca din Iaffo, o comunitate sefarda fondata cu ajutorul lui Ieshaiahu Agiman, un evreu bogat din Constantinopole. Acesta a dat bani pentru construirea unui han pentru olimii ce veneau in tara ca sa aiba unde se adaposti in primele zile. Acest han a fost primul Beit Olim din istoria revenirii in patrie. Tot cu banii acestui evreu a fost construita o sinagoga in locul celei ce era improvizata intr-o casa particulara. Incetul cu incetul organizarea populatiei evreesti din Eretz Israel prinde radacini. Pretutindeni unde se aseaza evrei, se fondeaza imediat o comunitate care sa-i reprezinte fata de autoritatile turcesti. In 1823 soseste in tara un grup compact de hasidimi din casta Habad. Acestia primisera porunca de la seful lor religios sa reinoiasca viata evreiasca in Hebron. Ei s-au stabilit in acest oras si au fondat acolo prima comunitate evreiasca. Revenirea unui mare numar de evrei in Eretz Israel, incepe sa atraga atentia marilor personalitati ale evreimii. In zilele acelea traia Moshe Montefiori, celebrul filantrop, care cu autoritatea sa a izbutit pana si tarilor Rusiei sa diminueze prigonirea evreilor. Montefiori vine in Ierushalaim in 1827. Impresionat de mizeria in care traiau mai ales evreii religiosi, el concepe inca de pe atunci planul construirii unor cartiere evreesti in afara zidurilor Ierushalaimului vechi.

Sporirea numarului evreilor in tara schimba intreaga atmosfera. Se simte nevoia unei vieti culturale - binenteles in spirit religios. Apar scriitori si drept consecinta e adusa in tara in 1832 prima tipografie, de catre Israel Beck si instalata la Tzfat. De fapt era a doua tipografie israeliana. Prima a functionat tot la Tzfat intre anii 1577-1587. In zilele acelea insa o tipografie nu putea asigura traiul tipografului si a fost inchisa, dupa un deceniu.

Sporirea numarului de evrei a creat, ca peste tot, un curent anti-evreesc. In Europa, miscarile antisemite au aparut acolo unde evreii au inceput a fi resimtiti in viata publica. Aici a aparut, datorita faptului ca nivelul de viata a evreilor a devenit superior celui arab, un curent musulmano- arab, invidia nascand ura impotriva noilor locuitori. Iar cand in 1834 taranii arabi si beduinii din Galil s-au rasculat impotriva lui Ibrahim Pasa, guvernatorul tarii de atunci, acestia au atacat orasul Tzfat si timp de 33 de zile au jefuit casele orasului si au ucis sute de evrei. Aceasta a fost ceea ce a intrat in istorie sub numele de prima "Biza", nume dat la toate atacurile arabe impotriva evreilor. Armata lui Ibrahim Pasa a reusit sa-i goneasca pe rasculati pana dincolo de Hebron, unde beduinii s-au predat. Drept rasplata, Ibrahim Pasa a permis soldatilor sai sa jefuiasca orasul Hebron timp de trei zile. Desi masura n-a fost indreptata contra evreilor ci a arabilor, din nou au cazut victime tot evreii. Aceste tulburari n-au oprit insa aliaua. Din Olanda si Germania vin, in acesti ani, numeroase grupe de olimi. Singurul eveniment care se inregistreaza ulterior e un nou cutremur de pamant la Tzfat, cutremur in care au murit peste doua mii de oameni. In 1837, numarul evreilor veniti din Olanda si Germania e atat de mare incat ei se organizeaza separat, un fel de Hitahdut de astazi, pentru ca ei se deosebeau ca obiceiuri de ceilalti evrei europeni si nivelul lor de viata era superior celui al evreilor din rasaritul Europei. Lichidarea rascoalei beduinilor din Galil n-a potolit insa si miscarea anti-evreiasca in lumea araba. Amintirea jafului din 1834 face pe druzi sa organizeze un nou atac in 1838 si inca unul in 1840. Cad victime dar interventia rapida a armatei turcesti a diminuat proportiile pogromului.

Cu toate astea evreii continua sa alieze in grupe mici, formate din cateva zeci de persoane, alia ce continua la indemnul atat al hasidimilor cat si al adversarilor lor Perusimii, al carui centru era la Wilna. In 1841 se formeaza la Ierushalaim, cel dintai tribunal evreesc pentru credinciosii de rit askenazit.

