Editor: Cilin Vlasie

Redactare: Sorin VidanCorectur5: Daniel MitranTehnoredactare: Adriana VlidescuPrepress: Marius BadeaCoperta colectiei: Ionuf Brogtianu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiILIE, DIANAANDREEA

Zbor prin lucarna sparH / Diana Andreea IIie. - Pitegti :

Paralela 45,2076tsBN 978-973 - 47 -23t8 -8

821.135.1-31

Copyright @ Editura Paralela 45,2076, pentru prezenta editie

DnNe ANoRnre ILIS

ZBOR PRIN LUCARNA SPARTA

Cupnws

Partea I. Un ocean gi-o mare I'tT

Decembrie 1989, la malul Oceanului Atlantic / 9Februarie r99o, la malul Mirii Negre / roFebruarie r99o, Lisabona, Portugalia I ryMartie r99o, la malul Mirii Negre / z3

Martie r99o, Sintra, Portugalia / 38

Partea a II-a. Biiatul adus de mare | 47Aprilie r99o, la malul Mirii Negre I 49

Partea a III-a. Oceanul de dincolo de mare / r4r

August r99o, Toronto, Canada / r43

August r99o,la malul M5rii Negre I t6zOctombrie r99o,la malul Mirii Negre I ry6

Partea IUn ocean gi-o mare

Decembrie 1989, la malul Oceanului Atlantic

Un cAntec fredonat. O mapini gonette pe un drum de coasti.La volan, Catarina e fericiti, cAnt5. ZAmbepte privind oceanul un-duindu-se in lumina slabl a apusului, li place s5-l vadS cum triiegte,cum uneori se revolti gi cum alteori, e linigtit gi lucegte utor, con-fundAndu-se cu adincul cerului. A crescut lAngi ocean gi a invifats5-l inleleagi, dar azi e mult prea fericiti...

Se intoarce acas5, la Sintra, un or5gel in apropiere de Cabo daRoca, dupi o zi petrecuti in Lisabona in ciutarea cadourilor de

Criciun. A gisit cadoul perfect pentru so;ul ei care o agteapti qi

care, probabil, acum cAnti la pian, compunAnd o noui melodie...Iar in minte ii vine rapid una dintre melodiile lui luminoase gi in-cepe si o fredoneze: simte la fiecare sunet o clapi a pianului gi

parci vede cum clapele sunt apisate uFor, cu tact gi fluiditate ca

gi cum ar atinge ceva catifelat, ca forma valurilor oceanului intr-obrizi ugoari pi ricoroasi. Continui si cAnte 9i...

...O clipi de neatenfie, o lovituri puternici, negru de nepS-

truns...Vede totul ca printr-un flash: a virat la dreapta, a fost loviti cu

putere gi aruncatd din magini, a vizut, intr-o fracfiune de secundi,un camion, iar apoi i s-a intipirit adAnc in minte o imagin€ neagri.Impactul a fost atAt de puternic gi atAt de rapid, incAt nu maipoate face nimic. Nu-gi mai simte corpul, nu se mai poate migca.

Subcongtientul, insi, inci lucreazS: pe fundalul acelei imagini negre

risuni ecoul unui pian, dar nu e melodia luminoasi a sogului ei.

Sunete ascufite ?i sfrqie mintea, sunt sunete de pian dezacordat,chinuite gi stranii, venite de undeva de departe, de unde nimeninu ptie. Ar vrea si-gi astupe urechile, dar nu poate gi, la ce bun?Aceste sunete dure sunt in mintea ei gi capiti o rezonanfi din ce

in ce mai mare. Simte o apisare la fiecare sunet dezacordat gi parci

imaginea neagri se clatin5. in subcongtientul ei, are impresia ciaga suni via1a, scurgAndu-se: cineva, dincolo de perdeaua neagr5,

apasi dur clapele unui pian dezacordat, iar de fiecare dati, o alticlapi. CAnd se termini clapele acestui pian? $i ce este acest pian?...

Viafa scurgAndu-se?Un accident absurd! Un camion care venea de pe contrasens

a virat in acelagi timp cu ea, tiind curba intr-un scrAgnet puternicde rofi, in incercarea de-a opri dezastrul. Prea tirziu, insi. Prea

tArziu cu o clip5... O clipi doar... dupi atAta fericire!Ce fericire ingelitoare! Ce ocean ingel5tor! Apa lui e rece pi

lumina apusului e rece, iar valurile nu mai au sunetul zbuciumuluiadAncurilor, cerul nu se mai confundi cu apa, e un ocean intorsinvers sub care se aud ascufite sunete de pian dezacordat, ca nigtecioburi... Asemeni cioburilor parbrizului spart.