Conducatorii Societatii "Alliance" din Paris inteleg ca populatia evreeasca din Eretz Israel este in continua crestere si intervine si in construirea asezarilor evreesti iar in 1870 infiinteaza cea dintai scoala agricola, pentru a da indrumari evreilor ce vin mai ales din Rusia si care vor sa se dedice agriculturii, profesie ce o exercitau in Crimeea si Ucraina. Scoala ia fiinta la Mikve Israel (unde e si astazi) iar conducatorul ei devine Iacov (KARL) Netter. Scoala are elevi chiar din primul moment, fiind recrutati mai ales din lumea micii burghezii din Iaffo. Cu fondarea acestei scoli incepe o noua etapa in popularea evreiasca a tarii, o etapa pe baze constructive. Incepe sa-si faca loc in lumea evreiasca ideea totalei reintoarceri la profesia antica a evreilor: agricultura. Aceasta noua etapa vesteste sfarsitul epocii de alia religioasa si inceputul unei alia de pionieri. Ceea ce a caracterizat aliaua religioasa, din prima etapa a repopularii cu evrei a Israelului, e faptul ca atunci cand evreii veneau in grupe, nu exista la baza o organizare cu caracter national. grupele isi traiau viata lor, separate intre ele si in unicul scop de a pastra spiritul religios evreesc. Vechiul principiu al lui rabi Iehuda Hasid ,ca evreii asezandu-se toti in eretz Israel vor sili pe Mesia sa vina intre ei, a caracterizat viata evreiasca timp de 180 de ani. Abea in ultimele decenii ale secolului XIX au inceput sa apara fenomene de viata constructiva, cum a fost scoala agricola sau de cumparare de pamant pentru sate cu agricultori evrei cum a fost de exemplu achizitionarea in 1878 a pamanturilor pe care vor lua fiinta mai tarziu coloniile Rosh Pina si Petach Ticva.

Incepe construirea Ierusalimului nou Fara indoiala ca cel mai mare eveniment din anii aceia a fost construirea primului cartier din afara zidurilor Vechiului Ierusalim. Noul cartier numara 20 de case. Jumatate au fost destinate askenazimilor si jumatate sfaradimilor. Construirea unui Ierusalim modern langa cel vechi a fost, cum am mai spus, o idee a filantropului Montefiori. Ceea ce a dat imboldul celebrului bancher sa inceapa aplicarea planului sau, a fost fondul lasat de judecatorul Iehuda Tura din New Orleans,Sua. Acesta a lasat prin testament suma de 60000$ ca sa fie folositi pentru Ierusalim. Moshe Montefiori era executorul testamentului si a inceput imediat construirea orasului nou. Si tot in acelas an , evreii religiosi veniti din Ungaria, construiesc primele case din ceea ce este astazi cartierul Mea Shearim (100 de porti). au denumit casele Batei Hungarim si au luat numele de Neturei Charta(pazitorii Zidurilor). Urmasii lor locuiesc si astazi acolo si formeaza grupul extremist religios care nu recunoaste Statul Israel si pe care zic ei nu-l vor recunoaste decat la venirea lui Mesia. Trei ani mai tarziu se produce un alt eveniment: apare primul ziar in limba ebraica redactat de Iechiel Brill, Mihael Hacohen si Ioel Mose Solomon. Ziarul poarta denumirea "Halevanon". Publica stiri, articole si studii. In 1865, o epidemie de holera izbucneste la Ierusalim. O mare parte din populatia evreiasca paraseste orasul dar deja aveau 1000 de victime. Dupa stingerea epidemiei, evreii refugiati revin la Ierusalim dar nu vor sa mai locuiasca in vechile case, ci in afara zidurilor...in case curate in care epidemia nu facuse victime. Candidatii pentru construirea de case noi in afara zidurilor sunt atat de multi incat in 1868 se construieste si al doilea cartier ce capata denumirea de Mehane Israel. Un an mai tarziu se construieste un al treilea cartier care capata denumirea de Nahalat Shiva.

Miscarea nationala ia locul miscarii mesianice

Marele merit al alialei cu tendinte religioase pe care unii o denumesc aliaua

mesianica, e ca a creat in lumea evreiasca un curent de emigrare in Israel. Acest curent, care in primele faze cuprinsese numai lumea strict religioasa, s-a extins si asupra lumii nereligioase sau mai putin religioase. Familii intregi sau grupe de familii continuau sa vina in a doua jumatate a sec.XIX in Eretz Israel. Miscarile antisemite care luasera proportii in toata Europa, au fost un imbold pentru aceasta transferare din tara din care evreii s-au nascut in tara stramosilor. Era insa clar pentru toata lumea ca oricine vine sa se stabileasca in Israel, trebuie sa se dedice unei munci constructive. Aceeasi idee stapanea si mii de familii evreesti din Eretz Israel. La Ierusalim traiau in al optulea deceniu cam 16000 evrei iar in toata tara erau vreo 60000. Unii dintre evrei se dedicasera agriculturii dupa metoda din tara lor de origine. Cumparau un teren de la un arab, se stabileau pe acel teren, lucrau pamantul angajand in cele mai multe cazuri muncitori si isi vindeau productia. Acest gen de agricultura prezenta defectul ca agricultorii trebuiau sa locuiasca in sate arabesti. Pe de o parte erau despartiti de tot ce este evreesc si pe de alta parte erau in permanenta primejdie de a fi atacati, jefuiti si uneori ucisi de arabi. Aceeasi situatie a dat nastere ideii de construire de sate evreesti si in anul 1878 au fost cumparate toate terenurile din satul GI-Oni din Galil si pamanturile pe care se afla astazi Petach Tikva. Dupa ce pamanturile au fost achizitionate s-a constatat ca nu sint candidati suficienti dispusi sa se stabileasca in Gi-Oni. In ceea ce priveste Petach Tikva, aceste terenuri fiind mai apropiate de Iaffo, s-au gasit candidati, dar dintre oamenii care pana atunci nu avusesera nici-un contact cu agricultura, mai mult erau manati de idealul fondarii primului sat evreesc. Primul an de viata agricola a fost o catastrofa pentru cei care s-au stabilit acolo. Necunoscand locul si manifestarile naturii, colonistii si-au ridicat locuintele la izvoarele Yarkonului si ale micilor paraie din regiune. In prima iarna s-a intamplat sa cada ploi foarte puternice si tot ce s-a muncit a fost luat de ape. Abea in anul urmator satul a fost mutat ceva mai departe pe o inaltime, reconstruit si denumit Petach Tikva (poarta sperantei) pentru ca deschidea speranta pentru asezarea evreilor pe campiile tarii. In acesti ani au luat fiinta in Rusia, Polonia si Romania miscari cu caracter national care isi propuneau rezolvarea problemei evreesti prin transferarea poporului evreu in patria strabuna. Aceste organizatii se numeau Hibat Zion si Hovevei Zion. Ideea renasterii nationale s-a raspandit cu rapiditatea unei vesti mari. Fara nici-un indemn special, doar la aflarea titlului unei organizatii de renastere nationala, evreii se organizau in orase si orasele in acest spirit national, luand titulatura drept lozinca si program. Asa au luat fiinta organizatii similare in Romania si Polonia, fara a avea vreo legatura cu acele din Rusia.

Aliaua intaia

In 1880 tarul Rusiei decretase serviciul militar obligatoriu. Primii evrei luati in armata tarului au avut o trista experienta. Ofiterii antisemiti ai tarului ii persecutau cumplit. Multi tineri evrei au foat asasinati, iar multi au fost trimisi acasa schiloditi. In fata acestui aspect, un grup de tineri a hotarat: Din moment ce aici nu suntem doriti, nici chiar atunci cand suntem trimisi sa aparam tara, - noi trebuie sa rupem orice legatura cu Galuthul, sa plecam in Eretz Israel si sa construim acolo patria care sa fie viitorul nostru. Si pentru a da claritate hotararii lor, de a pune capat Galuthului, au denumit organizatia lor "Bilu", denumire care nu este decat prescurtarea la Beit Israel Lehu Ve-nelha (casa lui Israel, porniti si vom porni sau in traducere libera "haidem evrei"). Dadusera aceasta denumire organizatiei, pentru a se deosebi de organizatiile "Hibat Zion" si " Hovevei Zion", care discutau teoretic plecarea in Israel, dar nu organizau nimic practic. S-a format primul grup de emigrare in Eretz Israel. Aproape toti

membrii grupului erau absolventi de universitate, studenti, seminaristi sau elevi in ultimul an de liceu. Multi au depus ei costul calatoriei, iar pentru cei care nu aveau mijloace, s-au dat spectacole sau s-a cerut ajutorul institutiilor evreesti. Primul grup a plecat din Rusia cu un singur program: Poporul nu va putea fi reinviat in patria sa decat daca se va lucra pamantul. Veneau tinerii intelectuali sa cumpere pamant (pe atunci nu era un Sohnut care sa puna la dispozitia olimilor toate cele necesare agriculturii), sa-si procure unelte de lucru, sa destzeleneasca pamantul si sa-l cultive. Nu a fost usor primilor Biluim sa ajunga in tara. Cand au ajuns in Constantinopole li s-a comunicat ca nu pot capata autorizatia autoritatilor turcesti de a intra in Israel, deoarece sint supusi rusi. Biluimii s-au impartit atunci in doua grupe: una mai mica a ramas in Constantinopole pentru a trata cu autoritatile turcesti nu numai intrarea lor in Israel ci si a acelora care vor veni dupa ei, iar altii au plecat spre Iaffo ca sa incerce o cale ilegala de intrare in tara. La Iaffo n-au putut debarca. Au plecat spre Gaza unde cu un bacsis gras au debarcat si de acolo au facut drumul pe jos, pana la Iaffo. Intre timp a si sosit restul grupului, iar la 1882 au inceput tratativele cu conducatorii evreilor locali, pentru achizitionarea de terenuri si organizarea unui sat de pionieri. Cu sosirea acestor olimi ai organizatiei Bilu, incepe epoca intrata in istorie sub denumirea de "Prima Alya", adica toti olimii care au sosit in tara intre 1882-1903.