...Sunete de cioburi se aud gi la mii de kilometri distanfd. intr-uncol; de lume mirginit de mare incepe Revolufia.

Februarie rg9o, lamalul Mirii Negre

O zi ploioasi qi gri igi amestecd nuanfele inchise cu valurilemirii, in care parci se scurge cenugiul mohorAt al cerului. Aerul eumed, slrat gi dur. Cromatica impiedici ochiul si perceapi depir-tarea, limiteazi totul: cerul gi linia orizontului par a fi bariere defier care descurajeazi imaginafia gi libertatea, trasAnd frontieraunei lumi impenetrabile. Zbuciumul mirii e mai greu de in;elesca niciodati, vine de undeva dintr-un adAnc intunecat, din mrejelealgelor gi din lumea fiinlelor ciudate ale nepitrunsului acvatic.

10

VAntul duce cu el tumultul neinfeles al mirii gi igi amestecialfabetul lui straniu, guierat gi dur cu alfabetul ei sirat gi adAnc.in bitaia lui, leaginele vechi gi ruginite din curtea betonati, anostipi gri, scArfAie pi induc o atmosferi obscuri. Nu mai au demultscinduri gi nimeni nu s-a mai dat in ele demult: doar fantoma vAn-tului de iarni. LAngi ele se inalii silueta ruginiti a unui panou gi

a unui cog de baschet frri plasi. Inelul care a mai rimas q subgiregi prin el se aude vAntul rotindu-se. Totul se clatini aici, in aceasticurte cu betonul cripat, care se degradeazi pe zi ce trece. Fierula clpitat culoarea brun-rogiatici a ruginii pi aerul de epavi.

in aceasti curte numiti, ironic, loc de joaci pentru copii, sedegradeazi, in vAnt, in ploaie gi in vaporii sirafi, clddirea gri, pela ale cirei col;uri se vid cirimizile vechi, ca rimigi;ele uneicoribii scufundate. Ferestrele sunt murdare, iar unele ochiuri degeam sunt sparte. Geamul sublire a fost infrAnt pe ici, pe colo, deiernile inghefate, chiar gi in lucarnele de pe acoperigul din carelipsesc cAteva ligle. Lucarnele par a fi ochii acestei clidiri triste,ochi goi in care adesea, iarna, se adipostesc pescirupii.

Gura qi buzele clidirii se deschid odati cu uta mare, scoro-jit5, de lemn. Se ivegte o femeie, imbricati intr-un halat murdar,care, greu de crezut si fi fost vreodati alb, incilgati cu nipte galogiponosili gi rogi la cilcAie, ce card doui gilep cu ap5 murdar5, curesturi de ceapi gi coji de cartofi. Pune o gileati jos gi o golegtepe cealalti pe betonul din curte. Apoi, o varsi qi pe cea de-a doua

$i se intoarce iniuntru. in urma ei, ciorile se ingrimidesc pe resturipentru a gisi ceva de mAncare: tocmai fusese pregititi masa deprAnz.

Dincolo de uga mare se aud fipete gi plAnsete de copii, toatedominate de o voce stridentS care le poruncette tuturor si inceteze.Femeia cu glasul ascu;it privegte cu disprel arEtirile din faqa ei gi

le ameninfi cd nu vor primi nimic de mAncare daci nu se poto-lesc. Ea, cu gesturile, firea gi privirile caustice, e cunoscuti dreptDoamna, mai inainte de Revolulie, Tovariga. Acum, ins5, are preten-gia si i se spuni Doamna, iar cel care gre9este gi ii spune Tovariga,

11

e fulgerat cu privirile gi pedepsit. Doar atat se schimbase aici ?n

timpul scurs de la Revolufie.Cu severitate, Doamna inspecteazi masa, in timp ce droaia de

copii zgomotogi, slabi gi ragi in cap, se imbulzesc, se calci in pi-cioare, venind si se ageze la masa lung5. Pe cimentul rece se audscAr;Aind scaunele in ritmuri diverse pi stranii. Doar aburul mAn-cirii ce se apropie mai incilzette atmosfera.

ingrijitoarea Nela, cea care aruncase apa cu resturile pe be-tonul din curte, vine de la bucitirie cu doui oale decolorate Si cusmal;ul sirit, in care se afli prdnzul copiilor: ciorbi gi mAncarede cartofi. Alituri, pe masi, taptezeci gi opt de castroane mici gi

zgAriate, de tabli, agteapti porfia de mAncare lAngi minufeleslabe ale copiilor care bat cu lingurile in masi.