Primele colonii de pionieri

Sosirea unor tineri care aveau ca ideal reconstruirea patriei prin agricultura a impresionat pe conducatorii evreimii din Israel, care hotarasc sa le dea tot sprijinul. La Iaffo, a luat imediat fiinta "Vaad Halutzei Iesod Hamaale" sub conducerea lui Zalmanm David Levontin. Intre cei care luau parte la lucrarile acestui comitet al pionierilor, erau personalitati ce aveau legaturi stranse cu autoritatile turcesti si cu corpul consular. Biluimii au primit sprijinul acestui comitet si in vara aceluiasi an 1882 ia fiinta cea dintai colonie de olimi noi. Ea capata denumirea de Rishon le Zion (primul in Sion). In acelasi an s-a tinut congresul Havovei Sion de la Focsani, care a decis sprijinirea emigrarii evreilor romani in Eretz Israel. Hotararea e pusa in practica si in 1882 sosesc in Israel primele grupe organizate de olim din Romania, majoritatea lor din Moinesti si din Bacau, de unde si expresia "prin Moinesti in Eretz Israel". Acesti olimi veniti la cateva luni dupa Biluim iau in primire pamanturile achizitionate de evreii din Tzfat si fondeaza colonia Ros Pina ( piatra de temelie). Si tot in acelasi an, se produce un eveniment aproape inexplicabil pentru oamenii care nu cred in supra-natural. Incep sa soseasca in tara evreii din Yemen, care erau rupti de restul evreilor din lume. Ei nu stiau nici de existenta unor miscari de renastere nationala in lume, nici de sosirea a sute de rabini si de credinciosi ai lor in cadrul alialei mesianice si nici de miscarea de pionierat a tineretului evreu rus si a evreilor din Romania. Si-au lichidat gospodariile si au pornit care pe jos, care calari pe magari sau camile. Ei au strabatut pustiurile si au ajuns in patria strabuna, o zi au stat la hotarul tarii, au sarutat pamantul si au ridicat rugi de slava siu de multumire catre Dumnezeu. A doua zi au pornit spre orasele unde se aflau evreii. Cand au ajuns in Ierusalim, din nou au petrecut o zi de rugaciuni si abia dupa aceea au inceput sa se ocupe de cazarea lor. Iemenitii au deschis o noua problema conducatorilor evreimii. Neexistand mijloace banesti pentru finantarea asezarii lor in tara, ei au trait in mizerie trei ani pana s-au asezat pe pamanturile din satul Hashiloach, in urma unei actiuni a rabinului Frumkin care conducea revista Ha-Havatzelet.

A doua colonie de evrei romani

Prin greutati identice treceau tinerii intelectuali ce s-au stabilit la Rishon le Zion sau poate au fost greutati mai mari ale celui de al doilea grup de olim veniti din Romania

si care la 9 Decembrie 1882 au fondat colonia Zichron Iaacov. Totusi aceste greutati n-au oprit avantul de renastere nationala, prin munca agricola sau prin "reintoarcerea la pamant", cum suna lozinca de atunci. Totusi, lipsiti de rezistenta financiara colonistii erau in primejdie de a nu avea cu ce sa-si finanteze recoltele viitoare, dupa ce primele recolte fusesera aproape compromise. O delegatie a ishuvului a plecat in Europa, a facut apel la conducatorii de atunci ai evreimii si au izbutit sa-l convinga pe baronul Edmond de Rotschild sa ia sub protectia sa un numar de colonii. Baronul de Rotschild conditionase un singur lucru: sa se formeze o administratie pe care el o va sprijini care va organiza coloniile evreesti. Colonistii au primit toate conditiile numai sa aiba cu ce rezista pe pamanturile pe care s-au asezat. In 1883 ia astfel fiinta "administratia baronului de Rotschild" care aduce din Franta diferiti specialisti si indrumatori si in acelasi timp finanteaza plecarea pentru studii in Franta a unor tineri evrei, pentru a deveni viitori agronomi. In aceasta noua atmosfera ia fiinta colonia Nahlat Reuven care in 1890 avea sa primeasca denumirea de Nes Ziona. Tot in acelasi an 1883 ia fiinta in Galilul superior colonia Iesod Hamaale si apoi in centru colonia Ekron. Curentul biluimilor se imprastie in Rusia si grupe de tineri continuau sa vina in tara. Grupele se alaturau coloniilor fondate. In 1884 un grup de biluim a fondat colonia Ghedera . Era in preajma iernii si tinerii care plecasera din case bogate au suferit de foame si frig. Multi zacusera bolnavi de friguri fara a avea nici macar putina chinina pentru a combate boala. A fost cea mai tragica iarna pe care evreii au trait-o vreodata in aceasta tara. Totusi tinerii n-au abandonat colonia. Timp de doi ani toti olimii care veneau in tara pentru a lucra la munca campului au fost absorbiti de coloniile existente, pentru a inlocui pe cei care au parasit locurile dar si pentru a le intari. In 1886, coloniile existente au fost considerate destul de populate si s-a trecut la infiintarea de noi colonii, de asta data de catre evreii din Tzfat, care achizitionasera (cumparasera de la arabi) 13.000 dunami in regiunea muntelui Golan, pe malul rasaritean al Lacului Kineret (marea Galileei). Colonia a fost denumita Bnei Iehuda.

Prima organizatie muncitoreasca

In acesti ani veneau in Eretz Israel, nu numai evrei care se dedicau agriculturii. Veneau meseriasi, negustori si oameni de cultura care se stabileau in oras. Odata cu marirea populatiei evreesti au inceput sa apara si institutii de cultura. Evreii rusi adusesera in tara spiritul revolutionar socialist. Ei au constatat ca evreii veniti in tara in loc sa ridice polulatia araba la nivelul civilizatiei de atunci, coborasera ei la nivelul arabilor, in lupta pentru un loc de munca. De aceea, muncitorii evrei aflati la Rishon Le Zion si condusi de Mihael Halperin, au hotarat in 1877 sa se organizeze intr-o organizatie muncitoreasca, in vederea apararii drepturilor lor fata de patronii la care lucrau si chiar fata de administratia baronului de Rotschild. In acelasi an se inregistreaza si prima comunitate a evreilor la Haifa, unde a fost ales cel dintai comitet orasenesc din Eretz Israel.

Cartiere evreesti in Iaffo

Orasul Iaffo devenise prea mic pentru numarul mare de evrei care se stabileau in aceasta localitate. In cartierele arabe ale orasului aproape ca era imposibil evreilor sa locuiasca. Noaptea fetele evreice erau atacate de tineri arabi, iar ziua arabii cautau

cearta evreilor. In afara de aceste neplaceri, lipsa de igiena diminuau nivelul de viata evreeasca. In fata acestei situatii, un grup de evrei in frunte cu Simeon Rokach a hotarat sa fondeze in Iaffo un cartier evreesc, numit "Neve Tzedek", care a inceput sa fie construit in 1887. In acelas an, baronul Edmond de Rotschild a venit pentru prima oara in tara ca sa vada taranii evrei, din coloniile pe care le-a finantat. A fost foarte impresionat de efortul care-l fac oamenii ce nu erau deprinsi cu agricultura si-a hotarat sa mareasca ajutorul pe care-l acorda, atat celor vechi cat si celor veniti mai recent in tara. Un nou cartier din Iaffo care a primit denumirea de Neve Shalom a fost construit in anul urmator. In 1890 se alege prima comunitate a tuturor evreilor din Iaffo, pentru ca evreii sa poata fi reprezentati in fata autoritatilor turcesti. In acelas an se resimte din nou un curent de asezare la tara, din cauza crizei economice care incepuse sa bantuie in orase. Iau fiinta coloniile Rehovot in Sud si Mishmar Hayarden in Galilul Superior.

In acest timp in Rusia,- luandu-se ca model evreimea din Romania- toate organizatiile ce luasera denumirea de "Societatea pentru sprijinirea Hovevei Zion s-au unit intr-o singura "Uniune" care a capatat autorizatie de functionare din partea guvernului tarist, sub denumirea de "Societatea pentru sprijinirea agricultorilor si meseriasilor evrei din Siria si Eretz Israel". In fruntea uniunii se aflau L.Pinsker si Lilenblum. Lor li s-a alaturat Asher Ghinsburg care a intrat in istoria evreiasca sub pseudonimul literar "Achad Haam".

Organizatia si-a deschis un birou la Iaffo pentru ca olimii ce vin in tara sa aiba o adresa. Era forma primara a Sohnutului de astazi. In anul 1891 izbucneste in Rusia un puternic curent antisemit. Evreii au fost expulzati din orase si multi dintre ei au emigrat in Europa apuseana, in America si in buna parte in Eretz Israel. Tot sub presiunea curentului de emigrari din Rusia s-au fondat cooperative sau societati pe actiuni. Aceste asociatii trimiteau delegati ca sa achizitioneze pamanturi in Israel, pentru ca olimii sa aiba unde sa se stabileasca, atunci cand vor veni cu uneltele si cu bagajele lor. Prezenta La Haifa si la Iaffo a unor delegati veniti sa cumpere pamanturi, a provocat o salbatica speculare a pamanturilor a caror pret urca la sume fabuloase pentru acele vremuri. Se vindea orice bucata de pamant, chiar daca pana atunci nu era cultivat, caci soseau olimi cu toate vapoarele.