Sugarii sunt hrinili intr-o alti tncipere, de o alti ingrijitoare,Cecilia. Acegtia primesc de reguli ceai gi, destul de rar,lapte indoitcu ap5. Se poate spune ci e sirbltoare atunci!

Sandei, celei de-a treia ingrijitoare, ii fusese astizi rAndul in bu-citSrie, la gitit. Asta inseamni ci mAncarea este bun5, dar, dinpicate, pentru ci Nela o servegte, inseamni ci nimeni nu va plecasitul de la masi, pentru ci intotdeauna pune in farfurii atat cetsi nu se sature niciunul.

De cAnd sunt aici, copiii mari au invifat tabietul ingrijitoare-lor: una gitegte, una hrinegte sugarii gi una imparte mAncarea lamasi. Fac cu rAndul gi se rotesc zilnic. CAnd gitegte Sanda, e cel maibine, cAnd gltegte Cecilia, mAncarea e proasti, iar cAnd gitegteNela, mAncarea e cea mai proasti gi e numai buni de aruncat laciori. in schimb, daci mAncarea e buni, au griji Nela gi Cecilia sinu se sature nimeni. CAnd imparte Sanda la masi, intotdeauna lepune mai mult5, dar, ironic, atunci mAncarea e oribili.

Copiii, aEezafi la masi, cu lingurile ridicate, strigi in cor:

- MAn-ca-re! MAn-ca-re!Doamna, vizAnd ci un scaun, la masi, e gol, tuni:

- Mai lipsegte unul! Nu primi;i mAncare pAni nu vine!

t2

Copiii igi lndreapti privirile flimAnde gi furioase spre locul golpi;ipi:

- Si vini Oarba! Si vini Oarba!In ;ipetele copiilor infometafi apare, din uga dormitorului, mai

mult umbri decAt frpturi, o fetili de cinci ani, desculgi, gtirbl gioarbi, cu mAnu{ele intinse, cititAnd un punct de sprijin. Ochii eisunt tulburi gi pierdufi intr-o negurl de nepitruns, intr-un neantdin care nu vor putea iegi niciodat5. N-a vizut nicicAnd masa,locul ei, mereu ultimul ocupat. Pentru ea, griul obscur al clidiriigi al curfii a fost dintotdeauna un neant intunecat.

AjutAndu-se de miros, ajunge la masi gi igi cauti scaunul, iarcAnd il gisegte, vrea si se ageze, dar aude cum scaunul cade pi lo-vegte cimentul rece. Biiatul de lAng5 ea il trintise. Copiii rAd riu-ticios, doamna tipl la ei, dar Oarba nu spune nimic. Ticuti, ipiridici scaunul gi se agaz5: in sfArgit masa de prAnz tncepe.

CAnd Nela aiunge cu oala de ciorbi in dreptul ei, Oarba liatinge mAinile gi nu simte cicatricea de pe deget: ptie, deci, ci azinu Sanda imparte mAncarea. Cauti cu lingura prin ciorbi. Nu enicio bucifici de carne. O gust5. E bunl gi gtie pe dati ci Sandeii-a fost azi rAndul in bucitirie. Apoi aude vocea Nelei. Da, ea e.

Masa continui in linigte, iar copiii sorb flimAnzi din ciorbacald5, intre zidurile reci gi gri.

De o parte qi de alta a Oarbei, cei doi biiefi, Urecheatu', indreapta, gi Nisosu', in stAnga, infulecAnd numaidecAt ciorba,termini primii de mAncat. Cele doui aritiri slibinoage se dife-renfiazi de ceilal;i copii la fel de slabi gi ragi in cap prin cdte unelement fizic evident. Astfel, fala trasi gi palidi a unuia e domi-nati de un nas enorm care contrasteazi cu restul corpului, iardespre celilalt, mulli spun, chicotind, ci gi-ar putea lua zborul,fhlfrind un pic din urechile mari gi clipiuge. Disproporfionali-tatea din infrgiparea celor doi biiegi de opt ani a atras nu numaibitaia de joc a celor mai mari gi chicotelile celor mai mici, dar piironia Doamnei, cei doi alegAndu-se astfel cu cAte-o porecl5:Nisosu'gi Urecheatu'.

13

Oarba insi n-a rAs niciodati de ei pi chiar daci i-ar fi pututvedea, nu ar fi rAs. La fel ca ei qi ca togi ceilalgi, are gi ea o poreclS;de fapt, nu a avut niciodati un nume sau nu gtie si fi avut: din-totdeauna a fost Oarba.