Ia fiinta astfel colonia Hedera intr-o regiune plina de balti, pe care arabii nu voiau sa se stabileasca, deoarece toti taranii arabi, crestini si evrei care se stabilisera prin imprejurimi murisera de friguri. Locul era denumit de ei "tara mortii". Din loc in loc se puteau vedea cimitire. Colonistii insa au hotarat sa ramana pe loc, sa reziste si sa invinga. Foarte repede i-au lovit si pe ei frigurile. Bolnavi fiind au lucrat la drenarea locului. Canalele au fost sapate pentru scurgerea apelor si au fost plantati eucalipti ca sa suga apa. Au cazut victime in aceasta lupta dar au fost fertilizati cei 30000 dunami de pamant, care pana atunci fusese pamant neproductiv. Aceasta a fost cea dintai victorie a efortului evreesc in reconstruirea patriei. Si Ieru salimul a crescut cu noi cartiere din afara zidurilor orasului vechi. Ceea ce este astazi cartierul Mea Shearim a inceput sa se construiasca in primii ani ai ultimului deceniu al sec. XIX. Haifa imitand Iaffo si Ierusalimul construieste deasemenea primul cartier evreesc. Un eveniment vine in anul 1892 sa ajute la dezvolatarea economica a tarii. Autoritatile turcesti construiesc prima cale ferata din Eretz Israel, intre Iaffo si Ierusalim. Baronul Rotschild viziteaza iar tara in anul 1893. El examineaza personal progresul

colonilor si hotaraste ca administratia sa continue si sa raspunda cerintelor lor. In acelasi timp insa, in multe colonii a inceput o miscare de eliberare de sub administratorii baronului, care tratau coloniile ca pe niste intreprinderi si adeseori sanctionau cu alungarea din colonii pe evreii care nu le erau pe plac. Concomitent cu ajutorul primit de la Rotschild sosesc si fonduri din Rusia. Ba mai mult: prin mijloace locale se aduna bani pentru achizitionarea de noi pamanturi. Cu ajutorul acestor fonduri iau fiinta colonia Moza in anul 1894, colonia Hartuv in anul 1895 si Metula in Galilul Superior in anul 1896. Ca urmare a vizitei baronului se planteaza in 1895 prima orangerie evreiasca. In 1896 se reinfiinteaza colonia Beer Tuvia, care trebuie sa devina o colonie muncitoreasca model.

Aparitia lui Theodor Hertzl

In acesti ani, in Europa, antisemitismul creste si isi imprastia tentaculele ca un cancer. Una din culmile acestei epoci de antisemitism se manifesta in Franta cu prilejul procesului capitanului Dreyfuss, proces care s-a desfasaurat pentru prima oara in 1894. La acest proces a asistat ca reporter din partea ziarului vienez "Neue Frie Presse", un ziarist cu numele de Theodor Hertzl, descendentul unei familii de asimilanti. Hertzl se deprinsese cu antisemitismul din Rusia, Germania si Austria, care-i parea firesc, dar nu se putea deprinde cu gandul ca si Franta iesita din Revolutia ce a avut ca lozinca "libertate, egalitate, fraternitate", si care a dat omenirii "Principiile Drepturilor Omului", sa se manifeste intr-o forma atat de feroce. Abia acum in timpul acestui proces a vazut realitatea antisemitismului si i-a venit ideea mobilizarii tututror evreilor intr-o organizatie cu caracter mondial, care sa aiba drept scop reinnoirea Statului evreu in vechea Palestina, ca unica solutie a problemei evreesti. La inceput, nimeni nu l-a luat in serios. Dar cand a aparut cartea sa "Statul evreilor", ea a avut un ecou puternic in randurile conducatorilor evrei mai ales din Europa rasariteana. Cartea a nascut un program si un ideal, dar si opunerea unor cercuri rabinice, care nu puteau concepe ca evreii pot sa-si refaca tara lor fara a astepta sosirea lui Mesia. Curentul in jurul lui Hertzl crestea insa intr-un ritm rapid. Personalitati si organizatii ii trimit adeziunea si el convoaca primul Congres sionist in 1897. La acest congres a luat fiinta Organizatia Mondiala Sionista si de fapt "a luat fiinta Statul Israel", cum a scris Hertzl in memoriile lui. Congresul de la Bazel a trasat liniile unei lupte politice internationale si transformarea a ceea ce a fost sionism religios, sionism filantropic si sionism fara coeziune , in sionism politic. Primul congres a fost prezidat de dr. Lippe din Iasi iar cel care-l propune pe d-rul Theodor Hertzl ca presedinte al Organizatiei Mondiale Sioniste a fost Smuel Pineles de la Galati. Hetzl a inceput prin a se adresa guvernelor, cerand sprijinul lor pentru ca turcii sa admita colonizarea Israelului cu evrei si ulterior fondarea Statului evreesc. Incercarile sale pe langa sublima poarta insa nu dau rezultat si in 1898 are in Israel o intrevedere cu Kaizerul Wilhelm I, caruia ii cere sprijin pentru idealul national evreesc. Kaizerul i-a fagaduit sa intervina pe langa Inalta Poarta dar nici asa n-a obtinut sprijinul Sultanului. Dimpotriva, imigrarea evreeasca in tara incepe sa intampine greutati.

In acesti ani a sporit nemultumirea colonistilor fata de administratia baronului de Rotschild pentru ca functionarii sai se purtau ca niste feudali, iar nemultumirea taranilor evrei crestea din ce in ce mai mult, asa ca s-au produs greve si s-au

inregistrat chiar ciocniri cu autoritatile. Muncitorii ii sprijineau pe agricultori si lucrurile luasera proportii periculoase, incat baronul de Rotschild vine in 1899 sa cerceteze personal la fata locului. Rezultatul acestei vizite este ca in 1900, una dupa alta coloniile se elibereaza de sub tutela administratiei si in 1901 o delegatie pleaca la baronul Rotschild pentru a stabili un regulament al coloniilor din Eretz Israel si conditiile in care in viitor vor fi fondate colonii. In fruntea delegatiei se afla M.Ushishkin. Pe baza noilor conventii ia fiinta in 1901 colonia Iavniel care este mama coloniilor din Galilul inferior. Economia tarii se dezvoltase in ultimii ani, asa ca era nevoie de institutii financiare. In 1903 se deschide la Iaffo Anglo Palestine Bank, cea dintai banca evreiasca din Israel, care avea sa devina mai tarziu Bank Leumi. In acelas an, are loc primul congres al evreilor israelieni la Zichron Iacov, in urma initiativei lui M.Ushishkin. Iau parte la congres 67 delegati. Tot in acest an ia fiinta Uniunea Invatatorilor de la scolile ebraice.

Nucleul viitoarei armate

Dar tot in 1907 ia fiinta in urma initiativei domnului Itzhac Ben Zvi (fost presedinte al Israelului), organizatia "Hashomer"- care e nucleul glorioasei noastre armate. Pana atunci, coloniile evreesti erau pazite de arabi, angajati anume pentru acest scop, dar acestia erau de multe ori in intelegere cu beduini sau bande de hoti care atacau coloniile. Multe victime evreesti si multe bunuri s-au jefuit. S-a hotarat atunci fondarea unei organizatii care sa preia paza celor 27 de colonii . Din pacate s-au scris pagini glorioase si sangeroase dar s-au impus in respectul avutului evreesc. Principiul ca evreii trebuie sa se apere singuri, daca vor o tara, a fost ceea ce a creat organizatia "Hashomer". Conducerea sionista care era in stransa legatura cu elementele locale fondeaza in 1908 Biroul Palestinian la Iaffo si cu aceasta isi incepe activitatea in tara sprijinind valul continuu de olimi.

Tinerii veniti cu aliaua a doua, continua sa aiba ca ideal agricultura dar nu dispretuiesc nici meseriile. Dupa ce se intaresc coloniile existente cu elemente noi, iau fiinta colonia Kineret sub forma unei ferme a biroului palestinian al organizatiei sioniste. Primul grup n-a numarat decat opt membri. O a doua ferma ia fiinta in acelasi an si ea poarta denumirea de Ben Shemen pana in ziua de astazi.

In 1908 apare primul cotidian in limba ebraica, sub conducerea d-lui Eliezer Ben Jehuda, cel care a reinviat limba ebraica.

Eretz Israel in primul razboi mondial

Izbucnirea primului razboi mondial in 1914 pune pe evrei intr-o situatie grea. Guvernul turc considera populatia evreeasca drept inamica si incepe persecutarea lor. In decembrie 1914, circa 700 de evrei din Tel-Aviv si Iaffo sunt siliti sa-si paraseasca locuintele si li se fixeazadomiciliu fortat la Petah-Ticva si la Zichron Iaacov. Mii de evrei se refugiaza in Egipt de teama turcilor. Majoritatea coloniilor se ruineaza. Tinerii veniti in ultimele luni sau cei care se aflau pe drum, iau calea Egiptului, unde din initiativa lui Iosef Trumpeldor si a lui Zeev Jabotinsky, ia fiinta legiunea evreiasca, care e prima mini-armata care a luptat la Galipoli contra turcilor. In Eretz Israel, in plin razboi ia fiinta cea dintai miscare subterana evreiasca. Ea poarta numele de "Nili" nume dat de initialele cuvintelor "Netzah Israel Lo Iesakeir - vesnicia evreiasca nu va dezminti".