Ticuti, feti;a soarbe incet ciorba, pAni cAnd simte ceva caldin poala ei. Simte cum doui llnguri, una din dreapta, alta, dinstAnga, iau ciorbi din castronul ei gi o toarni pe ea. Apoi aude

fipetele Doamnei gi ale altor copii. Nisosu'gi Urecheatu'arunciin copii cu ciorbi din castronul Oarbei.

Doamna, furioasi, cu privirea de acvili, se indreapti spre eigi ii fulgeri cu vocea ei stridenti:

- Ia zi, Urecheatule, cine arunci cu ciorbi? Sau poate-mispui tu, Nisosule!

Cele doui aritiri, rinjind printre din;i, strigi in cor:

- Oarba, Doamna!Oarba!Auzindu-i, tofi copiii de la masi incep si {ipe:

- Oar-ba! Oar-ba! Oar-ba!Doamna, cu pretentia de-a fi cea care imparte dreptatea, tunS:

- I-auzi, Oarbo, aga e?

Feti;a nu spune nimic, iar ticerea ei e acoperiti de strigitelemajoritSlii care anunfi sentinfa:

- La Arest cu Oarba! La Arest!Rizind dispretuitor, Doamna hotirSgte:

- Se pare ci cineva nu va minca felul doi aaaaaaaazi!...Luind-o brutal de-o mAni, Doamna o ridicl pe Oarba de pe

scaun gi strig5:

- Cecilio, ocupi-te tu de pacostea asta gi du-o de-aci, ci segine numa'de prostii!

Cecilia, care intre timp terminase de hrinit sugarii, vine gi oia pe Oarba, tArAnd-o in urma ei. in mAinile ei mari, grosolane ginoduroase, mAnu;ele fetilei par si se frAngi, oasele mici gi pro-eminente ale incheieturii par si se desprindi. ingrijitoarea tArSgteun copil din care, pAni la capitul drumului, nu va mai rimAnedecAt umbra.

T4

- Iar ai incurcat-o, Oarbo! ii spune Cecilia tiios, dAnd dincap dezaprobator.

Dupi ce stribat coridorul rece gi obscur, ajung in dreptul upii,"Arestului". Absurd, pe u9i scrie: ,,Sala de festivitili", dar in aceastiincipere umedi in care stropii de ploaie pitrund printr-o cripi-turi din acoperig, nu s-a finut tiiciodati vreo festivitate. Aici suntadugi copiii pedepsili, luagi din timpul mesei, flSmAnzi gi infrigu-ra;i. Oarba vine la Arest destul de des, fiind mereu invinuiti, darniciodati nu riposteazi. Vine tArAti ca o pipugi de paie.

Cecilia deschide upa gi o impinge pe Oarba iniuntru. Luminaslabi din exterior pitrunde pentru o clipi in intunericul inclperii,se simte frigul, dar ingrijitoarea inchide numaidecAt uga cu cheiagi pleaci, ldsAnd in urmi ,,Sala de festivitili" unde doar ploaia igiconsumi tristul spectacol.

Oarba se aEazi pe cimentul rece pi iEi strAnge genunchii lapiept. Dintre toate inciperile, aceasta e cea mai rece, iar stropiide ploaie se aud cizind pe beton. in ciuda frigului gi a foamei pecare le ?nduri de fiecare dati cAnd vine aici, Oarbei ii place siasculte ploaia. StI nemigcati ore intregi gi asculti, ca un melo-man ce reia aceeagi bucati muzicalS de zeci de ori, pAni cAndmintea lui e totuna cu muzica. Chiar daci nu poate vedea camera,gtie exact in ce loc se lovesc stropii de api de ciment, ii simte. Stide fiecare dati in acelapi col; umed gi alunecos, frri si scoatd unsunet. Al;i copii de vArsta ei, aflAndu-se singuri in intuneric Ai ne-maisuportind frigul, incep si plAngi. PlAnsetele lor rizbat de fie-care dati pAni in dormitoare. CAteodati, cAnd urletele devin insu-portabile, ingrijitoarele, pe furig de Doamna, vin qi ii scot de acolo.Dar ei ii place, pentru ci e in intuneric de cAnd se gtie. De ce i-arfi fricS? Aici gtie sigur ci n-o ia nimeni in rAs, ci nimeni nu-i facevreun riu.

in ciuda frpturii ei mirunte, prinse undeva intre lumea oame-nilor gi lumea umbrelor, e foarte puternicS. Nu plAnge niciodatS,nu se impotrivegte niciodati cAnd e pedepsiti. indurl tot: batjo-cura, frigul gi foamea. induri intunericul de cAnd s-a niscut.

15