Conducerea miscarii o au Aharon si Alexander Aronsohn si A. Feinberg, fii fondatorilor coloniei Zichron Iaacov, care au venit in 1882 din Romania. Miscarea activeaza vreme indelungata fiind in permanenta legatura cu Comandamentul britanic din Egipt. Intr-o zi, organizatia a fost descoperita de autoritatile turcesti. Una dintre membrele organizatiei, Sara Aronshon care detinea secretele miscarii s-a sinucis pentru a nu divulga sub chinuri numele partizanilor. Cu moartea ei a salvat viata a sute de oameni ce au facut parte din "Nili". In plin razboi, au fost si momente de liniste in Eretz Israel, cand idealurile au reizbucnit cu tarie. Intr-o asemenea epoca s-a inceput repararea stricaciunilor din coloniile ruinate de razboi si ca un simbol al continuarii operei de renastere nationala, ia fiinta in 1916, Cfar Ghiladi in Galilul Superior. Ofensiva aliatilor pe toate fronturile, retragerea nemtilor si a turcilor pe diferite fronturi, inaspreste masurile turcesti contra evreilor din Eretz Israel. 9000 de evrei din Tel-Aviv, toata populatia evreiasca, a fost exilata din nou la Petah-Tikva si parte la Zichron Iaacov. Tel Aviv ramasese pustiu... Doar vreo zece tineri au fost autorizati sa formeze o garda care sa pazeasca locuintele parasite de evrei. Ofensiva britanica era si ea pregatita. Furia turcilor contra populatiei evreesti crescuse in 1917 din doua motive: la Alexandria a luat din nou fiinta Legiunea Evreiasca de data aceasta cu unicul tele de a ajuta la cucerirea Eretz Israelului (printre membri legiunii, Itzhac Ben Zvi, Vladimir Jabotinschy si Iosef Trumpeldor, ultimii doi fiind ofiteri); al doilea fapt care a starnit si mai mult furia turcilor, a fost ca la 2 noiembrie 1917 s-a inregistrat celebra declaratie Balfour prin care Anglia isi ia angajamentul sa fondeze la sfarsitul razboiului un Camin National Evreesc in Eretz Israel. Declaratia aceasta a declarat entuziasm in Galut si mii de tineri evrei au pornit la Alexandria pentru a se alatura legiunii evreesti in fruntea caruia se afla Zeev Jabotinski. Persecutiile turcesti n-au putut continua insa multa vreme, pentru ca in 9 decembrie 1917 armata generalului Allenby a cucerit Ierushalaimul si apoi intregul teritoriu al Eretz Israelului. Razboiul mondial se apropia de sfarsit. Delagatia sionista in frunte cu dr. Haim Weizman, care a fost mai tarziu cel dintai presedinte al Statului Israel vine la Tel Aviv in vederea reorganizarii vietii evreesti potrivit cu declaratia Balfour. Tineretul reia campania de pionierat in agricultura. Ia fiinta punctul agricol Aielet Hashahar in Galilul superior si se pune piatra de temelie la cladirea Universitatii Ebraice de pe muntele Scopus din Ierushalaim. Organizatia sionista "Hadassa"din America vine in tara pentru fondarea centrului medical tot pe muntele Scopus.

Treia alia si evenimentele de le Tel Hai

In 1919 conducatorii miscarii sioniste inainteaza un memoriu conferintei de pace de la Paris in legatura cu aplicarea practica a delegatiei Balfour. In acelasi an se inregistreaza in randurile tineretului evreu din lumea intreaga un puternic curent de emigrare in Eretz Israel. Acest nou val de alia care dureaza intre anii 1919 si 1923 a intrat in istorie sub denumirea de cea de a treia alia. Primii halutitzimi construiesc in Emek Hayarden, la 3 dec. 1919, Kibutul Dgania Bet. In randurile arabilor, apare pe neasteptate o puternica miscare pentru impiedicarea crearii Caminului National Evreesc in Eretz Israel. Agitatori rascoala grupe de arabi si ii indeamna sa atace evreii. Dupa unii cronicari ai vremurilor, englezii n-ar fi fost straini de aceasta actiune. Intradevar, agenti englezi strabat pustiurile si asezamintele de beduini indemnand la atacarea evreilor. Englezii nu vedeau cu ochi buni un stat civilizat in mijlocul unei lumi arabe inapoiate, care poseda sursele de petrol si drumul spre Indii.

Aceste atatari au avut curand efect. Arabii asezati in satele Galilului Superior, cam acolo unde se afla astazi Kiriat Shmone, ataca colonia Tel Hai la 1 martie 1920. In aceasta colonie se afla un grup mic de tineri, in frunte cu Iosef Trumpeldor, care a si fost grav ranit. Tinerii au aparat colonia pana la ultimul glonte. In drumul de retragere, inainte de a-si da sufletul, cand camarazii lui incercau sa-l imbarbateze, el le-a soptit aceste cuvinte care au intrat in istorie: Nu-i nimic! E bine sa mori pentru patrie Acolo unde au luptat si au murit eroii de un leu cu botul deschis. Curtea din care au aparut colonia a fost pastrata intocmai, ca monument istoric. Urmarea acestor atacuri a fost evacuarea provizorie a coloniilor Tel Hai, Metula, Cfar Ghiladi si Homra, ce nu puteau fi aparate. ele au fost repopulate mai tarziu.